Călimanul ocupă partea nord-vestică a grupei centrale a Carpaților Orientali, reprezentând cel mai

extins masiv vulcanic din România. El se desfășoară pe direcția nord-vest-sud-est, fiind delimitat la
miazănoapte de zona depresionară a Dornelor (Vatra Dornei) și munții mărunți ai Bârgăului; la est -
șirul depresiunilor Păltiniș, Drăgoiasa, Bilbor, Secu îl separă de munții înalți ai Bistriței și de munții
Giurgeului (sud-est); la sud - defileul Mureșului constituie limita spre munții vulcanici ai Gurghiului;
în vest - piemontul colinar al Călimanului face trecerea spre partea estică a Podișului Transilvaniei.
Limita septentrională este greu de trasat, datorită caracterelor complexe ale unităților ce vin în
contact: zona Călimanului în sud și aceea a Munților Bârgău și Depresiunea Dornelor în nord.

Ea trece la nord de Dealul Tănasa (1.001 m), intersectează cursul mijlociu al văii Pietroasa de Jos,
urcând spre nord până la localitatea Bistrița Bârgăului. În continuare, către est, urmărește valea
Bistriței până în apropiere de Colibița, de unde se abate spre sud, și întretaie cursul superior al
Pănulețului și pârâul Colbul, pe sub Vf. Țiganca. Limita se orientează către nord-est, ocolind Vf.
Dălbidanu (1.648 m), Vf. Tomnatec (1.542 m), Vf. Buba (1.670 m), și traversând cursul superior al
râului Dorna până în valea Negrișoarei, pe care o însoțește către nord până la Măgura Mică (1.226
m), ocolind în continuare, pe la nord-nord-est, Vf. Buza Șerbii (1.530 m). Spre comuna Șaru Dornei,
limita sud-estică a depresiunii cu același nume, pătrunde adânc în masiv până în apropiere de
confluența pârâului Haitii cu Neagra Șarului, de unde se abate către nord-est, pe lângă Piciorul
Cerbului (1.650 m) și piciorul Țiganului (1.700 m), până în valea Călimanului. Limita estică marchează
contactul dintre munții cristalini ai Bistriței și masivul vulcanic al Călimanului. De la localitatea Panaci
ea se îndreaptă către sud-est de-a lungul pârâului Călimanelul și străbate depresiunile Păltiniș,
Drăgoiasa, Bilbor, pentru a se orienta apoi spre sud-est urmărind valea Secului și cea a Topliței, până
la localitatea cu același nume. Limita sudică este jalonată de valea transversală a Mureșului (defileul
Toplița-Deda), care separă Călimanul de Munții Gurghiului, formată dintr-o serie de bazinete
presărate de așezări umane, între care se interpun sectoare mai înguste, cu aspect de chei.

Limita vestică începe la nord de Dealul Tănase, trece pe la vest de vârfurile Paltinului sau Pârjoliturii
(1.147 m), Dealul Negru sau Raglitci (1.152 m), Pleșa (1.136 m), Bistrei (1.144 m), la sud de Dealul
Vătavii până în valea Bistrei, pe care o urmărește până la confluența cu Mureșul. Contactul
Călimanului cu Podișul Transilvaniei se face prin intermediul unei prispe largi - Piemontul Călimanului
- ce realizează trecerea spre depresiunile Livezile-Bârgău, Budac, Deda-Porcești delimitate la vest de
Culmea Sieului și alte coline din dealurile Bistriței. Această delimitare corespunde Masivului Căliman
privit ca unitate montană propriu-zisă, dar, din punct de vedere turistic, aria lui de influență
gravitează spre Vatra Dornei (punct de plecare în traseele 1 și 8), cuprinzând Țara Dornelor (drenată
de râurile Neagra Șarului și Dorna cu Dornișoara). Situată pe flancul nordic al masivului, Țara
Dornelor coboară treptat alcătuind o depresiune largă, cuibărită în inima munților. Spre nord-est
zona de influența cuprinde și Valea Bistriței cu viitoarea stațiune climaterică Colibița - poartă de
intrare spre potecile ce duc spre creasta înaltă a Călimanului.