Mi-au placut mereu prestatiile actoricesti ale lui 

Morgan Freeman, Michael
Caine si Alan Arkin, asa ca atunci cand i-am vazut impreuna in trailerul pentru
comedia “Jaf cu stil”, mi-am propus sa fiu atenta cand apare in cinema .

Câştigătorii Premiului Oscar Morgan Freeman, Michael Caine şi Alan Arkin

formează o echipă de pomină şi interpretează rolurile a trei prieteni de-o viaţă Willie,
Joe şi Al, care decid să rişte viaţa liniştită de pensionar şi jocurile de bingo lipsite de
orice palpitaţie pentru un plan ilegal, atunci când toate economiile lor sunt pierdute
din cauza unor tertipuri bancare.

Disperaţi că nu-şi pot plăti facturile şi nu-şi pot sprijini familia, cei trei iau măsuri
extreme, ba chiar letale pentru o persoană la vârsta a treia: vor jefui însăşi banca din
cauza căreia au rămas fără bani.

Actiunea este centrata pe vietile celor trei prieteni in etate – Willie, Joe si Al – care se
pomenesc la cei 70 si ceva de ani ai lor ca raman fara pensii. Compania pentru care au
lucrat cate 30-40 de ani se retrage din tara, iar pensiile celor care au contribuit de-a
lungul timpului la bunul ei mers vor fi intrerupte fara drept de apel. Cei trei, care nu
au alte surse de venit, pentru ca nici familiile nu sunt prea avute, se trezesc in situatii
disperate, mai ales ca lucrurile oricum nu erau roz nici inainte: lui Joe i s-au adunat
rate imense la ipoteca, in urma unui plan bancar nefericit, si se afla in pericol de a-si
pierde casa, Willie face dializa si are neaparata nevoie de un transplant de rinichi ca sa
poata supravietui, iar Al, care locuieste impreuna cu Willie nu are familie deloc care
sa-l poate ajuta in vreun fel.

Cum Joe este martorul unui jaf la banca, in care vede cum se petrec lucrurile
(atacatorii iau banii, nu ranesc pe nimeni si scapa fara sa fie prinsi de politie), le
propune prietenilor sai ca ultima solutie de a face rost de bani… sa jefuiasca si ei o
banca. Aceeasi banca. Si de aici, lucrurile intra pe o panta periculoasa, dar, asa cum
isi spun si ei, oricum la varsta lor nu mai au nimic de pierdut. Pentru ca si daca vor fi
arestati, macar vor avea un acoperis deasupra capului si trei mese pe zi – adica mai
mult decat si-ar permite in libertate, in conditiile in care nu vor mai avea pensii.

Mi-a placut “Jaf cu stil” pentru ca iese putin din tiparul filmelor care vor sa
sublinieze ca orice infractiune se plateste, pentru ca omul, atata vreme cat face parte
din societate, trebuie sa se supuna sistemului, sa respecte legile si sa fie pedepsit
atunci cand incearca sa-si faca dreptate singur. Scenariul acestui film, insa, pune
accentul pe individ si nu pe sistem, pe umanitatea personajelor, pe spiritul de
solidaritate, pe intelegerea unor actiuni care, desi au loc in afara cadrului legilor
scrise, sunt acceptabile in cadrul legilor nescrise, care spun ca fiecare om are dreptul
la un minim necesar pentru a supravietui.

Willie, Joe si Al nu sunt manati de dorinta de a se imbogati, de a arata ca sunt

puternici cu ajutorul banilor, de a se situa financiar deasupra altora – de altfel, decid
ca, daca in urma jafului raman cu mai multi bani decat si-au estimat pentru pensiile
lor in functie de cat mai au de trait, surplusul il vor da de pomana. Tot ce isi doresc
acesti batranei este sa beneficieze in continuare de niste sume modeste, la care au
dreptul dupa o viata de munca, sume care sa le permita sa aiba unde dormi noaptea si
sa manance si o placinta la cafeaua de dimineata, fara sa-si numere de trei ori
maruntisul. Pe langa compasiunea pe care o starnesc in inimile celor care vad filmul,
cei trei starnesc si rasul de multe ori, pentru ca atat interactiunile lor zilnice, cat si
planurile lor “criminale” sunt insotitie de replici ironice sau autoironice si de actiuni
amuzante.