Popa Andrei-Ștefan

Grupa 1416,Seria 2

Facultatea de Inginerie Medicală

Anul 1

Digitalizarea educației

Educația a reprezentat întotdeauna o componentă extrem de importantă a culturii și a

progresului unui popor. Caracterul metamorfozabil al educației, faptul că se adaptează în
permanență progresului științei și tehnologiei, dar și cerințelor și gusturilor tinerei generații
ne dovedește, o dată în plus, faptul că educația este o componentă activă a culturii.
Procesul de învățământ actual păstrează în centrul său nevoile celui educabil, în funcție
de care își stabilește obiectivele. Conținutul învățării se modifică treptat, urmărind dobândirea
competențelor practice, din partea elevilor. Dar cel mai important salt în ultimii ani s-a
înregistrat la nivelul metodelor, mijloacelor și tehnologiilor folosite în educație.
Progresul tehnologic rapid al ultimilor ani a determinat și o modificare considerabilă a
metodelor și procedeelor de lucru din cadrul educației, modificând, în același timp și
percepția asupra „tradiționalului” și „modernității”. Astfel, metode de învățământ considerate
în urmă cu câțiva ani ca fiind „moderne”, acum pot fi catalogate ca tradiționale, iar locul
celor moderne a fost ocupat de noua generație de metode, și anume cele din era digitală,
aflate în continuă perfecționare și răspândire.
Digitalizarea educației nu mai e un vis, ci o obligație. Pentru a putea folosi eficient tehnologia
în procesul de predare, un profesor are nevoie de 300 de ore în care să utilizeze platformele
de educație digitală - să învețe despre ele, să le testeze, să predea cu ajutorul lor și să creeze
conținut educațional adecvat acestui mediu de învățare. Perioada pandemiei a însemnat
introducerea, într-un stil accelerat, a tehnologiei digitale în sistemul de educație. Lucrul ăsta
ar fi trebuit să se întâmple pe durata mai multor ani, nu se poate întâmpla peste noapte. Nu
este suficient ca școlile să aibă acces la instrumente digitale, ci este important ca profesorul să
știe cum să le folosească în procesul de predare, astfel încât să facă tranziția cât mai ușor de
sistemul clasic, unde nu se folosește tehnologia. Profesorul trebuie să utilizeze materiale
special concepute pentru educația digitală, astfel încât să creeze acea interactivitate, să ofere
și să primească feedback. Nu poate face asta încărcând poze. Trebuie să aibă o metodă să
distribuie materiale, să le ordoneze pe categorii, astfel încât fiecare elev să aibă acces la ele și
să lucreze pe propria copie.

Platformele digitale îi oferă posibilitatea ca atunci când elevul predă tema, înainte de termen,
să o prenoteze. Poate da feedback direct pe fișa respectivă, iar feedback-ul acela poate să aibă
asociată o prenotare: Ce ai făcut până acum e de nota 8, dacă reiei exercițiile x și y e posibil
să îți îmbunătățești nota. Este foarte important acest feedback, pentru că el se referă la nevoia
unui anumit elev. Și asta înseamnă să faci educație centrată pe elev - tu, ca profesor, reușești
să răspunzi unor nevoi pe care un anumit copil le are.

Educația digitală este un proces ce ar trebui pus în lumină mult mai mult pentru că reprezintă
viitorul ,reprezintă o nouă etapă în formarea societății.