Fragmente din Epopeea lui Ghilgames

• Autor: poet babilonian necunoscut

• Datează de aprox. 4500 de ani
• Variante: există mai multe variante, cea mai
veche (babiloniană) datând de pe la 1700 î. Hr,
iar cea mai nouă (ninivită) fiind parţial rescrisă
şi dezvoltată în jurul anului 1000 î.Hr
• In limba română epopeea a fost tradusă din
limbile germană si franceză
• Suport: este scrisă pe 12 plăci de lut
 Cum a fost descoperită?
• In jurul anului 1850 Austen Henry Layard și
Hormuzd Rassam început explorarea la Ninive a
palatului lui Senacherib (704 -681 i.Hr.). Surpriza
acestor săpături a constituit-o descoperirea a
aproximativ 25.000 plăci și părți de plăci alcătuind
biblioteca marelui rege Assurbanipal (668-627 i.Hr.).
Plăcile erau din pământ ars, scrise cu caracter
cuneiform în limba assiriană, cât și neobabiloniană și
cuprindeau descrieri ale războaielor și faptelor
vitejești ale regilor și împăraților assirieni și
babilonieni, opere literare, însemnari astronomice,
diverse acte. "Regele lumii" - regele Assiriei - adunase Ghilgames
în biblioteca sa toate operele literare și stiintifice
cunoscute în acele timpuri, aproape 1500 de titluri.
• La inceputul deceniului opt al secolului al XIX-lea, unul
dintre primii assirologi, George Smith a facut cunoscuta mai
ales una dintre tablitele descoperite in biblioteca de la
Ninive a unei povestiri a potopului care amintea de cea a
Bibliei. Povestea potopului constituie a XI-a tableta a
"Epopeei lui Ghilgamesh". Descoperirea sa a fost descrisa in
lucrarea „ Assyrian discoveries an account of explorations
and discoveries on the site of Noineveh, during 1873 and
1874” si mai taziu in 1891 in "Assyriologische Bibliothek"
(vol. III).
• Ulterior, au fost descoperite si alte fragmente, in diferite
limbi ce descriau faptele vitejesti ale eroului Ghilgames.
Textul epopeei a fost reconstituit de Paul Haupt. Alaturi de
fragmentul din biblioteca lui Assurbanipal alte doua
Palatul de la
fragmente au fost date la lumina de Friedrich Delitzsch. Ninive
Acestea se refereau la legenda despre potop iar unul dintre
ele, era scris in limba neobabiloniana. Alte trei parti ale
epopeei dateaza din vremea primului imperiu babilonian.
Odata cu descoperirea ei, „Epopeea lui Ghilgames” devine
opera literara orientala cea mai tradusa si dezbatuta.
 Cele 12 tablete
• Continutul celor 12 tablete ale epopeei lui Ghilgames
Tableta I: doi eroi
Tableta II: întâlnire, prietenie, proiectarea aventurii
Tableta III: Pregătirea şi plecarea
Tableta IV: Călătoria
Tableta V: Pierderea în pădurea de cedru,Victoria Humbaba
Tableta VI: Un alt triumf şi exces: Taur Ceresc
Tableta VII: Moartea lui Enkidu
Tabletat VIII: Funeraliile Enkidu
Tabletat IX: Ghilgameş în căutarea vieţii fără de sfârşit
Tableta X : Intoarcerea
Tabletat XI: E şec în a reveni la viaţa obişnuită
Tableta XII: O altă versiune a morţii Enkidu
 Eroul
• Eroul poemului, Ghilgameş, a cărui existenţă
istorică este atestată de texte sumeriene, a fost
rege în Uruk cam pe la începutul mileniului al
treilea; dar încă de prin anul 2.500 î.e.n.
Ghilgameş a devenit o figură de legendă, un erou
foarte popular şi dincolo de graniţele Sumerului.
Eposul însă este impresionant nu atât prin
vechimea sa, cât prin natura şi sensurile
personajului şi ale ideilor încorporate în operă, în
pasaje în care naraţiunea şi descrierile, folosind
adesea un sugestiv limbaj metaforic, alternează
cu meditaţiile filosofice şi cu tonurile de
îndurerată elegie, duse până la disperare.
 Subiectul
• Regele Ghilgameş îşi asupreşte supuşii, care se plâng zeilor. Aceştia îl
crează pe puternicul Enkidu — fiinţă pe jumătate umană, pe jumătate
animalică - şi îl trimit la Uruk, ca să-l învingă pe Ghilgameş. Dar după
o luptă în care puterea lor se arată a fi egală, cei doi se împrietenesc
şi împreună săvârşesc o serie de vitejii. Ghilgameş însă este şi un
neliniştit, care îşi pune tot felul de întrebări, care "a văzut până în
adâncul lucrurilor", care "a pătruns taina celor ascunse" - un fel de
Faust sumerian, ce nu se mulţumeşte cu ştiinţa, ci caută sensul vieţii
în satisfacţiile pe care le produc faptele, acţiunea. Pentru vitejia şi
frumuseţea lui bărbătească pătimaşa şi capricioasa zeiţă Iştar se
îndrăgosteşte de el. Ghilgameş, cunoscându-i frivolele aventuri
amoroase o refuză şi o jigneşte.
• După alte peripeţii Ghilgameş găseşte mult-dorita "iarbă a nemuririi";
dar pe drum un şarpe i-o fură, semn că un asemenea dar nu le este
hărăzit oamenilor. Vrea să coboare în "lumea de dincolo", să-l vadă
pe prietenul său Enkidu, dar nu îi este îngăduit decât să vorbească cu
sufletul lui Enkidu, să-l întrebe despre tainele din lumea morţii.
Enkidu îi vorbeşte despre trista lui soartă din lumea cealaltă:

Enkidu
• Iată, pe prietenul tău drag, pe care-l
îmbrăţişai de se bucura inima ta, pe acesta îl
mănâncă acum viermii, ca pe o haină veche;
Enkidu, pe care-l îmbrăţişai, de se bucura /
inima ta,
acum zace ca un războinic înfrânt, trântit în
colb. Prietenul tău drag, acum în colb se
zbate;
Enkidu, prietenul tău drag, acum în colb se
zbate...
• Descrierea soartei celor aflaţi în lumea morţilor continuă sub forma
unui dialog; dar după numai opt versuri, tot ce a mai rămas din acest
poem, se termină brusc. Din forma sa primitivă (care putea să aibă cam
3.600 de rânduri) abia jumătate a rămas intact.
La aceasta se adaugă versurile rămase, traduse în diverse limbi
(sumeriană, akadiană, babiloniană, asiriană, hitită, hurită ş.a.), cu
ajutorul cărora s-a putut reconstitui două treimi din opera întreagă, într-
un ansamblu destul de unitar, continuativ şi complet.

Se considera ca figura lui Ghilgameş ar fi influenţat personajul biblic

Samson, dar şi câteva episoade din legenda lui Hercule, anumite
trăsături din aventuri găsindu-se în Odiseea. Desigur că, pentru
babilonianul de acum patru milenii şi jumătate care o asculta povestită,
Epopeea lui Ghilgameş mai era încărcată şi cu semnificaţii religioase şi cu
valori simbolice, azi pierdute pentru noi, dar păstrând încă şi azi
indubitabile sensuri morale. În timp ce, cu multe veacuri mai târziu,
muza aedului grec va celebra figura unui luptător aspru şi va cânta
"mânia ce-aprinse pe-Achil Peleianul", şi războiul, şi masacrele, şi
viclenia, - muza poetului sumerian cânta pasionata sete de viaţă şi
devotamentul unei prietenii ce nu cedează nici în faţa obstacolului
morţii, celebrând totodată curajul, simţul de dreptate şi impresionanta
ţinută morală a unui erou; a unui erou care luptă şi el, dar nu împotriva
oamenilor. Nu varsă o picătură de sânge omenesc - căci ţelul suprem al
lui Ghilgameş nu este războiul şi uciderea, ci cultul prieteniei şi dorul
nemuririi.
 Bibliografie
• http://www.culture-pass.ro/history-hit-nr-1/e
popeea-lui-ghilgames.html
• http://www.euroinst.ro/titlu.php?id=180
• http://www.librariaatlas.ro/images/Epopeea_
Ghilgames_mondero.jpg
• http://art-zone.ro/editorial/
Epopeea_lui_Ghilgames_referat_comentariu_
povestire_versuri_carte.html