Modernismul

Modernismul este un curent literar inițiat la noi în 1919 de Eugen Lovinescu, a cărui
doctrină pornește de la ideea că există „un spirit al veacului”, care impune o dezvoltare
simultană a civilizațiilor, plecând pentru un proces de sincronizare a literaturii române cu
literatura europeană, cunoscut și ca principiul sincronismului. În vederea modernizării
(înnoirii) literaturii române, Eugen Lovinescu trasează câteva direcții noi în care se înscriu
operele literare, înființând în acest scop, un cenaclu literar și o revistă numită „Sburătorul”:
- Tematica operelor literare să fie inspirată din viața citadină și nu din cea rurală: „a întoarce
spatele orașului pentru a privi numai la sat înseamnă a proceda reacționar”;
- Evoluția prozei de la liric la epic și a poeziei de la epic la liric;
- Îmbogățirea creațiilor lirice cu profunde idei filosofice, inovarea limbajului prin șanjarea
expresivității, sugestiei și ambiguității;
- Cultivarea prozei obiective și a romanului de analiză psihologică;
- Intelectualizarea prozei și a poeziei – ilustrarea în operele literare a unor concepții
metafizice și viziuni originale despre lume, viață și Univers;
- Crearea intelectualului cu trăiri intense și spiritualitate complexă, ca personaj al operei
literare, în locul figurii țăranului, erou linear și static.
În sens larg, modernismul cuprinde curente literare precum: simbolismul, expresionismul și
curentele de avangardă (dadaism, futurism, suprarealism).
Primul obiectiv al modernismului s-a realizat prin lansarea unor nume ca Ion Barbu, Camil
Petrescu, George Călinescu, Pompiliu Constantinescu. Al doilea obiectiv a cunoscut un
proces mai îndelungat de constituire și consta în dezvoltarea concepțiilor lui Eugen
Lovinescu. Dintre colaboratorii revistei „Sburătorul” amintim: Ion Barbu, Ilarie Vorunca și
Tristan Tzara.
Trăsături ale modernismului
-preocuparea pentru o poezie de cunoaştere, aceasta devenind o modalitate de contemplare a
lumii;
-se face apel la funcţia simbolică a limbajului;
- se cultivă principiul unor trăiri contradictorii;
-apar secvenţe fără legături evidente între ele;
-se impune estetica urâtului (Arghezi);
-apar metafore surprinzătoare (Blaga);
-se observă intelectualizarea emoţiei (Barbu);
-ambiguitatea limbajului;
-se observă detaşarea artistului faţă de sentiment;
-poeţii sunt indiferenţi la gustul publicului comun;
-preferinţa pentru versul liber;
-tehnica ingambamentului= Procedeu de versificație constând în continuarea ideii poetice în
versul următor
-metamorfoza.