Liceul Tehnologic “Regele Mihai I” Jud.

Arad

Geto-dacii

Nume:Rubani

Prenume:Romina

Clasa:a-XII-a
 Dacia era în antichitate țara locuită de geto-daci, care erau împărțiți într-un număr mai
mare de state iar ei ocupau un teritoriu cuprins între: râul Tisa (vest), râul Nistru și Marea
Neagră (est), Dunărea (sud) și Carpații Păduroși (nord). În anumite părți chiar depășeau aceste
hotare: spre est peste Nistru, "înaintând până spre Bug", iar spre vest, "ajunseră până la Dunărea
panonică".

Regatul dacic a ajuns la cea mai mare întindere a sa în timpul regelui Burebista, având ca
hotare: țărmul Mării Negre și Bugul - spre est, Cadrilaterul boem, Dunărea panonică și Morava -
spre vest, Carpații Păduroși - spre nord, iar Muntele Haemus (lanțul Balcanilor) - spre sud.
Capitala regatului era orașul Argedava.

Conform informațiilor rămase de la Strabon, dacii locuiau în zona muntoasă (și indică râul
Mureș) până în partea superioară a Dunării (denumită Danubius - de la izvoare și până la
Drobeta), iar geții stăpâneau partea de la cataracte, (astăzi Cazane) denumită Istru până la
vărsarea acesteia în Marea Neagră. Tot el spune că "dacii au aceeași limbă cu geții" și că "elenii
i-au socotit pe geți de neam tracic". De asemenea Dio Cassius ce spune că regele
getic Burebista i-a zdrobit pe boii și tauriscii conduși de regele Critasir, afirmă că Critasir a fost
învins de daci, și păstrează denumirea luptătorilor armatei de geți sau daci pentru a denumi
popoarele de la Nord.

Totuși prima relatare despre geți aparține lui Herodot care relatează campania din 514–512
î.Hr. a lui Darius împotriva sciților la nord de Marea Neagră, și arată că "înainte de a ajunge
la Istru, biruie mai întâi pe geți care s-au crezut nemuritori", iar despre faptul că au pierdut lupta
spune: "ei (geții) au fost cei mai viteji și cei mai neînfricați dintre traci".

De la istoricul grec Diodorus Siculus aflăm despre victoria strălucită din anul 300 î.Hr. a

regelui get Dromihete împotriva regelui macedonean al Traciei, Lisimahos, dar și de
generozitatea pe care acesta a arătat-o învinsului, organizând un ospăț pentru el și ceilalți
comandanți captivi,geții mâncând cu linguri și castroane de lemn, iar comandanții capturați
mâncând cu tacâmuri și din farfurii de aur, pentru ca mai apoi să-i elibereze. Scriitorul
antic Justinus ne relatează că în timpul lui Oroles, dacii au fost învinși de bastarni, iar regele lor
i-a pedepsit să se poarte ca femeile și doar o victorie în altă bătălie le aduce iertarea.

Inscripțiile descoperite la Histria menționează numele a doi regi geți din secolul al III-lea

î.Hr., Zalmodegicos și Rhemaxos, față de care ascultau cetățile grecești din Dobrogea. Trogus
Pompeius (sec. I î.e.n. - sec. I e.n.) în Prologul cărții a XXXII-a menționează un "salt de putere
a dacilor conduși prin regele Rubobostes și a numărului lor".

Contemporan cu evenimentele care au dus la constituirea regatului dac, în anul 70 î.Hr.,

geograful și istoricul Strabon (63 î.Hr. - 19 d.Hr.) relatează: "Ajungând în fruntea neamului său...
getul Burebista l-a înălțat atât de mult...încât, a ajuns să fie temut și de romani. O inscripție
grecească din Dionysopolis (Balcic) îl descrie pe Burebista ca fiind: "cel dintâi și cel mai mare
dintre regii din Tracia". Victoriile din luptele purtate de Burebista cu neamurile vecine au făcut
ca regatul dacic să ajungă la cea mai mare întindere a sa. De asemenea, pentru a obține aceste
succese, Burebista, ajutat și de preotul Deceneu a săvârșit o reformă politico-religioasă a
poporului, bazată pe "abstinență și sobrietate și ascultare de porunci".Dacă la început capitala a
fost la Argedava, Burebista a construit una nouă: Sarmizegetusa. Trebuie precizat că: "Păreri ca
acelea care văd în numele capitalei dacice Sarmizegetusa o amintire a sarmaților n-au nici un
temei istoric".

Provincia romană Dacia cuprindea Banatul și Ardealul. Alte regiuni ale fostului regat dac

au fost fie incluse provinciei Moesia, fie au rămas libere de stăpânirea romană. Legiunea a XIII-a
Gemina și Legiunea a V-a Macedonica, cu numeroase trupe auxiliare staționând în castrele
din Alba Iulia și Potaissa. Coloniști din toate provinciile romane au fost aduși in Dacia. De
asemenea și mulți daci fugiți în alte zone ale Daciei au revenit.

Trei drumuri militare au fost construite pentru a uni orașele principale, în timp ce un al
patrulea, numit "Traian", traversa Carpații și intra în Transilvania prin trecătoarea Turnu Roșu.

Principalele orașe ale provinciei erau Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa (astăzi

Sarmizegetusa, județul Hunedoara), Apulum (azi Alba-Iulia, județul Alba), Napoca (azi Cluj-
Napoca, județul Cluj) și Potaissa (azi Turda, județul Cluj)

Limba română modernă este considerată o limbă romanică. De asemenea, chiar dacă a fost
ocupată pentru o perioadă scurtă (107 - 271/276), Dacia a fost poate provincia cu cea mai
intensă colonizare, cu oameni din toate provinciile imperiului, iar latina s-a impus ca o lingua
franca, procesul fiind asemănător, în anumite privințe, cu colonizarea europeană a Statelor Unite
și a Americii Latine