Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Epopeea lui Ghilgameş reprezintă cel mai vechi text literar păstrat până
astăzi. Ghilgameș, un rege legendar din Uruk, pe jumătate om, pe jumătate
zeu, care a fost înzestrat la naștere cu însușiri ieșite din comun, a săvârșit
fapte de vitejie împreună cu Enkidu, o creatură umană, dar cu trăsături
sălbatice, conceput de zei anume pentru a-i fi prieten. Moartea acestuia îi
provoacă o suferință fără margini lui Ghilgameș și îl obligă să plece în
căutarea vieții veșnice, la singurul care deținea secretul, Ut-napiștim,
supraviețuitor al Marelui Potop. Poemul sfârșește cu reîntâlnirea dintre
Ghilgameș și Enkidu, readus pentru o clipă la viață prin rugăciunile neîncetate
ale prietenului său și dialogul dintre cei doi pe tema vieții și a morții.
Timp istoric
Epopeea lui Ghilgameş datează din secolul XXI î.H. Aproape jumătate din
cele 3 600 de versuri originale ale poemului s-au păstrat pe 12 tăblițe de lut
ars. Restul au fost distruse ori s-au pierdut. Textul epopeei a supraviețuit în
biblioteca regelui asirian Assurbanipal, în versiunea sa akkadiană, în secolul
al VII-lea î.H. Numeroase variante au fost traduse și păstrate de-a lungul
secolelor în societățile antice mesopotamiene.
Spaţiu istoric.
Autorul este anonim. Iniţial, poemul a circulat pe cale orală; creatorii anonimi
au îmbogăţit, de-a lungul timpului, creaţia literară, sporindu-i valoarea artistică.
Odată cu inventarea scrierii cuneiforme, versurile poemului au fost
imortalizate prin gravarea lor pe tăbliţe arse de lut. S-au păstrat 12 tăbliţe,
dintre care cea mai mare conţine circa 300 de versuri.
Epopeea lui Ghilgameș rămâne cel mai vechi imn închinat omului cunoscut
până astăzi, care îmbogățește moștenirea culturală universală.