Protecţie şi securitate în muncă

Îngrijirea bolnavului nu este lipsită de pericol, pe de o parte bolnavii prin bolile care
suferă, pe de alta parte aparatura şi materialul cu care se lucrează pot avea repercusiuni grave
sau chiar fatale asupra personalului . Personalul de îngrijire îşi asumă acest risc din momentul în
care se dedică profesiuni alese . Volumul şi intensitatea riscului pot fi însă foarte mult reduse
printr-un comportament corect la locul de muncă precum şi printr-o serie de măsuri de protecţie
menite să evite efectele dăunătoare ale muncii cu bolnavul .
Mediu securizat este mediul care reduce la minim riscurile de rănire, accidente, infecţii şi
reacţie nedorite la tratament .
Cauzele generale producătoare de accidente şi boli profesionale în munca medico-sanitară
sunt : umezeala, curentul electric, explozia gazelor sub presiune, efortul fizic incorect dozat,
acţiunea substanţelor toxice, caustice, corosive şi inflamabile .
Cauzele specifice muncii medico-sanitare producătoare de accidente şi boli profesionale
sunt : iradiaţiile ionizante, razele ultraviolete, infecţiile din spitale, sensibilizarea faţă de unele
medicamente, dezinfectate sau alte substanţe chimice, munca cu bolnavii iresponsabili moral şi
penal .
Cauzele generale :
- umezeala - apare ca o noxă profesională în special în serviciile de balneologie şi hidroterapie
şi unele ramuri de fizioterapie, dar în condiţii neadecvate de muncă pot apărea în orice serviciu
medico-sanitar, acţionând asupra personalului care se ocupă cu igiena, îmbăierea bolnavului şi
întreţinerea curenta a spaţiului de spitalizare ia apare ca o noxa profesionala în toate unităţile
spitaliceşti la spălători chiar dacă sunt mecanizate .
Munca în mediu umed provoacă macerarea tegumentelor mâinii, favorizând formarea
eczemelor şi a infecţiilor locale . Dacă umezeli i se suprapune şi o temperatură mai joasă acestea
pot favorizează îmbolnăvirea articulaţiilor, a muşchilor, în general al aparatului locomotor.
- curentul electric - prezintă pericolul electrocutării, energia electrică se utilizează pe scară
largă atât pentru diagnostic cât şi tratament, utilizarea incorecta sau în stare defectă a unor
aparate poate de naştere la accidente grave sau chiar fatale .
- explozia gazelor - pericolul este mai mare în secţiile de anestezie, reanimare, fizioterapie (băi
carbogazoase, aerosoli), unde se lucrează cu oxigen dioxid de carbon şi aer comprimat în butelii
sau diferite substanţe anesteziate sau generale care sunt si inflamate .
In oficiile de alimente, pentru reîncălzirea hranei bolnavului se utilizează gaz lichefiat în
butelie metalica care mânuite sau depozitate necorespunzător prezintă acelaşi pericol .
Pericolul exploziilor există şi în staţiile centrale de sterilizare cât şi în orice serviciu în care
se lucrează cu vapori sub presiune (autoclave-bloc operator, laboratoare de microbiologie) şi în
procesul de dezinfecţie efectuat cu aparatele formalizatoare .
- substanţele toxice, caustice şi coloide şi cele inflamabile - prin depozitare, etichetare,
mânuire, transport, spălarea recipientelor incomplet golite reprezintă surse posibile de accidente
şi îmbolnăvirii profesionale .
Orice substanţă utilizată în spital pentru dezinfecţie, dezinsecţie, curăţenie şi întreţinerea
curentă, materiale folosite pentru explorări funcţionale, ca şi medicamentele trebuie considerate
ca toxice, deci pericolul pentru organismul uman .
Lunca cu aceste substanţe necesită atenţie deosebită, ele putând pătrunde în organism nu
numai pe cale digestivă ci şi prin inhalare sau prin piele, iar prin acumulare în organism ele îşi
manifesta efectul toxic in cursul unor boli intercurente sau in cursul unui surmenaj .
1
 - efortul incorect dozat - constituie o noxă profesională frecventă în activitatea de îngrijire a
bolnavilor . Organizarea incorecta a serviciilor, amplasarea lor dispersată, circuitele prea
complicate cât şi sistemele de semnalizare învechite, lipsa ascensoarelor, fac ca personalul să
parcurgă în cursul unei ture de serviciu ;
- triplu distanţei acceptabile (4 km) sau şi mai mult . Ridicarea sau schimbarea de poziţie a
bolnavilor imobilizaţi la pat, transportul acestora cu targa sau cărucior necesită o tehnică corectă
pentru a nu se produce vătămări ale sistemului locomotor al personalului (febră musculară) .
Cauze specifice muncii medico-sanitare :
- iradiaţia cu raze ionizante - este posibilă în serviciile de radioterapie, radiumterapie,
radiodiagnostic cât şi în cursul examinărilor şi tratamentelor cu izotopi radioactivi . Atât razele
roenpgen, ca şi cele emanate de substanţe radioactive au proprietăţi ionizante care se acumulează
în organism şi care se manifestă numai după o perioadă de activitate sub acţiunea acestora .
Cantitatea maximă de raze ionizante tolerate zilnic de organism, timp îndelungat fără a
afecta sănătatea se numeşte doză toleranta - care nu trebuie depăşită şi se controlează cu
ajutorul dozimetrelor .
Pericolul razelor ionizante este mărit şi de faptul că obiectele din jur devin surse secundare
de raze ionizante tot atât de dăunătoare organismului . La radiaţii sunt mai sensibili organele
hematopoetice şi glandele sexuale, astfel ajungându-se la modificarea tabloului sanguin, anemii şi
sterilitate . Foarte frecvente sunt si leziunile cutanate (dermatoze, dermatite), leziunile unghiilor,
căderea părului, ulceraţii, cataracte timpurii .
Razele ionizante au şi o acţiune cancerigenă .
- razele ultraviolete - sunt utilizate în serviciile de fizioterapie, cât şi pentru dezinfecţie
(servicii de primire, săli de operaţie şi anexe, saloane de nou născuţi, saloane de bolnavi) .
Ele acţionează asupra : ochilor şi tegumentelor, iar efectul se manifestă în primul rând
asupra mucoaselor conjunctivale, uneori lezând irisul si retina . La nivelul tegumentelor razele
ultraviolete produc un eritem difuz, iar iradiaţia mai puternică produce şi vezicule .
- sensibilitatea faţă de medicamente, dezinfectante sau alte substanţe chimice - este frecventă .
Sensibilitatea poate fi locală şi să intereseze numai tegumentele venite în contact cu substanţa în
cauză sau poate fi generală şi să se producă erupţi generalizate, febră, stări de şoc care pun în
pericol viaţa persoanei sensibilizate .
- munca cu bolnavii - în serviciile de psihiatrie sau în mod accidental şi la alte secţii de spital
cu bolnavii psihici, reprezintă un pericol deosebit pentru integritatea corporală a personalului de
îngrijire unde vor lucra oameni cu o constituţie fizică mai robustă şi specializate pentru această
muncă ;
- infecţiile intra-spitaliceşti - reprezintă forma cea mai tipică a riscului profesional în munca
cu bolnavul . Pericolul este mare în spitale sau secţiile de boli infectocontagioase, în spitalele de
tuberculoză şi pneumologie, precum şi în secţiile şi serviciile de dermato-venerice .
Posibilitatea infecţiilor intra-spitaliceşti există în orice secţie deoarece în toate se lucrează
cu bolnavii, purtători de germeni sau materiale infecţioase . Atât bolnavi cât şi produsele
infecţioase trimise pentru analize la laborator pot fi sursa unor grave infecţii .
- infecţiile intra-spitaliceşti se transmit pe cale aeriană (prin inhalare), pe cale digestivă (prin
ingestie), prin contact direct sau sunt inoculate prin soluţiile de continuitate ale tegumentelor în
special prin leziunile produse cu instrumentele folosite la bolnavi sau sunt transmise prin vectori,
mai ales insecte : purici, păduchi, căpuşe, ţânţari sau chiar prin bolnavi-rabie . Cunoscând modul
de transmitere al fiecărei boli infecţioase se va putea apăra cu succes faţă de infecţiile intra-
spitaliceşti .

2
 Infecţiile nosocomiale (spitaliceşti)
ecoepidemiologia
Infecţiile nosocomiale = infecţiile intra-spitaliceşti - sunt îmbolnăviri de natură infecţioasă
contactate în spital şi care apar în timpul spitalizării sau după externare . La aceste infecţii care
apar la persoanele asistate se adaugă şi infecţiile contactate de personalul medical în timpul
îngrijirilor . Ele se împart în 2 categorii :
1. boli transmisibile contactate în spital şi determinate de germeni patogeni (viruşi-boală).
2. infecţiile cu germeni, ,,condiţionat patogeni”care apar la grupuri cu rezistenţă scăzută
la infecţii (nou născuţi, vârstnici, bolnavi cu boli cronice si bolnavi cu imunitate scăzută) la cei
expuşi unor proceduri medico-chirurgicale, precum şi puncţiile, examenele endoscopice, perfuzii,
transfuzii, dializa .
Aceşti germeni care în mod obişnuit sunt nepatogeni, condiţionează factorii enumeraţi,
determinând infecţii locale generale .
Pentru prevenirea infecţiilor intra-spitaliceşti, măsurile care se iau ţin seama de
etiopatogenia (cauze care produc) frecvenţa şi gravitatea lor cât şi de particularităţile clinico
epidemiologice (răspândire) .
Transmiterea infecţiei de la o persoană la alta este un proces în lanţ care comporta 6
verigi. Fiecare etapă a lanţului depinde de succesul realizări etapei precedente . Dacă se reuşeşte
să se rupă acel lanţ boala nu se mai propagă .

Lanţul epidemiologic al infecţiei :

1. sursa de infecţie : Măsuri de prevenire :
- pacientul ; - izolarea bolnavilor ;
- personalul medical ; - respectare circuitelor în spital ;
- echipamentul de lucru ;
- alimente, lichide contaminate .
poarta de ieşire : Măsuri de prevenire :
- urină, fecale, sânge, diverse secreţii, - dezinfecţia chimică a produselor biologice ;
aerul expirat . - incinerarea produselor biologice .
3. agentul patogen : Măsuri de prevenire :
- bacterii, viruşi, paraziţi, fungii . - identificarea rapidă a agentului patogen ;
- antibioterapie .
4. căi de transmitere : Măsuri de prevenire :
- contact direct ; - igiena personalului şi a echipamentului de
protecţie ;
- contact indirect : - igiena lenjeriei, a alimentaţiei ;
 alimente ;
 lichide ;
 lenjerie .
- vectori ; - dezinfecţia, sterilizarea materialelor folosite ;
- aer . - igiena mediului spitalicesc : curăţenie, aerisire .
5. poarta de intrare : Măsuri de prevenire :
- respiratorie : - utilizarea tehnicilor aseptice (instrumentar steril) .
- cutanată ;
- digestivă .
3
6. gazda receptivă : Măsuri de prevenire :
-vârstele extreme ; - izolarea persoanelor cu rezistenţă scăzută ;
-persoane cu boli cronice ; - călirea organismului ;
-persoane supuse manevrelor invazive; - tratarea bolii ;
-persoane subnutrite . - vaccinări .

Prevenirea infecţilor intra-spitaliceşti

I. izolare bolnavilor cu risc infecţios - în cazul instituţiilor publice, cele medico-sanitare

ocupă un rol deosebit reprezentând prin specificul şi importanţa lor aparte în determinarea stării
lor de sănătate . Ele sunt reprezentate prin dispensarea teritoriale, ale întreprinderii, policlinice,
spitale, sanatorii .
Cele mai importante sunt spitalele care sunt unităţi care acorda asistenţă medicală
profilactică şi preparatori, curativă şi de recuperare .
Spitalul necesită cele mai ridicate condiţii sanitare, atât pentru a avea condiţii optime de
vindecare cât şi de a împiedica răspândirea unor afecţiuni atât în unităţi cât şi în afara acestora .
La infecţiile care pot apărea în interiorul spitalului (nosocomiale) se adaugă de obicei şi
infecţiile contactate de personalul medical în timpul îngrijirilor :
1. bolile transmisibile - contactate în spital, determinate de germeni patogeni sunt
favorizate de condiţiile de igienă comune oricărei colectivităţi organizate în care populaţia
(îngrijită) utilizează în comun aceleaşi condiţii de cazare,aceeaşi alimentarea cu apă, alimente
preparate în acelaşi bloc alimentar, aceleaşi instalaţi sanitare .
Totuşi în unităţile spitaliceşti sunt mai mari posibilităţile apariţie unor izbucniri
epidermice de boli transmisibile decât în colectivităţile constituite din populaţia sănătoasă .
Ex : în epidemiile de gripă riscul bolnavilor spitalizaţi de a contacta gripa este mai mare
decât a celor nespitalizaţi .
Acelaşi lucru se întâmplă şi în sezonul cald, riscuri la unele grupe de bolnavi spitalizaţi să
contacteze boli diareice e mai mare decât la populaţi din colectivitate .
2. cea ce caracterizează populaţia de bolnavi spitalizaţi şi determină apariţia infecţilor
intra-spitaliceşti constă în rezistenta scăzută la infecţie şi expunerea la proceduri medico-
chirurgicale care se pot asocia cu infecţi, cu germeni ,,condiţionat patogeni sau oportunişti”.
Expunerea la proceduri medico-chirurgicale ca : funcţii, cateterism, perfuzii, transfuzii,
dializă creează porţi noi de intrare şi favorizează introducerea unor germeni condiţionat
patogeni în ţesuturi în mod normal lipsite de germeni .
Condiţionaţi de scăderea capacităţii locale sau generale cu rezistenţă la infecţiile aceşti
germeni în mod obişnuit nepatogeni determină apariţia unor infecţi localizate sau sistematice .
In plus tratamentele cu antibiotice cu spectru larg de acţiune duc la selecţia unor tulpini
antibiorezistente, care persistă constituind germeni de spital .
Exemple de germeni patogeni, condiţionat patogeni si oportunişti :
Germeni patogeni:
- virusul hepatic ;
- virusurile gripale ;
- streptococ, stafilococ ;
- salmonela, bacilul dezinteric .
Condiţionaţi patogeni :
- klebsipiela ;
4
 - enterobacter ;
- bacili gramnegativi ;
- anaerobi ;
şi dintre
Germeni oportunişti : pneumocistic .
II. circuitele funcţionale ale spitalului - sunt o măsură de prevenire a infecţiilor
Există 2 circuite :
- septice ;
- aseptice .
Circuitul septic - reprezintă sensul de circulaţie în interiorul unei unităţi sanitare care
indică introducerea germenilor patogeni generatori de infecţii .
Circuitul aseptic - reprezintă sensul de circulaţie în interiorul unităţii sanitare care asigură
condiţiile de protecţie împotriva infecţiilor .
Unităţile sanitare funcţionează pe baza principiului separări circuitelor septice şi aseptice .
Scopul este cunoaşterea componentelor şi sensului de circulaţie pentru :
- circuitul de intrare şi ieşire a persoanelor ;
- primire bolnavului în spital ;
- circuitul lenjeriei ;
- circuitul alimentelor ;
- circuitul veselei ;
- circuitul de sterilizare al instrumentarului ;
- circuitul vizitatorului .
Tehnici de intervenţie
Spălatul mâinilor - decontaminarea
- spălare mâinilor este cea mai importantă procedură, pentru că mâna este principala cale de
transmitere .
Tipuri de spălare a mâinilor :
1. spălarea (uzuală) igienică de bază .
2. spălarea de decontaminare - dezinsecţie .
3. spălarea chirurgicală - mai puţin utilizate de asistentă .
Spălarea mâinilor se face sub jet de apă potabilă, curentă cu săpun ori de câte ori este
nevoie pentru curăţirea completă a tegumentelor .
1. spălarea igienică - a mâinilor - se face
Indicaţii :
- la intrare în serviciu, la intrare şi ieşirea din salon ;
- înainte şi după contactul cu un pacient sau un obiect cu care se îngrijeşte pacientul ;
- înaintea folosirii materialului steril ;
- înaintea intervenţiilor la asupra corpului pacientului (injecţii, perfuzii, alimentaţie) ;
- după atingerea unei părţi a corpului, posibil contaminate cu microbi ;
- după mânuirea secreţiilor şi excreţiilor pacientului (urină, fecale, seringi) ;
- după scoatere mânuşilor de lucru ;
- la sfârşitul programului de lucru .
Tehnica de spălare a mâinilor :
- se foloseşte apă curentă, săpunul şi periuţa ;
- spălarea durează 2 minute şi se face pe toate suprafeţele mâinilor, inclusiv în spaţiile
interdigitale ;

5
 - în secţiile de nou născuţi, copii mici, secţiile cu profil chirurgical, în sălile de tratament de
orice fel se recomandă utilizarea săpunului lichid în recipiente care pot fi acţionate cu cotul sau
pedala ;
- săpun solid se va păstra în condiţii care să permită uscarea lui după folosire ;
- uscarea mâinilor se va face cu prosop de unică folosinţă sau şerveţele sterile pentru unică
întrebuinţare (tifon sau pânză) sau de preferat cu aer cald sau hârtie absorbantă .
2. spălarea de decontaminare a mâinilor - dezinsecţia
Indicaţii :
- se face după îngrijirea bolnavului cu boli infecţioase ;
- după contactul cu materialul infectat (urină, fecale,sânge, spută) ;
- după activităţi de curăţire a instrumentelor (e bine să se folosească mânuşi) .
Tehnica de spălare :
- se execută spălarea de fond a mâini cu apă, săpun, periuţă, se limpezeşte şi se usucă ;
- se utilizează antiseptice aprobate de ministerul sănătăţii ;
- antisepticul se aplică prin turnarea într-o cantitate suficientă pentru a umezi tegumentele –
se aplică 2x5 ml soluţie dezinfectantă ;
- timpul de contact fiind până la uscarea tegumentelor - aproximativ 10 minute ;
- mâinile nu se şterg după aplicarea antisepticului ;
- soluţiile antiseptice se prepară în cantităţi mici şi se ţin în flacoane închise şi cu data
preparării pe etichetă ;
- dezinsecţia mâinilor trebuie făcută de personalul medical, pacienţii şi de vizitatori ;
- înainte de efectuarea infecţiilor şi puncţiilor venoase se aplică antisepticul având un timp de
acţiune de 15 secunde, iar în cazul micilor intervenţii chirurgicale cu un timp de acţiune
minimum un minut .
Dezinfecţia pielii - este o etapă obligatorie înaintea executării unor tehnici precum : infecţii,
puncţii, intervenţii chirurgicale .
Schema în trepte pentru dezinfecţia pielii :
Tip l - cu risc redus de infecţie - minim .
Indicaţii : injecţia intradermică, subcutanate, intravenoasă, recoltări de sânge .
Tehnica :
- se aplică dezinfectantul pe piele cu un tampon îmbibat ;
- durata de acţiune fiind de 30 de secunde până la evaporarea dezinfectantului .
Tip ll - cu risc mediu de infecţie :
Indicaţii : cateterizarea vaselor în vederea perfuziei continue, infecţia intramusculară,
recoltarea sângelui pentru hemocultură .
Tehnica :
- se curăţă piele cu tampon îmbibat în dezinfectant, apoi cu un tampon steril ;
- se aplică încă o dată tamponul îmbibat în dezinfectant şi se şterge piele cu tamponul steril –
durata de acţiune 30 secunde .
Tip lll - cu risc mare de infecţie :
Indicaţii : operaţii, puncţii arteriale, puncţiile unor cavităţi (pleurale, articulară, osoasă) .
Tehnica :
- se curăţă pielea cu apă şi săpun ;
- se epilează, se degresează şi se aplică de 2 ori dezinfectantul la interval de 2 minute şi 30
secunde, durata de acţiune : 5 minute .
Persoana care execută dezinfecţia pielii poartă mânuşi sterile .

6
 Protecţia personalului sanitare faţă de riscul de
infecţi şi accidente de muncă

Cauzele care pot genera accidente sau îmbolnăviri profesionale în muncă de îngrijire a
bolnavilor sunt multiple, dar pot fi evitate dacă se respectă normele ale activităţii medico-
sanitare .
Măsurile cele mai importante de protecţie a muncii sunt : modul igienic de viaţă, călirea
organismului, purtarea corectă a hainelor de protecţie - care au fost prezentate şi se completează
cu o serie de alte măsuri de instructaj periodic : 1-6 luni .
Se va evita munca în condiţii umede şi friguroase . În încăperile cu umiditate se vor
introduce doar aparate electrice cu izolaţie specială contra vaporilor de apă, care funcţionează în
perfectă stare . Manoperele cu aparate electrice se execută ci mâinile perfect uscate .
Locurile de muncă cu pericol de incendiu vor fi dotate cu extinctoare . Rezervoarele de
oxigen vor fi aşezate cat mai departe de sursele de căldură - pericol de explozie .
Autoclavele vor fi utilizate numai de către personalul instruit, respectând presiunea şi
temperatura pentru care sunt fabricate .
Personalul care lucrează cu substanţe radioactive va purta şorţ şi mânuşi de cauciuc,
impregnat cu săruri de plumb sau barium .
Personalul de îngrijire va căuta să folosească tehnica aseptică în orice manevră cu
bolnavul .pentru prevenirea infecţiilor aerogene, în caz de epidemii, personalul de îngrijire va
intra în saloane numai cu mască pentru a se feri de contaminare .
Pentru prevenirea infecţiilor transmise pe cale digestivă se evită contactul cu alimentele şi
vesela bolnavilor .
Pentru prevenirea infecţiilor de contact direct precum şi instrumentele utilizate vor fi
manipulate numai cu pense sau mânuşi de protecţie .
Asistentele vor evita lezare tegumentelor cu cioburi de sticlă, instrumente tăioase sau alte
obiecte care au venit în contact cu pacientul . Instrumentele vor fi utilizate numai după o
sterilizare corect efectuată .
Pentru prevenirea transmiteri infecţiilor cu cale de transmitere sanguină, asistenta va
evita contactul tegumentelor şi mucoaselor ei cu sânge, L.C.R., exudate şi transondate pleurale,
secreţie vaginală, lichid amniotic sau orice lichid şi ţesut al bolnavului .
Deci asistenta va purta echipamentul de protecţie adecvat (mânuşi, halate, bluze, măşti )
care contribuie o barieră între organismul ei şi sursa de infecţie .
În caz de contact direct asistenta va raporta medicului personalului care va lua măsurile
de profilaxie posibile . Asistenta nu se va aşeza pe patul bolnavului .
Pentru prevenirea infecţiilor transmisibile prin vectori, bolnavii internaţi vor fi controlaţi
şi la nevoie deparazitaţi înainte de a fi duşi în salon .
Periodic sau la nevoie se face dezinfecţia sau deratizare, distrugându-se astfel factorii
transmisibili ai multor boli contagioase .
Supravegherea stării de sănătate a personalului, aplicarea măsurilor de control,
asigurarea informării epidemiologice, a investigării analizelor cât şi a reportării cazurilor,
reprezintă scopul principal al activităţii de prevenire şi control .
În etapa actuală un accent deosebit se pune pe eliminarea transmiterii parenterale a
infecţiilor sanguine (HIV, hepatita B,C), evitarea izbucnirilor epidemice şi readucerea
mortalităţii prin aceste infecţii .

7
 Curăţarea şi dezinfecţia locului de
muncă a asistentei medicale

Condiţiile igienice şi estetice ale mediului spitalicesc pot fi asigurate numai printr-o
curăţenie şi întreţinere perfectă şi permanentă . Este asigurată de personal special sub
îndrumarea şi controlarea de către asistentă .
Curăţarea saloanelor - se curăţă zilnic dimineaţa şi după masă
Dimineaţa - după terminare toaletei bolnavilor .
După masă - după odihna pasivă a bolnavilor, înainte de cină .
Se utilizează proceduri umede pentru a nu ridica praful care conţine floră autohtonă ce
poate genera infecţii intra-spitaliceşti cu germeni rezistenţi la antibiotice .
Curăţarea zilnică începe cu :
- golirea urinarelor, scuipătoarelor şi înlocuirea lor cu recipiente curate şi sterile ;
- ordine în noptiere, se aruncă conţinutul gătelilor (cu capac) ;
- se mătură podeaua cu mătură sau perie cu coadă, învelită într-o cârpă umedă . Se începe din
colţurile salonului şi pe sub fiecare mobilă în parte ;
- pardoselile de ciment sau mozaic se spală cu apă fierbinte+sodă în proporţie de 5% şi săpun
sau detergenţi . Se spală cu peri cu coadă lungă, se limpezeşte cu apă şi se şterge cu o cârpă
stoarsă . După limpezire se dezinfectează prin ştergere sau pulverizare cu soluţii dezinfectante
(var cloros 0,5-2%, bronolet 1‰) .
- pardoseala de cauciuc, linoleum, material plastic se spală cu apă călduţă şi cantităţi
moderate de săpun sau detergenţi ;
- parchetul se aspiră apoi se şterge cu cârpă umedă .
Săptămânal : în plus de curăţenia zilnică :
- se şterge praful de pe plafon, pereţi de sus în jos ;
- pereţi ci faianţă sau ulei se spală cu apă călduţă şi săpun, se limpezeşte cu apă călduţă şi se
şterge cu o cârpă uscată tot de sus în jos ;
- uşile si ferestrele la fel ;
- geamurile - apă în care s-a pus amoniac ;
- praful de pe mobilier - se şterge cu cârpa umedă - în apă se adaugă soluţii clorigene
(cloramină 5% sau alte soluţii dezinfectante) ;
- chiuvetele se spală după întrebuinţare cu apă şi săpun sau praf de curăţat, zilnic şi de câte
ori este nevoie .
Curăţirea coridoarelor - se începe prin aerisirea, strângerea scuipătoarelor şi curăţirea lor
cu var cloros, cloramină . Podeaua se mătură cu mătura umedă şi se spală pe jos cu aceeaşi
soluţie ca şi în saloane .
Curăţirea şi dezinfectarea scărilor - se mătură începe cu treptele de sus, se spală 3-4 trepte
în ordinea maturatului, se limpezeşte şi se dezinfectează cu substanţe clorigene . Se face de câte
ori pe zi este nevoi - cel puţin 2 ori pe zi .
Baia - se curăţă după fiecare întrebuinţare .
Cada – se spală cu praf de curăţat şi se dezinfectează cu cloramină B 5% sau alte soluţii
dezinfectante, se limpezeşte cu apă rece şi se aeriseşte camera .
Robinetele - se lustruiesc cu o emulsie de curăţat, podeaua şi pereţi la fel ca în salon .
Casoletele - se acordă atenţie deosebită deoarece pot contribui la transmiterea unor
infecţii.

8
 Suprafeţele de porţelan sau faianţă ale chiuvetelor, wc-urilor, vor fi spălate zilnic-de mai
multe ori cu acid clorhidric, lapte de var sau alte substanţe dezinfectante şi dezodorizante care
împiedică depunerea tartrului pe pereţii chiuvetelor şi wc-urilor .
Scaunul wc-ului - este din material plastic - se spală cu detergenţi, se limpezeşte şi se şterge
cu o cârpă uscată .
Pereţii - se spală zilnic cu o cârpă fierbinte sau sodă caustică, cloramină 5% sau var cloros
- supernatantul .
Formolizarea - periodică pentru distrugerea germenilor patogeni .
Cabinetele asistentelor şi medicilor - curăţenie zilnică şi săptămânală în acelaşi sistem .
Oficiul de bucătărie - trebuie să fie totdeauna în stare de perfectă curăţenie, vasele se
păstrează în dulapuri închise, curate, ferite de praf .
Suprafeţele, sertarele, dulapurile se spală cu detergenţi şi se dezinfectează cu cloramină .
oficiul se aeriseşte des în timpul zilei, la ferestre se pun plase metalice .
Blocul operator : sălile de operaţie şi anexele, sălile de spălat, instrumente şi spălarea
chirurgicală şi echipare sterilă - este spaţiul care necesită cea mai mare atenţie privind curăţenia
şi întreţinerea . Specificul munci cere condiţii sterile în întregul bloc .
Sălile de operaţie - vor fi curăţate şi dezinfectate :
- după fiecare operaţie ;
- zilnic după terminarea programului operator sau dacă a mai fost folosită neprevăzut ;
- săptămânal în ziua de repaus a sălii ;
- curăţenia se va face la fel, indiferent dacă sala a fost utilizată pentru intervenţii septice sau
aseptice .
Pentru reducerea microfilei aeriene şi după fiecare intervenţie în sală şi vor fi lăsate în
stare de funcţionare până la începerea intervenţiei următoare .
Lampa sciatică va fi ştearsă zilnic pentru că praful acumulat poate scăpa în cursul
intervenţiilor în câmpul operator .
Suprafaţa de iluminat şi restul agregatelor se vor şterge zilnic cu cârpe înmuiate în soluţii
dezinfectante (septozol)
Mobilierul se spală cu soluţii de detergent 2% în apă călduţă, după care mesele de
instrumente, masa de operaţie şi restul mobilierului vor fi şterse cu o pânză curată, înmuiată în
alcool sanitar .
Pereţii impermeabili, ferestrele, uşile, pervazurile se spală cu apă sodată şi după limpezire
se dezinfectează prin ştergere cu soluţie de cloramină 1% sau alt dezinfectat . Petele de sânge se
îndepărtează cu apă rece, iar cele uscate cu apă oxigenată .
Podeaua se curăţă prin procedee umede cu cârpe ude aplicate pe perii cu coadă, după care
se spală mecanic prin frecare cu o perie tare, utilizând apă caldă cu carbonat de sodiu 2% şi un
detergent în aceeaşi concentraţie . După limpezire şi îndepărtarea apei se dezinfectează cu o
substanţă clorigene sau altă substanţă .
Piesele anatomo - patologice îndepărtate de chirurg vor fi păstrate în tăviţe renale sau alte
vase corespunzătoare ca mărime, acoperite cu câmpuri curate pentru a fi duse la laborator .
O dată pe săptămână blocul operator trebuie dezinfectat prin formolizare, gradul de
sterilizare al sălilor de operaţie se verifică prin control bacteriologic .
Se va asigura o bună aerisire după fiecare intervenţie nu numai pentru aerisi reci şi pentru
a îndepărta amestecurile de gaze, utilizate la anestezie care în prezenţa oxigenului pot da naştere
la explozii - se face prin instalaţii de condiţionare a aerului - nu prin ferestre .

9
 Evacuarea deşeurilor :
- acele nu se introduc în capacul protector . De aici rezultă cele mai multe leziuni prin
înţepare (protecţia contra infecţiei cu virusul hepatic B şi HIV) ;
- acele folosite sunt îndepărtate prin depozitarea într-un recipient gol sau în cutii dintr-un
carton tare şi gros . Nu sunt potrivite recipientele din P.V.C. special procurate în acest scop – atât
producerea cât şi îndepărtarea P.V.C. este nocivă pentru sănătate şi mediu ;
- aruncarea seringilor de unică folosinţă şi trimiterea celor de folosinţă multiplă la sterilizare,
după o prealabilă curăţare şi dezinfectare ;
- dezinfectarea prin ştergere a tăvii, a recipientelor cu soluţii dezinfectante, în anumite cazuri
a garoului, dezinfectarea mâinilor .
Leziuni prin înţepare cu acul de injecţie :
Dezinsecţiile produse prin înţepare sau tăiere cu acele folosite, lanţete, bisturie şi alte
obiecte nocive constituie peste 50% din totalul accidentelor la locul de muncă la personalul din
spital .
Cauzele accidentelor :
Cele mai multe leziuni se produc nemijlocit în timpul manevrării reglementare a
instrumentelor înţepătoare şi de tăiat . De aceea nu trebuie trecut cu vederea rolul jucat de
distrugere, lipsa de timp şi lipsa de concentrare - ocazional pot interveni şi reacţiile neaşteptate
sau neatenţia pacientului (domeniul psihiatric sau pediatric) sau a alegrilor .
De asemenea, leziunile se pot produce la încercarea de a îndesa materialele de unică
folosinţă în recipientele de colectare prea pline .
Prevenirea leziunilor prin înţepare :
- instrumentele ascuţite se îndepărtează prin depozitarea în recipiente de colectare fără
P.V.C., incasabile şi suficient de rezistente . Recipientele pline trebui să prezinte un sistem sigur
de închidere ;
- nu sunt potrivite recipientele cu pereţi subţiri, nerezistenţi, permeabile la umezeală şi care se
sparg uşor (sticlă) ;
- recipientele de colectare trebuie umplute doar atât cât să fie permisă o bună închidere ;
- seringile folosite cu acul montat nu trebuie să rămână neprotejate în sala de tratament, pe
noptiere, pe mese, pervazul ferestrei, marginea chiuvetei, construind un pericol pentru pacienţii,
vizitatori, colegi şi personalul care se ocupă cu curăţenia ;
- de asemenea aruncarea neprotejată a seringilor, acelor, bisturielor, laţelor în saci de plastic
sau coşuri de hârtie denotă un comportament iresponsabil şi indiferent , vis-a vis de personalul
care se ocupă cu evacuarea deşeurilor .
Urmările posibile ale accidentului :
Prin leziuni produse de instrumente contaminate se poate transmite hepatite cu virusul B
şi C . O parte considerată a infecţiilor cu virusul hepatic B la personalul medical, condiţionate
profesional, au acest mecanism de transmitere .
Transmiterea HIV este posibilă dacă în organism ajunge suficient material infectat .
Vaccinarea :
Numărul cazurilor de infecţie cu virus hepatic B la personalul medical a scăzut (1982 din
momentul în care a devenit posibilă imunizarea activă cu un vaccin produs din serul uman .
De reţinut :
Leziunea prin înţepare din greşeală cu un ac lansetă deja folosită necesită următoarele
acţiuni :
- dezinfectarea temeinică a locului înţepăturii sau punerea în jet de apă ;

10
 - controlul mecanic . Incidentul trebuie documentat cu analize de sânge, atât ale cadrului
medical cât şi ale pacientului, în vederea unor eventuale pretenţii de invaliditate sau pensie
ridicate în urma apariţiei unei boli .

Norme generale de prevenire a

infecţiilor nosocomiale

Asepsia si antisepsia - reprezintă două dintre principiile fundamentale în prevenirea

infecţiilor intra-spitaliceşti .
Asepsia - se înţelege totalitatea măsurilor folosite pentru împiedicarea contaminării
plăgilor accidentale sau operatorii cu germeni microbieni saprofiti (microorganisme
neparazitare) sau patogeni .
Asepsia este metoda de prevenire a infecţiei în timpul unui act medico-chirurgical, o
metodă profilactică, metodă căreia trebuie să i se acorde totdeauna o mare importanţă .
Metode de realizarea a asepsiei :
Sterilizarea - reprezintă procesul de distrugere a tuturor microorganismelor vii (bacterii,
virusuri inclusiv spori) de pe instrumentarul medical, materialul moale, echipamentele
chirurgicale şi de laborator ce vin în contact direct sau indirect cu pacientul cât şi din
profunzime unui obiect .
Eficienţa procesului de sterilizare depinde de pregătirea materialului contaminat înainte
de a fi supus sterilizări .
Pregătirea materialelor pentru sterilizare - se realizează in 3 etape :
a) curăţarea materialelor ;
b) uscarea ;
c) ambalarea lor .
a) curăţarea materialelor, instrumentelor - reprezintă îndepărtarea în totalitate de pe
obiecte şi instrumente a murdăriei vizibile cu ochiul liber şi a unui număr mare de
microorganisme .
Curăţarea constă într-o spălare iniţială a materialelor la jet de apă rece, imediat după
folosire urmată de dezinfecţie chimică sau termică care presupune distrugerea (inactivarea
majoritatea) microorganismelor .
Dezinfecţia chimică - se realizează prin imersia materialului contaminat în soluţie de
SEKUSEPT 2% substanţă activă, timp de 30 minute . Timpul de acţiune şi concentraţia soluţiei
trebuie respectat întocmai .
Dezinfecţia termică - se realizează cu maşina automată de spălat, destinată spălării
instrumentarului chirurgical şi a altor echipamente medicale .
Se foloseşte pentru spălare un detergent special „DECONEX” spălarea se face la 95 o C.
b) uscarea instrumentelor si-a celorlalte echipamente medicale
- este esenţială pentru garantarea sterilizării .
c) ambalarea materialelor - se face astfel :
- împachetarea instrumentelor în hârtie specială pentru sterilizare - în 2 straturi ;
- aşezarea instrumentarului în cutii metalice cu capac ;
- încărcarea casoletelor cu material textil 80% din capacitatea casoletei, pentru a permite
trecerea aburului .

11
 Metode de sterilizare Procedee Ce se sterilizează Parametri de Observaţii
sterilizare
Nu are eficientă
Flambare Gâtul Trecerea prin pentru
eprubetelor şi al flacără instrumentarul
fiolelor metalic
Încălzire la Încălzirea Se sterilizează
căldură uscată roşu Ansa de platină pană la roşu înainte şi după
folosire
Etuva cu Instrumentarul 180 o C - 60 Valabilitate 24 ore
aer cald metalic sticlărie minute dacă nu au fost
de laborator 160 o C - 120 deschise casoletele
minute
Fizici 100 o C - 30
Instrumentarul min din Valabilitate 3-6
Fierbere metalic, sondele momentul ore dacă trusa nu
de cauciuc începeri fost deschisă
Căldură fierberii
umedă Instrumentar 134 o C - 2,4 Valabilitate 24 ore
metalic, material ATM 10 daca nu au fost
Autoclavare textil minute deschise
Sonde de 121 o C - 1,1 Valabilitate 24 ore
cauciuc, mânuşi ATM 20 dacă nu au fost
chirurgicale minute deschise
Oxid de etilem Materiale Sterilizarea se face
o
(E.T.O.) gaz Autoclavare plastice, 50-60 C - 4-6 numai în ambalaj
endoscoape ore special
termosensibile
Autoclavare Necesită tip
aparat special de
special care Materiale 60-80 o C - 6-9 ambalare, pungi
formaldehida transformă termosensibile ore de plastic, hârtie -
soluţia de (plastice) valabilitate 6 luni
Chimice formol în
gaz
Materialele sunt
Glutaraldehida Imersia Materiale sterile atât timp
soluţie (cidex, materialelor termosensibile Imersie timp cât stau în soluţie
totacide, în soluţie laparoscopiile si de 10 minute pentru utilizare se
aldetex 28 chimico - endoscopice clătesc foarte bine
sterilizată cu apă distilată
sterilă
Materiale Dizolvarea
Ioni de Imersia termosensibile substanţei se Produsul nu este
paracetil materialelor (catetere, sonde, face in apa de toxic, culoare
(perasate) acid în soluţie pipe guedel, 32-38 o C, se albastră a soluţie
12
 paracetic 16,2g/l instrumentar obţine soluţie se menţine atât
0,26% pentru albastră timp cat este
microchirurgie, imersie 10 activă
instrumente din minute
fibre optice
Chimice Sterilizare Materiale Materialele se
o o
Plasmă la cald prin termosensibile, 40 -55 C ambalează în
combinaţie de mişcare endoscoape, 15-17 minute pungi necelulozice
peroxizi browniană citoscoape sonde
de cateterism

Controlul sterilizării - este obligatoriu să se fac cu ajutorul indicatorilor fizici, chimici şi

biologici .

Tipi de indicatori Indicatorul Scopul utilizării şi transformări ale indicatorului

Temperatura de fierbere, temperatura pentru
Termometru Autoclavare, presiune din autoclav pentru
Fizici - manometru ; sterilizarea diferitelor materiale, etapele procesului
- imprimante grafice ; de sterilizare la autoclav (ionalzire, evacuarea
- diagrame aerului, sterilizarea şi uscarea materialelor)
Chimici - indicatori lichizi Soluţia este transformată, incoloră şi virează de la
pentru sterilizarea la incolor la brun când sterilizarea este corectă
aburi (acid benzoic) ;
- indicatori lichizi Fiole cu o soluţie chimică de culoare roşie, după
pentru sterilizarea cu sterilizare, soluţia virează la verde
aer cald ;
Banda de hârtie imprimată chimic cu un marker
- indicatori stripuri ; martor şi un alt marker de culoare galbenă sau
incoloră, care după sterilizare virează la culoarea
marketului martor .
- indicatori chimici
impregnaţi pe marginea
pungilor din plastic ;
Se sterilizează pentru desprinderea pachetelor
- bandă adezivă test . casoletelor sterile de cele nesterile . Demonstrează
doar că pachetul, casoleta au trecut procesul de
sterilizare
Biologici (cea Se utilizează pentru sterilizare cu aburi, fiola cu
mai sigură - bacilul indicator - fiind mov înainte de sterilizare, îşi
metodă de stearotermophilus ; păstrează culoare după sterilizarea corectă . Dacă
control se face în virează spre galben, nu s-au atins parametrii de
fiecare sterilizare
săptămână Se utilizează pentru sterilizarea uscată si cu gaz .
- bacilul subtilis . Conţinutul fiolelor este de culoare verde, rămâne
verde dacă sterilizarea este corectă şi virează spre
galben, dacă nu s-au atins parametrii de sterilizare
13
 Metodele de dezinfecţii şi sterilizare se aleg ţinând cont de tipul de instrumente, de modul
de utilizare şi de recomandările producătorului .

Categorii de instrumente Exemple Mod de sterilizare

Aburi sub presiune, căldură
Implante, bisturie, ace, alte uscată, oxid de etilen, aburi de
Critice - pătrund în ţesuturile instrumente chirurgicale şi joasă presiune formaldehidă,
sterile sau în sistemul stomatologice, accesoriile sterilizaţi chimici :
vascular . endoscoapelor glutaraldehida 2%, acid
peracetic, diferite concentraţii .
Endoscoape flexibile, - dezinfecţie la nivel înalt , cu
laringoscoape, tuburi glutraldehidă 2%, acid
Semi-critice - care sunt în endotraheale, echipament paracetic diferite concentraţii
contact cu mucoasele sau cu pentru anestezie şi respiraţie pasteurizare umedă 70 o C - 30
soluţii de continuitate ale asistată . minute .
pielii Termometre (orale sau - dezinfecţie cu alcool etilic sau
rectale). izopropolic 70-90%, lobofori .
Căzi de baie - hipoclorit de sodiu 5,25%
Non-critice - care vin în Stetoscoape, bazinete, Lodofori
contact numai cu pielea suprafaţa meselor, Soluţii pe bază de clor
intactă pelvimetru Timp de contact 10 minute

Antisepsia - urmăreşte distrugerea germenilor prezenţi într-o plagă sau pe suprafaţa

tegumentelor cu ajutorul unor agenţi chimici cu acţiune bactericidă .
Antisepsia are deci în principal un scop curativ fiind utilizată împreună cu antibioticele şi
sulfamidele în lupta împotriva infecţiei .
Un bun antiseptic trebuie să distrugă germeni microbieni fără să afecteze celulele
organismului uman .
Antisepticele sunt :
- citofilice - care nu distrug celula umană ;
- caustice - care au acţiune nocivă şi chiar de distrugerea asupra celulelor organismului .
Mecanismele prin care acţionează antisepticele sunt variate : alterarea sau distrugerea
membranei de înveliş al microbului sau crearea unor condiţii improprii de dezvoltare
(bactericida sau bacteriostatică) .
Alcoolul - în concentraţie de 70 o are acţiune bactericidă puternică şi se foloseşte la
dezinfecţia tegumentelor . Aplicat pe plăgi este ineficient deoarece precipită proteinele sub care
germenii rămaşi nedistruşi continuă să se multiplice .
Betadina sau tinctura de iod :
Este un foarte bun dezinfectant al tegumentelor cu mare putere de penetraţie în
profunzimea glandelor sebacee şi sudoripare . Este un antiseptic foarte bun al câmpului
operator.
Se poate folosi dezinfectarea zonei cutanate din jurul plăgilor înainte de pansament . Are
dezavantajul că este un iritant în special pentru zonele sensibile : fata, regiunea axilei, scrotul .
Substanţe colorate :
- rivanolul – se prezintă sub formă de pulbere . Se prepară : 1gr rivanol la 1000ml de apă
distilată => lichid de culoare galben transparent, se foloseşte la pansamente umede ;
- albastru de metil - 2%, este bine suportat de mucoase ;
14
 - violet de genţiană - 1% soluţie .
Aceste substanţe sunt bune antiseptice citofilactice cu proprietăţi cicatrizate, stimulează
granularea ţesuturilor .
Antiseptice oxido-reductoare :
Cele mai folosite sunt :
- apă oxigenată ;
- permanganatul de k ;
- hipocloriţi – cloramină B, soluţia DAKIN .
Apa oxigenată conţine peroxid de oxigen, se prepară din perlidrol 30 ml la 1000 ml apă
distilată => soluţie de 3%, este un bun antiseptic citofilactic cu efect hemostatic şi decolorat .
Aplicată în plăgi prin spuma pe care o produce are efect de curăţire mecanică de
îndepărtare a secreţiilor, a corpilor străini sau resturilor tisulare .
Degajarea de oxigen în profunzimea plăgilor creează condiţie improprii de dezvoltare a
microbilor .
Permanganat de potasiu (KM4O4) :
Se prezintă sub formă de cristale de culoare violetă . Se prepară : 1-1,5 gr cristale la 1000
ml apă distilată . Este un antiseptic cu proprietăţi oxidante şi profilactice . Se foloseşte în
tratamentul infecţiilor sau al plăgilor infectate ale mucoaselor (în irigaţii vaginale) .
Cloramina - în soluţie de 2% este un antiseptic cu proprietăţi bactericide şi în acelaşi timp
citofilactic . Are spectru larg de utilizare, acţiunea dezinfectantă ce doreşte eliberării cloruri în
contact cu plaga nu are proprietăţi cicatrizante .
Soluţia DAKIN - are aceleaşi proprietăţi ca şi cloramina : bactericid prin eliminare de
clor. Dizolvă rapid şi elimină resturile tisulare, sfacelurile şi puroiul - fiind un agent bun de
toalete a plăgilor profunde .
Antiseptice albumino-precipitante - sunt săruri de argint, mercur sau acid boric .
Nitratul de argint – se prezintă sub formă de cristale alb-negricioase, creioane şi soluţii cu
diverse concentraţii (1% : 1gr/1000ml apă distilată) . Are acţiune astringentă (toxică), caustică şi
antiseptică de tip bacteriostatic sau bactericid în funcţie de concentraţie .
Soluţiile de nitrat de argint se aplică în :
- profilaxia aftalminei gonococice la nou născuţi ;
- în tratamentul plăgilor infectate cu bacil piocianic, diverse afecţiuni dermatologice .
Săruri de mercur – sublimatul - biclorură de mercur . Se prezintă sub formă de cristale
sau praf, tablete - se prepară : 1gr/1000ml apă distilată .
Are o acţiune bună antiseptică însă toxicitatea lor o face improprie pentru utilizarea în
toaleta plăgilor largi sau a mucoaselor .
Acidul boric - sub formă de cristale sau soluţie 2-4% şi se utilizează pentru combaterea
infecţiilor cu bacili piocianici (plaga operatorie este verde) .
Antiseptice tensioactive - citofilactice cu capacităţi dezinfectante şi proprietăţi de detergent.
Uşurează curăţarea plăgilor de cruste şi resturi tisulare .
Sunt utilizate pentru dezinfectarea tegumentelor, spălarea instrumentelor metalice, toaleta
plăgilor şi arsurilor .
Sterilizare prin mijloace biochimice (chimioterapice anti-microbiene)
Sunt medicamente cu acţiune specifică toxică asupra diferitelor microorganisme : bacterii,
ciuperci, protozoare riketzix .
După procedura de obţinere chimio-terapeutice, anti-microbiene pot fi clasificate :
1. antibiotice – produse din anumite ciuperci sau obţinute prin procedeu de biosinteză .

15
 Principalele antibiotice : penicilină, cefalosporine, streptomicină, kanamicină, gentamicină,
eritromicină .
2. chimioterapice de sinteză : sulfamide, netronidoze, ac nalidixic .
Acţiunea lor poate fi :
- bactericidă - cu distrugere ireversibilă a germenilor microbieni ;
- bacteriostatică - inhibă multiplicarea lor .
Antibiotice bactericide : peniciline, cefalosprine, steptomicină, kanamiciană, gentamicină,
refampiană, oxaciline, ampicilină .
Antibiotice bactericide : clorantemicol, eritcomiană, sulfamide, tetracicline .
Totalitatea germenilor sensibili la un chimioterapic constituie spectrul microbian .
După utilitatea practică se cunosc :
a)
- antibiotice cu spectrul îngust : tip penicilină ;
- antibiotice cu spectrul îngust : tip streptomicină .
b) antibiotice cu spectrul larg : de tip tetraciclină, cloranfemicol .
c) antibiotice cu spectrul lărgit şi ultra-larg : de tip cefalosporine .
Administrarea corectă a antibioticelor şi a celorlalte chimioterapice este condiţionată de
cunoaşterea particularităţi farmaceutice ale acestora, de utilizarea diferenţiată ţinând seama de
felul injecţiei şi reacţia organismului gazdă .

Noţiuni de igienă a unităţilor sanitare

Orice unitate sanitară, indiferent de profilul ei poate deveni sursă de infecţie pentru
bolnavii internaţi . În orice secţie sanitară pot să apară diferite infecţii importante de bolnavi,
personal, vizitatori .
Aceste infecţi în lipsa măsurilor de profilaxie corespunzătoare se răspândeşte printr-un
bolnav, generând epidemii intra-spitaliceşti .
Manifestările clinice ale acestor infecţi sunt multiple : piodermite (infecţi ale pielii),
supuraţii chirurgicale, infecţii ale glandelor mamare, infecţii urinare, toxiinfecţii alimentare,
infecţi ci HIV sau HBY (hepatita B) etc. .
Printre mijloacele cele mai eficiente de luptă contra generării infecţiilor de spital se
numără : dezinfecţie, dezinsecţie şi deparazitarea .
Etapa obligatoriu înaintea aplicării metodelor de dezinfecţie este curăţenia .
Curăţenia - reprezintă îndepărtare totală a prafului, a murdăriei şi a produselor străine .
a) în întreţinerea generală a încăperilor (saloane, cabinete, grupuri sanitare, băi, săli de
pansamente, săli de operaţie) curăţenia se face zilnic şi constă din :
- curăţarea patului, a saltelei, pernei, a mobilierului, a pereţilor, a chiuvetei ;
- materiale folosite : cârpe, găleţi, detergenţi, spălător de perdele .
- se începe cu spatule curate ;
- se face zilnic şi de cîte ori este nevoie .
b) curăţenia pacientului constă în baia făcută în mod regulat cu apă, săpun, spălarea
părului, schimbarea lenjeriei .
c) curăţenia personalului sanitar presupune spălarea mâinilor şi curăţarea
echipamentului de protecţie .

16
 Dezinfecţia :
Definiţie : prin dezinfecţie se înţelege o serie de procese fizice şi chimice care urmăresc
distrugerea agenţilor patogeni (virusuri, bacterii, protozoare, fungii) de pe tegumente şi obiecte
din mediul extern ce pot provoca infecţii sau boli transmisibile .
În funcţie de scopul urmărit deosebim :
1. dezinfecţia profilactica - urmăreşte prevenirea apariţiei şi răspândirii bolilor infecto-
contagioase de la surse de infecţie necunoscute .
Se realizează prin :
- dezinfecţia apei potabile ;
- măsuri de igienă individuală ;
- procedee de dezinfecţie aplicate în colectivităţi, şcoli, creşe, cămine, cantine, unităţi
spitaliceşti .
2. dezinfecţia continuă sau curentă : urmăreşte distrugerea germenilor în focare .
Se aplică tuturor produselor eliminate de bolnavi şi de purtători de germeni (spută, urină,
fecale, vărsături) precum şi asupra tuturor obiectelor cu care au venit în contact cu bolnavul
(resturi alimentare, veselă,lenjerie de corp şi pat, robinete, scuipătoare, urinare, mobilier)
inclusiv pardoseala şi pereţi salonului şi a încăperilor anexe, baie şi WC folosite de bolnavi .
3. dezinfecţia terminală - este dezinfecţia radicală şi imediată a încăperilor împreună cu
întregul inventar, din care a fost evacuat un bolnav cu boală transmisibilă .

Metode de dezinfecţie :

Mijloace folosite Procedee de aplicare Ce se dezinfectează

- lenjeria ;
- spălare cu apă şi săpun - tegumentele pacientului ;
- mâinile personalului .
Mecanice - suprafaţa meselor ;
- îndepărtarea prafului (ştergerea - patul ;
cu cârpă umezită sau aspirare) - noptierele şi alt mobilier ;
- masa de operaţie ;
- pardoseala .
- radiaţiile ultraviolete - suprafeţele : masa de operaţie, de
T = 15-30 o C, umiditate 60% pansament, patul ;
- aerul din încăpere .
- lenjeria de pat şi de corp prin
călcare cu fierul încins ;
- căldura uscată - deşeurile : de pansamente,
Fizice produsele anatomopatologice, obiectele
de unica folosinţă (seringi, perfuzoare),
prin incinerare în cuptoare speciale
- lenjerie, veselă, tacâmurile prin
fierbere – 30 minute din momentul
- căldura umedă începerii fierberii ;
- hainele, saltelele, pernele cu vapori
de apă sub presiune – etuve T o peste
100 o C si presiune 1-1,5 ATM
17
 (atmosfere) .
Chimice :
- substanţe cu acţiune oxidanta :
- ştergere - paviment, pereţi cu - soluţie 20‰ (0,5g%
faianţă, uleiaţi clor activ)
- amestec cu - produsele patologice - suspensie 200g‰ (5g
produsele (spută, urină, fecale) % clor activ)
- var cloros - spălare, ştergere - WC - soluţie 40-50g‰ (1-
(25% clor activ) 1,25g% clor activ)
- soluţie 40g‰ (1g%
- submerjare 2 ore - ploscă, urinarul clor activ) 1 volum
(după spălare ) - oliţele soluţie pentru 1 volum
obiect
- soluţie 10-15g‰
- submerjare 2 ore - lenjerie albă (0,25-0,37g% clor activ)
supernatantul se
foloseşte
- ştergere - chiuvete ; - soluţie 10‰ (0,25g%
- băi ; clor activ)
- cădite .
- cloramina - ştergere, spălare - muşamale de cauciuc ; - soluţie 5‰ (0,25g%
(25% clor activ) - jucări din material clor activ)
plastic .
- submerjare după - termometre - soluţie 5‰ (0,125g%
spălare clor activ)
- spălare - plăgile - soluţie 4‰ (0,100g%
clor activ)
- submerjare - vesela ; - soluţie de lucru : 1-2
- lenjeria . + 5 la 10 litri de apa
- Jave solid 3,5 g - pelvimetru ;
pe tabletă - pulverizare pe - suprafeţe mari ; - 1+ , eliberează 1,5 g
suprafeţe - pereţi ; clor activ
- fântâni ;
- piscine .
- soluţie 3%
- apa oxigenata - spălare - plăgile (preparata din
perfidrol 30%)
- permanganatul - spălare - plăgile, mucoasele - soluţie 1g/10.000
de potasiu
- substanţe care produc hidroliza :

- spălare ; - vesela ;
- soda de rufe - ştergere - tacâmuri ; - soluţie 1-2g%
- duşumeaua

18
 - substanţe care produc coagularea proteinelor :

- tegumentele ;
- alcoolul - badijonare, - suprafaţa mesei de - alcool 70 % ;
ştergere operaţie ;
- lampa scialitica

- săruri ale metalelor grele :

- oxicianură de - spălare - mucoasele - 1g/5.000

mercur
- septolol ;
Iodofori : - tinctura de iod (2%
- septozol ; - badijonarea - tegumentele iod) ;
- iodul in soluţie - alcool iodat ;
apoasa sau alcoolica - benzina iodata (1%
iod) .
- tegumente :
- înainte de injecţii, - soluţie 10mg/ml 1-2
- betadine - badijonare puncţie, operaţii ; minute ;
- în tratarea plăgilor - soluţie 1/10 ;
infectate ;
- bai dezinfectante . - soluţie 1/100 .
- submerjare, - lenjerie colorata ; - soluţie 2 g %- 5 g
- formolul pulverizare, - încăperi (saloane) ; %;
vaporizare - saltele, paturi - 10-15g/ m3 soluţie
aldehida formica
- veselă ; - soluţie de lucru
- desogen (amoniu - submerjare ; - pahare ; 0,5%, 50ml la 10 litri de
cuaternar, - pulverizare ; - suprafeţe de lucru ; apa .
glutaraldehida, - aerosolizare . - aerul din saloane ; sisteme de sprayere cu
glyoxal, spumanţi - săli de operaţie ; picătură fină
- pansamente .

Pentru eficienţe dezinfecţiei se respectă :

- timpul de acţiune (care depinde de produs) ;
- concentraţia dezinfectantului (mai mare pentru zonele cu încărcătură mare microbiană);
- temperatura ;
- inactivarea dezinfectantelor (împiedicarea asocierii a două dezinfectante care se inactivează
reciproc) ;
- rezistenta germenilor faţă de anumite dezinfectante (ex, sporii rezistă la alcool) sau
rezistentă secundară (prin utilizarea frecventă a unui produs, germenii de viu rezistenţi la el) .
Pentru prepararea şi aplicarea soluţiilor dezinfectante se utilizează mânuşi de cauciuc .

Dezinsecţia
19
 Definiţie – reprezintă totalitatea proceselor de prevenire şi distrugere a înmulţirii
insectelor care au rol în transmiterea bolilor infecţioase (muşte, gândaci, păduchi, purici etc.).
Numeroase boli infecto-contagioase sunt transmisibile prin insecte : toposul exantematic
sau febra recurentă transmise de păduchi, pesta transmisă prin purici, malaria => ţânţarului
anofel, unele encefalite => căpuşi .
Bolile cu transmitere digestivă transmise de musca de casă şi mici insecte care pot
contribui în mod pasiv la transmiterea unor boli infecto-contagioase .
Metode de dezinsecţie :
1. dezinsecţia profilactică - constă în măsurile igienico-sanitare ale locuinţelor, ale subsoluri
şi în măsuri individuale ale persoanelor, pentru a împiedica dezvoltarea insectelor:
- amplasarea de site la ferestre ;
- astuparea fisurilor şi crăpăturilor de pe pereţi, duşumele, mobilier ;
- igienizarea mediului înconjurător intră şi extra-spitalicesc, prin îndepărtarea resturilor
menajere, depozitarea igienică a alimentelor .
2. dezinsecţia de combatere - se realizează prin procedee fizice, chimice şi biologice .
Procedeele fizice : constau în îndepărtarea mecanică a insectelor, pieptănare, periere a
părului, scuturarea lenjeriei, călcatul cu fierul încins .
a) căldura uscată - se realizează în cuptoare de deparazitare, care realizează o căldură de
o
80 C care în minim 30 minute distruge atât păduchi cât şi oule lor .
b) căldură umedă - se realizează în etuve .
c) fierbere – hainele pot fi fierte timp de 20-30 minute şi după uscare se calcă cu fier
încins .
Procesele chimice – se utilizează substanţe chimice sub formă de pulberi, soluţii, aerosoli,
gaze cu efect imediat sau remanent 1-2 săptămâni sau luni, urmând distrugerea insectelor .
Substanţe insecticide :
a) substanţe cu acţiune de soc - cu un efect puternic şi imediat dar numai momentan .
b) substanţe care acţionează prin simplu contact – cu insecte şi îşi păstrează eficacitatea
unui timp mai îndelungat pe suprafaţa totală :
a. insecticidele cu acţiune de şoc - sunt substanţe pe bază de piretru sub formă de pulbere
(în amestec cu talc) sau soluţii pulverizate .
b. insecticide de contact :
- D.D.T. - diclor - dietil – tetra-clor-etanol = detox, detatox, dexazon ;
- H.C.H. - hexaclor - ciclo - hexan = lindan, hexacloran .
Ele sunt substanţe organo-clorurate şi substanţe organo-fosforice - cimexan .
Ele se utilizează sub formă de pulbere, emulsii, soluţii sau săpun insecticid .
Pentru pulverizare => aparate VERMORE-KALIMAX .
Pentru dezinsecţia muştelor - în mediu extern, săli de aşteptare, se utilizează soluţia de
LIDATOX 20ÎN APĂ, în concentraţie de 2% sub formă de pulverizări pe suprafeţe (40ml soluţie
m2) .
Efectul permanent al LIDATOXULUI = 30 zile .
Cimexanul – nediluat asigură o remanenţă de 45 zile – fenonul, varul cloros .
Contra gândacilor - în sali de aşteptare, cabinete medicale, grupuri sanitare, magazie cu
efecte se utilizează soluţii de PLOTOX sub formă de pulverizări, se repetă din 14 în 14 file, acid
boric şi hidroxid de sodiu .
În saloanele cu bolnavi, săli de tratamente, blocuri alimentare se utilizează cimexanul prin
pulverizări repetate la 30 zile .
20
 Contra plosnitelor - în cabinete medicale, magazii de efecte, saloane de bolnavi se
utilizează soluţia de plotox sau cimexan sub formă de pulverizări , asigurând o remanescenţă de
24 zile sau leşie sodă caustică (soluţie 20-30gr/litri) .
Contra căpuşelor - creolina şi ţiţeiul .
Contra păduchilor de cap şi corp - soluţie de piretru, lindan 5-7-10% în soluţie apoasă sau
alcoolică şi petrol în amestec cu oţet .
Deparazitarea bolnavilor :
La serviciul de primire bolnavii vor fi examinaţi dacă nu sunt infectaţi cu păduchi .
Deparazitarea bolnavului trebuie sa fie complexa indepardand paduchi de pe haine cât şi
cei de pe suprafaţa păroasă a corpului – acţionând atât contra paraziţilor, adulţi cât şi contra
larvelor şi oralelor .
Hainele şi lenjeria celor parazitaţi se vor pulveriza până la ud cu soluţie de cimexan . După
uscare se adaugă 100-200 gr de plotox pulbere, după care sarcini în care au fost puse se închid,
formolizează şi se păstrează, până la extenuare .
Pentru deparazitarea suprafeţelor păroase se aplică după baie o soluţie de pedimor pe
bază de D.D.T., care se repetă la 7 zile .
Dacă această metodă nu dă rezultate se utilizează metoda chimiică şi mecanică aplicată în
4 faze .
1. aplicarea insecticidelor de contact : D.D.T. sau H.C.H. (gamexan, hexacloran) soluţie de
lindan . Prin contact cu insectele, insecticidele pătrund şi dizolvă învelişul chitinos al acestora,
intoxicându-le sistemul nervos .
2. curăţirea mecanică a suprafeţelor păroase - se face cu un pieptene foarte des, inmuiat
în sublimat acetic (soluţie de sublimat 10% în oţet cald) care dizolvă chitina lindinilor, care pot fi
îndepărtate cu pieptenele şi omorâte .
3. aplicare din nou a insecticidelor remanente de contact şi acoperirea capului cu caplină
sau batic .
4. distrugerea păduchilor - utilizând un amestec de xilol şi ulei de vaselină în părţi egale
sau cu ulei comporat 10% cu care se unge părul . Uleiul astupă orificiile respiratorii ale
păduchilor, care mor prin asfixie .
Pentru o mai mare eficacitate aplicarea metodei mixte este obligatorie . În epidemia de
tifos exantematic, bărbaţi se rad în cap şi părţile păroase, la femei se scurtează părul şi apoi se
trece la procedura de dezinsecţie .
Deratizarea :
Definiţie - prin deratizare se înţelege totalitatea procedeelor folosite pentru prevenirea şi
distrugerea rozătoarelor care au un rol în transmiterea bolilor infecţioase (şoareci, şobolani) .
Deratizarea este îndreptată contra şobolanilor şi şoarecilor de casă care fiind purtători a
numeroşi germeni patogeni pot transmite omului o serie de boli infecto-contagioase ca :
dizenteria, toxi-infecţiile alimentare, febra tifoidă, turbarea .
În contact cu răzătoarele de câmp se poate vehicula la om : leptospiroza, unele forme de
encefalite, la animale : bruceloza, tuberculoza, febra aftoasă, pesta porcină, holeră la păsări .
Măsuri de deratizare :
1. profilactice .
2. de combatere .
1. deratizarea profilactică - constă în măsuri luate încă din construcţia clădirilor pentru a
preveni pătrunderea rozătoarelor .
Măsurile de prevenirea constau în împiedicarea accesului rozătoarelor la alimente şi
suprimarea posibilităţilor hrănire şi adăpost . Animalele sunt sensibile la lipsa de apă şi alimente
21
şi părăsesc singure teritoriul deoarece ele nu pot supravieţui mai mult de maximum 2-3 zile .
Pentru prevenirea se iau măsuri cum ar fi : pardoseli de ciment, aplicarea uşi şi pervaze căptuşite
cu tablă de fier, aplicare de site metalice rezistente la canalele de scurgere .
2. deratizarea de combatere - constă în folosirea unor procedee mecanice (curse), chimice
(substanţe raticide ce pătrund pe cale digestivă sau inhalatori, producând moartea) şi biologice .
a) mijloace mecanice - sunt reprezentate de cursele care prind animalele vii şi capcanele
care le omoară .
Înainte şi după fiecare utilizare cursele şi capcanele trebuie oparite cu apa clocotita iar
instalarea lor trebuiefăcute cu mânuşi - au simţ olfactiv şi simt mirosul omului .
b) mijloace chimice - sunt reprezentate printr-o serie de substanţe numite raticide, care
intoxică animalul, fie prin acţiunea lor asupra aparatului respirator, fie prin acţiunea lor
anticoagulantă .
Substanţele care atacă sistemul nervos al animalului au fost abandonate – deoarece
animalul intoxicat rămâne în adăpost şi cadavru se descompune .
Substanţe raticide moderne :
- cele care provoacă setea de aer obligând animalul să iasă la suprafaţă şi cadavrul poate fi
îndepărtat ;
- substanţe cu doză unică de administrare :
 ANTU cu talc - se pun la gurile adăposturilor . Blana se murdăreşte cu substanţe toxice
şi intră în organism odată cu toaleta (se linge) ;
 ANTU fără talc - se pune în momeli alimentare în proporţie de 1-3% ;
 WARFARINA + talc în concentraţie de 1% cunoscut sub numele de ratitox - are
acţiune anticoagulantă, produce hemoragii interne mortale - în 6-12 zile se produce moartea ;
 OXICUMARINA, HIDROXICUMARINA cu acţiune anticoagulantă ;
 DERATINUL - substanţă toxică pentru animale cu talie unică, este substanţă lichidă şi
se foloseşte ca momeală ;
c) mijloace biochimice - constă în folosirea duşmanilor naturali ai răzătoarelor cum sunt:
pisici, câini şoricari, cucuvele, uliul, şerpi .

Cuprins
22
Protecţie şi securitate în muncă ………………………………………………………... ... 1

Infecţiile nosocomiale (spitaliceşti) ecoepidemiologia …………………………………….3

Prevenirea infecţiilor intra-spitaliceşti …………………………………………………….4

Protecţia personalului sanitar faţă de riscul de infecţii şi accidente de muncă ……... ... 7

Curăţare şi dezinfecţia locului de muncă a asistentei medicale ………………………….8

Norme generale de prevenire a infecţiilor nosocomiale ……………………………... ... 11

Noţiuni de igienă a unităţilor sanitare ………………………………………………... …16

Dezinsecţia ………………………………………………………………………………….20

23