Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Salariul în România
CUPRINS
INTRODUCERE ...........................................................................................................................2
CONCLUZII ................................................................................................................................ 55
BIBLIOGRAFIE ..........................................................................................................................58
2
Salariul în România
Introducere
3
Salariul în România
fi cetăţean liber, ci sclav, sau iobag, el nu ar putea închiria forţa lui de muncă, deoarece aceasta
aparţine de drept stăpînului de sclavi, sau feudalului, iar rezultatele muncii lui vor fi însuşite de
către aceştea în virtutea posesiei de către ei a factorului muncă.
În condiţiile contemporane , salariul reprezintă cea mai frecventă formă de venit, nivelul
lui condiţionează situaţia economică a unui număr însemnat de persoane. El exprimă atît
retribuirea muncii de execuţie a lucrătorilor propriu-zişi, cît şi remunerarea muncii celor ce
execută activităţi de concepţie şi conducere. Deci, salariul apare, nu pur şi simplu ca preţ al
muncii, ci ca preţ al îchirierii forţei de muncă, a capacităţii de a munci, a unor oameni liberi
juridic şi, desigur, ca preţ al serviciilor aduse prin munca depusă de către aceşti oameni. Aşa
cum arată P.A.Samuelson, laureat al premiului “Nobel” pentru economie, “omul este mai mult
decît o marfă, cu toate că este adevărat că omul închiriează serviciile sale pentru un preţ. Acest
preţ este nivelul salariului, care este de la distanţă cel mai important preţ”.
4
Salariul în România
5
Salariul în România
Oferta de muncă se exprimă prin numărul celor apţi de muncă sau populaţia aptă
disponibilă din care se scade numărul femeilor casnice, al studenţilor şi al celor care nu doresc să
se angajeze în nici o activitate, întrucat au resurse pentru existenţă sau au alte preocupări.
Cererea şi oferta de muncă nu trebuie considerate prelungiri simple şi directe ale cererii şi
ofertei de bunuri economice pe o altă piaţă, ci ca nişte categorii specifice cu un conţinut care le
este propriu. În acest sens se impun atenţiei următoarele aspecte:
Pe termen scurt, cererea de muncă este practic invariabilă, deoarece dezvoltarea unor
activităţi existente şi initierea altora noi, generatoare de locuri de muncă, presupun o
anumită perioadă de timp;
Oferta de munca, în ansamblul său, se formează în decursul unui timp îndelungat în care
creste şi se instruieşte fiecare generaţie de oameni până la vârsta la care se poate angaja;
Posesorii forţei de muncă au o mobilitate relativ redusă; oamenii nu se deplasează dintr-o
localitate în alta şi nu îşi schimbă cu usurinţa munca, ci sunt ataşaţi mediului
economico-social, chiar daca nu au avantaje economice. De asemenea, oferta de muncă
depinde de vârstă, sex, starea sănătăţii, psihologie, condiţii de muncă etc, aspecte care nu
sunt neapărat de natura economică;
Oferta de forţă de muncă este eminamente perisabilă şi are caracter relativ rigid. Cel ce
face oferta trebuie să trăiască, nu poate aştepta oricât angajarea pe un loc de muncă;
Generaţiile de tineri nu sunt crescute de părinţii lor ca nişte mărfuri sau numai pentru a
deveni salariaţi, ci ca oameni. De aceea, oferta de muncă nu se formeaza în exclusivitate
pe principiile economiei de piaţă.
Cererea şi oferta de muncă nu sunt omogene, ci se compun din segmente şi grupuri
neconcurenţiale sau puţin concurenţiale, neputându-se subsitui reciproc decât în anumite
limite sau deloc.
Piaţa muncii, ca expresie a raporturilor dintre cerere şi ofertă, se desfasoară în două trepte
sau faze. Prima se manifestă pe ansamblul unei economii sau pe segmente mari de cerere şi
ofertă, determinate de particularităţiile tehnico-economice ale activităţilor. În cadrul acestei faze,
se formeaza codiţiile generale de angajare ale salariaţilor, se conturează principiile care
actionează la stabilirea salariilor şi o anumită tendinţa de stabilire a salariilor la un nivel înalt sau
scăzut.
6
Salariul în România
A doua fază reprezintă o continuare a celei dintâi şi constă în întâlnirea cererii cu oferta
de muncă în termeni reali, în funcţie de condiţiile concrete ale firmei şi salariaţilor săi. Cererea se
dimensionează precis, ca volum şi structură, pe baza contractelor şi a altor angajamente asumate
de firmă, iar oferta se delimitează şi ea pornind de la programul de muncă, număr de ore
suplimentare pe care salariaţii acceptă să le efectueze sau nu, în funcţie de nevoile şi aspiraţiile
lor, de situaţia socială şi economică etc.
7
Salariul în România
prima eplicaţie a substanţei salariului dată încă de Turgot şi Quesnay. Pornind de aici, Ferdinand
Lassale a ajuns la legea de aramă potrivit căreia “salariul mediu nu depăşeşte întreţinerea
existenţei muncitorilor şi reproducerea speciei”. Pentru a explica de ce salariul are această limită,
Lassale apelează la argumentul lui Th. Maltus, care susţine că un salariu mai mare ar încuraja
căsătoriile şi ar avea ca rezultat creşterea populaţiei peste posibilităţile ce decurg din dezvoltarea
economiei, astfel încît venitul mediu scade, populaţia nu se mai poate întreţine, creşte numărul
deceselor şi scade natalitatea ajungîndu-se în cele din urmă la punctul din care s-a pornit.
O altă teorie monistă explică substanţa salariului prin productivitatea muncii. Salariul ar fi
deci o parte, mai mare sau mai mică, din rezultatul muncii. Varianta modernă a acestei explicaţii
o reprezintă teoria salariului de eficienţă, fundamentată îndeosebi în ultimele două decenii.
În esenţă, aceasta susţine că salariul nu trebuie considerat o sumă determinată pe piaţa
muncii ci un rezultat care decurge direct din eficienţa muncii. Prin logica sa, teoria salariului de
eficienţă conduce la concluzia că relaţia salariu-productivitate nu este şi nici nu trebuie să fie
identică pentru toate firmele sau activităţile, iar acest fapt stă la baza diferenţierii salariilor.
Analizele statistice nu validează în totalitate această teorie, dar relevă posibilitatea utilizării sale
la elaborarea unor concepţii realiste cu privire la mărimea şi dinamica salariului, precum şi la
explicarea ştiinţifică a existenţei unor diferenţe necompensatorii între salarii. Alţi autori consideră
că natura salariului este dată de “capitalul cultural” care se formează prin intermediul “capitalului
economic”. Cheltuielile cu creşterea şi pregătirea forţei de muncă reprezintă “capitalul
economic”. Întrucît ceea ce se închiriază sau se vinde este priceperea salariatului, îndemînarea şi
cunoştinţele sale formate pe baza cheltuielilor respective, capitalul economic devine capital
cultural, iar salariul apare, ca plată pentru utilizarea capitalului cultural. Ea nu poate, însă, explica
substanţa salariului în condiţiile învăţămîntului gratuit, cînd salariul apare, parţial ca un transfer
gratuit de venituri. De aceea, în ultimul timp, fenomenul “capital cultural” a căpătat sensul de
cunoştinţe ştiinţifice pe care posesorul forţei de muncă le acumulează prin învăţămînt şi cultură,
experienţa profesională etc.
În literatura economică anglo-saxonă s-a răspîndit teoria “capitalului uman”, care ar putea
fi considerată o prelungire pe alt plan, a teoriei capitalului cultural. “Capitalul uman - spun unii
autori - este stocul de experienţă acumulată de lucrător. Aceasta este valoroasă pentru venitul sau
cîştigul său potenţial viitor”. Aşa cum capitalul fizic este rezultatul unei investiţii, la fel şi
capitalul uman rezultă din investiţii specifice făcute cu scopul de a genera venituri viitoare.
8
Salariul în România
Beneficiul anticipat al acestei cheltuieli iniţiale este un venit bănesc superior sau un viitor loc de
muncă, mai important şi aducător de satisfacţii suplimentare, comparativ cu cel anterior pentru că
purtătorul şi, totodată, gestionarul unei asemenea avuţii este salariatul însuşi, aceasta urmărind să
o administreze în scopul maximizării venitului pe care-l obţine.
În această viziune, inegalitatea salariilor derivă din inegalitatea formării capitalului uman,
adică din diferenţierea pregătirii salariaţilor, a capacităţii lor de adaptare la procesele de muncă şi
tehnologiile existente în întreprinderi sau la mobilitatea geografică. În acelaşi timp, diferenţele
dintre salarii influenţează alocarea factorului muncă în economie, declanşând mobilitatea
salariaţilor spre însuşirea celor mai cerute calificări sau spre întreprinderile în expansiune.
Teoria dualistă despre substanţa salariului îşi are rădăcinile în vechile doctrine
economice, după care substanţa salariului constă, concomitent, în costul forţei de muncă şi în
productivitatea muncii. În viziunea acestei teorii, ceea ce primeşte salariatul este o parte din
produsul muncii, condiţionat de nivelul productivităţii. Dar, mărimea salariului se formează astfel
încât ea să se situeze cel puţin la nivelul costului forţei de muncă.
Pornind de la ceea ce este logic şi raţional în diferite teorii şi la diferiţi autori, se poate
concluziona că substanţa salariului o reprezintă partea din venitul naţional, distribuită în mod
direct salariaţilor, pentru participarea lor la activitatea economică mai ales sub formă bănească.
Salariul se stabileşte pe baza relaţiei dintre cel ce are nevoie de muncă şi posesorul
acesteia, în contextul general al raportului dintre cererea şi oferta de muncă. Cererea de muncă, la
fel ca cererea pentru ceilalţi factori de producţie are caracter derivat. Aceasta se formează ca
sumă a necesarului pentru a produce toate mărfurile şi serviciile solicitate de societate. Pe termen
lung, creşterea şi diversificarea cererii pentru aceste bunuri se traduc printr-o mişcare similară a
cererii de muncă.
Ca preţ plătit pentru serviciul adus de factorul muncă, salariul se stabileşte pe baza
mecanismului pieţei, el fiind însă definitivat şi plătit după depunerea muncii, în funcţie de
rezultatele ei.
Acest mod de formare a salariului are la bază regulile generale de funcţionare ale pieţei şi
elementele specifice pieţei muncii. Salariul astfel format este raportat întotdeauna de posesorul
muncii la cerinţele propriei sale existente pe care şi-o doreşte normală şi la parametrii tot mai
ridicaţi de siguranţa pe seama acestei forme de venit. Atunci cînd salariul se dovedeşte a fi
insuficient, în vederea apropierii de condiţiile unei vieţi normale sau de realizarea acesteia, intră
9
Salariul în România
în funcţie modalităţile de completare a lui cu resurse care au revenit iniţial întreprinderii sau
societăţii.
10
Salariul în România
Dinamica salariului real exercită o mare influenţă asupra ofertei individuale de muncă.
Cînd acesta este mic, lucrătorul urmăreşte să sporească numărul orelor de muncă. Creşterea
numărului de ore se micşorează însă pe măsură ce salariul real atinge un nivel mai înalt.
Cînd salariul real atinge un nivel pentru standardul lui de viaţă, numărul de ore de muncă
efectuate nu va mai creşte, va staţiona. Dar, dacă salariul real va continua să crească şi după acest
moment, numărul orelor lucrate de cel ce oferă munca va scădea.
Dinamica salariului real este supusă acţiunii mai multor factori:
a) salariul nominal, care se află în raport direct proporţional cu cel real;
b) preţurile mărfurilor şi a tarifelor pentru servicii, impozitele, taxele, care acţionează invers
proporţional asupra salariului real;
c) puterea de cumpărare a banilor. La un salariu nominal dat, cu o unitate monetară se pot
cumpăra mai multe sau mai puţine mărfuri, în funcţie de valoarea mai mare a ei. Inflaţia, care
reflectă deprecierea valorii banilor, antrenează o scădere a veniturilor reale;
d) revendicările celor ce muncesc.
Pe lîngă salariul încasat de fiecare s-au mai constituit salariul colectiv şi cel social.
Salariul colectiv este atribuit în mod global tuturor salariaţilor unei întreprinderi, ca
participare la rezultatele acesteia sau prin diferite facilităţi.
Salariul social reprezintă acea parte din venitul naţional, prin care societatea, în
ansamblul său, intervine pentru a spori veniturile unor categorii de salariaţi sau numai ale unor
grupuri din cadrul acestora ce se confruntă cu riscuri mai mari, cum sunt accidentele de muncă,
bolile profesionale, şomajul etc.
Economistul Collinet a propus împărţirea salariului social în două categorii :
salariul social afectat care reprezintă suplimentul de venit vărsat în mod regulat unor
categorii de salariaţi în funcţie de situaţia lor familiară;
salariul social amânat, pentru riscuri comune, tuturor oamenilor. El se consideră amânat
până la survenirea unor riscuri legate de boli, accidente .
Realitatea economică ne arată că există deosebiri naţionale între salarii determinate de o
serie de factori. În primul rînd deosebirile naţionale în mărimea salariilor sînt determinate de
variaţia diferită a elementelor valorii forţei de muncă de la o ţară la alta. După cum se ştie,
valoarea mijloacelor de subzistenţă şi a serviciilor necesare traiului muncitorului şi familiei sale,
11
Salariul în România
12
Salariul în România
măsurată munca individuală şi nu primează calitatea), colectiv (se realizează pe echipe) sau
global (se realizează pe întreprindere, fabrică etc). După tariful aplicat distingem:
salarizare în acord simplu – tariful rămâne constant pentru întreaga cantitate de produse;
salarizare în acord progresiv sau regresiv – tariful putând să crească sau să scadă după o
anumită cantitate de produse, în funcţie de interesele societăţii;
2) Salarizarea în regie – asigură remunerarea salariaţilor în raport cu timpul lucrat, fără a se
putea preciza cantitatea de muncă pe care el trebuie să o depună în unitatea de timp. Se utilizează
în activităţile în care calitatea are o importanţă deosebită. La nivelul întreprinderilor, această
formă de salarizare este folosită pentru remunerarea lucrătorilor din sectorul administrativ.
3) Salarizarea mixtă constă într-o remunerare stabilă pe unitatea de timp, în funcţie de
îndeplinirea unor condiţii tehnice, tehnologice, de organizare etc. Este o formă de salarizare care
incită permanent lucrătorii la prestarea unor ore de muncă suplimentare, dacă doresc să obţină un
salariu mai mare. Salariul efectiv se compune din doua parti principale:
salariul de baza calculat dupa timpul lucrat ca minim garantat;
o remunerare variabila a randamentului sau performantelor, si care se adauga salariului de
baza (in general se considera ca prima nu poate depasi o treime din salariul total realizat). Cele
mai uzuale prime sunt: prime de calitate (pentru identificarea defectelor sau evitarea pătrunderii
componentelor cu probleme de calitate în produsul finit), prime de vânzare (pentru depăşiri ale
valorii normate ale vânzărilor), prime pentru munca în conditii speciale şi prime de producţie
pentru sporul de productivitate peste un anumit nivel.
Sistemul primelor se bazează pe timpul mediu normat pentru realizarea unei piese sau
operaţii. Economia de timp, realizarea piesei sau operaţiei într-un timp mai scurt, aduce un salariu
suplimentar. Practic, numai o parte din creşterea de venit ca urmare a creşterii productivităţii
orare a muncii revine salariatului. Prima este reprezentată de o parabolă: ea creşte până când
lucratorul îşi dublează rezultatele după care se plafonează. Cele mai cunoscute formule sunt:
formula lui Taylor, formula Halsey, formula Rowam, formula York, sistemul Bedaux şi formula
Schueller.
Daca S = salariul cuvenit
s = salariul orar
t = timpul efectiv consumat
T = timpul normat pentru o piesa sau un produs
13
Salariul în România
14
Salariul în România
15
Salariul în România
17
Salariul în România
în sectorul industriei este greu de dobândit datorită costurilor mari pe care le implică, şansa
economiei româneşti ar fi dezvoltarea acentuată a sectorului serviicilor pentru a compensa
scăderea valoriii produsului intern brut datorită scăderii dimensiunii sectorului industriei şi
construcţiilor.
18
Salariul în România
Legat de structura populaţiei active după sexe, există mai multe ramuri ale economiei
naţionale în care populaţia activă este majoritar feminină. Cele mai importante dintre aceste sunt:
sănătate şi asistenţă socială (77,7%),învăţământ (67,45%), activitate hotelieră şi de alimentaţie
publică (63%), comerţ (51%).
În anul 2008, distribuţia populaţiei ocupate pe grupe de ocupaţii era structurată, în
principal, pe următoarele categorii:
conducători şi funcţionari superiori din administraţia publică şi din unităţile economico-
sociale - 2,1%;
specialişti cu ocupaţii intelectuale sau ştiinţifice - 6,4% ;
tehnicieni, maiştri şi asimilaţi - 8,1% ;
funcţionari administrativi - 3,9% ;
lucrători operativi în servicii, comerţ şi asimilaţi - 6,8% ;
agricultori şi lucrători calificati în agricultură, silvicultură şi pescuit - 39,7%;
muncitori / meseriaşi - 16,5% ;
alte categorii de ocupaţii - 16, 5% .
Ratele de activitate pe grupe de vârstă au avut următoarele valori:
pentru grupa de vârstă 15-24 de ani: 43,1%;
pentru grupa de vârstă 25-34 de ani:84,5%;
pentru grupa de vârstă 35-49 de ani: 85%;
pentru grupa de vârstă 50-64 de ani: 57,8%;
pentru grupa de vârstă 65 de ani şi peste: 35,7% .
Structura populaţiei ocupate în funcţie de statutul educaţional relevă faptul, că unei
ponderi de aproape 2/3 din total îi corespunde o instruire de nivel secundar sau superior, situaţie
care permite aprecierea că forţa de muncă din România dispune de o pregătire de nivel ridicat.
Luând în considerare criteriul vârstei, gradul cel mai înalt de instruire corespunde persoanelor din
grupele de 25-34 ani (aproximativ 90%) şi 35-49 ani (77%).
19
Salariul în România
Rata somajului
20
Salariul în România
Aşa cum se poate observa din graficul referitor la rata şomajului, fenomenul îşi continuă
curba ascendentă până în 2000, când se reduce semnificativ, după care îşi reia tendinţa
crescătoare; acest fenomen continuă până în anul 2002 ca urmare a accelerării procesului de
privatizare, restructurare şi lichidare a unor întreprinderi, rata şomajului atingând un maxim al
perioadei post-decembriste, de 11,8%. În ultimii 2 ani, datorită unei oarecare macrostabilizări
economice şi datorită creşterii economice precum şi politicilor sociale aplicate şomajul îşi
schimbă evoluţia, trecând la o curbă descendentă astfel că la sfârşitul anului 2008 numărul
şomerilor înregistraţi era de 826.932 persoane, reprezentând o rată de 8,6%;
Distribuţia şomerilor pe niveluri de instruire şi formare reflectă o concentrare mare a
fenomenului în categoria persoanelor care au absolvit învăţământul liceal, precum şi cel
profesional şi de ucenici; urmează, în ordine, absolvenţii învăţământului gimnazial, primar şi cei
fără şcoală absolvită. Numărul şomerilor cu pregătire universitară este redus, atât pe total, cât şi
pe sexe. Distribuţia se păstrează, în general, pe întreaga perioadă 1991-2001.
La nivelul anului 2008, structura populaţiei de şomeri după nivelul de pregătire a fost
următoarea: şomeri cu studii superioare – 3,7%, şomeri cu studii postliceale şi tehnice de
maiştri – 2,7%, cu liceu – 40,9%, şcoală profesională şi de ucenici – 29,7%, gimnaziu – 17,9%,
şcoală primară – 3,8% şi fără şcoală absolvită – 1,3%. Proporţiile respective se menţin, în
general, şi în cadrul grupei de vârstă 15-24 ani.
De altfel, trebuie menţionat că tinerii în vârstă de 15-24, iar din această grupă femeile şi
cei rezidenţi în mediul urban, reprezintă categoriile cele mai vulnerabile în faţa riscului de şomaj.
În mod constant, rata şomajului corespunzătoare grupurilor menţionate a fost de aproximativ 3
ori mai mare decât rata medie.
Modul de distribuţie a ratei şomajului, pe grupe de vârstă, la nivelul anului 2007, reflectă
aceeaşi situaţie: ponderea mult mai ridicată a şomajului în rândul tinerilor şi reducerea acesteia pe
măsură ce se înaintează în grupele superioare de vârstă.
La cele de mai sus trebuie adăugat un alt fapt alarmant: în 2007, peste 80% dintre şomerii
intraţi pentru prima dată pe piaţa muncii erau în vârstă de 15-24 ani. Situaţia nu este specifică
numai anului menţionat, ci este o continuare a tendinţelor înregistrate şi în anii anteriori. Această
stare de fapt conduce la concluzia că există încă deficienţe de comunicare şi transparenţă între
cererea de forţă de muncă şi oferta de calificări a sistemului de educaţie şi formare, că şcoala încă
„produce şomeri”. În acelaşi timp, dificultăţile de identificare a nevoilor viitoare de forţă de
21
Salariul în România
22
Salariul în România
anul 2005, cei mai mulţi dintre aceştia provin din învăţământul profesional şi de ucenici, fiind
urmaţi de absolvenţii învăţământului liceal şi postliceal; tinerii care finalizează învăţământul
superior reprezintă, în mod constant, categoria cea mai favorizată din perspectiva analizată. Cu
alte cuvinte, se poate aprecia că dintre absolvenţii anului şcolar / universitar 2004/2005, au
realizat o inserţie profesională reuşită ceva mai mult de două treimi din total.
Cifrele beneficiarilor de ajutor de integrare profesională sunt diferite de la un judeţ la
altul, atât datorită diferenţelor în ceea ce priveşte numărul populaţiei şcolare şi al absolvenţilor
diferitelor niveluri de învăţământ, în plan local, cât şi indicatorilor specifici ai dezvoltării
economice, capacităţii diferite de absorbţie a forţei de muncă tinere de care dispune economia
judeţului, gradului de urbanizare a acestuia etc. Astfel, printre judeţele cu cel mai mare număr de
şomeri care au beneficiat de ajutor de integrare profesională – între 3600 şi peste 5000 de
absolvenţi care au intrat direct din şcoală în şomaj – se numără Iaşi, Botoşani, Suceava, Vaslui,
Prahova, Galaţi, Braşov, Dolj, Bacău şi Municipiul Bucureşti. La polul opus, în funcţie de acelaşi
criteriu, se situează judeţele: Ilfov, Satu Mare, Giurgiu, Covasna, Maramureş, Tulcea, Arad,
Sălaj, Ialomiţa, Călăraşi şi Timiş, cu mai puţin de 1500 de şomeri care au beneficiat de ajutor de
integrare profesională.
Şomerii adulţi, dar şi tinerii absolvenţi ai diferitelor niveluri de învăţământ care intră
direct în şomaj pot beneficia – aşa cum s-a mai amintit – şi de o serie de măsuri active de
ocupare. Astfel, pe lângă posibilitatea frecventării cursurilor de calificare, recalificare şi
perfecţionare, utilizării serviciilor de intermediere a Direcţiilor Generale de Muncă şi Agenţiilor
de Ocupare a Forţei de Muncă, absolvenţii şomeri au posibilitatea să fie angajaţi prin
subvenţionarea unui cuantum din salariu din Fondul de şomaj. De această măsură de ocupare
beneficiază, însă, un număr relativ redus de tineri; conform datelor Ministerul Muncii, în anul
2007, numărul absolvenţilor angajaţi în aceste condiţii a fost de aproape 20 de mii (faţă de peste
350 de mii de absolvenţi ai diferitelor niveluri de învăţământ, în acelaşi an), din care mai mult de
jumătate finalizaseră învăţământul superior. Mulţi angajatori, în condiţiile în care semnele de
revigorare a economiei întârzie să se manifeste sau sunt prea timide, nu-şi permit angajarea
tinerilor absolvenţi, indiferent de facilităţile pe care aceasta le implică. Unii dintre ei consideră că
nu pot să formuleze cererea pentru angajarea de personal dintre absolvenţi, deoarece au dificultăţi
în prognozarea propriilor nevoi de forţă de muncă, în condiţiile instabilităţii economice şi a
mediului de afaceri. Rezerva agenţilor economici privind angajarea absolvenţilor provine şi din
23
Salariul în România
faptul că, în unele situaţii – mai multe sau mai puţine, generale sau locale – subvenţiile salariale
le parvin cu întârziere.
Una dintre măsurile active de ocupare care ar trebui să aibă rolul cel mai important în
stimularea angajabilităţii – cursurile de calificare, recalificare şi perfecţionare – nu are impactul
scontat, eficienţa acesteia fiind, în continuare, redusă. Spre exemplu, în trimestrul I al anului
2006, din totalul de peste 12 mii persoane care au încheiat pregătirea în diferite cursuri organizate
de către Agenţiile de Ocupare a Forţei de Muncă (din care peste 4 mii erau şomeri) numai 782
persoane au reuşit să se încadreze în activitate, ceea ce reprezintă 6,3%.
Toate aceste aspecte implică o regândire a sistemului de protecţie socială şi o adaptare a
acestuia la condiţiile efective de pe piaţa muncii.
24
Salariul în România
sumele plătite din fondul de salarii, sumele acordate cu ocazia ieşirii la pensie, premiile anuale,
drepturile în natură, alte adaosuri la salarii.
Salariul de bază este partea principală a salariului total, convenită în cadrul contractului
de muncă; suma precizată se acorda efectiv salariatului în anumite conditii stabilite (timpul
efectiv lucrat şi rezultatele obţinute în raport cu standardale de performanţă). El se stabileste
pentru fiecare salariat în funcţie de pregătire, experienţă, abilităţile şi rezultatele persoanelor, pe
de o parte, şi politica salariala a firmei, formele de salarizare, importanţa, complexitatea şi
răspunderea lucrătorilor ce revin postului în care este încadrat salariatul, pe de altă parte.
Adaosurile şi sporurile la salariu constituie partea variabila a salariului şi se acordă numai
pentru perfomanţe deosebite ale salariatului, munca prestată în conditii grele, rezultate importante
pentru întreprindere, loialitate şi stabilitate în muncă (vechime).
Conform legii, salariul de baza, adausurile şi sporurile sunt confidenţiale, nu pot fi
comunicate, sub sancţiunea suportării rigorilor legii, altor persoane fizice sau juridice. Se
consideră că un contract de muncă are un caracter confidenţial, încercându-se în acest fel
protejarea întreprinderilor în competiţie pentru menţinerea salariaţilor şi evitarea situaţiilor
conflictuale ce ar rezulta din întelegerea gresită, parţială sau neîntelegerea raporturilor
contractuale.
Salariul poate fi privit din două puncte de vedere:
- din punct de vedere al desfăşurării activităţii economice, care presupune combinarea
factorilor de producţie, salariul este un cost, o componentă a costului total al bunului economic
obţinut (pentru firmă);
- din punct de vedere al finalităţii activităţii economice, care presupune vânzarea pe piaţă a
bunurilor, salariul este venitul celor care au contribuit, prin munca depusă, la obţinerea
rezultatelor (pentru salariaţi).
Suma de bani pe care o ridică lunar salariatul este salariul net. Suma de bani care i se
cuvine lunar dupa munca prestata şi calculată conform sistemului de salarizare şi formelor
aplicate este salariul brut , mai mare decat cel net cu valoarea impozitului pe salariu si a altor
reţineri efectuate conform legii. Întreprinderea, la rândul ei, are de achitat o serie de contribuţii şi
taxe. Având în vedere reglementarile actuale din România, întreprinderea are cheltuieli salariale
efective aflate in raport de circa 1,8/1 fata de salariul mediu brut. În acest mod, cheltuielile
25
Salariul în România
salariale ale intreprinderii devin foarte mari; firma trebuie sa analizeze cu atentie daca este
oportun să creeze un nou loc de munca.
Întreprinderea aplică şi un sistem de premiere a salariaţilor cu ocazii deosebite si pentru
rezultate deosebite. Acordarea premiilor are un efect favorabil daca se realizeaza pe baza
evaluarii corecte a salariatilor si daca sumele sunt semnificative.
Pe lângă sistemul de salarizare, întreprinderile mari utilizeaza un sistem flexibil de
avantaje acordate salariatilor. Acestea contribuie la reducerea fluctuatiei personalului si reducerea
cheltuielilor pentru angajarea si instruirea noilor salariati. Varsta, educatia, experienta in munca,
satisfactia profesionala, situatia familiala, sunt factori de luat in considerare la stabilirea
„pachetului” de avantaje ce va fi folosit pentru cresterea productivitatii, ridicarea calitatii
produselor si construirea unui climat favorabil intreprinderii.
26
Salariul în România
600
540
500
400 390
310 330
300 280
250
175
140
200
100
100
Evolutia salariului m inim in
2000 2001
2002 2003 perioada 2000-2008
2004 2005
2006 2007
2008
Se poate observa din graficul anterior faptul că nivelul salariului minim a crescut
permanent în perioada 2000-2008, acesta situându-se în prezent la nivelul de 540 RON. România
este statul european care a înregistrat în ultimii patru ani cel mai mare salt al salariului minim, a
cărui evaluare în euro arata o crestere anuala cu 18%, pana la 137 euro.
Salariului minim brut pe ţară a cunoscut modificările redate în tabelul de mai jos:
Tabel 2.4 - Salariul minim pe ţară în perioada 1991-2008
Anul Salariul minim Legislaţie
1991 7.000 ROL HG 780/1991
1992 15.215 ROL HG 774/1992
1993 45.000 ROL HG 683/1993
1994 65.000 ROL HG 353/1994
1995 75.000 ROL HG 184/1995
1996 97.000 ROL HG 594/1996
1997 250.000 ROL HG 468/1997
1998 350.000 ROL HG 208/1998
1999 450.000 ROL HG 296/1999
2000 1.000.000 ROL HG 1166/2000
2001 1.400.000 ROL HG 231/2001
2002 1.750.000 ROL HG 1037/2001
2003 2.500.000 ROL HG 1105/2002
2004 2.800.000 ROL HG 1515/2003
27
Salariul în România
Aşa cum se poate observa in tabelul de mai sus salariul minim pe economie a avut o
evoluţie ascendentă în ultimii ani. Faţă de 7000 ROL în anul 1991, el a ajuns, în prezent, la 540
RON, iar în 2014 va reprezenta 50% din salariul mediu brut pe ţară.
România are cel mai redus salariu minim raportat la puterea de cumpărare din toate cele
27 de state membre ale Uniunii Europene. Salariul minim în România, în anul 2008, a fost de 137
de euro, cifră care plasează ţara pe penultimul loc înaintea Bulgariei, cu un salariu minim de 112
euro. Cel mai mare salariu minim garantat din UE este de 1.610 euro şi se înregistrează în
Luxembourg.
Începând cu 1 iulie 2008, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată este de 540
lei lunar, reprezentand 3,176 lei/ora, in condiţiile realizării principalilor indicatori economici pe
care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creşterea produsului intern brut, ţinta de
inflaţie, precum şi de nivelul productivităţii muncii.
Salariul minim din România a avut cel mai dinamic avans anul trecut, comparativ cu
remuneraţiile minime din restul statelor membre UE. Salariul minim pe economie din România a
înregistrat, în ultimii opt ani, cel mai mare ritm de creştere - atât în termeni nominali, cât şi în
termeni reali - din Uniunea Europeană, potrivit datelor Institutului European de Statistică.
Astfel, salariul minim pe economie a urcat de la 1.000.000 lei vechi, cât era în 2000, la
540 lei noi, echivalent lunii octombrie din 2008. În medie, în intervalul amintit, salariul minim pe
economie a crescut anual cu 27.9% în termeni nominali şi cu 12,2% în termeni reali.
Cu toate acestea, nivelul salariului minim a ajuns doar la 137 euro, unul dintre cele mai mici din
Uniunea Europeană.
28
Salariul în România
29
Salariul în România
4. personal încadrat pentru funcţii pentru care condiţia de pregătire este cea de:
studii superioare = 2, (salariu minim 1200 de lei) – grupa 1 şi 2 studii superioare de
lungă durată (ex. ingineri, econom., jurişti, profesori etc.)
Coeficienţii de salarizare se aplică la salariul minim negociat pe societate (care nu poate fi
mai mic de 540 de lei). Pentru o încadrare corectă, se va solicita nivelul studiilor solicitat la
ocuparea postului.
Sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de
bază. Sporurile minime ce se acordă în condiţiile contractului colectiv de muncă sunt:
pentru condiţii de muncă grele, periculoase sau penibile – 10%.
pentru condiţii nocive de muncă – 10%.
pentru orele suplimentare şi pentru orele lucrate în zilele libere şi în zilele de sărbători
legale ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite se acordă un spor de
100% din salariul de bază.
pentru vechime în muncă minimum 5% pentru trei ani vechime şi maximum 25 % la o
vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază.
pentru lucrul in timpul noptii, 25% din salariul de baza;
pentru exercitarea si a unei alte functii se poate acorda un spor de pana la 50% din salariul
de baza al functiei inlocuite; cazurile in care se aplica aceasta prevedere si cuantumul se
vor stabili prin negocieri la contractele colective de munca la nivel de ramura, grupuri de
unitati sau unitati.
Sporurile nu se includ in salariul de baza si nu se mai acorda dupa normalizarea
conditiilor de munca. Prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura, grupuri de unitati si
unitati pot fi negociate si alte categorii de sporuri (spor de izolare, spor pentru folosirea unei
limbi straine, daca aceasta nu este cuprinsa in obligatiile postului etc.). Adaosurile la salariul de
baza sunt:
a) adaosul de acord;
b) premiile acordate din fondul de premiere, calculate intr-o proportie de minimum 1,5%
din fondul de salarii realizat lunar si cumulat;
c) alte adaosuri convenite la nivelul unitatilor si institutiilor.
Alte venituri sunt:
30
Salariul în România
a) cota-parte din profit ce se repartizeaza salariatilor, care este de pana la 10% in cazul
societatilor comerciale si de pana la 5% in cazul regiilor autonome;
b) tichetele de masa, tichetele cadou, tichetele de cresa si alte instrumente similare acordate
conform prevederilor legale si intelegerii partilor.
Conditiile de diferentiere, diminuare sau anulare a participarii la fondul de stimulare din
profit sau la fondul de premiere, precum si perioada pentru care se acorda cota de profit
salariatilor, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de munca la
nivel de unitate si, dupa caz, institutie.
31
Tabel 2.5 Castigul salarial mediu brut in perioada 1991-2008
Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie
1991 4.769 4.686 5.286 7.605 9.331 9.739 10.247 10.218 11.421 12.215 13.423 14.771
1992 16.241 15.897 19.373 19.704 22.258 24.462 25.223 25.026 29.415 30.479 36.152 41.430
1993 35.241 36.993 47.139 48.749 65.136 75.493 85.791 95.936 95.730 102.550 119.666 131.742
1994 131.763 135.944 144.802 163.283 162.842 169.322 185.453 201.440 200.572 206.849 216.546 261.516
1995 221.542 225.337 237.595 261.530 260.567 268.096 286.008 301.451 297.092 314.003 328.034 374.183
1996 332.480 322.808 341.708 397.781 384.590 386.425 442.991 456.841 453.856 500.012 509.114 590.717
1997 531.226 596.267 668.518 795.296 754.570 774.559 835.061 871.591 933.952 1.046.691 1.083.994 1.265.671
1998 1.102.461 1.087.824 1.197.075 1.334.427 1.263.956 1.322.476 1.402.909 1.402.317 1.433.103 1.476.637 1.506.330 1.756.071
1999 1.569.563 1.583.518 1.768.944 1.864.722 1.835.505 1.910.834 2.020.178 2.035.698 2.040.725 2.080.923 2.222.369 2.559.796
2000 2.263.212 2.276.621 2.488.562 2.838.364 2.676.061 2.789.047 2.848.694 2.908.669 2.989.839 3.115.128 3.349.611 3.975.929
2001 3.621.665 3.411.998 3.717.275 4.321.748 4.174.679 4.280.633 4.436.326 4.449.518 4.424.024 4.534.130 4.719.732 5.299.736
2002 5.144.789 4.778.519 5.091.065 5.585.360 5.329.069 5.327.130 5.498.528 5.469.586 5.404.070 5.570.795 5.704.674 6.521.579
2003 6.520.266 6.054.129 6.338.861 6.885.534 6.521.441 6.476.157 6.721.855 6.647.856 6.763.882 6.873.680 7.021.231 8.068.932
2004 8.006.308 7.483.952 8.065.813 8.292.765 8.008.210 8.035.915 8.125.709 8.101.024 8.214.078 8.392.766 8.677.841 9.733.512
2005*) 951 875 920 973 942 944 957 963 965 974 1017 1121
2006*) 1100 1017 1101 1120 1109 1112 1122 1122 1148 1155 1213 1481
2007*) 1232 1264 1364 1387 1361 1377 1402 1395 1411 1471 1522 1730
2008*) 1637 1543 1623 1751 1704 1738 1769 1728 1751 1795 1844
32
*RON
33
Tabel 2.6 Castigul salarial mediu net in perioada 1991-2008
Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie
1991 4.038 3.978 4.110 6.213 7.550 7.787 8.263 8.239 9.174 9.824 10.773 11.824
1992 13.005 12.717 15.287 15.677 17.709 19.426 19.989 19.804 23.306 24.080 28.456 32.612
1993 27.763 29.162 37.146 38.319 51.034 58.917 67.047 75.032 74.723 79.732 93.020 101.331
1994 101.795 106.378 112.603 126.194 126.464 131.134 142.657 153.883 153.486 160.483 167.745 198.530
1995 170.885 173.758 182.803 199.030 199.702 205.080 218.535 230.338 229.543 242.612 252.217 282.995
1996 256.563 248.880 262.237 301.558 293.508 294.148 333.797 343.090 341.361 374.633 380.375 433.692
1997 396.892 456.305 507.026 591.867 567.647 580.978 621.728 650.641 710.242 797.194 820.842 940.495
1998 884.424 878.620 954.305 1.045.498 999.233 1.040.621 1.098.549 1.122.880 1.139.952 1.170.924 1.191.510 1.360.261
1999 1.240.941 1.294.259 1.411.363 1.479.672 1.460.453 1.513.514 1.603.869 1.624.183 1.629.938 1.656.981 1.751.585 1.990.080
2000 1.725.994 1.748.052 1.906.989 2.135.867 2.029.622 2.103.644 2.171.977 2.220.361 2.272.967 2.357.201 2.497.493 2.911.570
2001 2.738.029 2.596.213 2.819.240 3.025.138 2.915.299 2.981.495 3.123.279 3.135.210 3.124.899 3.210.425 3.314.260 3.659.686
2002 3.671.588 3.464.365 3.666.430 3.965.851 3.795.431 3.806.409 3.919.380 3.898.408 3.854.969 3.967.454 4.038.159 4.525.696
2003 4.730.761 4.451.835 4.637.693 4.955.273 4.729.313 4.705.891 4.863.801 4.807.983 4.881.658 4.957.108 5.037.861 5.658.065
2004 5.771.049 5.477.573 5.857.482 5.969.555 5.801.110 5.828.978 5.883.194 5.858.704 5.944.324 6.071.211 6.245.148 6.875.094
2005*) 723 674 708 743 720 722 730 734 736 742 774 848
2006*) 826 767 828 839 833 835 842 841 860 866 908 1099
2007*) 918 941 1013 1027 1012 1023 1040 1030 1040 1084 1121 1266
2008*) 1200 1134 1192 1282 1248 1273 1308 1277 1296 1327 1361
*)
RON
34
În ceea ce priveşte salariul mediu pe economie, se poate constata faptul că acesta a avut o
traiectorie ascendentă pe parcursul celor 17 ani. Deşi aproape în fiecare an acesta a înregistrat
creşteri deosebite, se remarcă în special anii 1993 şi 1997, când nivelul salariului mediu din
decembrie aproape s-a triplat faţă de cel de la inceputul anului.
Un alt aspect ce trebuie remarcat este faptul că, în general, în luna februarie, salariu mediu
se diminuează uşor. Acest fapt se datoreaza faptului că luna februarie este luna cea mai scurta din
an, astfel influentând în mod direct angajaţii plătiţi cu ora.
Începând cu anul 2005, o data cu introducerea cotei unice de impozitare de 16%, salariu
mediu nu mai înregistrează aceeaşi ascensiune, creşterea ridicându-se la circa 50% în 4 ani. Cu
toate acestea, în aceeaşi perioadă, puterea de cumparare a monedei naţionale a înregistrat o
creştere datoarată în principal stabilizării cursului valutar în raport cu euro si dolar.
2000
1800 1716
1600
1409
1400
1200 1150
1000 966
826
800 674
600 545
428
400 288
200
0 Evoluţia salariului mediu brut
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Dinamica salariului mediului brut in perioada 2000-2008 reflecta cresterea economica din
aceasta perioada. Salariul mediu brut a crescut de la 288 lei in 2000 la 1630 lei in 2008. La
nivelul Uniunii Europene Romania are cea mai mare rata de crestere a salariului mediu brut. Cu
toate acestea Romania mai are mult pana la atingerea unui nivel decent al acestui indicator
35
economic raportat la tarile dezvoltate din UE. Proiectiile Ministerului Economiei si Finantelor pe
urmatorii 12 ani arata ca salariul mediu brut din Romania ar putea ajunge in 2020 intre 1.200 si
1.500 de euro.
În ceea ce priveşte evoluţia recentă, câştigul salarial mediu nominal net a crescut cu
24,4%, în intervalul iunie 2007-iunie 2008, până la 1.273 lei (348 euro), pe fondul majorării
salariilor din industrie şi din servicii, potrivit unui comunicat al Institutului Naţional de Statistică
(INS). În comparaţie cu luna mai, salariul mediu net, a crescut cu 2% (25 lei). Câştigul salarial
mediu brut a fost în iunie de 1.738 lei (475 euro), cu 2% mai mare decât în luna precedentă. În
sectorul industrial, ritmul anual de creştere a salariilor a fost semnificativ peste cel al
productivităţii muncii, de 9,7% în primele 5 luni ale acestui an.
Banca Centrală a avertizat, în numeroase rânduri, că menţinerea unui ritm de creştere a
veniturilor salariale peste avansul productivităţii muncii creează dezechilibre în economie şi pune
presiune pe inflaţie. Ţinând cont de inflaţie, salariul mediu net s-a majorat cu 14,5% în iunie 2008
faţă de a şasea lună a anului trecut. În iunie, cele mai mari câştiguri nete s-au înregistrat în
sectoarele de intermedieri financiare, iar cele mai mici în prelucrarea lemnului şi a produselor din
lemn şi plută, cu excepţia mobilei.
În iunie 2008 s-au înregistrat creşteri ale câştigului salarial faţă de luna precedentă, ca
urmare a acordării de prime (inclusiv prime de vacanţă pentru funcţionarii publici şi prime de
stabilitate pentru personalul contractual din unităţile sanitare publice) şi a realizărilor de producţii
mai mari. Prin urmare, în activităţile poştă şi telecomunicaţii, silvicultură, producţia şi furnizarea
de energie electrică şi termică, gaze şi apă, industria de prelucrare a ţiţeiului, cocsificarea
cărbunelui şi tratarea combustibililor nucleari, salariile au sporit cu 11% până la 15%. Creşteri
salariale cuprinse între 5 şi 8% au fost consemnate în domeniile sănătate şi asistenţă socială,
administraţie publică, fabricarea substanţelor şi produselor chimice, poştă şi curierat. Alte
sectoare de activitate în care angajaţii au beneficiat de majorări ale salariului mediu net au fost:
tăbăcirea şi finisarea pieilor, fabricarea produselor textile, învăţământ, industria construcţiilor
metalice, unde s-au obţinut creşteri între 3% şi 5%.
Cele mai importante deprecieri ale câştigului mediu net au fost înregistrate în activitatea
de intermedieri financiare, de 11,4%. Alte scăderi, cuprinse între 2% şi 10%, s-au înregistrat în
fabricarea produselor din tutun, cauciuc şi mase plastice, hoteluri şi restaurante, precum şi în
36
industria minieră şi metalurgică, transporturi aeriene, industria de mijloace ale tehnicii de calcul
şi de birou.
În cursul anului se înregistrează fluctuaţii ale câştigului salarial determinate, în principal,
de acordarea celui de-al 13-lea salariu şi a primelor de sărbători (decembrie, martie/aprilie).
Acestea influenţează majorările sau deprecierile în funcţie de perioada în care sunt acordate,
conducând, în cele din urmă, la estomparea fluctuaţiilor câştigului salarial lunar la nivelul
întregului an.
În ceea ce priveşte caştigurile salariale medii pe ramuri economice, din tabelul urmator se
pot sesiza diferentele dintre salariul mediu in diferite regiuni ale tarii, cat si diferentele
considerabile dintre salariu mediu acordat barbatilor si cel acordat femeilor.
Tabel 2.7 Câştigul salarial mediu brut şi net , pe regiuni de dezvoltare, judeţe şi sexe,
37
Constanţa 1217 914 1299 975 1098 827
38
Cluj 1197 905 1271 960 1113 844
Asa cum se poate observa, salariul creste direct proportional cu nivelul de dezvoltare al
fiecarei regiuni. Astfel, salariul mediu al celor din zona Bucureşti-Ilfov este cu 60% mai mare
decât al angajaţilor din nord-estul şi sud-estul ţării.
Angajaţii din companiile private din Bucureşti şi Ilfov au un salariu mediu brut lunar de
1723 ron, cu 60% mai mult decât salariaţii din companiile care au operaţiuni în nord-estul ţării şi
cu 30% peste cei din regiunea de sud-vest, care sunt următorii clasaţi în topul câştigurilor la nivel
de ţară, cu un salariu lunar brut de 1332 ron. Cele mai mici câştiguri le au angajaţii din nord-estul
ţării - Botoşani, Piatra-Neamţ, Suceava, Vaslui - cu un salariu mediu brut lunar 1209 ron, urmaţi
de cei din regiunea de nord-vest cu un salariu mediu brut lunar de 1287 ron. Harta salarială la
39
nivel de ţară reflectă investiţiile realizate în fiecare zonă. Nivelul salarial este dat de nivelul
investiţiilor, de prezenţa companiilor mari în zonă.
Faptul ca exista diferente regionale in ceea ce priveste salariul mediu nu reprezinta un caz
singular pentru Romania, in unele cazuri, diferentele de salariu intre regiuni fiind cu mult mai
mari. Acest fapt este datorat in principal gradului de dezvoltare economica a regiunii in sine,
precum si a ramurii economice preponderente in zona respectiva. De exemplu, zonele puternic
industrializate sunt favorizate salarial fata de zonele predominant agricole.
Tabel 2.8 Câştigul salarial nominal mediu brut şi net lunar, pe activităţi ale
40
Construcţii 1036 810 1031 807 1066 830
Din datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică, rezultă că trei sferturi dintre
angajaţii sectoarelor invăţământ, sănătate şi asistentă socială sunt femei. O pondere la fel de mare
o ocupă femeile în domenii precum alimentaţie publică, industrie hotelieră, comerţ sau
intermedieri financiare, unde reprezintă cel putin jumatate din personal. Angajaţii bărbaţi domină
în industria extractivă, energie electrica şi termică, transport, construcţii, comunicaţii,
administraţie publică şi apărare.În ciuda acestei diferenţe clare între domeniile de lucru, femeile
sunt discriminate începând cu sectorul în care se angajează.
După cum se poate observa în tabelul de mai sus salariile de încadrare în domeniile în care
femeile sunt majoritare sunt cu până la 13% mai mici decat în sectoarele unde angajaţi majoritari
sunt bărbaţi.
41
Astfel, in timp ce, in invatamant, sanatate si asistenta sociala, sectoare dominate de femei,
salariile medii nete se incadreaza intre 1443 şi 1167 de lei, in industria extractiva sau in energie,
lefurile medii nete primite de angajati, in majoritate barbati sunt de 1.824 lei, respectiv 1.636 de
lei.
Deşi este interzisă prin lege, discriminarea salarială există, atât în România, cât şi în
Europa. Femeile din Uniunea Europeana sunt plătite cu 15% mai putin decât bărbaţii, în funcţie
de salariile brute medii orare, iar dupa anul 1995 decalajul s-a redus cu numai două puncte
procentuale, dovedind menţinerea discriminarii sexuale, potrivit unui raport al Comisiei
Europene. Printre motivele menţionate de raportul Comisiei se numară îngrijirea copiilor, politica
unor companii de a nu angaja femei pentru anumite poziţii, precum şi existenţa unui aşa-numit
"plafon de sticla" în privinţa promovării femeilor. Femeile din Romania castiga cu 10% la suta
mai putin decat barbatii, specialisti in resurse umane fiind de parere ca motivul ar fi incapacitatea
de a negocia cu angajatorul.
Anul trecut, cu un salariu brut de 1.312 lei lunar, femeile au castigat in medie cu 156 lei
(echivalentul a 40 de euro) mai putin decat barbatii, care au avut un venit lunar brut de 1.468 lei,
a anuntat Institutul National de Statistica. In majoritatea activitatilor economice, barbatii au fost
mai bine platiti decat femeile. Cele mai mari diferente au fost in industria prelucratoare, sanatate
si asistenta sociala, domenii in care salariile barbatilor au fost cu pana la 31% mai mari decat ale
femeilor.
Principalele motive pentru care femeile sunt platite mai slab decat barbatii ar putea fi
parerile preconcepute ale angajatorului fata de femei, pe care le considera forta de munca
inferioara si/sau previziunile angajatorului referitoare la productivitatea probabila a candidatului
femeie, intrucat prestanta acesteia ar putea fi intrerupta de casatorie, nasterea si ingrijirea copiilor.
42
catre acesta ca resurse pentru acoperirea cheltuielilor publice si ca instrumente de influentare a
comportamentului platitorilor, astfel incat interesele acestora sa fie armonizate cu interesul
public. »
Din punct de vedere al optiunilor fiscalitatii, impozitul pe venit este o optiune economica,
fiind o prelevare obligatorie asupra venitului, acest venit cunoscand mai multe forme economice.
Venitul intra in patrimoniul contribuabilului, asadar impunerea asupra acestuia este o impunere la
sursa.
b) în cazul persoanelor fizice rezidente, altele decât cele prevazute la lit. a), numai
veniturilor obtinute din Romania, care sunt impuse la nivelul fiecarei surse din categoriile
de venituri prevazute la art. 41din Codul Fiscal;
43
d) în cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfasoara activitate dependentă în România,
venitului salarial net din aceasta activitate dependenta;
e) în cazul persoanelor fizice nerezidente, care obtin veniturile prevazute la art. 39 lit. d),
venitului determinat conform regulilor prevazute , ce corespund categoriei respective de
venit.
Venituri neimpozabile
b) sumele incasate din asigurari de orice fel reprezentand despagubiri, sume asigurate,
precum si orice alte drepturi, cu exceptia castigurilor primite de la societatile de asigurari ca
urmare a contractului de asigurare incheiat intre parti, cu ocazia tragerilor de amortizare. Nu sunt
venituri impozabile despagubirile in bani sau in natura primite de catre o persoana fizica ca
urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despagubirile reprezentand daunele
morale;
d) pensiile pentru invalizii de razboi, orfanii, vaduvele/vaduvii de razboi, sumele fixe pentru
îngrijirea pensionarilor care au fost încadrati în gradul I de invaliditate, precum si pensiile, altele decat
pensiile platite din fonduri constituite prin contributii obligatorii la un sistem de asigurari sociale, inclusiv
cele din fonduri de pensii facultative si cele finantate de la bugetul de stat;
44
f) sumele sau bunurile primite sub forma de sponsorizare sau mecenat;
i) bursele primite de persoanele care urmeaza orice forma de scolarizare sau perfectionare in
cadru institutionalizat;
j) sumele sau bunurile primite cu titlu de mostenire ori donatie. Pentru proprietatile
imobiliare, in cazul mostenirilor si donatiilor se aplica reglementarile prevazute la art. 771 alin.
(2) si (3);
45
o) veniturile primite de cetateni straini pentru activitatea de consultanta desfasurata in
Romania, in conformitate cu acordurile de finantare nerambursabila incheiate de Romania cu alte
state, cu organisme internationale si organizatii neguvernamentale;
46
u) premiile si alte drepturi sub forma de cazare, masa, transport si altele asemenea, obtinute
de elevi si studenti in cadrul competitiilor interne si internationale, inclusiv elevi si studenti
nerezidenti in cadrul competitiilor desfasurate in Romania;
x) alte venituri care nu sunt impozabile, asa cum sunt precizate la fiecare categorie de venit.
Cota de impozit este de 16% si se aplica asupra venitului impozabil corespunzator fiecarei
surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din: activitati
independente; salarii; cedarea folosintei bunurilor; investitii; pensii; activitati agricole; premii;
alte surse.
Perioada impozabila este anul fiscal care corespunde anului calendaristic. (este inferioara
anului calendaristic, in situatia in care decesul contribuabilului survine in cursul anului).
Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o
persoană fizică ce desfasoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui
statul special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor
ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de
muncă.
Venitul din salarii, conform Art.41 din Codul Fiscal, face parte din categoriile de venituri
supuse impozitarii. Beneficiarii acestor venituri din salarii datoreaza un impozit lunar care se
calculeaza si se retine la sursa de catre platitorii de venituri.
47
c) drepturile de solda lunara, indemnizatiile, primele, premiile, sporurile si alte drepturi
ale personalului militar, acordate potrivit legii;
d) indemnizatia lunara brută, precum şi suma din profitul net, cuvenite administratorilor la
companii/societati nationale, societati comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei
publice locale este actionar majoritar, precum si la regiile autonome;
k) orice alte sume sau avantaje de natura salariala ori asimilate salariilor.
48
proprii si membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariatii proprii sau alte
persoane, astfel cum este prevazut in contractul de munca.
(1) Beneficiarii de venituri din salarii datoreaza un impozit lunar, final, care se calculeaza
si se retine la sursa de catre platitorii de venituri.
a) la locul unde se afla functia de baza, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de
calcul determinate ca diferenta intre venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul
brut a contributiilor obligatorii aferente unei luni, si urmatoarele:
b) pentru veniturile obtinute in celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei
de calcul determinate ca diferenta intre venitul brut si contributiile obligatorii pe fiecare loc de
realizare a acestora;
49
(2.1) In cazul veniturilor din salarii si/sau al diferentelor de venituri din salarii stabilite
pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculeaza si se retine la data efectuarii
platii, in conformitate cu reglementarile legale in vigoare privind veniturile realizate in afara
functiei de baza la data platii, si se vireaza pana la data de 25 a lunii urmatoare celei in care s-au
platit.
(3) Platitorul este obligat sa determine valoarea totala a impozitului anual pe veniturile din
salarii, pentru fiecare contribuabil.
(4) Contribuabilii pot dispune asupra destinatiei unei sume reprezentand pana la 2% din
impozitul stabilit la alin. (3), pentru sustinerea entitatilor nonprofit care se infiinteaza si
functioneaza in conditiile legii, unitatilor de cult, precum si pentru acordarea de burse private,
conform legii.
(5) Obligatia calcularii, retinerii si virarii acestei sume prevazute la alin. (4) revine
organului fiscal competent.
(6) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (4) si (5) se stabileste prin ordin al
ministrului finantelor publice.
Contribuţii sociale
50
3. pentru condiţii speciale de muncă : 37,5 %
51
CAPITOLUL 3: Salarizarea din România în comparaţie cu cea a altor
state membre UE
52
Conform datelor prezentate de Eurostat, desi majoritatea ţărilor membre UE au introdus
salariul minim garantat, diferenţele dintre nivelul acestuia sunt enorme.
Salariul net minim lunar stabilit prin lege în România este, în 2008, de 137 euro (500 lei),
fapt ce plasează statul român pe penultima poziţie în cadrul Uniunii Europene (UE) în funcţie de
nivelul câştigului minim reglementat, potrivit datelor publicate de Eurostat.
Cu toate acestea, salariul minim legal a crescut în Romania de aproape cinci ori din 2000
până în 2008, de la 35 euro pe lună (100 lei vechi) până la 137 euro pe luna (500 lei). Biroul
european de statistică a precizat că, din cele 27 de state membre ale UE, doar 20 aveau in luna
iulie 2008 legislatii nationale privitoare la nivelul salariului minim. Sumele variaza foarte mult in
cadrul blocului comunitar, cea mai mica valoarea a acestuia fiind stabilita in Bulgaria, la 112
euro, iar cea mai mare in Luxemburg, la 1.610 euro.
Asa cum se poate observa din graficul 3.1 diferentele dintre salariul minim în cadrul
blocului comunitar sunt semnificative. Astfel, conform datelor publicate de Biroul de Statistică al
53
Comunităţilor Europene, Eurostat, ţările UE ce folosesc salariul minim garantat pot fi împartite în
trei categorii, în funcţie de nivelul lui: prima categorie include 9 ţări ale căror salarii minime sunt
cele mai scăzute din Comunitatea Europeană, situându-se între 100 şi 350 EUR: Bulgaria,
România, Letonia, Lituania, Slovacia, Estonia, Ungaria, Cehia şi Polonia. A doua categorie
include ţări al căror salariu minim reglementat este cuprins între 500 şi 700 EUR: Portugalia,
Slovenia, Malta, Spania şi Grecia. Cea de-a treia categorie include 6 ţări din blocul comunitar al
căror salariu minim pe economie atinge sau depăşeşte nivelul de 1.150 EUR. Acestea sunt: Marea
Britanie, Franţa, Belgia, Olanda, Irlanda şi Luxemburg.
Ca şi comparaţie, în Turcia, ţară ce speră să adere la UE, salariul minim atinge nivelul de
333EUR, în timp ce în SUA, nivelul salariului minim reglementat este de 652EUR.
1600
CATEGORIA III
1400 CATEGORIA II
1200
1000
CATEGORIA I
800
600
400
200
0
BG RO LV LT SK EE HU CZ PL PT SI MT EL ES UK FR BE NL IE LU TR US
EUR/luna 112 137 228 232 267 278 285 329 334 497 567 612 681 700 1148 13211336 1357 1462 1610 333 652
Sursa: Eurostat
Totusi, potrivit Eurostat, romanii au cea mai scazuta putere de cumparare, în timp ce
luxemburghezii pot cumpăra cel mai mult cu salariul lor minim. În Spania, salariul minim lunar
54
stabilit prin lege este de 700 euro, iar in Marea Britanie, acesta se cifrează la aproape 1.150 euro.
Alte state membre, unde lucrează în prezent numeroşi români, precum Italia şi Germania, nu au
reglementări privind câstigul minim lunar.
Astfel, privind din punct de vedere al puterii de cumpărare, tabelul se modifica uşor,
România situându-se pe ultimul loc în clasament.
1600
Categoria II
1400
1200
1000 Categoria I
800
600
400
200
0
RO BG LV SK LT EE HU CZ PL PT SI ES EL MT IE UK FR BE NL LU TR US
PPS 232 245 351 381 388 390 418 460 469 588 736 753 768 837 1160 1183 1239 1268 1316 1532 494 882
Sursa: Eurostat
55
şi 1610 în Luxemburg (un raport de 1:14), în timp ce, diferenţele dintre indicele puterii de
cumpărare sunt de la 232 – în România, la 1532 – în Luxemburg (raport de 1:7).
Fostul preşedinte al Comisiei Europene, Jacques Delors, arata că "ar trebui să discutăm
despre un salariu minim comun, definit proporţional cu nivelul de dezvoltare al fiecărui stat
membru". Pana la acest pas va mai trece ceva timp, mai ales ca nici măcar toate ţările UE nu au
implementate în legislatia proprie prevederi cu privire la salariul minim garantat naţional.
Un alt obstacol major catre un ipotetic viitor salariu minim garantat comun îl reprezintă
imensele diferenţe dintre tările membre în ceea ce priveşte nivelul actual al acestuia.
România este statul european care a înregistrat în ultimii patru ani cel mai mare salt al
salariului minim, a cărui evaluare în euro arăta o creştere anuală de 18%, până la 137 euro, dar
care "a beneficiat din plin de pe urma aprecierii leului", potrivit Institutului European de
Statistica, Eurostat. Din tabelul ce urmează se poate observa evoluţia procentuală a salariului
minim în cadrul blocului comunitar în perioada 2000-2008.
Tabel 3.1. Salariile minime în statele membre UE, în Turcia şi Statele Unite, în EURO şi
procentual
56
Letonia 88 228 15,7 8,5
Sursa: www.eurostat.eu
57
Vor mai trece cel puţin cinci ani până când salariul mediu net din România va ajunge la
un nivel similar cu cel obţinut în statele din Europa Centrală în anul 2004, la momentul integrării.
Cel puţin aşa arata datele statistice şi prognozele privind evoluţia câştigului salarial.
În prezent, salariul mediu lunar în România este de 1.751 de lei, ceea ce ar fi echivalentul
a 470 de euro, conform Institutului Naţional de Statistică. La nivelul Uniunii Europene, România
are cea mai mare rata de creştere a salariului mediu brut. Cu toate acestea, Romania mai are mult
până la atingerea unui nivel decent al acestui indicator economic raportat la ţările dezvoltate din
Uniunea Europeană.
Datele privind câştigul salarial şi costul mediu orar al forţei de muncă arată că, în
momentul de faţă, nivelul din România al acestor indicatori este aproape similar cu datele
înregistrate în unele state din Europa Centrală, în perioada 1996-1997. Astfel, în Polonia, în anul
1997, costul mediul cu forţa de muncă era in jurul a 3,4 euro/ora, iar in Ungaria nivelul inregistrat
era de aproximativ 3,2 euro/ora. Pe de alta parte, tinand cont de evolutia salariului mediu din tara
noastra, putem estima un cost mediu orar de circa 3,5 euro pentru fiecare salariat. Ceea ce
inseamna ca pretul fortei de munca din tara noastra a ajuns la un nivel similar cu cel al unor state
din Europa Centrala si de Vest a anului 1997. Mai mult chiar, datele publicate de Comisia
Naţionala de Prognoza arată faptul că, în anul 2008, valoarea produsului intern brut pe locuitor
este estimată la circa 5.400 dolari (peste 4.000 euro), nivel aproape similar cu cel din Polonia in
anul 1999. Iar la acea data, salariul mediu net varia in jurul a 300 de euro. Similar, in România,
câştigul salarial mediu net a fost, în luna septembrie a anului curent, de circa 348 € de euro.
Salariul mediu lunar în Germania ajunge la 3.452 de euro. Aceasta cifra împinsa pe 12
luni arată o depăşire cu 195% a PIB-ului pe cap de locuitor. În prezent, Franţa înregistrează un
salariul mediu de 2.440 de euro, ceea ce duce la un câstig anual de 133% din PIB-ul pe cap de
locuitor. În Marea Britanie salariul mediu atinge la 2.700 de euro pe lună.
În Austria, unde PIB-ul pe cap de locuitor este depasit cu 29,9% de salariu, acesta este in
prezent de aproximativ 2.620 de euro. Belgia are un salariu mediu de aproximativ 2739 euro pe
lună.
58
În Spania, salariul mediu este de 1.538 de euro, de aceea, spre deosebire de celelalte mari
economii vestice, aici salariul anual nu merge decât până la 98,3% din PIB-ul pe cap de locuitor.
În Slovenia salariul mediu atinge 1,029 euro/lună.
Salariul mediu lunar în Cehia este de 714 euro, iar PIB-ul pe cap de locuitor este de
14.546 de euro. În Grecia salariul mediu atinge la 750 de euro pe lună, în timp ce în Bulgaria
salariul mediu pe economie a fost de doar 176 de euro.
În Ungaria salariul mediu este de 646 de euro, astfel ca, pe an, un salariat ungur primeste
echivalentul a 61,5% din PIB-ul pe cap de locuitor, calculat la aproximativ 12.602 euro. Croatii
sint platiti cu 82,7% din PIB-ul pe cap de locuitor, la un salariu lunar de 630 de euro.
Asa cum se poate observa, Europa Centrala şi de Est este cea mai săracă la nivel salarial.
Deşi noile state membre UE înregistrează în prezent un ritm de creştere superior vechilor membri,
diferentele salariale nu vor fi depăşite prea curând. Totodata, în cazul României, perioada
necesară pentru recuperarea decalajului va fi şi mai mare.
În conditiile în care salariul mediu net, exprimat in lei, va creste cu un ritm mediu anual
de circa 9%, iar leul isi va mentine tendinţa de apreciere, estimările unor analisti economici
indicand un ritm nominal de circa 1% - 2% pe an, înseamna că, în 2013, salariul mediu net, la
nivelul întregii ţări, ar putea ajunge sa fie cuprins intre 480 de euro şi 520 de euro.
Pe de alta parte însă, analizat pe ramuri ale economiei, este posibil ca în unele domenii,
câştigurile salariale să sporeasca mult mai repede. Spre exemplu, în industria financiara, salariile
nete s-au majorat mult mai repede decat media naţionala, ajungând deja să reprezinte, in luna
septembrie a anului curent, peste 750 de euro. Iar în domeniul transporturilor aeriene, salariul net
a urcat la circa 620 de euro.
Cu toate acestea, alte ramuri ar putea avea de suferit in privinta venitului obtinut din
muncă. Un studiu realizat de Grupul de Economie Aplicata (GEA) subliniază faptul că, avantajul
59
României în Uniunea Europeana, costul redus al fortei de muncă, se erodeaza pe măsura ce se
apreciază moneda naţională şi se majorează câştigul salarial.
60
CONCLUZII
Salariul reprezintă suma plătită pentru a obţine serviciul factorului muncă. Dar, salariul se
obţine după ce munca s-a consumat, el deducându-se din preţul încasat pentru bunul la
producerea căruia a contribuit. De aceea salariul este şi un venit.
Substanţa salariului, se concretizează în salariul nominal şi cel real. Salariul nominal este
suma de bani pe care salariatul o primeşte în schimbul forţei sale de muncă, de la unitatea în care
lucrează, în timp ce salariul real este cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi cumpărată, la un
moment dat, cu salariul nominal. El reflectă puterea de cumpărare a salariului nominal.
61
Suma de bani pe care o ridică lunar salariatul este salariul net. Suma de bani care i se
cuvine lunar dupa munca prestată şi calculată conform sistemului de salarizare şi formelor
aplicate este salariul brut , mai mare decat cel net cu valoarea impozitului pe salariu si a altor
reţineri efectuate conform legii. Întreprinderea, la rândul ei, are de achitat o serie de contribuţii şi
taxe. Având în vedere reglementarile actuale din Romania intreprinderea are cheltuieli salariale
efective aflate in raport de circa 1,8/1 fata de salariul mediu brut.
Salariul de baza minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzator programului normal
de muncă, se stabileşte prin hotarâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a patronatelor.
Salariul minim este salariul considerat ca suficient pentru satisfacerea necesitatilor vitale de
alimente, îmbracaminte, educatie, etc. ale salariatilor, tinând cont de dezvoltarea economica si
culturala a fiecarei tari.
Astfel, salariul minim pe economie a urcat de la 100 lei noi, cât era în 2000, la 540 lei
noi, echivalent lunii octombrie din 2008. În medie, în intervalul amintit, salariul minim pe
economie a crescut anual cu 27.9% în termeni nominali şi cu 12,2% în termeni reali. Începând cu
1 iulie 2008, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată este de 540 lei lunar,
reprezentand 3,176 lei/ora.
România are cel mai redus salariu minim raportat la puterea de cumpărare din toate cele
27 de state membre ale Uniunii Europene. Salariul minim în România, în anul 2008, a fost de 137
de euro, cifră care plasează ţara pe penultimul loc înaintea Bulgariei, cu un salariu minim de 112
euro. Cel mai mare salariu minim garantat din UE este de 1.610 euro şi se înregistrează în
62
Luxembourg. Cu toate acestea însă, salariul minim din România a avut cel mai dinamic avans
anul trecut, comparativ cu remuneraţiile minime din restul statelor membre UE. Salariul minim
pe economie din România a înregistrat, în ultimii opt ani, cel mai mare ritm de creştere - atât în
termeni nominali, cât şi în termeni reali - din Uniunea Europeană.
Dacă salariul minim reprezintă salariul fixat pe cale legală pentru a garanta salariaţilor din
categoriile defavorizate un venit care sa le asigure un minim decent de subzistenta, salariul mediu
reprezinta media nivelurilor salariale înregistrate în economie la un anumit moment dat.
Trendul salarial a fost unul ascendent, salariu mediu pe economie înregistrand o creştere
continuă, el situându-se în prezent la nivelul de 1795 RON pentru salariul mediu brut, si 1327
pentru cel net. Salariul mediu brut a crescut de la 288 lei in 2000 la 1795 lei in 2008. În prezent,
salariul mediu lunar în România este de 1.751 de lei, ceea ce ar fi echivalentul a 470 de euro,
conform Institutului Naţional de Statistică. La nivelul Uniunii Europene Romania are cea mai
mare rata de crestere a salariului mediu brut. Cu toate acestea Romania mai are mult până la
atingerea unui nivel decent al acestui indicator economic raportat la ţările dezvoltate din Uniunea
Europeană.
Datele privind câştigul salarial şi costul mediu orar al forţei de muncă arată că, în
momentul de faţă, nivelul din România al acestor indicatori este aproape similar cu datele
înregistrate în unele state din Europa Centrală, în perioada 1996-1997. Vor mai trece cel puţin
patru ani până când salariul mediu net din România va ajunge la un nivel similar cu cel obţinut în
statele din Uniunea Europeană.
63
64
BIBLIOGRAFIE
7. www.ec.europa.eu/eurostat
8. www.contabilul.ro
9. www.fisc.ro
10. www.mediafax.ro
65