Percepțiile

Def – procese psihice senzoriale complexe si, totodată, imagini primare, care conțin totalitatea
informațiilor despre insușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor, în condițiile acțiunii directe a
acestora asupra analizatorilor.

Caracterizarea imaginii perceptive

 Semanlizează însușiri concrete, intuitive

 Reflectă obiectul în totalitatea însușirilor lui, unitar și integral
 Este imagine primară, deoarece apare numai în relația cu obiectul și depinde de calitatea acestei
relații
 Este obiectuală, este percepția unui obiect anume
 Este bogată în conținut, cuprinde atât însușiri semnificative, cât și pe cele mai puțin
semnificative, de detaliu
 Durata percepției corespunde duratei acțiunii stimulului
 Intensitatea percepției este proporțională cu intensitatea stimulului

Caracterizarea procesului perceptiv

 Este un proces complex și activ, subordonat scopurilor noastre

 Antrenează mai mulți analizatori – este plurimodal
 Desfășurarea procesului perceptiv este influențată de acțiunea, pe care noi o desfășurăm cu
obiectele – deplasare, așezare, măsurare, compunere....
 Este integrată experiența anterioară
 Este implicat subiectul ca personalitate – interesele subiectului (stimuli), mecanismele verbale
(funcție integratoare), specializarea profesională (profunzimea percepției) și gradul de cultură
generală (perceperea complexă a obiectelor).

Fazele proceselor perceptive

1) Detecția – sesizarea și conștientizarea doar a prezenței stimulului, fără să se poată spune ceva
despre el
2) Discriminarea – detașarea stimulului de fond
3) Identificarea – cuprinderea într-o singură imagine unitară a informațiilor, subiectul poate
recunoaște ceea ce percepe
4) Interpretarea – stabilirea semnificației obiectului perceput, a importanței lui pentru subiect.
Legile percepției

A. Legea integralității-structuralității – dacă vedem o parte dintr-un obiect, știm ce este

B. Legea selectivității – percepția noastră este orientată către un obiect anume, selectat dintr-un
câmp perceptiv
C. Legea constanței perceptive – constanța mărimii, culorilor, formelor
D. Legea proiectivității – imaginea internă este raportată la obiectul perceput
E. Legea semnificației – determină ca tot ce este important pentru subiect, să intre în câmpul său
vizual

Formele percepției

 Percepția spațiului – formă, mărime, distanță

 Percepția timpului – trecut-prezent-viitor
 Percepția mișcării – mișcarea corpului
 Percepția interpersonală – însușirile, trăsăturile și conduitele personale.

Observația este activitatea perceptivă intenționată, orientată spre un scop, reglată prin cunoștințe
generale, organizată și condusă sistemic, conștient și voluntar.

Spiritul de observație este aptitudinea de a sesiza cu ușurință ceea ce este relevant, deși nu apare în
mod evident.

Iluziile perceptive constau în denaturarea unor aspecte ale realității, datorită efectelor de câmp
perceptiv (iluzii, halucinații, figurile duble).

Funcții
Detectează elementul din câmpul vizual, de care este interesat subiectul.
Ajută subiectul să înțeleagă realiatea înconjurătoare.
Face posibilă interpretarea cât mai corectă a obiectelor, fenomenelor și elementelor de interes.