Sunteți pe pagina 1din 6

TEMA III

Intervenția timpurie și educația copiilor cu deficiențe de auz în Australia

Intervenția timpurie și educația copiilor cu deficiențe de auz au fost întotdeauna probleme


de o importanță vitală. Deaf Australia pledează în interesul copiilor cu deficiențe de auz încă
din momentul infintățrii ei în anul 1986.

Deaf Australia își dorește să îmbunătățească calitatea vieții tuturor oamenilor cu deficiențe de
auz. Asociația este condusă exclusiv de membri ai comunității persoanelor cu deficiențe de
auz. În cei 34 ani de la infințare, Deaf Australia are o multitudine de realizări, cum ar fi
imputernicirea persoanelor cu deficiențe de auz, creșterea accesului la servicii și informații.

Copiii cu deficiențe de auz sunt un grup deosebit de unic reprezentat de Deaf Australia. Această
organizație vorbește în locul lor, crescând conștientizarea problemelor care au un impact asupra
vieții acestor copii și familiile lor.

Comunicarea pătrunde în fiecare aspect al vieții noastre. Oamenii sunt ființe sociale, iar unul
dintre cele mai îmbogățitoare aspect ale vieții este atunci când împărtășim experiențele și
gândurile noastre.

Astfel, este imperativ să ne asigurăm că fiecare copil are ocazia să îți dezvolte abilitățile
ligvistice la maximum. În special, este important ca la o vârstă fragedă, când creierul este
plastic, copiii să își dezvolte căile neuronale. Dacă limba nu este dobândită într-o anumită
perioadă, aceste căi nu se pot conecta, iar capacitatea copilului de a comunica poate fi
compromise.

Modul în care abordăm aceste probleme este în mare măsură dependent de modul în care se
definește limba. Pentru copiii cu deficiențe de auz limbajul se poate manifesta sub mai multe
forme, atât verbal, cât și non-verbal, prin vorbire, scris sau comunicare vizuală. Fiecare individ
are dreptul de a dobândi și de a învăța o limbă accesibilă pentru el, care pentru copiii cu
deficiențe de auz s-ar putea să nu fie neapărat un limbaj oral.

Reformele guvernamentale pentru persoanele cu dizabilități:

Există aproximativ 172.000 de elevi cu nevoi speciale în școlile din Australia, majoritatea
dintre ei se află în sistemul școlar național.
Guvrenul nu este conștient de nivelul de ajustare de care acei studenți au nevoie, aceste date
nu sunt disponibile la nivel national. Cu toate acestea, prin diverse initiative, guvernul încearcă
să facă o schimbare de paradigm pentru a te concentra asupra nevoilor individuale.

1. Raportul Gonski și Planul Național pentru Îmbunătățirea Școlii

Guvernul Australian investește în present aproximativ 13,6 miliarde de dolari în educație pe


an. Pentru a maximiza beneficiul acestui lucru, se fac investiții semnificative pentru a se asigura
că școlile sunt pregătite pentru cererea viitoare. În anul 2010, Guvernul a cerut revizuirea
finațării pentru școlarizare (de obicei denumit Raportul Gonski), condus de David Gonski.

Lansat în anul 2011, Raportul Gonski susține în mod clar că ”Australia nu are o abordare logică,
consecventă și transparentă a școlii”. În ceea ce privește referințele sale la educația copiilor cu
dizabilități, raportul evidențiază diferențele de sprijin între state și teritorii, precum și lipsa de
coerență în ceea ce privește colectarea și raportarea datelor. Unul dintre rezultatele Raportului
Gonski a fost stabilirea Planului Național pentru îmbunătățirea educației. Această inițiativă,
care urmează să fie etapizată în șase ani, începând cu anul 2014, își propune să ajute fiecare
copil australian să obțină o educație de talie mondială, indiferent unde locuiește, școala pe care
o frecventează sau originea familiei lui.

Obiectivele specifice relevante pentru copiii cu dizabilitate auditivă includ noi repere de
finanțare, formare și dezvoltare profesională pentru profesori, sprijin suplimentar pentru copii
și pentru familiile cu venituri reduse, tranparență sporită și responsabilitate cu privire la
performanțele școlilor.

2. Strategia Națională a Persoanelor cu dizabilități

Strategia Națională a Persoanelor cu Dizabilități se bazează pe concluziile unei ample


consultări desfășurate în 2008-2009 de Consiliul Național pentru Persoanele cu Dizabilități și
Consiliul pentru Îngrijitori. Publicat în anul 2011, documentul prezintă un Plan Național, pentru
o perioadă de zece ani, pentru îmbunătățirea vieții autralienilor cu dizabilități, a familiiei și a
îngrijitorilor. Cu viziunea unei Australii care permite persoanelor cu dizabilități să își atingă
potețialul în viața social și economică a comunității, Strategia își propune să stabilească un
cadru de politici la nivel înalt care să gideze guvernul în cadrul politicilor generale și specific
pentru persoanele cu dizabilități, să stimuleze îmbunătățirea performanței serviciilor principale
și să promoveze conștientizarea și incluziunea persoanelor cu dizabilități.
Șase domenii generale care asigură structura Strategiei. Acestea sunt:

1. Comunități inclusive și accesibile;


2. Protecția drepturilor, justiția și legislația;
3. Securitate economică;
4. Sprijin personal și comunitar;
5. Învățare și abilități;
6. Sănătate și bunăstare.

Strategia a fost proclamată ca o etapă istorică, deoarece este prima data în istoria australiană în
care toate guvernele, de Stat și Commonwealth, s-au angajat să adopte o abordare națională
unificată pentru îmbunătățirea vieții persoanelor cu dizabilități, precum și a familiilor și a
îngrijitorilor.

Lansată în februarie 2012, strategia adoptă o abordare în trei faze:

Prima fază A doua fază A treia fază


(2012-2014) (2015- 2018) (2018 -2020)

Prima fază implică stabilirea lucrărilor de bază pentru livrarea și raportarea strategiei.

A doua fază este cea care conduce acținea sau schimbarea; Planul va contura noi acțiuni
prioritare și se va baza pe rezultatul primului plan.

În a treia fază va măsura progresul realizat pentru a asigura atingerea obiectivelor propuse.

3. Schema Națională de Asigurare a Dizabilității (NDIS)

Produs direct a Strategiei Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități, NDIS este un model de
furnizare bazat pe furnizare. Principiul care stă la baza schemei este asigurarea social și
asigurarea unor fonduri suficiente pentru ai sprijini pe cei care au nevoie de aceasta. Scopul
este de a trece de la abordarea bazată pe criză care a existat în trecut, într-o poziție în care
numărul de personae și suma exacta sunt cunoscute anual. Rezultatul tangibil va fi
determinarea cifrei reale pentru sprijinirea celor 410.000 de oameni din țară pe care Comisia
pentru Productivitate i-a identificat ca având nevoie de un pachet continuu. Copiii cu deficiențe
de auz aparțin acestui grup și, prin urmare, vor fi în mod direct beneficiarii acestei schimbări.
Reforma NDIS este concepută pentru a aborda un punct cheie exprimat în raportul de anchetă
al Comisiei de Productivitate privind îngrijirea și sprijinul persoanelor cu dizabilități. Rațiunea
a fost că ratele de educație au fost relative mai scăzute în rândul persoanelor cu dizabilități.
Raportul a menționat că educația de înaltă calitate necesită un amestec adecvat de sprijin și
receptivitate, precum și implicarea în sine a persoanelor cu dizabilități.

Legislația a fost introdusă în Camera Reprezentaților la sfârșitul lunii noiembrie 2012, iar apoi
a fost trimisă Comitetului Legislativ al Senatului pentru Afaceri Comunitare.

Deși reformele mai sus menționate sunt în curs de dezvoltare, guvernul are deja o serie de
inițiative la nivel de stat, pentru a asigura finanțarea persoanelor cu dizabilități. Departamentul
pentru Educația și Dezvoltarea Copiilor din Victoria, oferă access la servicii de tehnologie
directe pentru elevii din liceu; în NSW Comisia pentru Educație Catolică sprijină dezvoltarea
dispozitivelor la nivel de școală, iar în Tasmania Departamentul pentru Educație își folosește
fondurile pentru a avea access la o serie de instrumente on-line pentru deficienții de auz.

O inițiativă națională recentă propune mai mult sprijin pentru elevii cu dizabilități. Acest lucru
oferă instituțiilor de învățământ peste 200 de milioane de dolari pe parcursul a doi ani, pentru
a se asigura că școlile și profesorii beneficiază de sprijinul de care au nevoie pentru a stisface
elevii cu dizabilități. Un exemplu al beneficiilor realizate din acest program poate fi văzut la
Școala St Michael`s din Queensland`s Palm Island. Copiii de la această școală se confruntă cu
o serie de afecțiuni, una dintre ele fiind deficiența de auz. Odată cu adăugarea buclelor auditive
în sălile de clasă, mediul de învățare a fost îmbunătățit semnificativ, așa cum s-a reflactat în
scorul NAPLAN. O astfel de inițiativă este Better Start for Children with Disability.
De la lansarea sa la 1 iulie 2011, Better Strat a distribuit fonduri familiilor a peste 5.000 de
copii cu dizabilități. Copiii cu deficiențe de auz reprezintă unul ditre cele cinci grupuri eligible
în cadrul schemei și, odată ce se înregistrează prin Carers Australia, pot obține access la
finanțare de pană la 12.000 de dolari pentru terapiile aliate și alte asistențe de intervenție
timpurie pentru a le ajuta dezvolarea. Este disponibilă asistență suplimentară pentru copiii care
locuiesc în zone îndepărtate pentru a-i ajuta să acceseze serviciile.

Limita de vârstă pentru copii este de până la 7 ani, iar programul justifică acest lucru prin
dovezile care sugerează că tratamentul în acest interval de timp generează cea mai mare
rentabilitate a investiției. Programul pune un accent deosebit pe tranziția de la grădiniță la
școala primară și este destinat să completeze serviciile guvernamentale existente și să asigure
că acești copii sunt cât mai susținuți și pregătiți.

Cele trei tipuri majore de programe de intervenție timpurie:

Auditiv- verbal:
Se concentrează pe utilizarea chiar și a unor cantități minime de auz amplificat pentru a
dezvolta vorbirea spontană și să proceseze limbajul într-un mod natural prin căi auditive.
Aceste programe își propun să permită copiii cu deficiențe de auz să învețe să asculte, să
înțeleagă limba vorbită și să comunice prin vorbire folosind auzul lor rezidual și în abordarea
oral-auditivă, folosind și citirea buzelor. Aceste programe plasează de obicei părintele în rol de
educator primar.

Comunicare totală:

Se concentrează pe utilizarea unei game largi de metode de comunicare, inclusiv vorbirea,


citirea buzelor, ascultarea, semnarea și ortografia degetelor. Aceste metode de comunicare
pot fi utilizate singure sau în combinație între ele. Când vorbirea și semnarea sunt utilizate
împreună, acest lucru este cunoscut sub numele de comunicare simultană.

Bilngv/ Bicultural:

Se concentrează pe educație prin două limbi, Auslan și engleză. Engleza este predată ca a
doua limbă prin citire și scriere sau prin sisteme de semne care reprezintă engleza și vorbirea.
În multe programe educaționale și setări școlare, copiii care prezintă deficiențe de auz pot
învăța despre comunitatea persoanelor cu deficiențe de auz și istoria ei, limba și cultura.
Bibliogarfie:
1. https://deafaustralia.org.au/
2. Early Intervention & Education for Deaf and Hard of Hearing Children, 2013

S-ar putea să vă placă și