ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE

„NICOLAE BĂLCESCU“

REFERAT
TEMA: ,,Teoria conflictului”

AUTOR
Slt.
Alupoaei Cristiana Florina

SIBIU
2018

1
 Cuprins

1. Introducere...................................................................................................3
2. Cauze ale conflictului..................................................................................4
3. Clasificarea și etapele conflictului ............................................................5
4. Concluzii.......................................................................................................9
Bibliografie......................................................................................................10

1. Introducere

2
 În societate normalitatea este caracterizată de respectarea anumitor valori,
principii sau norme de comportament care vizează relațiile sociale. Dereglarea
stării de normalitate apare atunci când membrii societății au perspective diferite
asupra valorilor și normelor comportamentale precum și atitudini contradictorii
în relațiile interpersonale. Prin urmare, între oameni se produce o stare de
tensiune care prejudiciază funcționarea optimă a relațiilor sociale.
Numeroase dicționare caracterizează conflictul prin termeni asemănători
violenței, cum ar fi ceartă, scandal, dispută. În dicționarul românesc pentru
termenul conflict sunt menționate sensurile de: „Neînţelegere, ciocnire de
interese, dezacord; antagonism; ceartă, discuţie violentă ”1. În dicționarul
american, însă, conflictul este considerat „Un dezacord sau o coliziune acută
între interese, idei etc., care se referă mai degrabă la proces decât la rezultat”2.
Originea etimologică a cuvântului conflict provine din latinescul ,,conflictus",
care se traduce "a ţine împreună cu forţa".
În timp au apărut mai multe definiții ale termenului conflict. Acesta poate fi
considerat fie o confruntare violentă de idei ,concepte, păreri în plan mental ori
emoțional fie o competiție între două sau mai multe părți care își urmăresc
propriul interes. Conflictul poate fi, deasemenea, privit ca o luptă între grupurile
sociale cu interese politice, religioase sau rasiale contradictorii. Inițial
conflictele apar în mintea oamenilor iar forma cea mai des întâlnită de exprimare
a situației conflictuale este cuvântul însă în unele situații ele pot fi exprimate și
prin violență fizică.
În esență, conflictul presupune prezența a cel puțin două sisteme sau părți, a
unor necesități, dorințe, valori, scopuri care sunt sau par a fi diferite ori
incompatibile unele cu altele precum și existența unei stări de continuă tensiune.
Din acest motiv, pentru a-și putea susține interesele, oamenii generează
conflicte. Aceste dispute depind de atitudinea oamenilor față de situațiile care
apar pe parcursul vieții și sunt direct legate de abilitățile și dificultățile de
comunicare. Rezolvarea acestor conflicte presupune adesea complexe procese
de gândire și creativitate.

2. Cauze ale conflictului

1
*** Mic dicţionar enciclopedic, București, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1978, p. 227.
2
David B. Curalnik , Webster’s New World Dictionary of the American Language, Second
College Edition, New York , Prentice Hall Press,1986,p. 298.

3
 Conflictele apar de cele mai multe ori din cauza diferențelor reale ori
imaginare dintre cel puțin două persoane. Trăsăturile diferite de personalitate
precum și diferențele de atitudine, părerile, credințele și valorile personalizate
contribuie într-o măsură foarte mare la îzbucnirea conflictelor în societate.
Valorile sunt acele convingeri care au o importanță foarte mare pentru
individ și în consecință se constituie ca factori de energizare și direcționare ai
comportamentului acestuia . Valorile unui om sunt ceea ce prețuiește acesta cel
mai mult și sunt vectori care îi ghidează acțiunile pe parcursul vieții. Prin urmare
orice contravine cu valorile standard ale unei persoane va produce conflict. Pe
lângă nevoile fizice pe care le avem cu toții mai există si nevoi legate de
bunăstarea emoțională și cea psihologică precum și de stima de sine sau nevoia
de a fi acceptat într-un grup. Conflictele sunt de foarte multe ori legate de
statutul pe care îl avem în societate ,prestigiu sau dorința de putere. Oamenilor
în general, le este foarte greu să accepte diferențele dintre indivizi. Impulsul
egocentric este de multe ori foarte mare și determină oamenii să se instituiaască
într- un etalon al corectitudinii. Orice nu corespunde standardelor acestora este
automat considerat greșit și în consecință aceștia atribuie vicii altora și virtuți lor
înșiși. Astfel pentru început apare dezacordul care poate fi verbalizat sau nu și
constituie prim imagine a conflictului.
Incompatibilitățile fie reale sau doar percepute pot și ele genera conflicte
destul de mari. Incompatibilitatea duce la contradicție și opunere unii față de
ideile și părerile celorlalți. Pe de altă parte cu toții știm că în societatea în care
trăim și evoluăm există norme de comportament care pot fi explicite sau
implicite. Normele sociale sunt un fel de standarde acceptate de membrii unui
grup și așteptate de aceștia. Fie în mod conștient sau nu, noi în activitățile pe
care le desfășurăm zilnic încălcăm numeroase norme și astfel lezăm confortul
celui de lângă noi. Aceasta fiind una din cele mai frecvente cauze ale
conflictului.
Respectarea normelor care influențează comportamentul oamenilor este
determinată fie de presiunea la conformare fie de dorința de a se supune.
Indivizii tind să se conformeze dintr-o serie de motive.Încă din copilărie
indivizii sunt recompensați pentru acest act de conformare foarte frecvent încât
această conformitate are tendința de a se generaliza și la alte situații noi. De
foarte multe ori în viața de zi cu zi tindem să ne comparăm cu alte persoane în
principiu cu cei cu care semănăm și încercăm să ne conformăm la grupul de
referință adică tindem să fim ca cei din jur. Pe de altă parte și grupul își pune
amprenta asupra individului încercând să schimbe persoanele deviante. Dacă

4
acest lucru nu se reușește persoana în cauză este respinsă grupul păstrându-și
standardele în continuare. O altă cauză a conflictului este comunicarea care de
foarte multe ori se dovedește a fi defectuoasă sau în cel mai rău caz absentă.
Comunicarea necorepunzătoare duce,fără doar și poate, la o înșelegere eronată
care inevitabil va genera conflict. Situațiile conflictuale pot apărea adesea și din
cauza agresivității. Un om agresiv nu va avea răbdare să-și asculte interlocutorul
până la final, va înțelege greșit mesajul și va porni astfel un conflict. Pe lângă
cele prezentate anterior ,conflictele mai apar și din cauza sensibilității.
Persoanele susceptibile și cu o stimă de sine scăzută sunt predispuse să se simtă
jignite mai des chiar dacă cei din jurul lor nu intenționează acest lucru.
Toate aceste cauze generează neînțelegeri și crează situații conflictuale pe
care ulterior vom fi nevoiți să le aplanăm prin urmare este indicat și mult mai
ușor să prevenim decât să combatem o astfel de situație neplăcută.

3. Clasificarea și etapele conflictului

Autorii de specialitate au reușit să abordeze conflictele din mai multe

perspective:
1. Din perspectiva tradiționalistă conflictul este considerat ceva rău fiind
asociate cu violența și distrugerea
2. Din perspectiva relațiilor interumane conflictele sunt situații firești care
apar în orice organizație din cauza diferențelor de personalitate ale
membrilor.
3. Din perspectiva interacționistă conflictul este considerat un energizant al
organizațiilor. Un grup armonios și pașnic poate deveni apatic și lipsit de
inovație din acest motiv se consideră benefică existența conflictelor între
membri.
Având în vedere numeroasele situații în care pot apărea conflicte și modul lor de
manifestare acestea au fost clasificate după o serie de criterii:
1. În funcție de nivelul la care acestea se pot manifesta:
 Conflictele intrapersonale își fac apariția la nivelul personalității
unui om ca urmare a unor standarde personale foarte ridicate sau
dorințe contradictorii.Acestea mai sunt numite și conflicte psihice;
 Conflictele interpersonale sunt cele care apar între cel puțin doi
indivizi care au o anumită relație;

5
  Conflictele intragrupale apar în cadrul grupurilor;
 Conflictele intergrupale pot să apară între mai multe grupuri
(rasiale, etnice,religioase etc.);
 Conflicte între mai multe organizaţii;
 Conflictele internaţionale apar fie între naţiuni sau state,fie între
organizaţii internaţionale.
2. În funcție de intensitate:
 Conflictul superficial este caracterizat de o intensitate redusă și poate
fi rezolvat fără implicarea specialiștilor în domeniu. Este controlabil,
nu afecteză foarte tare părțile participante și poate fi soluționat rapid.
 Conflictul moderat este cel mai des întâlnit, poate fi aplanat cu dar și
în lipsa specialiștilor dar dacă nu i se acordă atenția necesară poate
degenera .
 Conflictul profund poate fi aplanat cu ajutorul unor terți neutri,
specialiști în domeniul conflictelor fără de care soluționarea ar fi
imposibilă.Acest gen de conflict este incontrolabil, complex, implică
multe resurse, afecteză puternic pe cei implicați și au consecințe
grave.
Ținând cont de intensitate,conflictul are mai multe etape:
Disconfortul este resimțit de indivizi ca un sentiment de neliniște că unele
lucruri nu sunt după placul lor.
Incidentul este o problemă minoră , ca un incident neprevăzut dar totuși
nu devastator ce este uitat relativ repede dar totuși trebuie avut grijă să nu
degenereze într-o problemă majoră.
Neînţelegerea aparae în urma unei comunicări defectuoase care
înlescenște apariţia unui dezacord între mesajul transmis şi cel receptat.
Tensiunea modifică părerea despre alte persoane și despre acțiunile
acestora.Negativismul și rigiditatea afectează relațiile între indivizi iar
interacțiunile dintr ei se transformă într-o sursă de stres.
Criza este caracterizată de tensiuni, tulburări,precum și acte de violență
atât verbală cât și fizică.Ea este forma cea mai vizibilă a conflictului.
3. În funcție de efectele generate :
 Conflictele distructive sunt acele conflicte care se pot solda cu
destrămarea organizațiilor sau pierderea unor membri.Asemenea
conflicte duc la epuizarea resurselor personale dar și organizaționale
fără beneficii considerabile;

6
  Conflictele benefice sunt acele conflicte care au fost identificate din
timp și în mod corect abordate.Acestea sunt baza schimbărilor și
presupun găsirea unei soluții convenabile tuturor părților implicate.
Ele determină organizațiile să devină creative și eficiente.
4. În funcție de esența lor:
 Conflictele esenţiale apar atunci când există obiective diferite, fie
indivizii au alte obiective față de grup fie sunt diferențe între
obiectivele mai multor membri ai unui grup. Acest gen de conflict se
manifestă foarte puternic în cazul în care oamenii se folosesc de grup
pentru a-și satisface nevoile personale.
 Conflictele afective sunt cele care apar între indivizi fiind generate
de anumite stări emoţionale .
 Conflictele de manipulare (pseudoconflictele) apar ca rezultat al
lipsei de comunicare și al comportamentului duplicitar în cadrul
grupurilor.Ele iau ființă, în general, între grupuri în care există
interese comune.
5. În funcție de gradul de percepție:
 Conflictele reale sunt percepute ca atare de indivizi.
 Conflictele latente apar și se manifestă, dar indivizii nu le percep.
 Conflictele false nu există în realitate , dar indivizii le percep.

6. În funcție de orientarea conflictelor:

 Conflicte de tip expresiv apar și sunt alimentate de prezența
emoţiilor. Individul este orientat afectiv.
 Conflicte de tip obiectiv au ca scop realizarea obiectivelor.Indivizii
sunt orientați spre rezultate.
7. În funcție de cauze:
 Conflictele de nivel informaţional apar în urma transmiterii unor
informații eronate sau incomplete. Sunt foarte ușor de rezolvat întrucât
informațiile pot fi completate sau corectate.
 Conflictele la nivelul strategiilor se materializează în momentul în
care există diferențe majore de idei în privința modului în care ar
trebui să se acționeze.
 Conflictele la nivelul scopurilor apar în momentul în care nu se
ajuge la un consens în privința rezultatului final.

7
  Conflictele la nivelul normelor se cristalizează atunci când
comportamentele care se manifestă nu sunt cele agreate și se află în
neconcordanță cu normele impuse.
 Conflictele la nivel de valori sunt puțin mai greu de soluționat fiind
necesară negocierea unei soluţii. Când oamenilor le sunt contestate
valorile ei au tendința de a reacționa violent.
Etapele pe care le parcurge conflictul in evoluția sa sunt în număr de cinci după
cum urmează:

a) Dezacordul apare ca urmare a diferențelor dintre indivizi.Unele mici

neînțelegeri duc la false conflicte care nesesizate la momentul potrivit
se pot transforma în conflicte reale.
b) Confruntarea scoate în evidență și mai mult diferențele dintre
indivizi.În aceasta etapă, fiecare parte își susține punctul de vedere și
scoate în evidență erorile comportamentul celorlalți. Comunicarea în
cadrul grupului devine tot mai slabă, apare stresul,tensiunea și
frustrarea.
c) Escaladarea conflictului presupune apariția unor stări de ostilitatile în
grup; reacțiile de apărare ale fiecărui membru produc agresivitate și
violență maximă care pot duce la distrugerea interacțiunii de grup.
d) De-escaladarea conflictului presupune eforturi considerabile pe care
părțile le depun cu scopul stabilirii unu acord în ceea ce privește
rezultatul final al discuțiilor.În această etapă este necesară prezența
unei părți neutre cu rol de mediator.Se urmărește și este de dorit să se
ajungă la stabilirea unor soluții constructive mutual acceptate.
e) Rezolvarea apare când, prin negocieri și mici compromisuri , prin
atragerea bunăvoinței părților adverse, stareade conflict dispare.

Cum este și de asteptat, cele mai dese și numeroase conflicte apar intre
membrii aceleiași organizații, în special în etapa de rodaj psihologic imediat de
după constituirea acestuia, dar si dupa aceea.

8
 4.Concluzii

Fie în societate, într-o organizație sau într-un grup conflictele pot constitui
atât o oportunitate cât și o amenințare. Conflictele produc sentimente negative
precum stresul, furia, anxietatea, frica care impiedică desfășurarea eficientă a
activităților indivizilor în organizație. Unii oameni se pot îmbolnăvi psihic fiind
declarați inapți pentru muncă ceea ce este evident o pierdere pentru grupul din
care face parte. Pe de altă parte conflictele pot contribui și pozitiv fiind o sursă
de vitalitate și dinamism.El poate fi considerat și un stimulent de curiozitate,
contribuie la obținerea experienței,este o sursă a dezvoltării și schimbării,
favorizează intercunoașterea (oamenii ajung să înțeleagă mai bine nevoile unii
altora) și este un susținător de încredere al creativității și inovării.
Orice leader va fi pus la un moment dat în cariera sa în postura de a aplana
conflictele apărute între subordonații săi. Pentru a putea interveni cu eficiență
acesta trebuie să se informeze foarte bine despre motivul izbucnirii conflictului
precum și despre evoluția și durata acestuia. Leaderul trebuie să își dea seamna
cât a avut de suferit fiecare de pe urma divergențelor (subminarea autorității,
pierderea prestigiului,timpului sau materialelor) și cât sunt dispuși să lase de la
ei pentru stingerea conflictului. Pe langă toate astea leaderul trebuie să aibă în
vedere și factorii externi care ar putea contribui la prelungirea sau încheierea
contradicțiilor. Dacă acesta este tentat să ia apărarea unei anume părți influențat
fiind de simpatii sau antipatii este indicat să stea deoparte și să nu intervină în
mediere conflictului.În această situație este de dorit aducerea pe post de
mediator a unei persoane din exterior care să fie neutră.La începutul activității
de mediere se stabilește motivul izbucnirii conflictului, persoanele care nu se
suportă nu vor fi puse față în față niciodată,cei care se află în conflict nu vor
discuta între ei ci doar cu mediatorul. La finalul discuțiilor mediatorul va face un
scurt rezumat și va încerca să obțină o rezolvare a problemei de la părțile aflate
în contradicție. El trebuie să vadă la ce sunt dispuse acestea să renunțe și cât pot
să cedeze pentru încheiere situației conflictuale. Dacă problemele nu pot fi
rezolvate din prima se va încerca de mai multe ori prin stabilirea mai multor
ședințe de mediere.
Cu toate acestea este indicat ca leaderul să își ia toate măsurile pentru a putea
preveni conflictele și situațiile tensionante din organizația sa cu mult înaine ca
acestea să se producă. În funcție de specificul fiecărui grup, echipă sau
organizație leaderul trebuie să își schițeze un plan de prevenire si combatere a
conflictelor la locul de muncă.Și de această dată succesul stă în arta conducerii.

9
 Bibliografie

1. David B. Curalnik , Webster’s New World Dictionary of the American

Language, Second College Edition, New York , Prentice Hall Press,1986.
2. Safta, D, Managementul conflictelor în organizație,București ,Editura
Trei,2016.
3. Mic dicţionar enciclopedic, București, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
1978.
4. file:///C:/Users/X/Desktop/teoria%20%20conflictului/179659621-
MODULUL-1-Teoria-si-analiza-conflictelor-doc.pdf accesat la 12.12.2018

10