Aria septentrionala.

in Europa septentrionala, diferenta dintre orasele asezate pe ruinele antice -

Treveri, Koln, Mainz, Augsburg, Londra - si cele nascute dintr-o conceptie originala nu mai este atit
de importanta. Mediul inconjurator si noile tehnici de constructie, in special utilizarea lemnului, se
impun in fata varietatii urmelor planimetrice.

La Paris, orasul roman situat pe inaltimile de pe malul sting nu este decit un element printre altele
din capitala care se dezvolta o data cu constituirea, pe malul drept, in prima jumatate a secolului al
Xll-lea, a doua burguri, Greve si Saint-Germain-l'Auxerrois si a pietei Champeau ; la cite, pe insula,
viata comerciala de pe malul drept si universitatea de pe malul sting formeaza un ansamblu coerent
pe care Filip August il desavirseste prin construirea Halelor (1186), a incintei (1180-1210) si a
castelului Luvru; Carol al X-lea largeste, prin anul 1370, perimetrul fortificat de pe malul drept si
ocupa de acum majori-tatea teritoriului in semiluna, de la Sena pina la mlastini, care era deja
populat in epoca preromana; fortificatiile din secolul al XVI-lea si marile bulevarde din secolul al XVII-
lea nu fac decit sa confirme acest traseu fundamental, perfect lizibil si in metropola de astazi (fig.
23).

23. Paris. Perimetrele orasului in diferite perioade (cf. L. Bergeron [coord.], Paris, Laterza, Roma-Bari,
1989). Linia punctata indica zidurile construite de Filip August (1180-1210), iar pe malul drept -
fortificatiile ridicate de Carol al V-lea si Ludovic al XIH-lea. La exterior, zidul asa-numitilor Fermiers
Generaux (1784-1791).

Suprafata totala a orasului, reflex al noului sau rol cultural si politic, atinge astfel 440 de hectare.
Frumoasa piatra alba extrasa

din carierele de pe malul sting sau de pe valea Oisei, taiata in blocuri regulate, da unitate marilor
opere civile si religioase, din care se desprinde noua catedrala Notre-Dame, reconstruita intre anii
1163 si 1250. Elita intelectuala a Parisului are drept centru Universitatea, cu personalitati precum
Abelard si Sf. Bernard, dar se exprima si in alte domenii ale vietii religioase si laice ; in domeniul de
fata, este decisiva inventia structurala a lui Suger (care a construit bazilica Saint-Denis) si a mesterilor
din ile-de-France care dezvolta disciplina tehnica si formala, dominanta in intreaga Europa.

in aceasta epoca Londra este un oras mai putin important si planul cu trama ortogonala al orasului
roman domina in totalitate forma orasului medieval. Axul sud-nord care traverseaza Tamisa pe
singurul pod determina amplasarea, de-o parte si de alta, a centrului urban si a foburgurilor
Bishopgate si Southwark. Zidul roman, reparat dupa mai multe secole de abandon, serveste drept
incinta. Acestui nucleu de baza i se adauga, la est, Turnul Londrei, resedinta regala, si, la vest, la
oarecare distanta, Westminster, cu catedrala unde sint incoronati regii (fig. 24). Orasul medieval se
organizeaza cu minutiozitate intre aceste puncte diferite, cu subdiviziuni cristalizate in boroughs,
care exista si astazi.
Optiunile din secolele al XH-lea si al XlII-lea fixeaza deja, cu o eficacitate surprinzatoare, caracterele
celor doua orase, care aveau sa fie cele mai mari orase europene: polaritatea dintre city si
Westminster la Londra, diviziunea tripartita dintre oras, cetate si universitate, la Paris.

Pe malul Rinului, orasul Koln apare ca un centru comercial primar, care se elibereaza, pentru o
anumita perioada, de puterea episcopala si isi cistiga autonomia. Importanta cetate romana de o
suta de hectare, redusa de franci la dimensiunile unui sat, distrusa in anul 881 de normanzi, Kolnul
se dezvolta prin prelungirea zidurilor romane pina la fluviu, apoi prin inglobarea burgurilor
invecinate, gratie celor doua incinte succesive (anii 1106 si 1180), care ating suprafata de 200, apoi
450 de hectare. Bisericile ottoniene si romane, intr-o dispunere planimetrica complexa - Sankt
Pantaleon, Sankta Maria in Kapitol, Sankt Gereon, Die Heiligen Aposteln, Gross Sankt Martin - isi
profileaza pe cerul orasului siluetele variate ; catedrala gotica, inceputa in anul 1248 pentru a
adaposti relicvele Magilor aduse din Milano de Frederic Barbarossa, domina de la inaltimea unui
modest relief fatada lunga a orasului spre fluviu, prea larg spre a putea fi traversat de un pod (fig.
25).

in Flandra si pe coastele septentrionale ale Germaniei se concentreaza industria textila si escalele

comerciale din Europa de Nord. Departe de influenta directa a fluviilor, orasele isi cistiga, ca si Italia
septentrionala si centrala, autonomia politica si un rol economic relevant la scara internationala.
Este vorba despre centrele comerciale si castelele mentionate in capitolul precedent care s-au
dezvoltat pina au devenit mari orase. Numele lor este semnificativ pentru obirsia intr-un teritoriu
deschis - Brugge (Bruges) inseamna "pod', Leuven (Louvain) - "colina cu buruieni', Brussel (Bruxelles)
-"sat din mlastina' -, iar formele lor curbilinii, ghidate de cursul apelor, dezvaluie o geometrie total
independenta de logica ortogonala a Antichitatii.

Bruges, cel mai mare oras comercial din Europa transalpina, s-a dezvoltat in jurul unei cetati
construite la sfirsitul secolului al IX-lea de contii de Flandra, pe malul fluviului Reye. Fluviul se varsa
intr-un estuar al marii, care patrunde adinc pe pamint si pe aceste maluri se formeaza un burg
comercial (portus) care gazduieste, in anul 957, primul tirg. in jurul bisericilor se formeaza alte mici

burguri, in punctele cele mai inalte ale unei cimpii mlastinoase. in secolul al Xl-lea, orasul Bruges
obtine de la suzeranul sau dreptul de a incredinta guvernarea propriilor magistrati; el se intinde si
realizeaza o prima incinta care cuprinde o suprafata de 86 de hectare si vreo zece mii de locuitori.