Numele școlii: Gheorghe Popovici

Materia: Istorie

Nume profesor: Vlad Claudiu

EPOPEEA LUI GHILGAMEȘ

Referat realizat de : Ilonca Maria Debora

 Epopeea lui Ghilgameș este un poem epic din Mesopotamia antică, aparținând culturii
sumero-babiloniene. Este cea mai veche scriere literară păstrată a umanității, datând de la
începutul mileniului al III-lea î.Hr. S-a păstrat, lacunar, pe 12 tăblițe de lut, în biblioteca regelui
asirian Assurbanipal de la Ninive și povestește faptele eroice ale lui Ghilgameș, legendarul rege
al cetății Uruk.

Poemul a fost descoperit abia în secolul al XIX-lea. Probabil de origine sumeriană, dar
absorbit și adaptat de civilizațiile succesive ale Mediteranei orientale, poemul conține multe
elemente mitologice care aveau să apară în literaturile și tradițiile mitologico-religioase ale
civilizațiilor ulterioare.

Potrivit mitului, la solicitările cetățenilor oprimați din Uruk, zeii le-au trimis acestora o
creatură uriașă, un sălbatic, pe Enkidu, pentru a-l provoca la luptă corp la corp pe
regele Ghilgameș, care îi tiraniza și le necinstea fiicele. Dar confruntarea nu s-a terminat cu o
victorie clară a nici uneia dintre părți, astfel încât Ghilgameș și Enkidu au devenit prieteni
nedespărțiți. Cei doi au călătorit, au fost părtași la nenumărate aventuri, și-au dovedit eroismul și
curajul înfruntând creaturi fantastice periculoase, fapte care le-au dus faima peste mări și țări.

Prietenia dintre Ghilgameș și Enkidu era atât de strânsă încât a deranjat divinitățile.
Zeița Iștar, protectoarea Uruk-ului, a încearcat să-i despartă, ispitindu-l pe Ghilgameș cu
declarații de iubire. Când însă acesta o respinge cu agresivitate și trufie, zeița se răzbună,
ucigându-i prietenul iubit. Regele se confruntă pentru întâia oară cu pierderea ireversibilă a celei
mai dragi ființe și cu implacabilul destin al oamenilor, supuși inevitabil morții. Neconsolat,
puternicul Ghilgameș pleacă în căutarea nemuririi, despre care aflase că fusese acordată de zei,
în mod excepțional, unui singur om, înțeleptului Uta-napiștim, supraviețuitorul Marelui Potop,
cu care divinitățile pedepsiseră omenirea. Tradiția despre Uta-napiștim se va regăsi mai târziu
în Biblie în relatările despre Noe. Uta-napiștim îi dă lui Ghilgameș cheia accesului la nemurire, o
plantă aflată pe fundul mării. Dar, în final eroul nu va obține nemurirea, el eșuând la testul
inițiatic la care fusese supus de zei. Ghilgameș se întoarce în lumea oamenilor, al cărei exponent
este, resemnându-se să construiască lucruri la fel de efemere ca el însuși.1

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Epopeea_lui_Ghilgame%C8%99
 Relief cu Ghilgameș din palatul
lui Sargon al II-lea (acum la Muzeul
Luvru)

Opera literară vestită a Orientului Antic, Epopeea lui Ghilgameș povestește despre faptele

regelui din orașul Uruk, din Mesopotamia. Aceasta a fost închinată prieteniei dintre
regele Ghilgameș (care, în opinia istoricilor, ar fi domnit în jurul anului 2500 î.Hr.) și
voinicul Enkidu. Zeul Cerului, Anu, l-a creat pe Enkidu spre a-l pedepsi pe Ghilgameș pentru
comportamentul său, deoarece supușii acestuia s-au plâns zeilor. Ghilgameș l-a învins în luptă pe
Enkidu, iar, în cele din urmă, cei doi au devenit prieteni nedespărțiți, reușind împreună să îl
răpună pe uriașul Humbaba. După moartea prietenului său, Ghilgameș a plecat într-o lungă
călătorie pentru a găsi iarba tinereții și a nemuririi. În cele din urmă, deși a găsit planta căutată, el
nu a reușit să o păstreze, fiind nevoit să accepte faptul că este un simplu muritor. Epopeea
reprezintă cea mai veche operă literară despre prietenie, fiind un model pentru întreaga cultură
umană.2

2
Magda Stan, Istorie: manual pentru clasa a V-a, Bucureşti, Litera, 2017