PERCEPȚIILE

Percepțiile sunt procese psihice senzoriale care reflecta despre totalitatea insusirilor concrete ale obiectelor,
fenomenelor sub forma imaginii in timpul actiunii acestora asupra analizatorilor.

Clasificare: - după gradul de complexitate: a. simple(raportate la un singur analizator); b. complexe(cuprind

informatia extrasa și prelucrată de la mai mulți analizatori- percepția spațiului, a mișcării, a timpului).

Fazele procesului perceptiv – lumea este formata din obiecte si fenomene care au culoare, gust, miros, dar si
alte insusiri- forma, marime, volum, anumite utilizari. Totalitatea acestor insusiri sunt obtinute prin perceptie
care presupune derularea a 4 faze care, datorita faptului ca se succed cu mare viteza, ne determină să credem
ca perceptia se produce instantaneu.

 Detectarea (orientarea generala spre stimul)

 Discriminarea (diferentierea stimulului de altii inconjuratori)
 Identificarea (recunoasterea stimului, fapt ce se produce datorita memoriei)
 Interpretarea (numirea stimulului, intelegerea cauzelor aparitiei lui, a utilitatii, etc – ceea ce se
realizeaza prin limbaj si gandire in mod desosebit)

Aceste faze sunt mai usor de evidentiat atunci cand intalnim un obiect necunoscut; neputand sa-l integram in
cunsotintele noastre anterioare inseamna ca se produce un blocaj in faza identificarii.

Acest aspect evidentiaza importanta catorva factori:

 Experientei anterioare producerii procesului psihic - ex: o stanca privita de un geolog va determina
sesizarea mai multor aspecte decat ar fi capabil un copil – geologul va descrie stanca oferind mult mai
multe informatii). Specialistul va avea o perceptie mult mai complexa si mai completa a elementelor
din domeniul sau decat nespecialistul asa se explica si zicala:”Multi vad, putini pricep”.

 Activitatea cu obiectul- alt factor care conduce la o buna perceptie – manipularea obiectului (ex:
imaginati-va ca sunteti la o ora de biologie si numai o parte dintre elevi au ocazia de a manipula, atinge
un mulaj. Acestia vor avea o perceptie superioara comparativă cu cei care au receptat pasiv, de la
distanta folosind doar privirea).

 Limbajul – semnalizarea verbala

La fel ca si senzatiile, peceptiile se conduc si ele dupa anumite legi constante intre stimuli si capacitatea
noastra de a- i percepe.

1.       Legea integralitatii perceptiei - obiectul este reflectat, redat ca un intreg, un tot unitar.

2.       Legea structuralitatii – imagine organizata ierarhic; trasaturile principale, in baza carora identificam
obiectul, sunt situate in prim plan.

3.       Legea selectivitatii perceptive – itotdeauna exista un obiect al perceptiei si elementele campului perceptiv.

4.       Legea constantei perceptive – exista o constanta a marimii, a formei, a culorilor (in anumite limite).

5.       Legea proiectivitatii – imaginea se formeaza la nivelul scoartei cerebrale dar este proiectata la nivelul
sursei care a generat-o.