HOMER

Părintele mitnlni grec, Homer este la rândnl lni nn personaj aproape mitic:
incredibila cantitate de informaţii vehicnlate în Antichitate în legătnră cn el,
adesea în contradicţie nnele cn altele, demonstrează că din biografia sa se
cnnoştean foarte pnţine detalii certe şi că elementnl de legendă l-a depăşit rapid
pe cel istoric.

Nn se cnnoştea semnificaţia precisă a nnmelni săn, care apare pentrn prima

oară în fragm. 357 (incert) din Hesiod: dnpă nnii însemna „orb”, în dialectnl
eolidian din Cnmae, iar dnpă alţii, „ostatic”. Mai frecvent însă, prin antonomază,
era nnmit „Poetnl”. Tradiţiile legendare abnndă şi în privinţa locnlni săn de
origine: cel pnţin şapte cetăţi îşi dispntan onoarea de a-i fi loc de baştină.
Printre acestea, insnla Chios, menţionată şi de Pindar ca patrie a poetnlni şi
sedin al nnei şcoli de aezi, Homerizii, care se pretindean a fi descendenţii
acestnia. La fel de discordante şi de slab fixate prin date istorice eran tradiţiile
referitoare la cronologia sa, plasată în epoca asedinlni Troiei descris de el
în Iliada (dnpă datarea stabilită de Eratostene şi căreia i se conforman anticii,
acesta ar fi avnt loc în annl 1184 î.Hr.), dar şi cn şaizeci, o sntă san patrn snte
de ani mai târzin. Nici raportarea cronologică la Hesiod nn este de mare ajntor,
pentrn că tradiţiile îl consideră când contemporan, când predecesor, când
snccesor al acestnia. Herodot (2.53) îi consideră pe Homer şi pe Hesiod
contemporani şi îi sitnează pe amândoi cn patrn snte de ani înaintea sa, aşadar
pe la mijlocnl secolnlni al IX-lea î.Hr.

Raportarea la Hesiod este snbliniată de o legendă popnlară ce a stat la baza

scrierii Întrecerea dintre Homer şi Hesiod, potrivit căreia cei doi an rivalizat într-
o competiţie poetică organizată pe insnla Enbeea în cinstea lni Amfidamas,
regele insnlei. Cn acel prilej, Homer ar fi fost învins de Hesiod, datorită nn atât
formei poetice, cât conţinntnlni versnrilor sale, întrncât Homer prezenta acţinni
războinice, în timp ce Hesiod îşi concentra arta pe temele mnncii şi păcii.
Verdictnl a fost dat de fratele lni Amfidamas, Panides, iar de atnnci expresia
„jndecata lni Panides” a devenit sinonimă cn aprecierea pripită şi neîntemeiată.

Unele caracteristici ale biografiei lni Homer (de pildă cnnoscnta legendă a
cecităţii sale, reflectată şi în portretele lni care ne-an parvenit) se datorează –
mai mnlt decât informaţiilor precise referitoare la el — obiceinlni în virtntea
cărnia eran reprezentaţi în Antichitate aezii şi rapsozii, consideraţi orbi chiar în
baza povestirii homerice despre Demodocos, cântăreţnl menţionat în Odiseea;
ideea cecităţii lni Homer îşi are originea în epoca Imnului homeric către Apollo,
în jnrnl secolnlni al VI-lea î.Hr.

Activităţii sale poetice anticii îi atribnian Iliada, Odiseea, Imnurile nnmite

convenţional homerice, poemnl Margites, Batrahomiomahia şi câteva
compoziţii poetice minore. Se spnnea că mormântnl lni se afla pe insnla Ios şi
pntea fi încă văznt în secolnl al II-lea d.Hr.

► Prezenţe în literatura antică. Printre nennmăratele biografii ale lni Homer

se regăsesc cea fals atribnită lni Herodot, o alta a lni Psendo-Plntarh, precnm
şi diverse altele de mai mică importanţă. Referiri la Homer apar în toate operele
istoricilor, poeţilor, compilatorilor şi mitografilor din Antichitate.

► Prezenţe în literatura menievală şi monernă. Fignra lni Homer se află în

centrnl nneia dintre cele mai aprinse dezbateri pe care le-a cnnoscnt vreodată
filologia clasică – aceea referitoare la paternitatea Iliadei şi a Odiseii şi la
veridicitatea istorică a nnni poet nnmit Homer —, dezbatere cnnoscntă snb
nnmele generic „chestinnea homerică” şi în cadrnl căreia poziţiile an alternat
de-a lnngnl secolelor, când în favoarea, când împotriva existenţei personajnlni
istoric Homer. Critica contemporană şi-a concentrat atenţia asnpra altor teme,
„chestinnea homerică” pierzândn-şi în deceniile din nrmă centralitatea, dar
fignra poetnlni orb nn a încetat să fascineze şi să snscite interesnl. Dintre
nnmeroasele referiri prezente în literatnra din toate timpnrile şi din toate ţările
la Homer şi la poemele sale, merită să fie amintite cel pnţin interpretarea fignrii
poetnlni oferită de Vico şi mai ales menţionarea sa de către Dante, care îl
întâlneşte în primnl cerc al infernnlni şi îl prezintă drept „Homer, poetnl snveran”
din frnntea şcolii marilor poeţi, „bardnl cn vers scânteietor, ce peste ei ca şoimnl
se ridică” (Infernul, cântnl 4, vv. 88, 95-96).

> Iconografie. Arta antică ne-a transmis nnmeroase portrete ale lni Homer,
majoritatea în copii din epoca romană dnpă originale greceşti mai vechi,
databile aproximativ la mijlocnl secolnlni al V-lea î.Hr. Toate snnt portrete de
reconstitnire, atribnind fignrii lni Homer caracteristicile transmise de tradiţie:
acesta este reprezentat ca nn bătrân cn barbă lnngă, concentrat şi gânditor,
pnrtând semnnl clar al cecităţii – cavităţile orbitale profnnde. Ridnrile care îi
brăzdează de obicei frnntea în aceste portrete nn indică în general vârsta
înaintată, ci snnt o reprezentare convenţională a capacităţii mnemonice
deosebite, caracteristice poetnlni.

SURSE BIBILOGRAFICE
https://istoriiregasite.wordpress.com/2015/01/23/cine-a-fost-homer/ -
13.01.2021