Sunteți pe pagina 1din 5

Perceptia

Teorii ale perceptiei


Senzualismul asociationist (empirismul) Prestley, Hartley, Bain,
J.St.Mill
Johh Stuart Mill sustine ca senzatia este fenomenul psihic elementar,
perceptia fiind rezultatul unei sume de impresii senzoriale.
Gestaltismul Wertheimer, Koffka, Kohler
Gestaltismul ofera prima teorie coerenta asupra perceptiei - obiectele se
impun perceptiei prin particularitatile lor de forma, de structura. Oamenii
prezinta o tendinta innascuta de a percepe obiectele in integralitatea lor.
Structuralismul genetic J.Piaget
Piaget preia conceptul de structura de la gestaltism dar considera ca
aceste structuri nu sunt innascute in totalitate, ci numai in componentele
lor. Odata cu dezvoltarea structurilor operatorii ale inteligentei se
constituie si o dezvoltare a mecanismelor perceptive.
Teoria tranzactionalista A.Ames, Ittelson
Definitia data de Ittelson este: Configuratii in care mesaje receptate
identic pot proveni din spatii externe diferite. Configuratiile echivalente vor
fi percepute ca identice, indiferent de cat de diferite sunt din punct de
vedere al realitatii fizice.
Teoria senzorio-tonica H.Werner, S.Wapner
Aceasta teorie subliniaza rolul factorilor nonperceptivi in perceptie: tonusul
muscular, postura, kinestezia, senzatiile interne, starile afective.
Teoria starilor centrale directoare F.H.Allanport
Perceptia este influentata de o varietate de factori comportamentali cum
ar fi trebuintele, valorile, pulsiunile, reactiile defensive, personalitatea si
experienta subiectului.
Teoria psihofizica Gibson
Gibson respinge distinctia dintre senzatie si perceptie - esenta informatiei
se afla in stimul, sarcina organismului fiind aceea de a sesiza aceasta
informatie.
Modelul cognitivist U.Neisser
Senzatia se refera la prelucrarea senzoriala a informatiilor fizice, in timp ce
perceptia este raportata la semnificatiile obiectelor, la interpretarea
informatiilor venite pe cale senzoriala.
Definire si specific psihologic
DEFINITIE Perceptia se defineste ca proces psihic de prelucrare si
interpretare a informatiei senzoriale sub forma unei imagini cu sens
pentru subiect
Imaginea perceptiva prezinta urmatoarele atribute:
Este o imagine primara, actuala, elaborata, in conditiile prezentei
obiectului in campul perceptiv
Este o imagine bogata in continut care prezinta atat insusirile principale
cat si pe cele de detaliu
Este o imagine integrata si unitara
Este o imagine obiectuala

Este o imagine semnificativa cu sens pentru subiect


Principiul vizualizarii In perceptie tindem sa acordam atributele
vizualizarii nu numai informatiilor provenite de la analizatorul vizual, ci si
celor provenite de la alti analizatori (in special kinestezic si auditiv)
Principiul verbalizarii sugereaza rolul cuvantului in perceptie. Are rol
integrator (desemneaza obiectul, il denumeste) si de factor de reglare
(prin comenzi verbale subiectul isi poate orienta explorarea perceptiva).
Fazele procesului perceptiv
Perceptia are o desfasurare fazica procesuala si plurinivelara.
Procesualitatea perceptiei este superioara in raport cu procesualizarea
senzatiei.
Pragurile procesului perceptiv - Alexandrova:
Minimum visibile momentul in care obiectul intrat in campul perceptiv
este abia perceput; este o perceptie oscilanta, nesigura
Minimum separabile momentul in care obiectul intra in campul
perceptiv, atrage atentia asupra sa dar nu suntem sigur despre calitatile
lui specifice menite sa-l individualizeze
Minimum cognoscibile momentul in care obiectul este perceput,
constentizat, integrat verbal si comportamental
Fazele procesului perceptiv J.Piaget:
Faza de activare perceptiva se produce activarea analizatorilor,
intrarea lor in priza de contact in raport cu obiectul
Faza de centrare perceptiva momentul in care subiectul este dominat
de particularitatile obiectului
Faza decentrarii perceptive momentul in care subiectul ia in stapanire
obiectul realizand o percepere adecvata
Fazele procesului perceptiv M.Golu:
Orientarea constituie o prima reactie pe care subiectul o realizeaza in
campul perceptiv
Explorarea are loc in conditile activarii starii de vigilenta
Detectia momentul in care informatiile sunt puse in cumpana.
Informatia favorabila obiectului se afla in dusputa cu cea defavorabila
acestuia
Discriminarea faza in care se realizeaza o comparatie intre atributele
obiectului si cele ale mediului inconjurator, precum si intre atributele
obiectului la momentul dat si atributele acestuia in momente anterioare
Identificarea presupune in fapt acordarea unei identitati obiectului
perceput in baza integrarii informatiei intr-o imagine unitara si
semnificativa
Interpretarea momentul in care informatia este raportata la cerintele
activitatii, la necesitatile subiectului, la imperativele situatiei
Rolurile perceptiei
Identificarea obiectelor din exterior (in cazul perceptiei vizuale) si
identificarea sunetelor (in cazul perceptiei auditive)

Localizarea obiectelor, distanta la care acestea se afla fata de subiect


sau de alte repere, sau localizarea sunetelor (atunci cand este vorba de
perceptie auditiva)
Factorii determinanti ai perceptiei
Calitatea sau modalitatea senzoriala exprima determinarea
perceptiei de catre continutul informational specific reflectat
Intensitatea in contextul actiunii unor factori multiplii sunt situatii in
care stimulul mai slab dar cu semnificatie operationala mai mare sa
exercite o influenta mai puternica decat stimulul cu cea mai mare
intensitate fizica
Durata exprima relatia dintre durata de actiune a situatiilor stimul si
durata desfasurarii procesului perceptiv
Frecventa manifestarilor situatiei stimul determina perceptia prin gradul
de noutate sau nivelul de familiaritate
Varsta este un factor care inflenteaza dinamica perceptiei pe axa
temporala a individului
Diferentele de gen
Factorii comportamentali F.H.Allanport
Trebuintele nevoile biologice ale subiectilor
Recompensa si pedeapsa recompensa favorizeaza perceptia mai
rapida
Valorile caracteristice individului viteza de recunoastere a cuvintelor
apartinand sistemului de valori propriu este mai mica decat recunoasterea
valorilor neutre
Valoare pe care o reprezinta un obiect (pentru individ) - tinde sa
determine aparenta de marime a acelui obiect
Personalitatea individului predispune la o maniera specifica de
percepere a realitatii
Stimuli verbali perturbatori tind sa prelungeasca timpul de
recunoastere
Legile perceptiei
Legile gestaltiste ale perceptiei:
Legea celei mai bune forme nu exista materie fara forma,
neorganizata in structuri, astfel incat componentele campului perceptiv
prezinta o tendinta logica de a se unifica in cea mai buna forma posibila
Legea unificarii perceptia formelor este supusa unui principiu al
incluziunii. Inclusivitatea permite ca doua elemente componente sa
alcatuiasca o figura unitara astfel incat partile componente isi pierd
individualitatea
Legea bunei continuitati sustine ca atunci cand niste elemente sunt
prezentate la un moment dat ca o serie, creierul continua sa le perceapa
ca parte a unei unitati
Legea proximitatii sau a destinului comun elementele aflate in
vecinatate in cadrul campului perceptiv tind sa fie percepute unitar
Legea similitudinii elementele similare tind sa se supuna principiului
celui mai bun destin si sa fie percepute in mod unitar atunci cand
actioneaza impreuna in cadrul campului perceptiv

Legile generale ale perceptiei


Legea selectivitatii perceptive - pune in evidenta raporturile dintre
obiect si fond in procesul perceptiei
Legea inegalitatii perceptive defineste o particularitate esentiala a
perceptiei, si anume orientarea acesteia spre surprinderea obiectului in
integralitatea insusirilor lui
Legea structuralitatii perceptive exprima dispunerea informatiei
relevante, utile in asa numitele puncte de concentrare informationala
maxima aflate pe configuratie, pe structura obiectului stimul
Legea constantei perceptive exprima capacitatea perceptiei de a-si
mentine parametrii functionali de receptare obiectiva a informatiei in
conditiile in care se produc modificari datorate variatiilor de distanta,
marime, forma, luminozitate, culoare
Legea proiectivitatii perceptive exprima o proprietate specifica a
perceptiei de a elabora imaginea obiectului in plan mintal si apoi de a o
proiecta asupra acestuia
Formele complexe ale perceptiei
Perceptia spatiului se realizeaza ca perceptie a formei, marimii,
distantei, directiei si profunzimii.
Perceptia distantei pentru a putea localiza un obiect in spatiu trebuie
sa estimam corect distanta la care se afla, sau adancimea.
Indicii monoculari in perceptia distantei pot fi perceputi cu un singur ochi.
Gradientul de textura textura obiectelor este mai clara, se observa
mai exact de la apropiere, iar cu cat obiectele sunt mai departate cu atat
textura este mai mica si mai nediferentiata
Perspectiva liniara cand un obiect este la distanta imaginea sa
retiniana este mai mica
Superpozitia obiectele aflate mai aproape de privitor tind sa fie in fata
sau sa acopere partial obiectele mai indepartate
Umbra o imagine avand umbre si parti luminate ofera impresia de
adancime cu toate ca se afla pe o suprafata plana
Viteza miscarii obiectele indepartate par sa se miste in campul vizual
mai lent decat obiectivele apropiate
Perspectiva spatiala cu cat distanta dintre privitor si peisaj creste
culorile se estompeaza si capata o tenta de albastru datorita vaporilor de
apa din atmosfera
Marimea relativa daca intr-o imagine se afla o serie de obiecte
similare, care difera ca marime, persoanele vor interpreta obiectele mai
mici ca fiind mai indepartate
Pozitia verticala cand obiectele sunt pe pamant, cu cat par a fi mai
indepartate sub linia orizontului, cu atat par a fi mai aproape de noi
Indici binoculari importanti pentru perceperea adancimii
Convergenta
Disparitatea retiniana
Perceptia miscarii mecanismele perceptiei directe sustin ideea ca
miscarea obiectelor este accesibila privirii umane intr-o maniera directa,

chiar si in absenta reperelor. Mecanismele perceptiei indirecte a miscarii


tin de implicarea reperelor si a experientei perceptive a subiectului
Perceptia timpului are la baza in special mecanisme de procesare
indirecta
Iluziile perceptive sau perceptiile deformate constituie un caz aparte de
perceptii supuse unor efecte distorsionate sub aspectul lungimii, formei,
marimii, greutatii.