 Lichidul pericardic se obţine prin puncţie în spaţiul V i.c.stg.

la 1-2 cm în interiorul
marginii matităţii cardiace; este un exudat sero-sanghinolent sau sero-fibrinos, clar, cu
sediment bogat în Ly şi monocite; bacteriologic BK apare rar pozitiv, în 25% din cazuri în
cultură;
Deoarece confirmarea bacteriologică şi histopatologică sunt foarte rare, diagnosticul
pozitiv se bazează pe:
• Coroborarea criteriilor epidemiologice şi clinice;
• Asocierea TB pe alte teritorii;
• Aspectul lichidului pericardic;
• Aspectul echografic cu îngroşarea pericardului şi tendinţa la cloazonare;
• IDR2PPD pozitiv, testul TB Gold Quantiferon pozitiv;
• Proba terapeutică pozitivă, cu antibiotice antituberculoase, după excluderea altor
posibile etiologii (tumori, colagenoze,etc.).
 Tratamentul constă în:
• Puncţia pericardică evacuează lichidul serofibrinos prevenind apariţia pericarditei
adezive/constrictive, ameliorează funcţia miocardică, împiedică extinderea
inflamaţiei;
• Antibioterapie antituberculoasă standard categoria I timp de 8 luni;
• Corticoterapie pentru prevenirea aderenţelor şi a îngroşărilor pericardice.