SĂ ÎNȚELEGEM

POLITICILE
UNIUNII
EUROPENE Concurență

O mai bună
funcționare
a piețelor
P o l it ic a U E î n d o m en iul c o nc ur enț ei
es t e m en it ă s ă as igur e o  c o nc ur ență
l o ial ă ș i î n c o nd iț ii egal e î nt r e
î nt r ep r in d er i p e p iaț a in t er nă
eur o p eană.
 CUPRINS
De ce este nevoie de o politică
europeană în domeniul
concurenței ������������������������������������������� 3

SĂ ÎNȚELEGEM Ce înseamnă politica europeană

POLITICILE UNIUNII în domeniul concurenței ��������������������� 4

EUROPENE Principalele norme �������������������������������  4

Politica antitrust �����������������������������������  4
Broșura face parte din seria „Să înțelegem politicile Uniunii
Europene”. Aceasta explică modul în care acționează UE în Ajutorul de stat  �����������������������������������  6
diverse domenii de competență, din ce motive și cu ce rezultate.
Concentrările economice  �������������������  7
Publicațiile sunt disponibile online:
http://europa.eu/pol/index_ro.htm Liberalizarea �����������������������������������������  8

http://europa.eu/!gX78yg Depunerea unei plângeri  ����������������  11

Informații suplimentare ������������������  12

Să înțelegem politicile Uniunii Europene: Concurență

Cum funcționează Uniunea Europeană
Zece priorități pentru Europa Comisia Europeană
Părinții fondatori ai UE Direcția Generală Comunicare
Informarea cetățenilor
Afaceri maritime și pescuit 1049 Bruxelles/Brussel
Agricultură BELGIQUE/BELGIË
Ajutor umanitar și protecție civilă
Buget Vi s-a părut interesantă această publicație? Spuneți-ne
Cercetare și inovare ce părere aveți: comm-publi-feedback@ec.europa.eu
Combaterea schimbărilor climatice
Comerț Manuscris actualizat în septembrie 2016
Concurență Ilustrația copertei și a paginii 2: © iStockphoto/dswebb
Consumatori 12 p. — 21 × 29.7 cm
Cooperare internațională și dezvoltare
Cultură și audiovizual Print ISBN 978-92-79-56055-2
Educație, formare, tineret și sport doi:10.2775/503476
Energie NA-02-16-161-RO-C
Extindere PDF ISBN 978-92-79-56035-4
Impozitare doi:10.2775/596080
Justiție, drepturi fundamentale și egalitate NA-02-16-161-RO-N
Mediu
Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2016
Piața internă
Piața unică digitală Printed by Bietlot in Belgium
Politica regională
© Uniunea Europeană, 2016
Sănătatea publică
Sectorul bancar și financiar Reutilizarea textului este permisă cu condiția menționării sursei. Politica de
Siguranța alimentară reutilizare a documentelor Comisiei Europene este reglementată prin Decizia
Transporturi 2011/833/UE (JO L 330, 14.12.2011, p. 39). Pentru orice utilizare sau reproducere
Uniunea economică și monetară și moneda euro a fotografiilor sau a altor materiale care nu se află sub dreptul de autor al UE,
Vamă trebuie să se solicite direct permisiunea deținătorilor drepturilor de autor.
C O N C U R E N Ț Ă
De ce este nevoie de o politică europeană în
domeniul concurenței
Încă de la stabilirea acesteia în Tratatul de la Roma din 1957,
politica Uniunii Europene în domeniul concurenței a fost
o parte importantă a activității UE. Tratatul prevedea instituirea
unui „sistem care să împiedice denaturarea competiției în
interiorul pieței comune”. Obiectivul era crearea unor norme
ample și eficiente privind concurența, pentru a asigura
funcționarea corespunzătoare a pieței europene și pentru
a oferi consumatorilor avantajele unui sistem de piață liberă.
Politica în domeniul concurenței înseamnă aplicarea unor
norme care să garanteze o concurență loială în rândul
întreprinderilor. Aceasta încurajează dezvoltarea inițiativelor
de afaceri și creșterea eficienței, permite consumatorilor să
beneficieze de o ofertă mai largă și contribuie la reducerea
prețurilor și la îmbunătățirea calității. Acestea sunt
motivele pentru care UE luptă împotriva comportamentului
anticoncurențial, evaluează concentrările economice și
ajutoarele de stat și încurajează liberalizarea.
Prețuri mai mici pentru toți: Oferirea unui preț mai bun
reprezintă cea mai simplă modalitate prin care o întreprindere
poate atinge o cotă ridicată de piață. În cadrul unei piețe
supuse concurenței, prețurile scad, iar acest lucru este benefic
nu doar pentru consumatori: atunci când există un număr
mai mare de persoane care își permit să cumpere produse,
întreprinderile sunt încurajate să producă, ceea ce contribuie la
stimularea economiei în general.
Calitate mai bună: În același timp, politica în domeniul
concurenței încurajează întreprinderile să ofere bunuri și
servicii îmbunătățite calitativ, prin care să atragă un număr
mai mare de consumatori și să își mărească cota de piață.
Calitatea poate lua diferite forme: produse cu o durată de viață
mai mare sau care funcționează mai bine, servicii postvânzare
sau asistență tehnică îmbunătățite ori oferirea unor servicii
mai favorabile și mai bune pentru consumatori.
Ofertă mai variată: Pe o piață supusă concurenței,
întreprinderile vor încerca să producă o paletă diversificată de
produse. Astfel, va exista o ofertă mai variată, iar consumatorii
vor putea alege produsul care oferă cel mai bun raport
calitate‑preț.
Inovare: Pentru a pune la dispoziția consumatorilor această
ofertă largă și pentru a fabrica produse de mai bună calitate,
întreprinderile trebuie să fie inovatoare, începând de la
conceperea produsului și până la tehnicile de fabricație sau
serviciile oferite etc.
Mai pregătiți pentru concurența mondială: Concurența
la nivelul UE contribuie, de asemenea, la consolidarea
întreprinderilor europene în afara UE și le ajută să reziste mai
bine în fața concurenței mondiale.
3
Concurența: o chestiune la nivel european
Uneori, încălcarea normelor privind concurența are loc numai
într‑o anumită țară, iar soluționarea problemei îi revine, de
cele mai multe ori, unei autorități naționale de concurență.
Însă, odată cu dezvoltarea pieței interne și pe fondul
globalizării, efectele comportamentului ilegal, cum ar fi crearea
unui cartel, sunt de obicei resimțite în multe țări de pe întregul
cuprins al UE și din afara ei. De multe ori, Comisia Europeană
se află într‑o poziție favorabilă pentru a urmări astfel de
cazuri la nivel transeuropean. Comisia are competența nu doar
de a investiga, ci și de a lua decizii obligatorii și de a aplica
amenzi considerabile.
Împreună cu autoritățile naționale din domeniul concurenței
din statele membre, Comisia garantează respectarea normelor
UE privind concurența.
Toate țările membre ale UE dețin astfel de autorități care
au competența de a pune în aplicare legislația UE privind
concurența și care, în esență, au aceleași puteri ca și Comisia
Europeană. Începând cu 2007, aceste autorități au aplicat
normele europene în domeniul concurenței în aproximativ 570
de decizii.
Prin intermediul Rețelei europene în domeniul concurenței
(REC), autoritățile naționale și Comisia Europeană schimbă
informații cu privire la punerea în aplicare a normelor UE.
Rețeaua facilitează identificarea autorității care trebuie
să se ocupe de aspecte specifice și a celorlalte autorități
care ar putea oferi asistență. De asemenea, ea contribuie
la garantarea aplicării eficiente și consecvente a normelor
UE privind concurența. Prin intermediul REC, autoritățile din
domeniul concurenței se informează reciproc cu privire la
deciziile pe care intenționează să le adopte și țin seama de
observațiile omologilor lor. Astfel, acestea își pot împărtăși
experiențele și pot identifica cele mai bune practici.
Autoritățile de concurență din întreaga Europă se asigură
că întreprinderile și guvernele respectă normele UE privind
concurența loială, favorizând totodată inovarea, armonizarea
normelor și dezvoltarea întreprinderilor mici.
De asemenea, instanțele naționale au puterea de a decide
dacă un anumit acord este sau nu este în conformitate
cu legislația UE în domeniul concurenței. La rândul lor,
întreprinderile și consumatorii pot solicita despăgubiri în cazul
în care au avut de suferit ca urmare a unui comportament
ilegal care a restrâns concurența.
 4 S Ă
Ce înseamnă politica europeană în domeniul
concurenței
Principalele norme
Legislația UE le interzice întreprinderilor:
• să convină fixarea prețurilor sau împărțirea piețelor
între ele (articolul 101 din Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene);
• să abuzeze de o poziție dominantă pe o anumită piață
pentru a elimina concurenți mai mici (articolul 102 din
din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene);
• să fuzioneze, atât timp cât această operațiune le‑ar
permite să controleze piața. Întreprinderile mari care
activează în mediul de afaceri din UE nu pot fuziona
fără aprobare prealabilă din partea Comisiei Europene,
chiar dacă au sediul în afara UE (regulamentul privind
concentrările economice).
De asemenea, normele UE reglementează ajutoarele
acordate de statele membre întreprinderilor (ajutoare
de stat), care sunt verificate de Comisie (articolul 107
din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene). De
exemplu, în cazul în care nu se respectă anumite criterii,
sunt interzise următoarele ajutoare:
• împrumuturi și subvenții;
• facilități fiscale;
• bunuri și servicii oferite la prețuri preferențiale;
• garanții publice care cresc ratingul de credit al unei
întreprinderi, comparativ cu cel al concurenților acesteia.
De asemenea, nu este posibilă acordarea de ajutoare de
stat, indiferent de forma acestora, întreprinderilor aflate
în dificultate pentru care nu există speranțe că vor deveni
viabile din punct de vedere economic.
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
Politica antitrust
Termenul antitrust se referă la acțiunea de a preveni sau
controla cartelurile sau alte monopoluri. Scopul urmărit
este de a promova concurența.
Acordurile anticoncurențiale
Articolul 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene interzice acordurile anticoncurențiale, și anume
toate acordurile care limitează concurența, indiferent de
intenția părților.
Normele antitrust privind acordurile anticoncurențiale sunt
cuprinse în mai multe regulamente, în care sunt abordate
anumite tipuri de comportament sau sectoare specifice. De
asemenea, acestea definesc competențele Comisiei privind
investigarea întreprinderilor, inclusiv dreptul de a căuta
probe în incinta acestora.
În același timp, Comisia a adoptat diverse documente fără
caracter normativ, cum ar fi comunicările și orientările.
Acestea explică mai detaliat politica Comisiei și se referă
fie la interpretarea normelor de fond în materie de
antitrust, fie la aspecte procedurale, cum ar fi accesul la
dosar.
Ce se înțelege prin „acorduri
anticoncurențiale”?
Este vorba de acorduri încheiate între întreprinderi cu
scopul de a limita concurența – de exemplu, cartelurile,
în cazul cărora întreprinderile ajung la un acord pentru
a evita concurența sau stabilesc prețurile de vânzare ale
produselor pe care le comercializează.
Cartelurile: de ce sunt atât de
dăunătoare și cum sunt identificate de
Comisie?
Întreprinderile din cartelurile care controlează prețurile sau
își împart piețele încearcă să se protejeze de presiunea
concurențială care le obligă să lanseze produse noi, să
amelioreze calitatea și să mențină un nivel scăzut al
prețurilor. Prin urmare, consumatorii pot fi nevoiți să
plătească mai mult pentru o calitate inferioară.
În conformitate cu legislația UE în domeniul concurenței,
cartelurile sunt ilegale, iar Comisia Europeană aplică
amenzi severe întreprinderilor implicate. Având în vedere
C O N C U R E N Ț Ă
că sunt ilegale, cartelurile au, în general, un caracter
extrem de confidențial, dovezile fiind greu de găsit.
Pentru a facilita identificarea cartelurilor și eliminarea lor,
Comisia aplică o „politică de clemență”. În esență, politica
de clemență acordă întreprinderilor implicate într‑un
cartel, care recunosc comportamentul anticoncurențial și
predau probe în acest sens, imunitate totală la amenzi sau
o reducere a amenzilor pe care Comisia le‑ar fi aplicat.
De asemenea, părțile implicate în cartel au posibilitatea
de a‑și recunoaște faptele săvârșite și de a‑și asuma
responsabilitatea pentru acestea prin intermediul
procedurii de tranzacție. Această politică permite
o reducere a duratei cazului, economisind astfel resursele
Comisiei. De asemenea, întreprinderile care acceptă să
urmeze această procedură obțin o reducere a amenzilor.
Cu toate acestea, soluționarea problemelor legate de un
cartel nu este o negociere între părțile participante la
cartel și Comisia Europeană. Comisia va fi cules deja probe
în cursul unei investigații și își va fi construit un argument
puternic împotriva părților înainte de începerea discuțiilor
privind soluționarea cazului.
Acordurile sunt considerate anticoncurențiale în cazul în
care participanții convin:
• să fixeze prețurile;
• să limiteze producția;
• să își împartă piețele sau consumatorii;
• să fixeze prețurile de revânzare (între un producător și
distribuitorii săi).
Cu toate acestea, un acord poate fi legal în cazul în care:
• are mai multe efecte pozitive decât negative;
• nu este încheiat între concurenți;
• sunt implicate întreprinderi care dețin numai o cotă mică
de piață cumulată;
• este necesar pentru îmbunătățirea produselor sau
a serviciilor, pentru dezvoltarea de noi produse sau
identificarea unor modalități noi și îmbunătățite pentru
a pune produsele la dispoziția consumatorilor.
De exemplu, Comisia poate permite întreprinderilor să
coopereze în vederea stabilirii de standarde tehnice unice
pentru întreaga piață. Acordurile care favorizează cercetarea
și dezvoltarea și transferul de tehnologie sunt de multe
ori compatibile cu legislația UE în domeniul concurenței,
deoarece unele produse noi necesită cercetări prea
5
costisitoare pentru a fi suportate de o întreprindere care
lucrează pe cont propriu. De asemenea, pot fi considerate
legale acordurile privind producția, cumpărarea sau vânzarea
de produse în comun sau cele privind standardizarea.
În plus, întreprinderilor mai mici li se poate permite să
coopereze dacă acest lucru le permite să facă față mai
bine concurenței cu întreprinderile de dimensiuni mai mari.
Abuzul de poziție dominantă
O întreprindere poate denatura concurența atunci când
deține o poziție foarte importantă pe o anumită piață. O
poziție dominantă nu este anticoncurențială în sine, însă
comportamentul întreprinderii poate fi considerat abuziv
în cazul în care aceasta își exploatează poziția pentru a
elimina concurența. Acest lucru este interzis de articolul
102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Ce este abuzul de poziție dominantă?
De exemplu, atunci când un actor important încearcă să
își elimine concurenții de pe piață, vorbim despre abuz de
poziție dominantă în cazul în care acțiunile sale au drept
efect eliminarea concurenței. Acest lucru va duce la creșterea
prețurilor și la restrângerea ofertei pentru consumatori.
Atunci când încheie afaceri cu întreprinderi mici,
întreprinderile mari nu trebuie să își folosească puterea
de negociere pentru a impune furnizorilor sau clienților
condiții care ar aduce atingere relațiilor dintre aceștia și
concurenții lor.
Iată câteva exemple de abuz de poziție dominantă:
• practicarea unor prețuri prea mari;
• vânzarea la prețuri scăzute în mod artificial, cu scopul
de a afecta sau chiar de a exclude concurenții de pe
piață;
© iStockphoto/Anna Bryukhanova
Politica în domeniul concurenței are scopul de a oferi bunuri și
servicii de mai bună calitate, la prețuri mai mici.
 6 S Ă
• obligarea consumatorilor să cumpere un produs care
este legat în mod artificial de un altul mai cunoscut,
acest lucru având drept efect să excludă produsele
similare, denaturând astfel concurența;
• refuzul de a accepta anumiți clienți sau oferirea de
reduceri speciale clienților care cumpără toate sau
aproape toate produsele de care au nevoie de la
întreprinderea care deține poziția dominantă;
• condiționarea vânzării unui produs de vânzarea unui alt
produs.
Ce competențe de investigare are
Comisia?
Comisia poate investiga un posibil comportament
anticoncurențial. Printre altele, aceasta înseamnă că, în
cazul în care Comisia decide să realizeze o investigație,
funcționarii săi sunt abilitați:
• să pătrundă în incinta întreprinderii, pe terenul sau în
mijloacele de transport ale acesteia;
• să examineze documentele întreprinderii sau orice alte
documente legate de aceasta;
• să preia sau să obțină, sub orice formă, copii sau extrase
din registrele sau documentele menționate;
• să sigileze incinta întreprinderii și orice registre sau
documente ale acesteia pe perioada investigației, în
măsura în care acest lucru este necesar;
• să solicite oricărui reprezentant sau angajat al
întreprinderii explicații cu privire la faptele sau
documentele legate de obiectul și scopul investigației și
să înregistreze răspunsurile.
Ajutorul de stat
Uneori, guvernele statelor membre sprijină întreprinderi sau
sectoare din industria locală din fonduri publice, oferindu‑le
un avantaj neloial. Prin urmare, concurența este denaturată
și comerțul este afectat. Articolul 107 din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene interzice astfel de practici.
În conformitate cu articolul 108 din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene, Comisia are rolul de a preveni
astfel de situații, autorizând ajutoarele de stat numai dacă
acestea sunt cu adevărat în interesul publicului, și anume
dacă aduc beneficii societății sau economiei în ansamblu.
În ultimii ani, Comisia a facilitat utilizarea de către statele
membre a ajutoarelor direcționate către eliminarea
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
© iStockphoto/Srabin
Uneori, acordurile între întreprinderi pot limita concurența.
disfuncționalităților pieței și îndeplinirea obiectivelor de
interes european comun. Comisia se concentrează pe
aplicarea acestor măsuri în cazurile cu cel mai mare impact
asupra pieței interne, prin simplificarea normelor și adoptarea
mai rapidă a deciziilor.
Ce criterii aplică Comisia Europeană pentru
a autoriza sau nu un ajutor?
În primul rând, Comisia trebuie să răspundă la întrebările
următoare:
• Autoritățile de stat au ajutat întreprinderile (de exemplu,
sub formă de granturi, subvenții, scutiri fiscale, garanții,
participații în întreprinderi, furnizarea de bunuri și servicii în
condiții preferențiale etc.)?
• Este posibil ca acest ajutor să afecteze comerțul între
statele membre ale UE?
• Ajutorul este selectiv, oferind un avantaj anumitor
întreprinderi, sectoare ale industriei sau întreprinderi dintr‑o
anumită regiune (de exemplu, măsurile fiscale generale
și legislația muncii nu sunt considerate ca fiind selective
deoarece se aplică pentru toată lumea)?
• A fost denaturată concurența sau există riscul ca aceasta
să fie denaturată în viitor?
Dacă răspunsul este afirmativ, Comisia nu trebuie să
autorizeze ajutorul, cu excepția cazului în care acesta se
dovedește a fi compatibil cu piața internă.
Excepții
Sunt posibile câteva excepții de la normele generale. Ajutorul
de stat va primi undă verde dacă există o șansă reală ca
o întreprindere aflată în dificultate – sau o întreprindere
C O N C U R E N Ț Ă
nouă – să devină în cele din urmă rentabilă sau dacă aceasta
urmărește interesele UE (de exemplu, prin păstrarea sau
crearea de locuri de muncă).
Este esențial să se evalueze dacă ajutorul este în avantajul
consumatorilor sau dacă el va aduce prejudicii altor
întreprinderi. De multe ori, Comisia autorizează ajutoarele
pentru cercetare și inovare, pentru dezvoltarea regională și
pentru întreprinderile mici și mijlocii, întrucât acestea servesc
obiectivele generale ale UE.
Cum sunt controlate ajutoarele de stat?
Guvernele statelor membre trebuie să informeze Comisia
Europeană cu privire la intenția lor de a acorda un ajutor
financiar. Comisia aprobă circa 85 % din ajutoarele notificate,
în urma efectuării unei simple evaluări preliminare.
Atunci când este necesară o investigație oficială, în cazurile
litigioase, este publicat un anunț în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene și în registrul online al Comisiei Europene privind
ajutoarele de stat. Părțile interesate pot formula observații,
iar Comisia ia în considerare toate aspectele înainte de a lua
o decizie finală.
De asemenea, Comisia Europeană investighează ajutoarele
despre care nu a fost informată în mod oficial, dar de care
a aflat prin proprie investigație, prin intermediul plângerilor
din partea întreprinderilor sau a persoanelor fizice sau din
mass‑media. În cazul în care constată că ajutorul respectiv
este incompatibil cu legislația UE și cu normele privind
concurența loială, Comisia solicită autorităților naționale să
sisteze ajutorul și să recupereze fondurile deja acordate.
Tabloul de bord al Comisiei privind ajutoarele de stat conține
statistici referitoare la valoarea totală a ajutoarelor și la tipul
de asistență acordat de fiecare stat membru al UE. În plus,
începând cu luna ianuarie 2016, cetățenii din toate țările UE
pot găsi pe internet informații privind subvențiile de peste
500 000 EUR, pe site-ul Direcției Generale Concurență.
© iStockphoto/Leontura
Controlul ajutoarelor de stat garantează că intervențiile
guvernelor nu denaturează concurența și schimburile
comerciale în cadrul UE.
7
Tabloul de bord al Comisiei privind ajutoarele de stat arată
că cea mai mare parte din ajutoarele acordate anterior
întreprinderilor individuale sau anumitor sectoare ale
industriei este redirecționată în prezent către activități în
interesul comun al UE. Acest lucru ar trebui să contribuie la
consolidarea competitivității economiei europene pe piața
mondială.
Concentrările economice
Legislația UE în materie de concurență reglementează
și concentrările economice. Regulamentul privind
concentrările economice, intrat în vigoare în 1990,
a stabilit un sistem de control care oferă Comisiei
Europene puterea de a interzice concentrările și achizițiile
care ar putea reduce în mod semnificativ concurența.
Principalele documente legislative privind deciziile în
acest domeniu sunt regulamentul privind concentrările
economice și regulamentul de aplicare. Regulamentul
privind concentrările economice cuprinde principalele
dispoziții privind evaluarea concentrărilor, iar regulamentul
de aplicare se referă la aspecte procedurale (notificarea,
termenele‑limită, dreptul de a fi audiat).
Prin combinarea activităților, întreprinderile pot dezvolta noi
produse într‑un mod mai eficient sau pot reduce costurile de
producție sau de distribuție. Creșterea eficienței garantează
o piață mai competitivă, iar consumatorii beneficiază astfel
de produse de o calitate superioară, la prețuri mai echitabile.
Cu toate acestea, unele concentrări economice pot reduce
concurența, de exemplu prin crearea sau consolidarea unui
actor dominant. Acest lucru ar putea afecta consumatorii,
prin creșterea prețurilor, prin reducerea gamei de produse
sau servicii disponibile sau prin frânarea inovării.
Înainte de a fuziona sau de a se asocia, întreprinderile mari
care desfășoară activități transfrontaliere trebuie să ceară
o autorizare din partea Comisiei, furnizând toate informațiile
necesare pentru ca aceasta să poată lua o decizie.
Autoritățile din domeniul concurenței se asigură că,
atunci când două sau mai multe întreprinderi își unesc
forțele temporar sau definitiv, echilibrul piețelor nu va
fi compromis într‑un mod care ar putea să afecteze
concurența sau să creeze o poziție dominantă de care s‑ar
putea abuza.
De ce este necesară autorizarea la nivel
european a concentrărilor economice?
Acest lucru permite întreprinderilor care activează în mai
multe țări din UE să obțină printr‑o singură procedură
 8 S Ă
autorizația la nivel european pentru concentrarea
economică din care fac parte.
Ce tipuri de concentrări economice sunt
examinate de Comisia Europeană?
Comisia examinează toate concentrările economice
în care sunt implicate întreprinderi ale căror cifre de
afaceri depășesc anumite praguri. Sub aceste praguri,
concentrările pot fi evaluate de către autoritățile naționale
de concurență.
Aceste reguli se aplică tuturor concentrărilor economice,
indiferent de locul în care întreprinderile își au sediul
social, sediul central sau instalațiile de producție, deoarece
chiar și în cazul în care acestea sunt stabilite în afara UE,
dar sunt prezente pe piața europeană, operațiunea poate
afecta piața UE.
De asemenea, Comisia poate examina concentrările
economice care i‑au fost aduse la cunoștință de către
autoritatea națională competentă. Acest lucru poate
fi solicitat de întreprinderile care fuzionează sau de
autoritățile naționale de concurență. De asemenea,
în anumite condiții, Comisia poate sesiza autoritățile
naționale de concurență cu privire la un caz.
Din ce motive o concentrare economică
poate fi interzisă sau autorizată?
Concentrările economice propuse pot fi interzise dacă
părțile care fuzionează sunt concurenți majori sau dacă
fuziunea ar reduce sau ar limita în mod semnificativ
concurența în cadrul UE, de exemplu prin crearea sau
consolidarea unui actor dominant.
© Shutterstock/Sommthink
UE examinează fuziunile propuse pentru a preveni efectele
dăunătoare asupra concurenței.
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
Cu toate acestea, sunt rare cazurile în care Comisia
Europeană blochează o fuziune, deoarece, de regulă, se pot
aproba fuziuni mai problematice cu impunerea unor condiții
sau măsuri corective obligatorii pentru întreprinderile care
fuzionează. Astfel de condiții sau măsuri vor garanta faptul
că piața nu este denaturată după realizarea fuziunii. De
exemplu, întreprinderile se pot angaja să vândă o parte
din activele comune sau să cedeze licența pentru anumite
tehnologii unui alt actor de pe piață. În cazul în care
consideră că angajamentele vor menține sau restabili
concurența pe piață, Comisia aprobă fuziunea cu impunerea
anumitor condiții și monitorizează dacă întreprinderile care
fuzionează își îndeplinesc angajamentele. În caz contrar,
Comisia poate interveni.
În cazul în care Comisia ajunge la concluzia că o anumită
fuziune nu va limita concurența, fuziunea este aprobată
necondiționat.
Liberalizarea
În unele țări, anumite servicii esențiale, cum ar fi
energia, telecomunicațiile, transportul, apa și poșta, sunt
controlate în continuare de către autoritățile publice și nu
de întreprinderi private. Țările UE pot încredința servicii
publice specifice unei întreprinderi, acordându‑i acesteia
sarcini, drepturi specifice și compensații financiare, în
conformitate cu normele în materie de ajutoare de stat.
Când astfel de servicii sunt liberalizate, și anume, sunt
deschise concurenței între mai multe întreprinderi,
Comisia se va asigura că acestea rămân la dispoziția
tuturor țărilor, inclusiv în regiunile unde nu sunt profitabile.
Mai mult, este esențial să se asigure că procesul de
liberalizare nu oferă un avantaj neloial întreprinderii care
deținea monopolul înainte de liberalizare.
Care sunt avantajele liberalizării?
Liberalizarea piețelor prezintă mai multe avantaje.
Consumatorii pot alege dintr‑o gamă largă de produse și
furnizori de servicii. De exemplu, în prezent, operatorilor
de rețea din industria feroviară, energetică și a gazelor
naturale li se cere să ofere concurenților un acces echitabil
la rețelele lor. Este esențial să se monitorizeze dacă toți
furnizorii oferă acces loial la rețele, astfel încât:
• consumatorii să poată alege furnizorul care oferă cele
mai bune condiții;
• consumatorii să beneficieze de prețuri mai scăzute și
de servicii noi care, de regulă, sunt mai eficiente și mai
accesibile consumatorilor decât înainte;
C O N C U R E N Ț Ă
• economiile naționale să devină mai competitive.
Se pot oferi servicii publice în mod
corespunzător pe o piață concurențială?
Da, întrucât reglementarea europeană garantează
că serviciile publice sunt menținute și că interesele
consumatorilor nu sunt afectate.
Comisia ia în considerare întotdeauna obligațiile speciale
pe care trebuie să le respecte organismele care beneficiază
de „drepturi de monopol”. Acest lucru asigură o concurență
loială, fără a prejudicia întreprinderea finanțată de stat, care
este obligată să furnizeze servicii de interes public, chiar și
atunci când acestea nu sunt rentabile.
Comisia poate fi de acord cu deținerea monopolului de
către o întreprindere în circumstanțe speciale: de exemplu,
atunci când este implicată o infrastructură costisitoare
(„monopoluri naturale”) sau atunci când este important să se
garanteze asigurarea unui serviciu public. Cu toate acestea:
• întreprinderile care dețin un monopol trebuie să fie
capabile să demonstreze că tratează în mod loial celelalte
întreprinderi;
• monopolurile naturale trebuie să își pună infrastructura la
dispoziția tuturor utilizatorilor;
• profiturile obținute din furnizarea unui serviciu public nu
pot fi utilizate pentru a subvenționa operațiuni comerciale
prin care s‑ar putea oferi prețuri inferioare celor practicate
de concurență.
Consumatorii sunt avantajați de
liberalizare?
Da, însă este nevoie de timp.
Pe cele două piețe care au fost deschise primele concurenței
(transportul aerian și telecomunicațiile), prețurile medii au
scăzut substanțial. Acest lucru nu s‑a întâmplat încă pe
piețele care au fost deschise concurenței ulterior sau care
nu au fost încă deschise (energie electrică, gaze naturale,
transport feroviar și servicii poștale). În aceste sectoare,
prețurile au rămas neschimbate sau chiar au crescut.
Deși această situație s‑ar putea datora unor factori specifici
sectorului (de exemplu, prețul gazelor naturale este strâns
legat de prețul petrolului), în general, este mult mai
probabil ca în sectoarele care sunt mai deschise concurenței
consumatorii să plătească prețuri mai scăzute.
9
© iStockphoto/Chinaface
Consumatorii pot alege între mai mulți furnizori de energie din
Europa.
Care sunt consecințele?
Comisia investighează dacă întreprinderile încalcă sau
ar putea încălca normele privind concurența. Acest lucru
înseamnă că se poate acționa pentru a proteja piața
concurențială fie anterior, fie ulterior încălcării normelor.
Ca urmare a investigațiilor, în funcție de situație, Comisia
poate decide să interzică un anumit comportament, să
impună acțiuni corective sau să aplice o amendă. În
consecință, Comisia acționează atât pentru a preveni, cât
și pentru a pedepsi nerespectarea normelor UE privind
concurența.
Legislația UE în domeniul concurenței se aplică în toate
statele membre. Autoritățile naționale de concurență pot
aplica normele UE, precum și propria legislație în domeniu.
Comisia poate acționa doar în cazul în care comportamentul
anticoncurențial are un efect asupra schimburilor comerciale
între țările membre ale UE. Comisia are competențe
importante în punerea în aplicare a legislației în domeniul
concurenței, conferite de către statele membre ale UE în
temeiul tratatelor. Deciziile sale sunt obligatorii pentru
întreprinderile și autoritățile naționale care încalcă normele,
însă pot fi atacate la Tribunalul UE și la Curtea de Justiție
(pentru motive de drept). Întreprinderile și statele membre
formulează apeluri împotriva deciziilor Comisiei în mod
regulat și uneori au câștig de cauză.
Care sunt rezultatele?
S-a estimat că, în 2015, beneficiile pentru consumatori
rezultate doar în urma deciziilor Comisiei de interzicere a
cartelurilor s-au situat între 999 de milioane EUR și 1,49
miliarde EUR.
În 2015, Comisia a aplicat amenzi în valoare de
364 531 000 EUR în cadrul deciziilor referitoare la carteluri.
Banii colectați din amenzi nu se adaugă la bugetul general
 10 S Ă
al UE, ci reduc din valoarea contribuțiilor pe care statele
membre trebuie să le verse la bugetul din anul precedent.
De‑a lungul anilor, deciziile Comisiei au avantajat
consumatorii europeni în diverse moduri.
De exemplu, Comisia Europeană a inițiat o acțiune pentru
abuz de poziție dominantă împotriva gigantului american
din industria calculatoarelor, Microsoft. Comisia a amendat
compania Microsoft pentru practica de grupare a diferite
tipuri de programe informatice într‑un singur pachet.
Comisia a decis că Microsoft a fost neloială față de
consumatori prin eliminarea opțiunilor, menținerea prețurilor
ridicate în mod artificial și sufocarea inovației în industria
programelor informatice.
De asemenea, Comisia a amendat producătorii de tuburi
pentru televizoare și monitoare de calculator cu 1,47 miliarde
EUR pentru menținerea de carteluri. în ultimele două decenii.
n 2012, Comisia a amendat producătorii de tuburi pentru
televizoare și monitoare de calculator cu 1,47 miliarde de euro
pentru menținerea de carteluri în ultimele două decenii. În
perioada 2001-2006, producătorii asiatici de ecrane LCD au
creat un cartel, fixând prețurile și făcând schimb de informații
sensibile privind ecranele cu diagonală mare pentru televizoare
și aplicații informatice. Cartelul a avut un impact direct asupra
consumatorilor europeni, întrucât majoritatea televizoarelor
LCD, a monitoarelor de calculator și a laptopurilor provenea din
Asia.
În 2006 și din nou în 2012, compania aeriană low‑cost Ryanair
a informat Comisia că dorește să preia compania națională
irlandeză de transport aerian, Aer Lingus. Comisia a examinat
impactul potențial asupra concurenței și consumatorilor, în
special asupra celor 14 milioane de pasageri care folosesc
anual transportul aerian pentru zboruri către sau din Irlanda.
Fuzionarea celor două companii aeriene ar fi creat o companie
cu o poziție de monopol sau dominantă pe mai multe rute
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
către și din Irlanda, limitând oferta pentru consumatori și, cel
mai probabil, conducând la prețuri mai ridicate.
Comisia a interzis preluarea propusă, în temeiul
regulamentului UE privind concentrările economice.
Reacția la criza financiară
Comisia depune eforturi pentru a se asigura că măsurile luate
de statele membre în reacție la criză nu împiedică concurența,
ci mai degrabă țin cont de situația din Europa în ansamblu.
Normele privind ajutoarele de stat au rolul de a evita ca
guvernele statelor membre să se întreacă reciproc într-o cursă
costisitoare pentru subvenționarea propriilor întreprinderi, în
detrimentul întreprinderilor în bună stare economică.
În același timp, Comisia recunoaște faptul că guvernele
naționale ar putea fi nevoite să ia măsuri pentru a soluționa
problemele din sectorul financiar și a adoptat o serie de reguli
temporare privind ajutorul acordat băncilor.
Normele respective nu permit băncilor să accepte un ajutor
din partea statului dacă nu iau măsuri individuale pentru
soluționarea problemelor pe care le întâmpină.
Pentru a oferi țărilor UE o libertate suplimentară de acțiune în
privința combaterii efectelor înăspririi condițiilor de acordare
a creditelor, Comisia Europeană a adoptat norme temporare
destinate întreprinderilor, altele decât băncile, și a permis
guvernelor să utilizeze măsuri cum ar fi:
• facilitarea accesului întreprinderilor la finanțare;
• garanții de stat pentru împrumuturile cu dobândă redusă;
• asigurări pentru creditele de export;
• împrumuturi subvenționate (în special pentru produsele
care respectă mediul înconjurător).
C O N C U R E N Ț Ă
11

Depunerea unei plângeri

Ce pot face dacă bănuiesc prezența unei
anumite practici comerciale
anticoncurențiale?
În viața de zi cu zi, este posibil să întâlniți practici
comerciale care, aparent, limitează concurența. De
exemplu, întreprinderile refuză uneori să accepte comenzi
din partea consumatorilor din alte țări din UE. Acest
comportament poate indica practici ilegale și restrictive
despre care ați dori să informați autoritatea de concurență.
‣ Pasul 1:
Decideți ce autoritate de concurență
doriți să informați
Dacă situația care vă preocupă este specifică și se
limitează la țara sau zona în care locuiți sau nu implică
mai mult de trei țări din UE, contactați autoritatea
națională de concurență. În prezent, toate autoritățile
naționale de concurență aplică aceleași norme privind
concurența ca și Comisia Europeană și, de foarte multe
ori, acestea sunt în măsură să se ocupe de cazul
dumneavoastră.
Dacă sunteți de părere că sunt vizate mai mult de trei țări
din UE, contactați Comisia Europeană.
Chiar dacă nu sunteți sigur de amploarea problemei, nu
ezitați să contactați autoritatea națională de concurență
sau Comisia Europeană. Autoritățile cooperează și pot
decide împreună cu privire la tratarea cazului.
‣ Pasul 2B:
Informați Comisia Europeană
Puteți contacta Comisia Europeană prin e‑mail
(comp‑market‑information@ec.europa.eu)
sau prin poștă la adresa:
European Commission
Directorate‑General for Competition
Antitrust Registry
B-1049 Brussels
BELGIUM
Vă rugăm să indicați numele și adresa dumneavoastră,
să precizați întreprinderile și produsele implicate și să
descrieți clar practica pe care ați observat‑o. Astfel,
Comisia Europeană va putea detecta problemele de pe
piață, iar mesajul dumneavoastră poate fi punctul de
plecare al unei investigații.
Formularea unei plângeri oficiale către
Comisia Europeană
În cazul în care practica despre care bănuiți că limitează
concurența vă afectează în mod direct și puteți furniza
Comisiei Europene informații specifice, vă recomandăm să
formulați o plângere oficială. În această situație, trebuie
să îndepliniți anumite cerințe juridice, care sunt explicate
detaliat în comunicarea Comisiei privind examinarea
plângerilor.

‣ Pasul 2A:
Informați o autoritate națională de
concurență

Autoritățile naționale de concurență din țările UE pot

strânge informații de la întreprinderile vizate și pot lua
© iStockphoto/Mbbirdy

măsuri pentru remedierea problemei dacă stabilesc că

a fost încălcată legislația UE privind concurența.

Vă rugăm să rețineți că procedurile folosite de autoritățile

naționale depind de legislația națională și pot fi diferite
de la o țară a UE la alta. Așadar, înainte de a contacta
o autoritate națională de concurență, vă recomandăm să
consultați site‑ul său de internet sau să vă informați cu
privire la procedura de urmat.

Autoritățile naționale de concurență: Prețurile televizoarelor au devenit mai echitabile după ce UE

http://ec.europa.eu/competition/nca/index_en.html a eliminat cartelurile care fixau în secret prețuri mari.
 12

NA-02-16-161-RO-N
S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Informați o asociație a consumatorilor Contactați o organizație a consumatorilor din țara

dumneavoastră:
În calitate de consumator, aveți posibilitatea să informați, http://ec.europa.eu/consumers/eu_consumer_policy/
de asemenea, o asociație a consumatorilor cu privire la
observațiile dumneavoastră. Ulterior, aceasta poate decide
să adune informațiile primite de la mai mulți consumatori
și să formuleze o plângere oficială către Comisia
Europeană.

Informații suplimentare
Mai multe detalii despre politica și normele UE în domeniul concurenței, precum și informații privind fuziunile notificate
Comisiei, textul complet al deciziilor referitoare la politica în materie de antitrust, fuziuni și ajutor de stat, cel mai recent
buletin informativ privind politica în domeniul concurenței și legislația relevantă pot fi consultate pe paginile privind
„Politica în domeniul concurenței” ale site‑ului internet Europa: http://ec.europa.eu/competition/index_en.html.

De asemenea, puteți urmări ultimele știri în domeniul concurenței în direct pe contul Twitter (https://twitter.com/
EU_Competition).

Următoarele publicații sunt disponibile sub formă tipărită, dar pot fi și descărcate gratuit:
XX Raportul anual privind politica în domeniul concurenței: http://ec.europa.eu/competition/publications/index.html
XX Informațiile privind fuziunile notificate Comisiei, deciziile oficiale ale Comisiei Europene în domeniile antitrust,
fuziuni și ajutor de stat și reglementările detaliate pe care se bazează acestea sunt publicate în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene: http://eur‑lex.europa.eu/JOIndex.do
XX Raportul general privind activitatea Uniunii Europene cuprinde o evaluare a activităților Comisiei Europene în
materie de concurență: http://europa.eu/generalreport/index_ro.htm
XX Cele 10 priorități ale Comisiei Europene: http://ec.europa.eu/priorities/index_ro
XX Aveți întrebări legate de Uniunea Europeană? Serviciul Europe Direct vă poate răspunde: 00 800 6 7 8 9 10 11 –
http://europedirect.europa.eu

ISBN 978-92-79-56035-4
doi:10.2775/596080