Epopeea lui Ghilgames

Gasser Greta Clasa a XI-a A

Fragmente din Epopeea lui Ghilgames
• Autor: poet babilonian necunoscut
• Dateaza de aprox. 4500 de ani
• Variante: exista mai multe variante, cea mai
veche (babiloniană) datând de pe la 1700 î. Hr,
iar cea mai nouă (ninivită) fiind parţial rescrisă
şi dezvoltată în jurul anului 1000 î.Hr
• In limba romana epopeea a fost tradusa din
limbile germana si franceza
• Suport: este scrisa pe 12 placi de lut
 Cum a fost descoperita?
• In jurul anului 1850 Austen Henry Layard si
Hormuzd Rassam au inceput explorarea la Ninive a
palatului lui Senacherib (704 -681 i.Chr.). Surpriza
acestor sapaturi a constituit-o descoperirea a
aproximativ 25.000 placi si parti de placi alcatuind
biblioteca marelui rege Assurbanipal (668-627 i.Chr.).
Placile erau din pamant ars, scrise cu caracter
cuneiform in limba assiriana, cat si neobabiloniana si
cuprindeau descrieri ale razboaielor si faptelor
vitejesti ale regilor si imparatilor assirieni si
babilonieni, opere literare, insemnari astronomice,
diverse acte. "Regele lumii" - regele Assiriei - adunase Ghilgames
in biblioteca sa toate operele literare si stiintifice
cunoscute in acele timpuri, aproape 1500 de titluri.
• La inceputul deceniului opt al secolului al XIX-lea, unul
dintre primii assirologi, George Smith a facut cunoscuta mai
ales una dintre tablitele descoperite in biblioteca de la
Ninive a unei povestiri a potopului care amintea de cea a
Bibliei. Povestea potopului constituie a XI-a tableta a
"Epopeei lui Ghilgamesh". Descoperirea sa a fost descrisa in
lucrarea „ Assyrian discoveries an account of explorations
and discoveries on the site of Noineveh, during 1873 and
1874” si mai taziu in 1891 in "Assyriologische Bibliothek"
(vol. III).
• Ulterior, au fost descoperite si alte fragmente, in diferite
limbi ce descriau faptele vitejesti ale eroului Ghilgames.
Textul epopeei a fost reconstituit de Paul Haupt. Alaturi de
fragmentul din biblioteca lui Assurbanipal alte doua
Palatul de la
fragmente au fost date la lumina de Friedrich Delitzsch. Ninive
Acestea se refereau la legenda despre potop iar unul dintre
ele, era scris in limba neobabiloniana. Alte trei parti ale
epopeei dateaza din vremea primului imperiu babilonian.
Odata cu descoperirea ei, „Epopeea lui Ghilgames” devine
opera literara orientala cea mai tradusa si dezbatuta.
 Cele 12 tablete
• Continutul celor 12 tablete ale epopeei lui Ghilgames
Tableta I: doi eroi
Tableta II: întâlnire, prietenie, proiectarea aventurii
Tableta III: Pregătirea şi plecarea
Tableta IV: Călătoria
Tableta V: Pierderea în pădurea de cedru,Victoria Humbaba
Tableta VI: Un alt triumf şi exces: Taur Ceresc
Tableta VII: Moartea lui Enkidu
Tabletat VIII: Funeraliile Enkidu
Tabletat IX: Ghilgameş în căutarea vieţii fără de sfârşit
Tableta X : Intoarcerea
Tabletat XI: E şec în a reveni la viaţa obişnuită
Tableta XII: O altă versiune a morţii Enkidu
 Eroul
• Eroul poemului, Ghilgameş, a cărui existenţă
istorică este atestată de texte sumeriene, a fost
rege în Uruk cam pe la începutul mileniului al
treilea; dar încă de prin anul 2.500 î.e.n.
Ghilgameş a devenit o figură de legendă, un
erou foarte popular şi dincolo de graniţele
Sumerului. Eposul însă este impresionant nu
atît prin vechimea sa, cît prin natura şi sensurile
personajului şi ale ideilor încorporate în operă,
în pasaje în care naraţiunea şi descrierile,
folosind adesea un sugestiv limbaj metaforic,
alternează cu meditaţiile filosofice şi cu tonurile
de îndurerată elegie, duse pînă la disperare.
 Subiectul
• Regele Ghilgameş îşi asupreşte supuşii, care se plîng zeilor. Aceştia îl
crează pe puternicul Enkidu — fiinţă pe jumătate umană, pe jumătate
animalică - şi îl trimit la Uruk, ca să-l învingă pe Ghilgameş. Dar după o
luptă în care puterea lor se arată a fi egală, cei doi se împrietenesc şi
împreună săvîrşesc o serie de vitejii. Ghilgameş însă este şi un
neliniştit, care îşi pune tot felul de întrebări, care "a văzut pînă în
adîncul lucrurilor", care "a pătruns taina celor ascunse" - un fel de
Faust sumerian, ce nu se mulţumeşte cu ştiinţa, ci caută sensul vieţii
în satisfacţiile pe care le produc faptele, acţiunea. Pentru vitejia şi
frumuseţea lui bărbătească pătimaşa şi capricioasa zeiţă Iştar se
îndrăgosteşte de el. Ghilgameş, cunoscîndu-i frivolele aventuri
amoroase o refuză şi o jigneşte.
• După alte peripeţii Ghilgameş găseşte mult-dorita "iarbă a nemuririi";
dar pe drum un şarpe i-o fură, semn că un asemenea dar nu le este
hărăzit oamenilor. Vrea să coboare în "lumea de dincolo", să-l vadă pe
prietenul său Enkidu, dar nu îi este îngăduit decît să vorbească cu
sufletul lui Enkidu, să-l întrebe despre tainele din lumea morţii.
Enkidu îi vorbeşte despre trista lui soartă din lumea cealaltă:

Enkidu
• După alte peripeţii Ghilgameş găseşte mult-dorita "iarbă a
nemuririi"; dar pe drum un şarpe i-o fură, semn că un
asemenea dar nu le este hărăzit oamenilor. Vrea să coboare
în "lumea de dincolo", să-l vadă pe prietenul său Enkidu,
dar nu îi este îngăduit decît să vorbească cu sufletul lui
Enkidu, să-l întrebe despre tainele din lumea morţii. Enkidu
îi vorbeşte despre trista lui soartă din lumea cealaltă:
Iată, pe prietenul tău drag, pe care-l îmbrăţişai de se
bucura inima ta, pe acesta îl mănîncă acum viermii, ca pe
o haină veche;
Enkidu, pe care-l îmbrăţişai, de se bucura / inima ta,
acum zace ca un războinic înfrînt, trîntit în colb. Prietenul
tău drag, acum în colb se zbate;
Enkidu, prietenul tău drag, acum în colb se zbate...
• Descrierea soartei celor aflaţi în lumea morţilor continuă sub forma
unui dialog; dar după numai opt versuri, tot ce a mai rămas din acest
poem, se termină brusc. Din forma sa primitivă (care putea să aibă cam
3.600 de rînduri) abia jumătate a rămas intact.
La aceasta se adaugă versurile rămase, traduse în diverse limbi
(sumeriană, akadiană, babiloniană, asiria'nă, hitită, hurită ş.a.), cu
ajutorul cărora s-a putut reconstitui două treimi din opera întreagă, într-
un ansamblu destul de unitar, continuativ şi complet.

Se considera ca figura lui Ghilgameş ar fi influenţat personajul biblic

Samson, dar şi cîteva episoade din legenda lui Hercule, anumite trăsături
din aventurile găsindu-se în Odiseea. Desigur că, pentru babilonianul de
acum patru milenii şi jumătate care o asculta povestită, Epopeea lui
Ghilgameş mai era încărcată şi cu semnificaţii religioase şi cu valori
simbolice, azi pierdute pentru npi, dar păstrînd încă şi azi indubitabile
sensuri morale. în timp ce, cu multe veacuri mai tîrziu, muza aedului grec
va celebra figura unui luptător aspru şi va cînta "mînia ce-aprinse pe-
Achil Peleianul", şi războiul, şi masacrele, şi viclenia, - muza poetului
sumerian cînta pasionata sete de viaţă şi devotamentul unei prietenii ce
nu cedează nici în faţa obstacolului morţii, celebrînd totodată curajul,
simţul de dreptate şi impresionanta ţinută morală a unui erou; a unui
erou care luptă şi el, dar nu împotriva oamenilor. Nu varsă o picătură de
sînge omenesc - căci ţelul suprem al lui Ghilgameş nu este războiul şi
uciderea, ci cultul prieteniei şi dorul nemuririi.
 Bibliografie
• http://www.culture-pass.ro/history-hit-nr-1/e
popeea-lui-ghilgames.html
• http://www.euroinst.ro/titlu.php?id=180
• http://
www.librariaatlas.ro/images/Epopeea_Ghilga
mes_mondero.jpg
• http://art-zone.ro/editorial/
Epopeea_lui_Ghilgames_referat_comentariu_
povestire_versuri_carte.html