Epopeea lui Ghilghameș

Fragmente din Epopeea lui Ghilgames

• Autor: poet babilonian necunoscut
• Datează de aprox. 4500 de ani
• Variante: există mai multe variante, cea mai
veche (babiloniană) datând de pe la 1700 î. Hr,
iar cea mai nouă (ninivită) fiind parţial rescrisă
şi dezvoltată în jurul anului 1000 î.Hr
• In limba română epopeea a fost tradusă din
limbile germană si franceză
• Suport: este scrisă pe 12 plăci de lut
 Cum a fost descoperită?
• In jurul anului 1850 Austen Henry Layard și
Hormuzd Rassam început explorarea la Ninive a
palatului lui Senacherib (704 -681 i.Hr.). Surpriza
acestor săpături a constituit-o descoperirea a
aproximativ 25.000 plăci și părți de plăci alcătuind
biblioteca marelui rege Assurbanipal (668-627
i.Hr.). Plăcile erau din pământ ars, scrise cu caracter
cuneiform în limba assiriană, cât și neobabiloniană
și cuprindeau descrieri ale războaielor și faptelor
vitejești ale regilor și împăraților assirieni și
babilonieni, opere literare, însemnari astronomice,
diverse acte. "Regele lumii" - regele Assiriei - Ghilgames
adunase în biblioteca sa toate operele literare și
stiintifice cunoscute în acele timpuri, aproape 1500
de titluri.
• La inceputul deceniului opt al secolului al XIX-lea, unul
dintre primii assirologi, George Smith a facut cunoscuta
mai ales una dintre tablitele descoperite in biblioteca de
la Ninive a unei povestiri a potopului care amintea de cea
a Bibliei. Povestea potopului constituie a XI-a tableta a
"Epopeei lui Ghilgamesh". Descoperirea sa a fost descrisa
in lucrarea „ Assyrian discoveries an account of
explorations and discoveries on the site of Noineveh,
during 1873 and 1874” si mai taziu in 1891 in
"Assyriologische Bibliothek" (vol. III).
• Ulterior, au fost descoperite si alte fragmente, in diferite
limbi ce descriau faptele vitejesti ale eroului Ghilgames.
Textul epopeei a fost reconstituit de Paul Haupt. Alaturi de
fragmentul din biblioteca lui Assurbanipal alte doua Palatul de la
fragmente au fost date la lumina de Friedrich Delitzsch. Ninive
Acestea se refereau la legenda despre potop iar unul
dintre ele, era scris in limba neobabiloniana. Alte trei parti
ale epopeei dateaza din vremea primului imperiu
babilonian. Odata cu descoperirea ei, „Epopeea lui
Ghilgames” devine opera literara orientala cea mai
 Cele 12 tablete
• Continutul celor 12 tablete ale epopeei lui Ghilgames
Tableta I: doi eroi
Tableta II: întâlnire, prietenie, proiectarea aventurii
Tableta III: Pregătirea şi plecarea
Tableta IV: Călătoria
Tableta V: Pierderea în pădurea de cedru,Victoria Humbaba
Tableta VI: Un alt triumf şi exces: Taur Ceresc
Tableta VII: Moartea lui Enkidu
Tabletat VIII: Funeraliile Enkidu
Tabletat IX: Ghilgameş în căutarea vieţii fără de sfârşit
Tableta X : Intoarcerea
Tabletat XI: E şec în a reveni la viaţa obişnuită
Tableta XII: O altă versiune a morţii Enkidu
 Eroul
• Eroul poemului, Ghilgameş, a cărui existenţă
istorică este atestată de texte sumeriene, a
fost rege în Uruk cam pe la începutul
mileniului al treilea; dar încă de prin anul
2.500 î.e.n. Ghilgameş a devenit o figură de
legendă, un erou foarte popular şi dincolo de
graniţele Sumerului. Eposul însă este
impresionant nu atât prin vechimea sa, cât
prin natura şi sensurile personajului şi ale
ideilor încorporate în operă, în pasaje în care
naraţiunea şi descrierile, folosind adesea un
sugestiv limbaj metaforic, alternează cu
meditaţiile filosofice şi cu tonurile de
îndurerată elegie, duse până la disperare.
 Subiectul
• Regele Ghilgameş îşi asupreşte supuşii, care se plâng zeilor. Aceştia
îl crează pe puternicul Enkidu — fiinţă pe jumătate umană, pe
jumătate animalică - şi îl trimit la Uruk, ca să-l învingă pe Ghilgameş.
Dar după o luptă în care puterea lor se arată a fi egală, cei doi se
împrietenesc şi împreună săvârşesc o serie de vitejii. Ghilgameş însă
este şi un neliniştit, care îşi pune tot felul de întrebări, care "a văzut
până în adâncul lucrurilor", care "a pătruns taina celor ascunse" -
un fel de Faust sumerian, ce nu se mulţumeşte cu ştiinţa, ci caută
sensul vieţii în satisfacţiile pe care le produc faptele, acţiunea.
Pentru vitejia şi frumuseţea lui bărbătească pătimaşa şi capricioasa
zeiţă Iştar se îndrăgosteşte de el. Ghilgameş, cunoscându-i frivolele
aventuri amoroase o refuză şi o jigneşte.
• După alte peripeţii Ghilgameş găseşte mult-dorita "iarbă a
nemuririi"; dar pe drum un şarpe i-o fură, semn că un asemenea
dar nu le este hărăzit oamenilor. Vrea să coboare în "lumea de
dincolo", să-l vadă pe prietenul său Enkidu, dar nu îi este îngăduit
decât să vorbească cu sufletul lui Enkidu, să-l întrebe despre tainele
din lumea morţii. Enkidu îi vorbeşte despre trista lui soartă din
lumea cealaltă:

Enkidu
• Iată, pe prietenul tău drag, pe care-l
îmbrăţişai de se bucura inima ta, pe acesta îl
mănâncă acum viermii, ca pe o haină veche;
Enkidu, pe care-l îmbrăţişai, de se bucura /
inima ta,
acum zace ca un războinic înfrânt, trântit în
colb. Prietenul tău drag, acum în colb se
zbate;
Enkidu, prietenul tău drag, acum în colb se
zbate...
• Descrierea soartei celor aflaţi în lumea morţilor continuă sub forma
unui dialog; dar după numai opt versuri, tot ce a mai rămas din acest
poem, se termină brusc. Din forma sa primitivă (care putea să aibă cam
3.600 de rânduri) abia jumătate a rămas intact.
La aceasta se adaugă versurile rămase, traduse în diverse limbi
(sumeriană, akadiană, babiloniană, asiriană, hitită, hurită ş.a.), cu
ajutorul cărora s-a putut reconstitui două treimi din opera întreagă, într-
un ansamblu destul de unitar, continuativ şi complet.

Se considera ca figura lui Ghilgameş ar fi influenţat personajul biblic

Samson, dar şi câteva episoade din legenda lui Hercule, anumite
trăsături din aventuri găsindu-se în Odiseea. Desigur că, pentru
babilonianul de acum patru milenii şi jumătate care o asculta povestită,
Epopeea lui Ghilgameş mai era încărcată şi cu semnificaţii religioase şi cu
valori simbolice, azi pierdute pentru noi, dar păstrând încă şi azi
indubitabile sensuri morale. În timp ce, cu multe veacuri mai târziu,
muza aedului grec va celebra figura unui luptător aspru şi va cânta
"mânia ce-aprinse pe-Achil Peleianul", şi războiul, şi masacrele, şi
viclenia, - muza poetului sumerian cânta pasionata sete de viaţă şi
devotamentul unei prietenii ce nu cedează nici în faţa obstacolului
morţii, celebrând totodată curajul, simţul de dreptate şi impresionanta
ţinută morală a unui erou; a unui erou care luptă şi el, dar nu împotriva
oamenilor. Nu varsă o picătură de sânge omenesc - căci ţelul suprem al
lui Ghilgameş nu este războiul şi uciderea, ci cultul prieteniei şi dorul
nemuririi.
 Bibliografie
• http://www.culture-pass.ro/history-hit-nr-1/e
popeea-lui-ghilgames.html
• http://www.euroinst.ro/titlu.php?id=180
• http://www.librariaatlas.ro/images/Epopeea_
Ghilgames_mondero.jpg
• http://art-zone.ro/editorial/
Epopeea_lui_Ghilgames_referat_comentariu_
povestire_versuri_carte.html