ROLUL PROFESORULUI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

"A fi profesor în zilele noastre este o adevărată provocare", este părerea majorității celor
implicați în actul educației. Se cunoaște faptul ca aceasta profesie a constituit întotdeauna o
provocare, indiferent de epoca. Dacă în trecut dascalii se confruntau cu mai multe probleme legate
de lipsa resurselor materiale și condițiile precare de trai, care împiedicau accesul liber la educație, în
epoca contemporană, profesorii sunt nevoiți sa se adapteze din mers schimbarilor care survin în
domeniul educației.
Accesul la educație este un drept fundamental garantat de Constituție, iar profesorul este
asemeni unui sculptor, care contribuie substanțial la "șlefuirea" personalității elevilor sai. A fi
profesor ține, în primul rand, de vocație, iar cel care alege aceasta profesie trebuie sa aibă o serie de
calități aparte: multă răbdare, tact pedagogic, înțelegere, deschidere și dorința de a influența în bine
evolutia celor pe care îi educa. Cu toate acestea, în zilele noastre, sunt tot mai puțini tineri care aleg
sa devina dascăli, de aceea se inregistreaza o lipsa acută a personalului calificat în domeniul
invatamantului. Lipsa interesului pentru cariera didactică se datoreaza mai multor factori, cum ar fi:
nivelul scăzut al salarizării, în comparație cu alte domenii de activitate, lipsa unei sigurante a locului
de munca și lipsa posturilor titularizabile pentru anumite discipline, schimbările și modificările
survenite din nevoia permanentă de a reforma sistemul, numărul scăzut al elevilor din mediul rural,
etc.
Printre factorii care influențează radical activitatea didactică se numără și dezvoltarea
tehnologică care, în loc sa faciliteze desfășurarea actului educațional, adesea pune piedici prin faptul
ca profesorii nu sunt instruiți sa folosească noile tehnologii, resursele educaționale disponibile
online, iar accesul la cursurile de formare este limitat și presupune anumite costuri. A tine pasul cu
evoluția noilor tehnologii este dificil, mai ales pentru cadrele didactice mai in varsta, care nu au
beneficiat de pregatire în acest sens. Folosirea unui calculator, a unui videoproiector, accesarea
resurselor educaționale, fără sa mai vorbim de table inteligente sau alte dispozitive IT, este o
adevărată provocare pentru unii profesori, deși elevii sunt mult mai "inițiați" în acest domeniu.
În plină eră digitală, a fi profesor înseamnă a-ți face mereu "update”, dacă folosim un termen
specific acestui domeniu, adică o actualizare de sistem, asemeni dispozitivelor folosite de elevi.
Înseamnă a anticipa, într-un fel, noile schimbări, a fi în pas cu evolutia tehnologica, a cunoaste tot ce
este nou, pentru a rezona cu preocupările și preferințele elevilor. Pentru cei tineri este facil sa
asimileze tot ceea ce este nou în domeniu, însă pentru un cadru didactic, mai ales cel familiarizat cu
un stil traditionalist, este un efort adesea supraomenesc de a fi mereu în pas cu noile tehnologii.
În ceea ce privește profilul elevului zilelor noastre, acesta s-a schimbat radical în ultimii ani,
datorită accesului nelimitat la informație, a educației bazată pe libertatea de gândire și de exprimare
și a "modelelor" promovate in media audiovizuala sau online. Elevii zilelor noastre sunt dependenți
de tehnologie, mare parte din viața lor se desfășoară în mediul online, sunt utilizatori ai rețelelor de
socializare și toate activitățile lor sunt legate de dispozitivele IT pe care le dețin. Un profil al
elevului cu totul altfel decat cel de acum cativa ani sau zeci de ani, un elev obișnuit sa respecte
instructiunile profesorului, docil, care rareori indraznea sa-si expună parerea, mai ales dacă era în
contradicție cu ceea ce fusese învățat.
Pentru a putea stabili o conexiune la nivel sufletesc cu elevii săi, profesorul zilelor noastre
trebuie sa depaseasca orice stereotip, sa demonstreze flexibilitate in gandire, să știe să asculte ceea
ce elevii doresc să îi transmită, verbal sau comportamental, sa manifeste deschidere, compasiune,
să-și propună să descopere potențialul fiecăruia dintre elevii săi, să-i stimuleze să-și depaseasca
limitele și să castige încredere in propriile forțe.Un cadru didactic al zilelor noastre nu trebuie sa
pună accentul pe cantitatea cunoștințelor transmise sau să-și îndrepte atenția doar spre elevii silitori,
ignorandu-i pe ceilalți. Un profesor bun se straduieste sa dezvolte acele competențe care, alături de
cunoștințele asimilate, îi vor ajuta pe elevi să-și contureze drumul spre o viitoare cariera
profesională, în funcție de aptitudinile fiecăruia. Un bun profesor nu este cel ai cărui elevi dețin un
bagaj substanțial de cunoștințe, dar care nu sunt capabili sa le folosească în mod practic, ci un bun
profesor este cel care, pe langa noțiunile transmise, reușește sa deschidă orizontul elevilor spre ceea
ce ar putea face în viața de zi cu zi, folosind ceea ce au invatat la scoala.
Anii pandemiei au adus o serie de schimbări în desfășurarea actului educațional, schimbări pe
care nimeni nu le-a anticipat și care au pus la încercare pe toți cei implicați: profesori, elevi, părinți,
Ministerul Educației. Trecerea de la activitatea desfasurata "fata în fata" la cea online a fost bruscă și
a impus un efort considerabil de adaptare. Cadrele didactice au făcut tot ce era omenește posibil sa
asigure un act educațional de calitate, însă aceasta activitate nu s-a desfășurat întotdeauna în
condiții optime. Unii elevi nu au avut acces la Internet și dispozitive cu care sa se conecteze, deși
s-a încercat remedierea acestor neajunsuri. Și de aceasta data, profesorii au fost nevoiți sa se
adapteze din mers noilor schimbări, sa învețe despre noile tehnologii, platforme de învățare, resurse
educaționale online, dar, mai ales, sa comunice eficient cu elevii lor prin intermediul unui ecran.
Aceasta perioada a fost asemeni unui test, iar concluzia finală a fost ca trebuie sa fim pregatiti pentru
orice situatie neprevazuta și să dezvoltăm un simt al adaptabilitatii care sa ne permita sa facem fata
provocarilor de acest fel.
Adesea, profesorii declara ca sunt nemulțumiți de cum este răsplătită munca lor, în comparație
cu efortul psihic depus. Salariul unui profesor la început de cariera este cu mult mai scăzut decât cel
al unui profesor debutant din alte tari europene. Apoi, faptul ca nu exista posturi titularizabile în
anumite județe, iar unii profesori sunt nevoiți sa susțină în fiecare an examenul de titularizare, deși în
alte domenii nu se susțin examene anual.
Schimbarea frecventa a ministrilor Educatiei in functie de partidul aflat la guvernare a produs
o destabilizare a sistemului, deoarece fiecare ministru a venit cu propria viziune și a impus o serie
de schimbări care nu au avut rezultatele scontate. Acest sentiment de incertitudine, de nesiguranță
este o constanta a sistemului de invatamant actual. Profesorii se simt adesea luați prin surprindere de
noile schimbări, nu înțeleg rostul acestora, mai ales ca nimeni nu-i consulta atunci cand se iau
deciziile la nivelul ministerului. Insasi actuala structura a anului școlar, bazata pe module, a produs
numeroase nemulțumiri, majoritatea neintelegand finalitatea unui asemenea demers.
Dacă am realiza o analiza SWOT pornind de la ceea ce înseamnă a fi profesor în epoca
contemporană, aceasta ar arată așa:
PUNCTE TARI
- Accesul liber și gratuit (finanțat din bugetul de stat) la programele de formare pentru a deveni
cadru didactic;
- Diversitatea resurselor materiale și informaṭionale care sprijinǎ formarea și perfecționarea cadrelor
didactice;
- Acordarea unor burse și sprijin financiar pentru studii, în baza unor contracte încheiate cu
Ministerul Educației;
- Accesul la cursuri de formare si perfectionare pentru toate cadrele didactice, în acord cu
schimbările survenite în domeniul educației (majoritatea cursurilor sunt gratuite, finantate din
fonduri europene sau de la bugetul de stat);
- Contribuția substanțială la formarea tinerelor caractere și orientarea profesională a acestora (elevii
de azi vor fi adultii de maine).
- Posibilitatea de a evolua din punct de vedere profesional, de a fi mereu la curent cu noile
schimbări, de a se perfecționa pentru a răspunde nevoilor elevilor și de a-i sprijini pe tot parcursul
scolaritatii.
PUNCTE SLABE
- Numeroasele reforme și schimbări survenite în domeniul educației, fără a avea o finalitate și
rezultate notabile pe termen lung;
- Noile Legi ale Educației, care și-au propus o reformare în profunzime a sistemului și care au
generat discuții aprinse în cadrul societății, unii considerând că nu vor aduce efecte benefice și îi vor
bulversa pe toți cei implicați: elevi, profesori și părinți.
- Nivelul destul de scăzut al salariilor personalului didactic, deși în ultimii ani, salariile au crescut cu
anumite procente și s-au adaugat unele sporuri și beneficii;
- Lipsa unui regulament strict, clar, care sa împiedice abuzurile de orice fel și care sa stipuleze
sancțiunile pentru astfel de abateri.
- O colaborare precară la nivelul celor implicați în actul educației (profesori, elevi, părinți, autorități
locale) pentru a-i sprijini pe elevii din medii defavorizate.
- Numărul scăzut al elevilor în mediul rural, cauzat de scăderea natalității și creșterea abandonului
școlar, mai ales în mediile defavorizate.
- Dotarea insuficientă a unităților școlare cu resurse materiale și digitale (mai ales cele din mediul
rural);
- Lipsa unui plan concret de măsuri pentru a asigura accesul tuturor elevilor la educație și
participarea acestora la activitățile didactice, atat fizic, cat și online, în situații de criza.
OPORTUNITĂȚI
- Realizarea unei reforme adevărate a sistemului de invatamant, pornind de la revizuirea programelor
școlare, în acord cu sugestiile venite din partea tuturor celor implicați: furnizori și beneficiari ai
actului educațional.
- Organizarea unor cursuri de formare si perfectionare gratuite și cu participarea tuturor cadrelor
didactice, indiferent de nivelul de invatamant, pentru folosirea mijloacelor multimedia și a
platformelor educaționale;
- Corelarea salariilor cu schimbările economice, astfel incat sa permita un nivel de trai decent, iar
tinerii absolvenți sa aleaga profesia de cadru didactic, fara teama ca nu vor face fata cheltuielilor
minime.
- Stabilirea unui regulament clar și concis, care sa îi ofere posibilitatea cadrului didactic de a
beneficia de protectie în cazul unor conflicte cu elevi sau părinți violenți.
- Eficientizarea activității profesorului prin renuntarea sau reducerea volumului de documente
solicitate și evaluarea profesorului în funcție de calitatea actului didactic, nu de volumul de
documente întocmite.
AMENINȚĂRI
- În lipsa unor reforme reale și eficiente, sistemul de invatamant va suferi tot mai mult, neavand
suficient personal calificat pentru toate posturile disponibile. În unele zone, acestea sunt ocupate de
personal necalificat, fără minima pregatire în domeniul pedagogic.
- Orientarea cadrelor didactice spre alte domenii de activitate, din cauza salariilor și a nesiguranței
locului de munca;
- Lipsa motivatiei si plafonarea, mai ales în cazul profesorilor nevoiți să-și desfășoare activitatea în
condiții precare, fără a dispune de resurse materiale minime.
- Interesul tot mai scăzut al elevilor fata de educație, din cauza anumitor profesori care nu reușesc sa
depaseasca anumite prejudecăți, din lipsa de implicare a unora dintre părinți, a autorităților, etc.
- Creșterea ratei abandonului școlar, mai ales în mediile și zonele defavorizate;
- Lipsa unor măsuri concrete pentru combaterea absenteismului și crearea unor alternative atractive
pentru elevi, pentru a-i determina să frecventeze școala.
Deși profesorul zilelor noastre este nevoit sa facă fata unor situatii nemaintalnite în trecut,
totuși rolul profesorului a rămas neschimbat: el este chemat sa formeze caractere, sa educe, sa
pregateasca ființa umană pentru integrarea în societate. El este un vizionar, pentru ca este cel care
descoperă "comorile sufletului" fiecăruia dintre elevii sai, ghidându-i spre profesia potrivită. Unii
spun că profesorul din ziua de azi nu se mai bucura de prestigiul și recunoașterea de altădată, însă
fiecare dintre noi trebuie sa ne amintim ca suntem ceea ce suntem datorită profesorilor care ne-au
format.

PANTEA ANTONIE EDUARD

BIBLIOGRAFIE:
Ion-Ovidiu Panisoara, “Profesorul de succes - 59 de principii de pedagogie practica”