Munții Tian-Shan

Realizat de Ababii Andreea

Tian Shan, cunoscut și sub
numele de Tengri Tagh sau
Tengir-Too, însemnând
Munții Cerului sau Muntele
Ceresc, este un sistem mare
de lanțuri montane situate în
Asia Centrală. Cel mai înalt
vârf din Tian Shan este
Jengish Chokusu, la 7.439 de
metri înălțime. Cel mai de jos
punct este Depresiunea
Tian Shan se află la nord și la vest
de deșertul Taklamakan și direct la
nord de bazinul Tarim, în regiunea
de frontieră Kazahstan, Kârgâzstan
și Xinjiang, în nord-vestul Chinei. În
sud se leagă de Munții Pamir, iar la
nord și est se întâlnește cu Munții
Altai din Mongolia.

Acesti munți fac parte din Centura

Alpidă sau Centura orogenică Alpi-
Himalaya, ei formându-se prin
coliziunea plăcilor indiene și
eurasiatice din era cenozoică.
Munții Tian Shan sunt separati de
Platoul Tibetan de deșertul Taklimakan
și de bazinul Tarim la sud. Principalele
râuri care se ridică în Tian Shan sunt Syr
Darya, râul Ili și râul Tarim. Canionul
Aksu este o caracteristică notabilă în
nord-vestul Tian Shan.

Munții respectivi dețin păduri

importante de molizi la altitudini de
peste 2.000 de metri; versanții inferiori
au păduri naturale unice de nuci și mere
sălbatice.
S-au stabilit și au
prosperat strămoșii unei
vegetații importante a
culturilor, printre care:
caise, pere, rodii,
smochine si cireșe .
Regiunea Tian Shan a
inclus și animale
importante precum ursul,
căprioarele și mistrețul,
care au contribuit la
De la Precambrian (acum 600 de
milioane de ani), Munții Tian au
trecut de la starea unui continent
străvechi la cel al unei vechi mări,
ridicându-se în munți erodați în
câmpiile penene și apoi ridicați din
nou în munți înalți. mișcările
tectonice recente au jucat un rol
decisiv în configurația actuală a
acestui munte, formând lanțuri și
bazine enorme cu greșeli și terase .
Straturi foarte groase de sedimente s-