Vilceanu Mihai

Crestinismul
Miscarea crestina a luat nastere printre cei saraci si needucati, din acest motiv nici nu avem
scrieri ale primilor crestini. Crestinismul a prins credibilitate si influenta, iar ideile s-au conturat in timp.
Zeul crestinismului a fost influentat de Platon si Aristotel, cat si de Zoroastrianism. Platon si Aristotel
credeau ca un creator puternic a creat lumea; insa era un concept filozofic si nu era venerat. Platon (427
– 327 i.E.n) credea in imortalitatea sufletului si existenta a doua realitati, lumea materiala corupta pe
care o traim cat timp suntem pe Pamant si o alta lume spirituala, perfecta, lumea in care va ajunge
sufletul dupa moarte. Aristotel era mai naturalist decat Platon si a extins teologia lui Socrate intr-un
sistem natural filozofic, folosit pentru a descrie toate fenomenele naturii, in special cel al
vietii.Intelegerea credintei crestine necesita intelegerea dezvoltarii si istoriei ei. Nu putem cunoaste
credinta crestina daca nu intelegem cum a luat nastere si cum a evoluat. Conceptul de crestinism, dupa
cum vom vedea, imbina mituri din religii si credinte mai vechi, din mitologia Zoroastriana, din religia
egipteana, filozofia greaca si din imperialismul roman. Religia crestina pe care o cunoastem azi s-a
dezvoltat intr-o perioada de cateva sute de ani.Conceptul de „Dumnezeu” in crestinism reprezinta o
combinatie intre zeul Platonic si zeul Zoroastrian. In biblia ebraica, zeul suprem reprezenta atat binele
cat si raul: “Eu intocmesc lumina si fac intunericul, Eu dau propasirea, si aduc restristea, Eu, Domnul, fac
toate aceste lucruri”. In biblia ebraica, zeul nu era foarte bine definit si se numea simplu, Yahve. Mai
mult, ei nu aveau conceptul de Satana. In crestinism, acesta a fost adoptat din Zoroastrism.

Islamul
Islamul este o religie avraamică, monoteistă, fiind a doua religie în lume în ceea ce privește numărul de
adepți, după creștinism. Sensul general al cuvântului Islam este pace și supunere față de Allah, Creatorul
tuturor lucrurilor. Religia a fost fondată în secolul al VII-lea în Peninsula Arabă, pe teritoriul actual al
Arabiei Saudite, de către profetul Muhammad și bazată pe textul religios cunoscut sub numele de Coran.
Pe parcursul timpului s-a răspândit pe un larg teritoriu care se întinde în Europa, Asia și Africa de Nord.
Centrul religios se află în orașele sfinte Mecca și Medina. Ziua de odihnă este vinerea.Musulmanii cred că
Islamul este ultimul din mesajele dumnezeiești, de asemenea, că Muhammad este ultimul profet și
mesager al lui Allah;[1] ei cred și în toți profeții și apostolii care au fost trimiși pentru umanitate înainte
de Profetul Mohamed, precum Avraam, Iosif, Moise, Isa ibn Maryam și mulți alții, care sunt sau nu
menționați în Coran, cred în scrierile lor și în mesajele pe care le-a dat Allah lor pentru a le explica
oamenilor, precum Tora, Psalmii și Evanghelia.

Budismul
Budismul este o religie și o filozofie orientală. Ea își are originea în India în secolul al VI-lea î.Hr.
și s-a răspândit într-o mare parte a Asiei Centrale și de Sud-Est. Se bazează pe învățăturile lui
Gautama Siddhartha (Buddha Shakyamuni), un gânditor indian care se crede că ar fi trăit între
560 î.Hr. și 480 î.Hr.. De-a lungul timpului, budismul a suferit numeroase schimbări, în prezent
fiind o religie foarte divizată, fără o limbă sacră comună și fără o dogmă strictă, clar formulată.
Vilceanu Mihai

Răspândit în China, Japonia, Sri Lanka, Coreea, Mongolia, Uniunea Myanmar, Thailanda si
Vietnam si Malaezia.Budismul aparține grupului de religii dharmice alături de hinduism și de
jainism, păstrând o puternică influență a elementelor constituente ale acestor două religii. Mai
este numit și „Buddha Dharma”, ceea ce înseamnă în limbile sanscrită și pali (limbile textelor
antice budiste) „învățăturile Celui Luminat”.

Hinduismul
Hinduismul, poate în măsură mai mare decât orice altă religie, reprezintă o colecție de mai multe
credințe religioase. Conceptele spirituale ale triburilor ariene nomade ce au invadat continentul indian, s-
au amestecat cu dogmele ce prevalau în Valea Indusului, formând o religie unică, în sensul că, spre
deosebire de altele, nu are un întemeietor singular, bazându-se în schimb pe o confederație de zeități
locale.Hinduismul a apărut pe parcursul mileniului al doilea precreștin, în jurul anului 1500 i.Hr., fiind
fondat de casta brahmanilor, formată din preoți. Potrivit credinței hinduse, casta reprezintă un atribut
înnăscut, fără de care un om nu-și poate găsi locul în societate și nu se poate căsători. Chiar și în prezent,
brahmanii sunt singurii hinduși care au dreptul de a citi din Vede imnurile, versetele, incantațiile și
tratatele ce datează din perioada invaziilor ariene și care sunt fundamentul învățăturilor hinduse.
Upanișadele, lucrări elaborate pe baza Vedelor, reprezentau un compediu de speculații metafizice și
filozofice puse în circulație în jurul anului 900 i.Hr. Hinduismul este reprezentat de credința în Brahman,
ființă absolută, impersonală, creatoare a Universului. Brahmanul este Sinele suprem. Brahman este mai
bine descris ca realitate infinită, omniprezentă, omnipotentă, incorporală, transcedentă, conștiință
infinită și fericire infinită. Conform Veda, Brahman există dintotdeauna și va exista în veci. El este în
toate lucrurile dar transcende toate lucrurile, el este sursa divină a întregii Vieți. Este absolutul divin: toți
zeii religiei hinduse nu sunt decât fațete și încarnări ale lui Brahman. Răspândit astăzi în India, Pakistan,
Bangladesh, Sri Lanka, Nepal.