Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MOARA CU NOROC
plecare, Ana presimte că “Lică e om rău și primejdios”. În sinea lui, Ghiță are
aceeași bănuială, pentru că își cumpără două pistoale de la Arad, își aduce doi
câini de la Fundureni și își ia încă o slugă, pe ungurul Marți.
Desfăşurarea acţiunii prezintă amplificarea conflictului psihologic pe
măsură ce Ghiţă intră în mecanismul necruţător al afacerilor necinstite ale lui
Lică, bucurându-se de banii nemunciţi aduşi de sămădău şi îndepărtându-se
de familia sa. Momente de maximă tensiune sunt cele în care este jefuit
arendaşul şi este ucisă femeia în negru şi copilul ei.
O altă secvență relevantă pentru ilustrarea procesului de degradării
morale a cârciumarului o reprezintă procesul la care Ghiţă depune mărturie
mincinoasă, sfidând legea și moralitatea, contribuind la condamanrea lui
Săilă-Boarul şi Buză-Ruptă în locul sămădăului. Secvența marchează ruptura
definitivă în conştiinţa eroului. Pentru sămădău, mărturia lui Ghiță este o
dovadă de prietenie și loialitate, însă pentru oamenii legii, Ghiță de vine
martor necredibil și va fi eliberat doar “pe chezășie”. Este momentul în care
Ghiţă se hotărăşte, într-un târziu, sacrificându-şi soţia, să-l ajute pe Pintea
pentru a-l prinde pe sămădău cu bani și obiecte furate asupra lui, situaţie în
care acesta ar fi putut fi pedepsit, demonstrându-i-se vinovăţia. Planul eşuează
însă, Ghiţă este ucis de Răuţ, după ce îşi înjunghie soţia şi Lică se sinucide
pentru a nu fi prins, după ce dăduse foc hanului.
Deznodămîntul aduce rezolvarea conflictelor prin moartea eroilor. Ghiţă
îşi ucide soţia şi este, la rândul lui împuşcat de Răuţ, din porunca lui Lică.
Orgolios până la capăt, sămădăul alege sinuciderea nevrând să-şi piardă
demnitatea dobândită prin duritatea caracterului. Hanul, loc aşezat simbolic la
hotarul dintre bine şi rău este purificat prin foc. Imaginea “oaselor albe ieşind
pe ici pe colo din cenuşa groasă” devine simbol al ideii că nimeni nu e mai
presus de legea morală şi că încălcarea acesteia se plăteşte cu viaţa.
În concluzie, opera literară “Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o
nuvelă realistă de analiză psihologică prin temă, prin reprezentarea veridică a
realității societății ardelenești de la sfarșitul secolului al XIX-lea și prin
complexitatea personajelor, înscriindu-se, prin valoarea sa, în seria
capodoperelor literaturii române.