Pe 30 mai, România a fost martora celui mai amplu protest din ultimii ani,

declanșat de sindicatele din Educație în cadrul unei greve generale. Profesorii și-au
unit forțele pentru a cere Guvernului o creștere salarială care să le permită să
trăiască o viață decentă. Situația actuală a salariilor profesorilor variază în funcție
de nivelul de studii, vechime și grad. Un debutant în învățământ poate câștiga
aproximativ 2.400 de lei net pe lună, iar după 20 de ani de experiență salariul
poate ajunge în jurul sumei de 4.000 de lei. Cu toate acestea, profesorii solicită o
majorare a salariilor pentru a le asigura un trai mai bun.
Un aspect deosebit de preocupant este atitudinea liderilor politici de vârf care nu
au fost prezenți la discuțiile cu reprezentanții profesorilor. În ziua protestului din
București, prim-ministrul Nicolae Ciucă a plecat la Cluj, președintele PSD Marcel
Ciolacu a ales să meargă la Buzău, iar președintele României, Klaus Iohannis, își
petrecea timpul într-un tur al Sibiului. Această absență a liderilor politici relevă o
lipsă de interes și de respect față de profesori și preocupările lor.
De-a lungul acestui proces, a fost evidentă și o campanie menită să discrediteze
solicitările profesorilor și meseria în sine. Una dintre cele mai absurde emisiuni a
fost intitulată „Cum fac liderii de sindicat jocul Rusiei”. Nu este întâmplător faptul
că această emisiune este difuzată pe una dintre televiziunile finanțate din bani
publici, conform unei investigații din 2022. Este important să facem distincția între
dezbaterea pe marginea unui subiect și manipulare. Din păcate, o parte
semnificativă a mass-mediei a ales să propage mai multe argumente nefondate,
alimentând astfel dezinformarea.
Una dintre critici susține că greva profesorilor a avut loc într-un moment extrem
de nepotrivit. Cu toate acestea, realitatea este că acesta este, de fapt, cel mai bun
moment pentru ei și pentru negocieri. Dacă încetarea muncii nu ar crea nicio
inconveniență, atunci ce angajator ar fi dispus să ofere ceva în timpul
negocierilor? Logica acestei critici nu rezistă, deoarece profesorii ar trebui să intre
în grevă în weekend-uri, în zilele libere și în timpul vacanței de vară, pentru a nu
deranja pe nimeni. De altfel, putem constata că și în 2005, când a avut loc o altă
grevă, nu s-a ținut cont de aceste aspecte, iar asta nu a afectat examenele.
Profesorii își iau în serios responsabilitățile și, chiar și în timpul grevei, se implică în
pregătirea elevilor pentru examene.
Un alt argument adus în discuție este că greva afectează elevii și că profesorii
continuă să predea meditații, ignorând efectele grevei. A apărut o "anchetă" care
susține că profesorii câștigă sume exorbitante din meditații, iar această
perspectivă generalizează și hrănește un stereotip greșit. Nu toți profesorii fac
meditații, iar acestea se concentrează în principal pe materiile care sunt
examinate. Acesta este un semn clar că sistemul educațional nu funcționează în
mod corespunzător. Dacă profesorii ar fi plătiți suficient de bine încât să-și asigure
un trai decent, nu ar mai fi nevoie de meditații pentru a-și completa veniturile.
Imaginați-vă un sistem în care profesorii sunt remunerați într-un mod care le
permite să aibă un trai decent, fără a mai depinde financiar de meditații. Astfel, ar
avea timpul necesar pentru a se concentra pe proiectarea lecțiilor pentru întreaga
clasă și ar putea oferi atenție individuală elevilor care au nevoie de sprijin
suplimentar. În plus, ar putea oferi ore de recuperare în cadrul școlii, pentru care
ar primi salarii suplimentare de la stat. O majorare semnificativă a salariilor ar
atrage, de asemenea, absolvenți tineri să se alăture sistemului educațional.
Mai mulți profesori ar însemna clase mai mici și mai mult timp acordat fiecărui
elev, ceea ce ar contribui la o educație mai individualizată. Acesta ar fi un pas
important în reformarea sistemului de educație, dar pentru ca aceasta să fie
posibilă, salariile profesorilor trebuie să fie majorate substanțial. După peste 30 de
ani de muncă, cu toate gradele obținute, un profesor primește în jur de 800 de
euro. Este aceasta o sumă considerabilă?
„Profesorii dispun de mult timp liber în orice caz.”
La o privire superficială, pare că profesorii au o mulțime de timp liber. Au doar
câteva ore de predare pe zi și vacanțe în timpul vacanțelor școlare, deci ce mai pot
dori? Dar lucrurile nu sunt atât de simple cum cred unii.
Acest lucru poate părea adevărat doar la suprafață. Profesorii lucrează mult și
acasă. Trebuie să-și planifice lecțiile, să pregătească materialele de curs, să
corecteze teste și multe altele. Desigur, profesorii beneficiază de mai mult timp
liber în timpul vacanțelor școlare, dar trebuie menționat că și veniturile scad în
această perioadă, când nu sunt în școală.
„Profesorii ar trebui să fie plătiți în funcție de performanță.”
Argumentul sună în felul următor: „Sunt de acord că salariile sunt mici, dar ar
trebui să fie crescute doar în funcție de cât de bine lucrează profesorii”. Însă puțini
oferă detalii despre cum putem evalua cu exactitate performanța unui profesor în
clasă. Unii propun examinarea profesorilor, dar dacă un profesor învață bine
pentru un examen, asta nu înseamnă neapărat că este și un bun pedagog. Un test
scris despre pedagogie demonstrează doar cunoștințele teoretice, nu și abilitatea
de a le pune în practică.
Poate ai auzit de „Fenomenul Brăila”: județul a ajuns pe primul loc în rezultatele
de la bacalaureat, dar numai pentru că a împiedicat în mod abuziv elevii cu
rezultate slabe să participe. Astfel, elevii rămași obțineau în medie note mai mari,
iar județul era considerat un lider în educație. Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă am
recompensa financiar și județele cu cele mai mari medii la examene.
În final, este necesară o abordare colaborativă între guvern, sindicate, profesori și
alte părți interesate pentru a găsi soluții durabile și viabile pentru sistemul de
învățământ. Numai prin dialog deschis și prin implicarea tuturor actorilor implicați
se pot face progrese semnificative în reformarea și îmbunătățirea învățământului
în România.
Astfel, este crucial ca guvernul să reacționeze la revendicările sindicatelor și să
găsească modalități de a răspunde cerințelor profesorilor și elevilor, în timp ce
menține un echilibru financiar și se asigură că investițiile în educație sunt eficiente
și au un impact pozitiv pe termen lung. Doar prin colaborare și eforturi comune se
poate realiza o schimbare semnificativă și durabilă în sistemul de învățământ
românesc.