MANUAL 

DE UTILIZARE 

SET EDUCATIV CONRAD, 20 EXPERIMENTE ELECTRONICE 
Cod produs: 192296 
Autor: Burkhard Kainka 

 
 
Pasul 1. Introducere  
Începând cu inventarea tranzistorului, electronica nu a mai încetat să progreseze. În ziua de azi suntem înconjurați de 
dispozitive  ale  căror  circuite integrate conțin  milioane  de tranzistoare.  Dar  în  acelaşi  timp  din ce  în ce  mai  puțini  oameni  ştiu 
exact  cum  funcționează  de  fapt  un  (singur!)  tranzistor.  Decalajul  dintre  gradul  de  utilizare  şi  cel  de  înțelegere  al  electronicii 
creşte din ce în ce mai mult. E foarte simplu: luați câteva tranzistoare şi realizați câteva experimente simple – şi în fața dvs. se 
vor deschide nenumărate posibilități. Un simplu circuit cu tranzistoare poate rezolva o mulțime de probleme. Aşa că fiți creativi! 
  Un  tranzistor  este  o  componentă  cu  trei  conexiuni,  iar  rolul  său  este  de  a  controla  curentul  electric.  Cantitatea  de 
curent  care  circulă  este  reglată  prin  intermediul  unei  conexiuni  de  comandă  (gate).  Există  două  tipuri  de  tranzistoare. 
Tranzistoarele  bipolare  sunt  alcătuite  din  straturi  de  materiale  semiconductoare  N  şi  P.  În  funcție  de  succesiunea  straturilor, 
există  tranzistoare  NPN  (de  ex.  BC547)  şi  tranzistoare  PNP  (de  ex.  BC557).  Pe  de  altă  parte,  tranzistoarele  unipolare  sunt 
alcătuite  dintr‐un  singur  canal  semiconductor  a  cărui  conductivitate  este  modificată  de  un  câmp  electric.  Din  acest  motiv  se 
numesc tranzistoare cu efect de câmp (TEC). Un exemplu reprezentativ este tranzistorul MOSFET cu canal N BS170.  
  Acest  set  educativ  vă  va  ghida  primii  paşi  în  lumea  electronicii.  Începem  prin  a  vă  prezenta componentele. Diferitele 
experimente se realizează pe o placă test breadboard, fără lipire. Fiecare experiment este ilustrat de o schemă de conexiuni şi o 
fotografie de montaj. Fotografiile au doar un caracter sugestiv. Dvs. puteți asambla diferit componentele. În unele cazuri firele 
de conexiune ale componentelor au fost scurtate pentru ca reprezentarea fotografică să fie cât mai clară. Este recomandat ca 
dvs. să nu scurtați firele de conexiune, astfel încât să le mai puteți folosi şi la alte experimente.  
 
Placa test breadboard 
Toate  experimentele  se  montează  pe  o  placă  test  de  laborator.  Placa  are  în  total  270  de  contacte,  la  o  grilă  de  2,54  mm  şi 
permite conectarea sigură a componentelor. 

 
Fig. 1: Placa experimentală  
 
Placa are în zona de mijloc 230 de contacte legate prin benzi verticale cu 5 contacte. În plus, pe margini există 40 de 
contacte pentru alimentare, sub forma a două benzi orizontale a câte 20 de contacte. Aşadar, placa are două linii de alimentare 
independente. Figura 2 ilustrează toate conexiunile interne. Puteți observa şirurile scurte de contacte în zona de mijloc şi liniile 
lungi de alimentare de pe margini. 

 
Fig. 2: Şirurile de contacte interne  
 
Pentru a introduce componentele este nevoie de forță. Firele de conexiune se îndoaie cu uşurință. Este important ca 
acestea să fie introduse exact de sus în jos. Vă puteți folosi de o pensetă sau un cleştişor. Țineți sârma deasupra panoului, cât 
mai aproape de acesta, şi apăsați în jos pe verticală. Astfel puteți introduce şi firele de conectare sensibile, cum ar fi capetele 
cositorite ale clipsului bateriei. 
Pentru  experimente  aveți  nevoie  de  bucăți  de  sârmă  mai  scurte  şi  mai  lungi  pe care  trebuie  să  le tăiați  dvs.  din firul 
inclus. Pentru dezizolarea capetelor sârmelor este recomandat să tăiați izolația de jur împrejur cu un cuțit ascuțit.  
 
 
  
Bateria  
În continuare vă prezentăm componentele cu imaginea lor reală precum şi simbolurile grafice utilizate în schemele de 
conexiuni. În loc de baterie puteți utiliza de ex. un bloc de alimentare. 

 
Fig. 3: Bateria cu imaginea sa reală şi simbolul grafic  
 
Nu utilizați baterii alcaline sau acumulatoare, ci numai baterii obişnuite zinc‐carbon. Bateriile alcaline au o durată de 
funcționare mai lungă, însă în caz de defecțiune, de ex. scurtcircuit, acestea generează (la fel ca acumulatoarele) curenți cu o 
intensitate foarte mare care poate depăşi 5 A, putând cauza încălzirea severă a sârmelor subțiri sau chiar a bateriei. Pe de altă 
parte, curentul de scurtcircuit al unei baterii zinc‐carbon este de obicei mai mic de 1 A. Componentele sensibile pot fi distruse 
oricum, însă nu există risc de incendiu.  
Capsa pentru baterie inclusă are un cablu de conectare cu liță. Capetele de cablu sunt neizolate şi cositorite. Sunt deci 
suficient de rigide încât să le puteți introduce în contactele plăcii, dar se pot deforma în urma introducerilor frecvente. De aceea 
este recomandat să lăsați firele bateriei conectate în permanență şi să deconectați numai capsa bateriei. 
O singură celulă zinc‐carbon sau alcalină are o tensiune electrică de 1,5 V. O baterie este alcătuită din mai multe celule 
conectate în serie. Prin urmare, simbolurile grafice indică numărul de celule dintr‐o baterie. Pentru tensiuni mai mari, celulele 
din mijloc sunt indicate de obicei printr‐o linie punctată.  

 
Fig. 4: Simboluri grafice ale diferitelor tipuri de baterii  
 
Diodele electroluminiscente 
Setul  educativ  conține  două  leduri  roşii,  un  led  verde  şi  unul  galben.  Polaritatea  trebuie  respectată  la  toate  ledurile. 
Terminalul  negativ  se  numeşte  catod  şi  se  află  pe  firul  de  conectare  mai  scurtă.  Terminalul  pozitiv  este  anodul.  În  interiorul 
ledului puteți vedea suportul în formă de cupă al cristalului ledului care se află în dreptul catodului. Terminalul anodului este 
legat printr‐un fir extrem de subțire la un contact din partea superioară a cristalului. Spre deosebire de becurile incandescente, 
ledurile nu trebuie conectate niciodată direct la o baterie. Este nevoie întotdeauna de o rezistență în serie. 
-Catod
A C

+Anod
 
Fig. 5: Diodă electroluminiscentă 
 
Rezistențele 
Rezistențele din setul educativ sunt rezistențe cu peliculă de carbon cu o toleranță de ±5%. Materialul rezistenței este 
aplicat pe o tijă din ceramică şi acoperit cu un strat protector. Inscripționarea se face cu benzi colorate care indică atât valoarea 
rezistenței cât şi clasa de precizie. 

 
Fig. 6: Rezistență 
 
Rezistențele cu toleranță de ±5% sunt cuprinse în seria de valori E24, în care fiecare decadă conține 24 de valori situate 
la distanțe aproximativ egale față de valorile adiacente. 
 
Tabelul 1: Valorile rezistențelor pentru seria E24 
1.0  1,1  1,2  1,3  1,5 1,6 
1,8  2,0  2,2  2,4  2,7 3,0 
3,3  3,6  3,9  4,3  4,7 5,1 
5,6  6,2  6,8  7,5  8,2 9,1 
 
Codul de culori se citeşte începând cu banda cea mai apropiată de marginea rezistenței. Primele două benzi reprezintă 
două cifre, iar a treia factorul de multiplicare a valorii rezistenței în ohmi. Cea de‐a patra bandă indică toleranța. 
 
 

2 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o   
  
Tabelul 2: Codurile de culori pentru rezistențe 
Culoarea  Banda 1  Banda 2  Banda 3 Banda 4
Cifra 1  Cifra 2  Multiplicare   Toleranță  
Negru     0  1 
Maro   1  1  10  1%
Roşu   2  2  100 2%
Portocaliu  3  3  1.000
Galben   4  4  10.000
Verde   5  5  100.000 0,5%
Albastru   6  6  1.000.000
Violet   7  7  10.000.000
Gri   8  8   
Alb   9  9   
       
Auriu       0,1 5%
Argintiu       0,01 10%
 
O  rezistență  cu  benzi  de  culoare  galbenă,  violet,  maro  şi  aurie  are  o  valoare  de  470    cu  o  toleranță  de  5%.  Setul 
educativ conține două rezistențe cu următoarele valori: 
470   galben, violet, maro 
1 k  maro, negru, roşu
22 k  roşu, roşu, portocaliu 
470 k  galben, violet, galben 
 
Tranzistoarele NPN 
Tranzistoarele  sunt  componente  care  amplifică  curenții  slabi.  Setul  educativ  conține  două  tranzistoare  de  siliciu  NPN 
BC547B. Terminalele tranzistorului sunt emitorul (E), baza (B) şi colectorul (C). Terminalul bază este în mijloc. Emitorul este în 
partea dreaptă a tranzistorului, dacă vă uitați la inscripții şi conexiunile sunt orientate în jos.  

 
Fig. 7: Tranzistorul NPN BC547  
 
Tranzistoarele PNP 
Tranzistorul  PNP  BC557B  are  aceeaşi  poziționare  a  terminalelor  şi  se  deosebeşte  de  tranzistorul  NPN  numai  prin 
polaritate. În schema de conexiuni săgeata emitorului este orientată spre interior.  

 
Fig.8: Tranzistorul PNP  
 
MOSFET 
Nici  tranzistorul  cu  efect  de  câmp  (MOSFET)  BS170  nu  arată  foarte  diferit  față  de  un  tranzistor  bipolar.  Îl  puteți 
identifica  numai  după  inscripție.  Terminalele  tranzistorului  se  numesc  sursă  (S),  gate  (G)  şi  drain  (D).  Terminalul  sursă  este  în 
partea dreaptă a tranzistorului, dacă vă uitați la inscripții şi terminalele sunt orientate în jos.  

 
Fig.9: Tranzistorul MOSFET  
 

3 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o   
  
Condensatoarele  
Condensatorul este o componentă electronică importantă. Este alcătuit din două suprafețe metalice şi un strat izolator. 
La aplicarea unei tensiuni electrice, între plăcile condensatorului se formează un câmp electric în care se stochează energie. Un 
condensator cu o suprafață mare a plăcilor şi o distanță mică între plăci are o capacitate mare, ceea ce îi permite să stocheze o 
sarcină mare la o tensiune dată. Capacitatea unui condensator se măsoară în farazi (F). 
Materialul  izolator  (dielectric)  asigură  o  capacitate  mai  mare  decât  o  izolare  cu  aer.  Condensatoarele  cu  discuri 
ceramice  utilizează  un  material  ceramic  special  care  permite  atingerea  unor  capacități  ridicate  la  dimensiuni  reduse.  Setul 
educativ  conține  un  condensator  cu  plăci  ceramice  de  10nF  (inscripție:  103,  10.000  pF)  şi  două  de  100  nF  (inscripție:  104, 
100.000 pF). 

 
Fig. 10: Condensator ceramic 
 
Condensatoarele electrolitice 
Cu ajutorul condensatoarelor electrolitice obțineți o capacitate ridicată. Izolarea se face printr‐o peliculă foarte fină de 
oxid  de  aluminiu.  Condensatoarele  electrolitice  conțin  un  electrolit  lichid  şi  folii  de  aluminiu  înfăşurate  cu  suprafață  mare. 
Tensiunea  poate  fi  aplicată  numai  într‐un  singur  sens.  În  sens  greşit  se  formează  un  curent  de  scurgere  care  degradează 
progresiv stratul izolator, ceea ce duce la distrugerea componentei. Polul negativ este marcat de o bandă albă şi are un fir de 
conexiune mai scurt.  

 
Fig. 11: Condensator electrolitic  
 
Pasul 2. Amplificarea de curent 
Circuitul din Fig.12 ilustrează funcția de bază a tranzistorului NPN. Există două circuite. În circuitul de comandă circulă 
un curent de bază slab; în circuitul de sarcină circulă un curent mai mare. Ambii curenți străbat emitorul. Deoarece emitorul este 
situat în punctul de referință comun al circuitului, acest circuit se mai numeşte şi circuit de emitor. Odată deschis circuitul de 
bază,  nu  mai  circulă  niciun  curent  de  sarcină.  Curentul  de  bază  este  mult  mai  slab  decât  curentul  de  colector.  Prin  urmare, 
curentul slab de bază este amplificat aşa încât să formeze un curent mai mare de colector. Rezistența de bază este de 470 de ori 
mai mare decât rezistența în serie din circuitul de sarcină. Curentul slab de bază poate fi identificat după luminozitatea scăzută a 
ledului  verde.  Tranzistorul  BC584B  amplifică  curentul  de  bază  de  circa  300  de  ori,  aşa  încât  ledul  roşu  luminează  mult  mai 
puternic decât cel verde.  

verde roşu

 
Fig. 12: Tranzistor NPN din circuitul de emitor  
 
Conectați o a doua rezistență de 470  în paralel cu rezistența de bază existentă. Curentul de bază va creşte, la fel şi 
curentul de colector. Acum tranzistorul este interconectat în totalitate, ceea ce înseamnă că un curent de bază mai mare nu mai 
poate  creşte  valoarea  curentului  de  colector.  Dacă  conectați  în  paralel  o  rezistență  de  22  ,  ledul  roşu  nu  va  lumina  mai 
puternic. Acum tranzistorul funcționează ca un comutator. Între colector şi emitor există o cădere de tensiune foarte mică de 
circa 0,1 V. Curentul de colector este deja limitat de consumator şi nu mai poate creşte. Între bază şi emitor există o tensiune de 
circa 0,6 V care se modifică foarte puțin în caz de variații ale curentului. 

4 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o   
  

 
Fig. 13: Amplificarea de curent  
 
Ledurile indică curenții. Ledul roşu luminează puternic, cel verde foarte slab. Curentul de bază poate fi identificat numai 
într‐o încăpere complet întunecată sub forma luminii slabe a ledului verde. Această diferență este semnul unei mari amplificări 
de curent. 
 
Pasul 3. Inversarea pozitivului cu negativul 
Un  tranzistor  PNP  are  exact  aceeaşi  funcție  ca  un  tranzistor  NPN,  însă  cu  polaritate  inversă.  Aşadar,  emitorul  se  află 
acum la polul pozitiv al bateriei. 

roşu

verde

 
Fig. 14: Tranzistor PNP din circuitul de emitor  
 
Montați  circuitul  cu  tranzistorul  PNP  BC557  şi  studiați  şi  aici  amplificarea  de  curent  cu  diferite  rezistențe  de  bază.  Şi 
BC557B amplifică curentul de circa 300 de ori. 

 
Fig. 15: Studiul amplificării de curent cu BC557  
 
Pasul 4. Comanda de temporizare 
Scopul  acestui  circuit  este  realizarea  unei  lanterne  cu  led  cu  lumină  remanentă  automată.  Iluminatul  interior  al 
automobilelor  funcționează  adesea  pe  acest  principiu:  după  ce  coborâți  din  maşină,  lumina  rămâne  aprinsă  un  anumit  timp, 
după care se stinge lent.  
  Dacă  țineți  un  condensator  electrolitic  pe  baterie  respectând  polaritatea  corectă,  acesta  preia  o  sarcină  electrică. 
Sarcina  se  menține  mult  timp  după  îndepărtarea  de  baterie.  Condensatorul  electrolitic  poate  fi  apoi  conectat  la  un  led.  Se 
produce o scânteie scurtă de lumină. Condensatorul electrolitic se descarcă în câteva momente.  
  Pentru  a  prelungi  timpul  de  descărcare  al  condensatorului  puteți  utiliza  amplificarea  de  curent  a  unui  tranzistor. 
Circuitul ilustrat în Fig.16 utilizează un condensator electrolitic de 100 µF pe post de condensator de încărcare. După o apăsare 
scurtă a comutatorului cu buton, acesta este încărcat şi de acum eliberează curentul de bază al circuitului de emitor pentru mai 
mult timp. 

5 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o   
  

verde roşu

 
Fig. 16: Oprirea temporizată 
 
Rezistența mare de bază prelungeşte considerabil timpul de descărcare. După două secunde condensatorul electrolitic 
este deja aproape descărcat. Însă după acest timp curentul de bază încă este suficient pentru o comandă slabă a tranzistorului. 
Curentul de colector scade progresiv.  

 
Fig. 17: Lanternă cu lumină remanentă  
 
Atâta timp cât mențineți apăsat butonul, ledul dispune de luminozitatea maximă. Dar o apăsare scurtă a butonului este 
suficientă pentru a aprinde ledul. Apoi acesta rămâne aprins timp de circa două secunde, după care luminează din ce în ce mai 
slab. După aproximativ un minut încă se mai poate observa o licărire slabă. De fapt, ledul nu se stinge complet nici după un timp 
mai îndelungat. Însă curentul scade la o valoare atât de mică încât nu mai are niciun efect vizibil.  
 
Pasul 5. Senzorul de atingere  
O  lampă  poate  fi  controlată  cu  ajutorul  unui  comutator  simplu.  Însă  cu  ajutorul  unui  circuit  cu  tranzistoare  puteți 
construi un senzor tactil. Două fire sau contacte metalice care nu se ating între ele, ci la atingerea degetului dvs.  
Puteți  multiplica  factorii  de  amplificare  de  curent  a  două  tranzistoare  dacă  amplificați  încă  o  dată  curentul  deja 
amplificat  al  primului  tranzistor  luat  drept  curent  de  bază  al  celui  de‐al  doilea  tranzistor.  Circuitul  ilustrat  în  Fig.  18  se  mai 
numeşte circuit Darlington. 

roşu

deget

 
Fig. 18: Circuitul Darlington  
 
Pornind  de  la  un  factor  de  amplificare  de  300  pentru  fiecare  dintre  tranzistoare,  circuitul  Darlington  asigură  o 
amplificare  de  90.000.  O  rezistență  de  bază  de  10  M  este  deja  suficientă  pentru  a  aprinde  un  led.  Într‐un  experiment  real 
puteți  utiliza  un  contact  tactil  în  locul  rezistenței  cu  valoare  ohmică  foarte  mare.  Datorită  amplificării  mari  este  de  ajuns  o 
atingere uşoară cu degetul uscat. Rezistența suplimentară de protecție din cablul care duce la baterie protejează tranzistoarele 
în cazul unei conectări directe accidentale a contactelor tactile. 

6 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o   
  

 
Fig. 19: Senzorul tactil  
 
Pasul 6. Detectorul de mişcare 
Acest  circuit  are  un  fir  la  intrarea  primului  tranzistor.  Dacă  cineva  se  mişcă  în  apropierea  firului,  ledul  se  aprinde. 
Mişcându‐se pe o suprafață izolatoare, orice persoană se încarcă cu o sarcină electrică fără să îşi dea seama. Dacă trecem apoi 
pe  lângă  obiecte  conductoare,  forțele  electrostatice  deplasează  sarcinile  electrice  creând  un  curent  slab,  care  aici  este 
amplificat.  Circuitul  Darlington  comandă  un  tranzistor  PNP  şi  astfel  curentul  se  amplifică  din  nou  de  300  de  ori.  Acum  sunt 
suficienți doar câțiva picoamperi pentru ca ledul roşu să lumineze vizibil. 

roşu

 
Fig. 20: Amplificarea de curent cu trei tranzistoare  
 

 
Fig. 21: Amplificare senzor pentru câmpuri electrice  
 
Pentru  primul  test  al  circuitului  se  poate  utiliza  un  fir  scurt  de  10  cm.  În  mod  normal,  după  câțiva  paşi  pe  o  podea 
izolatoare veți fi acumulat o sarcină electrică suficientă. Apoi mişcați mâna în apropierea firului senzor. Luminozitatea ledului se 
modifică. 
Pentru a creşte sensibilitatea circuitului puteți conecta un fir senzor mai lung. Poate fi o sârmă neizolată sau un cablu 
izolat. Senzorul devine şi mai eficient dacă în plus legați la pământ polul negativ al bateriei. În acest scop este suficient să rugați 
o altă persoană să atingă circuitul. Acum circuitul detectează dacă cineva trece prin fața lui la o distanță de jumătate de metru. 
Ledul clipeşte la fiecare pas. La contactul direct cu capătul neizolat al firului ledul luminează continuu. Acest lucru se datorează 
câmpurilor alternative de 50Hz prezente inevitabil în cameră. Într‐adevăr, ledul nu luminează continuu, ci clipeşte cu o frecvență 
de 50Hz.  
 
Pasul 7. Ledul ca senzor de lumină 
Acest  senzor  de  lumină  controlează  luminozitatea  unui  led.  Atunci  când  senzorul  este  luminat,  ledul  se  aprinde;  pe 
întuneric rămâne stins. De fapt, dacă la diodă este aplicată tensiune în direcție inversă curentul care o străbate este practic nul. 
De  fapt  există  totuşi  un  curent  invers  foarte  slab,  de  ex.  de  ordinul  câtorva  nanoamperi,  care  în  mod  normal  este  neglijabil. 
Factorul mare de amplificare al circuitului Darlington permite totuşi realizarea de experimente cu curenți extrem de slabi. Astfel, 
însuşi curentul invers al unui led depinde de iluminare, iar ledul este în acelaşi timp o fotodiodă. Curentul fotoelectric extrem de 
slab al ledului roşu este amplificat de două tranzistoare în aşa măsură încât ledul verde se aprinde. 

7 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o   
  

roşu verde

 
Fig. 22: Amplificarea curentului invers al ledului  
 
Într‐un  experiment  practic  este  clar  că  în  condiții  de  iluminare  ambiantă  normală  ledul  din  dreapta  este  aprins. 
Umbrirea ledului senzor cu mâna determină modificarea luminozității ledului indicator. 

 
Fig. 23: Senzorul led de lumină  
 
Pasul 8. Luminozitatea constantă 
Uneori este nevoie de curent constant, cât mai puțin dependent de fluctuațiile de tensiune. Astfel un led ar străluci cu 
aceeaşi luminozitate chiar dacă tensiunea bateriei este mai slabă. Circuitul ilustrat în Fig. 24 este un circuit simplu de stabilizare. 
Ledul roşu de la intrare stabilizează tensiunea de bază la circa 1,8 V. Cum tensiunea de bază a emitorului se menține în jurul 
valorii  de  0,6  V,  tensiunea  la  nivelul  rezistenței  emitorului  este  de  circa  1,2  V.  Prin  urmare,  rezistența  determină  curentul 
emitorului şi totodată curentul de colector de cca. 2,5 mA.  
  Ledurile  din  circuitul  de  colector  nu  au  nevoie  de  o  rezistență  în  serie  deoarece  curentul  lor  este  regularizat  de 
tranzistor. Sursa de curent constant funcționează şi ea cu diferite sarcini. Indiferent dacă utilizați ambele leduri ale circuitului de 
colector sau scurtcircuitați unul din ele, circuitul de colector rămâne stabil.  

verde

galben

roşu

 
Fig. 24: Sursă de curent stabilizată  
 

 
Fig. 25: Stabilizarea luminozității ledului 
 

8 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o   
  
Verificați rezultatele cu ajutorul unei baterii noi şi a alteia foarte uzate. Atâta timp cât încă există o tensiune reziduală 
luminozitatea  ledului  rămâne  aproape  aceeaşi.  Pentru  un  singur  led  tensiunea  bateriei  poate  fi  mai  slabă  decât  pentru  două 
leduri, în al doilea caz fiind nevoie de cel puțin 6 V.  
 
Pasul 9. Senzorul de temperatură 
Acest circuit indică variațiile de temperatură prin intermediul luminozității ledurilor. Este suficient să atingeți senzorul 
de temperatură cu degetul. Circuitul ilustrat în Fig.26 reprezintă o aşa‐zisă oglindă de curent. Curentul care străbate rezistența 
de  1  este  reflectat  în  cele  două  tranzistoare  şi  reapare,  cu  aproape  aceeaşi  valoare,  sub  forma  curentului  de  colector  al 
tranzistorului din dreapta. Baza şi emitorul fiind interconectate în cazul tranzistorului din stânga, automat apare o tensiune de 
bază  a  emitorului  de  circa  0,  6  V  în  direcția  curentului  de  colector  predefinit.  Teoretic,  cel  de‐al  doilea  tranzistor  ar  trebui  să 
prezinte acum acelaşi curent de colector, cu exact aceleaşi date şi aceeaşi tensiune de bază a emitorului. Practic, însă, de obicei 
apar mici diferențe. Oglinda de curent funcționează în acelaşi timp ca sursă de curent constant. Prin urmare, dacă şuntați ledul 
verde luminozitatea ledului galben rămâne neschimbată.  

roşu verde

galben

 
Fig. 26: Oglinda de curent  
 

 
Fig. 27: Tranzistorul ca senzor de temperatură 
 

Circuitul se poate utiliza ca senzor de temperatură. Atingeți unul dintre tranzistoare cu degetul. Se produce o încălzire 
care modifică curentul de ieşire şi se manifestă vizibil prin modificarea luminozității ledului. În funcție de tranzistorul atins, puteți 
creşte  sau  descreşte  uşor  luminozitatea  ledului  din  dreapta.  În  funcție  de  temperatura  ambiantă  puteți  obține  o  creştere  de 
până la 10oC cu ajutorul degetului, ceea ce este deja destul de vizibil. Diferența de luminozitate devine şi mai clară dacă încălziți 
cu grijă unul din tranzistoare cu ajutorul unui pistol de lipit.  
 
Pasul 10. Închiderea şi deschiderea unui circuit 
Trecem  la  circuitele  digitale:  spre  deosebire  de  circuitele  analogice  în  care  cantitatea de  curent care  circulă  este mai 
mare  sau  mai  mică,  circuitele  digitale  pot  fi  ori  complet  închise,  ori  complet  deschise.  Stările  Închis  şi  Deschis  mai  sunt 
reprezentate prin Unu şi Zero. Circuitul ilustrat aici poate fi considerat un kit de bază în informatică. 
Circuitele cu două stări stabile se numesc circuite basculante sau circuite bistabile. Un led poate fi aprins sau stins, dar 
niciodată  „pe  jumătate  aprins”.  Fig.  28  ilustrează  un  circuit  bistabil  simplu.  În  principiu,  circuitul  constă  din  două  etaje  de 
amplificare cuplate cu retroacțiune închisă. 

roşu verde

 
Fig. 28: Circuit basculant bistabil  

9 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o   
  
Circuitul basculează spre una din cele două stări posibile. Dacă tranzistorul din dreapta este conductor, cel din stânga 
este  blocat  şi  invers.  Tranzistorul  conductor  are  o  tensiune  de  colector  joasă,  întrerupând  astfel  curentul  de  bază  al  celuilalt 
tranzistor.  De  aceea,  odată  cuplată  o  stare  de  comutare,  aceasta  rămâne  stabilă  până  când  este  schimbată  de  la  unul  din 
comutatoarele cu buton. 

 
Fig. 29: Circuitul bistabil  
 
Aplicați tensiunea de funcționare. Veți observa că unul din cele două leduri este aprins, însă nu se poate prezice care 
dintre părți se va activa. De obicei, partea spre care basculează circuitul este determinată de diferența de amplificare de curent 
dintre tranzistoare. 
Acum  utilizați  un  jumper  pentru  a  bloca  unul  din  tranzistoare.  Starea  selectată  se  menține  şi  după  înlăturarea 
jumperului. Cele două stări mai sunt reprezentate prin Setare (S) şi Resetare (R), de unde şi denumirea RS flip‐flop. 
 
Pasul 11. Aprinderea şi stingerea 
Un circuit bistabil poate fi montat de asemenea cu ajutorul unui tranzistor NPN şi a unuia PNP. Curentul de colector al 
unui tranzistor devine în acelaşi timp curentul de bază al celuilalt tranzistor. De aceea, ambele tranzistoare sunt ori blocate, ori 
conductoare. După activare, circuitul este inițial blocat. O scurtă acționare a comutatorului S1 îl comută în starea de conducție. 
Această stare este acum memorată şi se menține atâta timp cât tensiunea de funcționare rămâne conectată. Tranzistoarele nu 
revin la starea blocată decât dacă se deconectează tensiunea de funcționare. 

verde

 
Fig. 30: Starea de conducție şi starea blocată  
 
O  conexiune  scurtă  S1  vă  permite  să  activați  circuitul  aşa  încât  ledul  să  se  aprindă.  S2,  dimpotrivă,  poate  dezactiva 
starea  de  conducție.  S3  aprinde  ledul,  dar  în  acelaşi  timp  anulează  starea  de  conducție  a  tranzistoarelor.  Aşadar,  după 
deschiderea lui S3 ledul se stinge. 

 
Fig. 31: Aprinderea sau stingerea  
 
Pasul 12. Semnalizatorul simetric 
Acest  semnalizator  electronic  funcționează simetric:  două  leduri  sunt  comutate  automat  de  aşa  manieră  încât  atunci 
când  unul  este  aprins,  celălalt  este  stins.  Circuitul  semnalizatorului  simetric  ilustrat  în  Fig.32  se  mai  numeşte  multivibrator. 
Retroacțiunea  se  realizează  prin  intermediul  a  două  condensatoare.  La  condensatoarele  electrolitice  trebuie  să  țineți  cont  de 
polaritate, deoarece tensiunea medie a colectorului respectiv este mai mare decât cea opusă, a bazei. Starea circuitului rămâne 
stabilă numai atâta timp cât inversarea de sarcină a condensatoarelor rămâne activă. Apoi circuitul basculează în cealaltă stare. 

10 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o   
  
Cu  două  condensatoare  electrolitice  de  100  µF  se  obține  o  frecvență  a  intermitențelor  foarte  slabă,  cu  mai  puțin  de  cinci 
alternanțe complete pe minut. 

roşu verde

 
Fig. 32: Multivibratorul  
 

 
Fig. 33: Semnalizator simetric lent  
 
Pasul 13. Semnalizatorul simplu cu led  
Un semnalizator dintr‐un autovehicul controlează de obicei o singură lampă. Aici este montat încă un circuit basculant 
automat.  Circuitul  necesită  un  singur  condensator.  Două  tranzistoare  într‐un  circuit  emitor  formează  un  amplificator. 
Retroacțiunea de la ieşire la intrare trece printr‐un condensator care se încarcă şi se descarcă repetat. 

verde

 
Fig. 34: Multivibratorul  
 

 
Fig. 35: Semnalizatorul led  
 
Pasul 14. Semnalizatorul intermitent led 
Acest circuit produce semnale luminoase scurte regulate. Atâta timp cât condensatorul rămâne încărcat, toate cele trei 
tranzistoare  rămân  blocate.  Tensiunea  de  la  baza  tranzistorului  din  mijloc  creşte  lent.  La  circa  +0,6  V  tranzistorul  din  mijloc 
devine  conductor  şi  furnizează  curentul  de  bază  pentru  tranzistorul  PNP.  Tensiunea  sa  de  colector  creşte  şi  aprinde  ledul.  În 
acelaşi  timp,  condensatorul  electrolitic  furnizează  un  curent  de  bază  pulsatil,  puternic  şi  scurt.  Tranzistorul  din  stânga  al 
circuitului are rolul de a asigura frecvența corectă de funcționare a circuitului. Se generează circa un semnal luminos pe secundă. 

11 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o   
  

verde

 
Fig. 36: Circuitul semnalizatorului luminos intermitent  
 
Înlăturați  din  circuit  rezistența  de  1    montată  în  paralel  cu  ledul:  pauza  dintre  semnalele  luminoase  se  prelungeşte 
considerabil.  Tranzistorul din  stânga  se  blochează  numai la  descărcarea  completă  a  condensatorului  electrolitic. Numai  atunci 
tensiunea de colector creşte lent şi poate permite un nou impuls. 

 
Fig. 37: Semnalizator luminos led  
 
Pasul 15. Senzorul tactil MOSFET 
Acest  circuit  cu  MOSFET  BS170  (metal  oxide  semiconductor  field  effect  transistor  /  tranzistor  cu  efect  de  câmp 
semiconductor cu oxid metalic) comandă un led cu ajutorul a două perechi de contacte pe care le puteți conecta direct sau prin 
atingerea degetului. După o conexiune scurtă a contactelor starea respectivă este menținută pentru o perioadă mai lungă.  
Tranzistorul NPN a fost prezentat în primul experiment cu un circuit simplu de bază. Este nevoie de un curent de bază 
care  să  permită  formarea  unui  curent  de  colector.  Un  experiment  similar  cu MOSFET  BS170  arată un comportament  complet 
diferit. MOSFET are trei terminale: gate (G), sursă (S) şi drain (D). De data aceasta, curentul comandat nu mai depinde de un 
curent de intrare, ci mai degrabă de tensiunea aplicată între G şi S. Dacă există o tensiune pozitivă de circa 2 V sau mai mult la 
gate, tranzistorul este conductor. Terminalul gate este complet izolat şi formează un condensator mic de circa 20 pF. Odată gate 
încărcat, tensiunea sa se menține pentru mult timp. 

 
Fig. 38: Circuit MOSFET de bază  
 
Conectați scurt terminalele A şi B pentru a încărca gate. Ledul se aprinde şi rămâne aprins. Conectați contactele C şi D 
pentru  a  descărca  gate  şi  a  stinge  ledul.  Fiecare  dintre  aceste  două  stări  posibile  se  menține  pentru  o  perioadă  relativ  lungă. 
Aşadar, experimentul demonstrează principiul de funcționare al unui acumulator dinamic care stochează de asemenea o sarcină 
electrică  prin  care  să  ilustreze  stările  unu  şi  zero.  Acest  circuit  este  în  acelaşi  timp  un  comutator  tactil  simplu  deoarece  la 
atingerea contactelor A şi B sau C şi D are acelaşi efect ca un contact direct. 
Atenție! Nu depăşiți o tensiune gate de peste 20V deoarece poate duce la distrugerea tranzistorului. De aceea trebuie 
să aveți grijă la sarcina electrostatică. Atingeți mai întâi un terminal cu tensiune de funcționare pentru a devia orice eventuală 
sarcină. Este foarte periculos pentru tranzistor ca două persoane să atingă acelaşi circuit în acelaşi timp. O diferență de sarcină 
între cele două persoane poate cauza la nivelul tranzistorului o descărcare care să îl distrugă. 

12 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o   
  

 
Fig. 39: Încărcare şi descărcare gate  
 
Pasul 16. Dimmer cu senzor 
Adăugarea unui condensator suplimentar între gate şi drain permite de asemenea şi stări intermediare dintre „complet 
închis” şi complet deschis”. Dacă tensiunea gate scade, curentul drain scade şi la fel şi tensiunea ledului şi a rezistenței sale în 
serie. Prin urmare, tensiunea drain creşte. Acest lucru este posibil numai dacă condensatorul este încărcat. Orice modificare a 
tensiunii drain contracarează o modificare a tensiunii gate. Aşadar, la un curent de intrare slab luminozitatea ledului se modifică 
doar  lent.  Atingerea  contactelor  A  şi  B  creşte  luminozitatea  ledului.  Dimpotrivă,  pentru  a  scădea  luminozitatea  trebuie  atinse 
contactele C şi D. Timpul de reacție la contactul tactil este diferit în cele două cazuri. Creşterea luminozității are loc mai rapid 
decât scăderea sa deoarece tensiunea de încărcare este mai mare.  

 
Fig. 40: Dimmer tactil  
 

 
Fig. 41: Luminozitate reglabilă  
 
Pasul 17. Electrometrul  
Un electrometru este un aparat de măsură care detectează sarcinile electrice mici. Obiectele sau persoanele încărcate 
electric  sunt  înconjurate  de  un  câmp  electric  care  poate  încărca  obiectele  izolate  înconjurătoare  prin  influență  electrostatică. 
Acest lucru este valabil şi pentru gate‐ul izolat al lui BS170. La intrarea circuitului este conectat un fir izolat. Sarcinile electrice din 
zona înconjurătoare influențează luminozitatea ledului. Puteți de ex. să frecați o riglă de plastic de o țesătură şi să o țineți în 
apropierea circuitului. Păstrați o distanță de siguranță de 10 cm pentru a evita deteriorarea tranzistorului MOSFET.  
Starea  inițială  este  incertă;  tranzistorul  ar  putea  deci  să  fie  complet  blocat  sau  complet  conductor.  În  ambele  cazuri 
efectul micilor diferențe de tensiune al gate este nul. De aceea există un întrerupător de pornire cu care puteți conecta scurt 
gate şi drain. Tensiunea gate se setează în zona mediană la cca. 2 V. 

13 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o   
  

 
Fig. 42: Electrometrul  
 

 
Fig. 43: Detectarea sarcinilor electrice 
 
Pasul 18. Ledurile ca celule fotovoltaice 
Acest experiment prezintă o altă modalitate de realizare a unui senzor simplu de lumină. De data aceasta utilizați un 
BS170.  Două  leduri  servesc  drept  senzori  de  lumină.  În  capitolul  16  se  utiliza  un  led  ca  senzor  de  lumină  cu  ajutorul  a  două 
tranzistoare NPN  într‐un circuit  Darlington.  Datorită  rezistenței  sale de intrare  aproape  infinite,  un  singur MOSFET  poate  face 
singur  acelaşi  lucru.  Însă  de  data  aceasta  aveți  nevoie  de  două  leduri  ca  senzori  de  lumină.  Ledurile  se  utilizează  ca  celule 
fotovoltaice  capabile  să  furnizeze  tensiune.  Începând  de  la  o  tensiune  gate  de  2  V  BS170  devine  conductor.  În  condiții  de 
iluminare  suficientă,  două  leduri  pot  produce  împreună  tensiunea  necesară.  Efectul  se  vede  chiar  la  o  creştere  mică  a 
luminozității. Experimentați de asemenea cu leduri diferite. Un led verde furnizează o tensiune ceva mai mare decât unul roşu. 

 
Fig. 44: Ledurile ca celule fotovoltaice  
 

 
Fig. 45: Senzorul de lumină  
 
Pasul 19. Senzorul de temperatură cu condensator 
Puteți utiliza un condensator ceramic de 100 nF ca senzor de temperatură. Un astfel de condensator are un coeficient 
mare de temperatură. Capacitatea scade la încălzire. În acest experiment comutatorul trebuie să fie inițial închis şi apoi deschis 
din  nou.  Tensiunea  gate  se  adaptează  automat  la  tensiunea  de  prag  de  aproximativ  2  V;  ledul  este  aprins.  Tensiunea 
condensatorului de 100 nF este de circa 7 V.  
Acum  atingeți  foarte  uşor  condensatorul  cu  degetul.  Temperatura  va  creşte.  Sarcina  stocată  în  condensator  rămâne 
constantă. Dar din moment ce capacitatea scade, tensiunea condensatorului creşte, ceea ce duce la o scădere a tensiunii grilei 

14 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o   
  
şi, prin urmare, a curentului drain. O atingere uşoară este suficientă pentru a determina o scădere considerabilă a luminozității 
ledului. Acest circuit reacționează la variațiile de temperatură cu o sensibilitate mult mai mare decât circuitul cu tranzistoare din 
capitolul 18. Atunci când condensatorul senzorului se răceşte, ledul revine la luminozitatea inițială. 

verde

 
Fig 46: Evaluarea tensiunii condensatorului  
 

 
Fig. 47: Senzorul de temperatură  
 
Pasul 20. Iluminarea temporizată 
Lumina este aprinsă prin apăsarea comutatorului cu buton şi apoi rămâne aprinsă timp de circa un minut. Trecerea de 
la lumină la întuneric este progresivă, dar relativ rapidă. Condensatorul electrolitic se încarcă la 9 V prin apăsarea butonului şi se 
descarcă  prin  intermediul  rezistenței  de  470  .  Atâta  timp  cât  tensiunea  gate  este  mai  mare  de  cca.  2,6  V,  TEC  conduce  şi 
furnizează curentul de bază pentru tranzistorul NPN, iar ledul se aprinde. Dacă tensiunea de intrare scade, conductivitatea TEC 
scade. Odată ce tensiunea de bază a tranzistorului NPN a scăzut sub cca. 0,6 V, nu mai circulă niciun curent de colector notabil şi 
ledul se stinge.  

verde

 
Fig. 48: Descărcarea lentă a condensatorului 
 

 
Fig. 49: Iluminarea temporizată  
 
Pasul 21. Semnalizatorul progresiv 
Un  semnalizator  cu  led  cu  fluctuație  progresivă  a  luminozității  poate  avea  un  efect  relaxant  dacă  frecvența  este 
adecvată.  Luminozitatea  urmează  o  curbă  sinusoidală.  Acest  circuit  activează  cu  precizie  două  leduri  în  opoziție  de  fază.  Prin 
urmare, lumina se modifică progresiv alternând între roşu şi verde. 

15 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o   
  

verde roşu

 
Fig. 50: Oscilator cu defazare  
 
La activarea circuitului condensatoarele electrolitice sunt încă descărcate. Deci BS170 este blocat, iar tranzistorul NPN 
este conductor. Inițial luminează numai ledul roşu. Apoi circuitul încearcă să oscileze la un nivel intermediar al curentului, dar 
oscilează constant generând un semnal sinusoidal prin care mai întâi este unul din tranzistoare conductor şi apoi celălalt. 

 
Fig. 51: Semnalizatorul progresiv  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Aceste instrucțiuni de utilizare sunt o publicație a German Electronics SRL (Sucevei nr.14/201, Oradea, România) şi Conrad Electronic SE (Lindenweg, D‐92242 
Hirschau, Germania). 
Toate drepturile, inclusiv cele aferente traducerii, sunt rezervate. Reproducerea prin orice mijloace, de exemplu prin fotocopiere, microfilmare, sau prin introducerea în sisteme electronice de procesare a datelor, 
necesită  în  prealabil  aprobarea  scrisă  a  editorului.  Retipărirea,  chiar  şi  parțială,  este  interzisă.  Aceste  instrucțiuni  de  utilizare  reflectă  specificațiile  tehnice  ale  produsului  la  data  tipăririi  manualului  de  utilizare. 
Producătorul îşi rezervă dreptul de a opera modificări de natură tehnică sau de design fără o înştiințare prealabilă. 
© 2011 by Conrad Electronic SE & German Electronics SRL (ediția în limba română) 
Toate drepturile rezervate 
 
 

16 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o