Profesor: Ștefăniță Tatiana

CLASA a X-a
Fragmente din Epopeea lui Ghilgames
• Autor: poet babilonian necunoscut
• Datează de aprox. 4500 de ani
• Variante: există mai multe variante, cea mai
veche (babiloniană) datând de pe la 1700
î. Hr, iar cea mai nouă (ninivită) fiind parţial
rescrisă şi dezvoltată în jurul anului 1000
î.Hr
• In limba română epopeea a fost tradusă din
limbile germană și franceză
• Suport: este scrisă pe 12 plăci de lut
 Cum a fost descoperita?
• În jurul anului 1850 Austen Henry Layard
și Hormuzd Rassam au început explorarea la
Ninive a palatului lui Senacherib (704 -681
i.Chr.). Surpriza acestor săpături a
constituit-o descoperirea a aproximativ
25.000 placi si parti de placi alcatuind
biblioteca marelui rege Assurbanipal (668-
627 i.Chr.). Placile erau din pamant ars,
scrise cu caracter cuneiform in limba
assiriana, cat si neobabiloniana si
cuprindeau descrieri ale razboaielor si
faptelor vitejesti ale regilor si imparatilor
assirieni si babilonieni, opere literare,
insemnari astronomice, diverse acte.
"Regele lumii" - regele Assiriei - adunase in Ghilgames
biblioteca sa toate operele literare si
stiintifice cunoscute in acele timpuri,
aproape 1500 de titluri.
• La inceputul deceniului opt al secolului al XIX-lea, unul
dintre primii assirologi, George Smith a facut cunoscuta
mai ales una dintre tăblițele descoperite in biblioteca de
la Ninive a unei povestiri a potopului care amintea de
cea a Bibliei. Povestea potopului constituie a XI-a tableta
a "Epopeei lui Ghilgamesh". Descoperirea sa a fost
descrisa in lucrarea „ Assyrian discoveries an account of
explorations and discoveries on the site of Noineveh,
during 1873 and 1874” si mai taziu in 1891 in
"Assyriologische Bibliothek" (vol. III).
• Ulterior, au fost descoperite si alte fragmente, in
diferite limbi ce descriau faptele vitejesti ale eroului
Ghilgames. Textul epopeei a fost reconstituit de Paul
Haupt. Alături de fragmentul din biblioteca lui
Assurbanipal alte două fragmente au fost date la lumina
de Friedrich Delitzsch. Acestea se refereau la legenda
despre potop iar unul dintre ele, era scris in limba
neobabiloniana. Alte trei părți ale epopeei dateaza din Palatul de la
vremea primului imperiu babilonian. Odată cu Ninive
descoperirea ei, „Epopeea lui Ghilgames” devine opera
literara orientala cea mai tradusa si dezbatută.
 Cele 12 tablete
• Continutul celor 12 tablete ale epopeei lui Ghilgames
Tableta I: doi eroi
Tableta II: întâlnire, prietenie, proiectarea aventurii
Tableta III: Pregătirea şi plecarea
Tableta IV: Călătoria
Tableta V: Pierderea în pădurea de cedru,Victoria Humbaba
Tableta VI: Un alt triumf şi exces: Taur Ceresc
Tableta VII: Moartea lui Enkidu
Tabletat VIII: Funeraliile Enkidu
Tabletat IX: Ghilgameş în căutarea vieţii fără de sfârşit
Tableta X : Intoarcerea
Tabletat XI: Eşec în a reveni la viaţa obişnuită
Tableta XII: O altă versiune a morţii Enkidu
•
 Eroul
• Eroul poemului, Ghilgameş, a cărui
existenţă istorică este atestată de texte
sumeriene, a fost rege în Uruk cam pe la
începutul mileniului al treilea; dar încă de
prin anul 2.500 î.e.n. Ghilgameş a devenit
o figură de legendă, un erou foarte
popular şi dincolo de graniţele
Sumerului. Eposul însă este
impresionant nu atît prin vechimea sa, cît
prin natura şi sensurile personajului şi
ale ideilor încorporate în operă, în pasaje
în care naraţiunea şi descrierile, folosind
adesea un sugestiv limbaj metaforic,
alternează cu meditaţiile filosofice şi cu
tonurile de îndurerată elegie, duse pînă
la disperare.
 Subiectul
• Regele Ghilgameş îşi asupreşte supuşii, care se plâng
zeilor. Aceştia îl crează pe puternicul Enkidu — fiinţă pe
jumătate umană, pe jumătate animalică - şi îl trimit la
Uruk, ca să-l învingă pe Ghilgameş. Dar după o luptă în
care puterea lor se arată a fi egală, cei doi se
împrietenesc şi împreună săvârşesc o serie de vitejii.
Ghilgameş însă este şi un neliniştit, care îşi pune tot felul
de întrebări, care "a văzut pînă în adâncul lucrurilor", care
"a pătruns taina celor ascunse" - un fel de Faust
sumerian, ce nu se mulţumeşte cu ştiinţa, ci caută sensul
vieţii în satisfacţiile pe care le produc faptele, acţiunea.
Pentru vitejia şi frumuseţea lui bărbătească pătimaşa şi
capricioasa zeiţă Iştar se îndrăgosteşte de el. Ghilgameş,
cunoscându-i frivolele aventuri amoroase o refuză şi o
jigneşte.
• După alte peripeţii Ghilgameş găseşte mult-dorita
"iarbă a nemuririi"; dar pe drum un şarpe i-o fură, semn
că un asemenea dar nu le este hărăzit oamenilor. Vrea să
coboare în "lumea de dincolo", să-l vadă pe prietenul său
Enkidu, dar nu îi este îngăduit decît să vorbească cu
sufletul lui Enkidu, să-l întrebe despre tainele din lumea
morţii. Enkidu îi vorbeşte despre trista lui soartă din
lumea cealaltă:

Enkidu
• După alte peripeţii Ghilgameş găseşte mult-dorita
"iarbă a nemuririi"; dar pe drum un şarpe i-o fură,
semn că un asemenea dar nu le este hărăzit
oamenilor. Vrea să coboare în "lumea de dincolo", să-l
vadă pe prietenul său Enkidu, dar nu îi este îngăduit
decât să vorbească cu sufletul lui Enkidu, să-l întrebe
despre tainele din lumea morţii. Enkidu îi vorbeşte
despre trista lui soartă din lumea cealaltă:
Iată, pe prietenul tău drag, pe care-l îmbrăţişai de
se bucura inima ta, pe acesta îl mănîncă acum
viermii, ca pe o haină veche;
Enkidu, pe care-l îmbrăţişai, de se bucura / inima
ta,
acum zace ca un războinic înfrânt, trântit în colb.
Prietenul tău drag, acum în colb se zbate;
Enkidu, prietenul tău drag, acum în colb se zbate...
• Descrierea soartei celor aflaţi în lumea morţilor continuă
sub forma unui dialog; dar după numai opt versuri, tot ce a
mai rămas din acest poem, se termină brusc. Din forma sa
primitivă (care putea să aibă cam 3.600 de rânduri) abia
jumătate a rămas intact.
La aceasta se adaugă versurile rămase, traduse în diverse
limbi (sumeriană, akadiană, babiloniană, asiriană, hitită, hurită
ş.a.), cu ajutorul cărora s-a putut reconstitui două treimi din
opera întreagă, într-un ansamblu destul de unitar, continuativ
şi complet.
Se consideră ca figura lui Ghilgameş ar fi influenţat
personajul biblic Samson, dar şi câteva episoade din legenda
lui Hercule, anumite trăsături din aventurile găsindu-se în
Odiseea. Desigur că, pentru babilonianul de acum patru
milenii şi jumătate care o asculta povestită, Epopeea lui
Ghilgameş mai era încărcată şi cu semnificaţii religioase şi cu
valori simbolice, azi pierdute pentru noi, dar păstrând încă şi
azi sensurile morale. în timp ce, cu multe veacuri mai tîrziu,
muza aedului grec va celebra figura unui luptător aspru şi va
cînta "mânia ce-aprinse pe-Achil Peleianul", şi războiul, şi
masacrele, şi viclenia, - muza poetului sumerian cânta
pasionata sete de viaţă şi devotamentul unei prietenii ce nu
cedează nici în faţa obstacolului morţii, celebrînd totodată
curajul, simţul de dreptate şi impresionanta ţinută morală a
unui erou; a unui erou care luptă şi el, dar nu împotriva
oamenilor. Nu varsă o picătură de sînge omenesc - căci ţelul
suprem al lui Ghilgameş nu este războiul şi uciderea, ci cultul
prieteniei şi dorul nemuririi.
 Bibliografie
• http://www.culture-pass.ro/history-hit-nr-
1/epopeea-lui-ghilgames.html
• http://www.euroinst.ro/titlu.php?id=180
• http://www.librariaatlas.ro/images/Epopeea_
Ghilgames_mondero.jpg
• http://art-
zone.ro/editorial/Epopeea_lui_Ghilgames_ref
erat_comentariu_povestire_versuri_carte.htm
l