Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

Universitatea de Medicină şi Farmacie Craiova

TEZĂ DE DOCTORAT

DEPRESIE ŞI COMPORTAMENT
SUICIDAR ÎN JUDEŢUL DOLJ.
STUDIU EPIDEMIOLOGIC
- rezumat -

Conducător Ştiinţific
Prof. Univ. Dr. Tudor UDRIŞTOIU
Doctorand
Dr. Luiza Mirela POPA

CRAIOVA
2010
CUPRINS

INTRODUCERE. IMPORTANŢA PROBLEMEI .......................................................................................................... 8

CAP. I. COMPORTAMENTUL SUICIDAR ................................................................................................................ 10
2.1. PERSPECTIVĂ ISTORICĂ .............................................................................................................................................. 10
2.2. IPOTEZE NEUROBIOLOGICE ÎN ETIOPATOGENIA COMPORTAMENTULUI SUICIDAR ................... 11
CAP. II. DATE EPIDEMIOLOGICE .............................................................................................................................. 16
2.1. SEXUL.................................................................................................................................................................................... 17
2.2. VÂRSTA ................................................................................................................................................................................ 18
2.3. STATUSUL MARITAL ŞI PROFESIONAL ................................................................................................................ 21
2.4. BOLILE SOMATICE .......................................................................................................................................................... 21
2.5. MODALITĂŢI DE SUICID .............................................................................................................................................. 22
CAP. III. COMPORTAMENTUL SUICIDAR ÎN BOLILE PSIHICE...................................................................... 23
3.1. SUICIDUL ÎN TULBURĂRILE DEPRESIVE ............................................................................................................. 25
3.2. SUICIDUL ÎN TULBURAREA AFECTIVĂ BIPOLARĂ.......................................................................................... 27
3.3. SUICIDUL ÎN SCHIZOFRENIE ..................................................................................................................................... 28
3.4. SUICIDUL ÎN TULBURĂRILE DETERMINATE DE CONSUMUL DE SUBSTANŢE .................................. 29
3.5. SUICIDUL ÎN TULBURĂRILE DE PERSONALITATE .......................................................................................... 30
CAP. IV. FACTORI DE RISC PENTRU COMPORTAMENTUL SUICIDAR ...................................................... 31
4.1. FACTORI BIOLOGICI ....................................................................................................................................................... 32
4.2. FACTORI PSIHOLOGICI COGNITIV-COMPORTAMENTALI ............................................................................ 33
4.3. FACTORI DE RISC SOCIALI .......................................................................................................................................... 34

CAP. V. IPOTEZA DE LUCRU. SCOPUL LUCRĂRII. COORDONATE METODOLOGICE ........................... 37

5.1. IPOTEZA DE LUCRU ....................................................................................................................................................... 37
5.2. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRII .................................................................................................................. 37
5.3. COORDONATE METODOLOGICE .............................................................................................................................. 38
CAP. VI. REZULTATE...................................................................................................................................................... 43
6.1. LOTUL A ............................................................................................................................................................................... 43
6.1.1. Evoluţia anuală a suicidului .................................................................................................................................. 43
6.1.2. Sex şi grupe de vârstă............................................................................................................................................... 46
6.1.3. Mediu de provenienţă .............................................................................................................................................. 48
6.1.4. Ocupaţie ........................................................................................................................................................................ 52
6.1.5. Statut marital.............................................................................................................................................................. 54
6.1.6. Modalitatea suicidară .............................................................................................................................................. 55
6.2. SUBLOTUL A1 ................................................................................................................................................................... 62
6.2.1. Sex .................................................................................................................................................................................... 64
6.2.2. Grupe de vârstă .......................................................................................................................................................... 65

3
 6.2.3. Mediu de provenienţă .............................................................................................................................................. 65
6.2.4. Modalitate suicidară ................................................................................................................................................ 66
6.3. LOTUL B ............................................................................................................................................................................... 67
6.3.1. Sex şi grupe de vârstă............................................................................................................................................... 67
6.3.2. Mediu de provenienţă .............................................................................................................................................. 69
6.3.3. Statut marital.............................................................................................................................................................. 73
6.3.4. Ocupaţie ........................................................................................................................................................................ 77
6.3.5. Modalitate suicidară ................................................................................................................................................ 79
6.3.6. Antecedente heredocolaterale .............................................................................................................................. 82
6.3.7. Stadiul evolutiv al tulburării depresive............................................................................................................. 84
6.3.8. Consumul de alcool ................................................................................................................................................... 87
CAP. VII. DISCUŢII........................................................................................................................................................... 91
CONCLUZII ....................................................................................................................................................................... 100
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................................................ 102

4
INTRODUCERE. IMPORTANŢA PROBLEMEI
Conduita suicidară îmbracă aspecte etiologice, semiologice şi sociologice atât de
variate, încât obţinerea unei perspective unitare asupra fenomenului devine dificilă. Opiniile şi
doctrinele referitoare la suicid au cunoscut de-a lungul timpului distorsiuni şi controverse
datorate mişcărilor culturale ale epocii şi nivelului cunoaşterii ştiinţifice al momentului.
Istoric, abordarea suicidului a cunoscut extreme, de la condamnări civile şi religioase, la
evaluări exclusiv patologice; Esquirol, de pildă, considera toţi suicidarii ca fiind alienaţi mintal.
Misterios, scandalos şi angoasant în acelaşi timp, suicidul a fost anatemizat şi privit ca delict. În
zilele noastre, însă, riscă să se transforme într-o cotă statistică deprivată de valoare individuală.
Literatura privind aspectele clinice, de asistenţă şi prevenţie a suicidului a luat
amploare în ultimii ani. Datele statistice relevă clar anumite aspecte, ultracunoscute de acum,
ca de exemplu faptul că rata suicidului este mai mare la bărbaţi, în timp ce tentativele sunt
mai frecvente la femei; faptul că există o intensificare sezonieră a fenomenului sau faptul că
bărbaţii preferă ca mijloace de suicid spânzurarea şi autoagresiunea, în timp ce femeile
utilizează mijloace mai puţin agresive, ca supradoza de medicamente sau asfixia.
Aceste date ajută la o imagine de ansamblu asupra fenomenului, deşi multe suiciduri
sau comportamente suicidare rămân neraportate, nestudiate şi neînţelese datorită unor vicii de
procedură sau discordanţe în ceea ce priveşte definirea suicidului de către diferiţi cercetători.
Tendinţa de a considera suicidarii ca bolnavi mintal îşi poate găsi o motivaţie istorică.
Astfel, în Evul Mediu, în special în ţările occidentale, suicidul era în mod drastic condamnat, atât
de către Biserica Catolică, cât şi de lege. Faţă de boala mintală, însă, se manifestă toleranţă şi ea a
putut reprezenta o motivaţie pentru supraviețuitori, care putea evita în acest mod penalităţi foarte
dure. De fapt, orice periplu istoric sau geografic poate indica atât relativitatea culturală de
abordare a suicidului, cât şi a bolii mintale.
Atât criteriile de definire a bolilor mintale, cât şi criteriile de considerare ale unui
suicid sau tentative diferă şi manifestă instabilitate de abordare. Este recunoscut faptul că un
număr destul de redus de acte suicidare este în relaţie cu boli psihice clare, evidenţiabile. În
rest, rămâne la latitudinea celui care efectuează cercetarea dacă va lua în studiu o reacţie
tranzitorie, clasificând-o ca boală sau ca răspuns normal la situaţii speciale. În al doilea rând,
dificultăţile pot apare şi în ceea ce priveşte modalitatea de evaluare a prezenţei unei boli
psihice în momentul comiterii actului suicidar. Pe de altă parte, datele de la subiecţii cu
tentative suicidare nu pot fi corelate cu informaţiile obţinute în cazul unor suiciduri finalizate,
deoarece reprezintă două grupuri diferite.
Cercetarea de faţă, cu o bază teoretică justificatoare, porneşte de la ipoteza că un
comportament suicidar depăşeşte condiţionarea patologică, extinzându-se în sistemul
individual de valori morale şi la modalitatea personală de răspuns la factori psihostresanţi.
Totodată, abordarea studiului etiopatogenic al suicidului din depresie a fost motivată de
realitatea că tulburarea depresivă reprezintă sindromul psihiatric cel mai frecvent întâlnit în
practică, cu etiologie heterogenă şi multifactorială şi o multitudine de tipuri clinice.
Achiziţiile ştiinţifice din ultimele decenii generează noi perspective în descifrarea
fenomenului suicidar, definindu-l ca o problemă multi- şi interdisciplinară rămasă încă sub
semnul interogaţiei ştiinţifice, în ciuda eforturilor depuse şi a vechimii sale.

5
Capitolul I
IPOTEZA DE LUCRU. SCOPUL LUCRĂRII.
COORDONATE METODOLOGICE

1.1. Ipoteza de lucru

Determinismul multifactorial al comportamentului autolitic aduce în prim-plan
problema evaluării factorilor de risc şi predicţie, atât în evoluţia tulburărilor psihopatologice,
cât şi în diferitele momente ale dezvoltării ontogenetice.
Deşi este o problemă de sănătate publică, a cărui amploare este în creştere, studiile
naţionale şi internaţionale nu acoperă problematica suicidului. Un studiu epidemiologic în
domeniu, în teritoriul nostru, prezintă interes atât din punct de vedere euristic, cât şi operaţional.

1.2. Scopul şi obiectivele cercetării

Scop
Stabilirea dimensiunilor şi caracteristicilor fenomenului suicidar în judeţul Dolj, în
perioada 2001-2005.

Obiectivele cercetării
Obiective principale
 Stabilirea prevalenţei comportamentului suicidar în judeţul Dolj pe o perioadă de
cinci ani.
 Evidenţierea factorilor de risc pentru comportamentul suicidar.
Obiectiv secundar
 Analiza relaţiilor comportamentului suicidar cu depresia.

1.3. Coordonate metodologice

Studiu epidemiologic retrospectiv, bazat pe datele existente la Institutul de Medicină
Legală Craiova despre subiecţii care au decedat prin suicid în intervalul menţionat şi date clinice
despre subiecţii cu tentativă de suicid, utilizându-se datele medicale consemnate în foile de
observaţie clinică şi în fişele de dispensarizare ale pacienţilor cu tulburare depresivă şi
comportament autolitic internaţi în cele două clinici de Psihiatrie.

Au fost înregistraţi următorii indicatori:

 Sex;
 Vârsta la momentul actului suicidar:
- ≤ 20 ani
- 21-35 ani

6
 - 36-50 ani
- 51-65 ani
- Peste 65 ani
 Mediul de provenienţă:
- Rural
- Urban
 Ocupaţie:
- Studenţi
- Loc de muncă stabil
- Şomeri, fără ocupaţie
- Pensionari
 Statut marital:
- Căsătoriţi
- Necăsătoriţi
- Văduvi
- Divorţaţi
 Modalitate suicidară:
- Spânzurare
- Intoxicaţii medicamentoase sau cu alte substanţe
- Precipitare
- Alte modalităţi (aruncare în faţa trenului, autoagresiune, submersie)
 Antecedentele heredocolaterale pentru boală psihică şi comportament autolitic, cu
menţiunea că acest item a putut fi luat în considerare numai la pacienţii lotului B,
deoarece în cazul lotului A aceste date nu au fost consemnate;
 Intervalul între debutul depresiei şi tentativa suicidară, consemnată de asemenea
numai în cazul lotului B;
 Consumul de alcool
Rezultate obţinute au fost prelucrate separat pe loturi, iar ulterior s-a utilizat corelarea
unor indicatori rezultaţi din analiza statistică a loturilor şi sublotului.

Loturi de lucru
 Lot A=574 subiecţi cu suicid finalizat (din care 405 bărbaţi şi 169 femei) aflaţi în
evidenţa Institutului de Medicină Legală Craiova în perioada 2001-2005;
 Sublot A1=28 subiecţi (13 bărbaţi şi 15 femei) aparţinând lotului A, diagnosticaţi
cu tulburare depresivă;
 Lot B=314 subiecţi cu tulburare depresivă internaţi pentru tentativă de suicid în
cele două secţii clinice de Psihiatrie ale Spitalului Clinic de Neuropsihiatrie Craiova
în intervalul menţionat (142 bărbaţi şi 172 femei).

Criteriul de includere
 Subiecţi cu comportament autolitic înregistraţi în intervalul 2001-2005 cu
domiciliul în judeţul Dolj.
Criteriul de excludere
 Subiecţi ale căror date sunt insuficiente, inaccesibile.

Aparat statistic
Analiza de corelaţie constă în determinarea coeficientului de corelaţie Pearson care se
bazează pe construirea tabelului de corelaţie. Seria X de date este constituită din datele ce
exprimă vârsta fiecărui pacient iar seria Y este constituită din datele ce exprimă scorul
obţinut de fiecare pacient.

7
 Coeficientul de corelaţie „r” are o variaţie în intervalul [-1, +1], valoarea sa maximă
fiind –1 (când corelaţia este inversă) şi +1 (când corelaţia este directă). Valoarea minimă a
acestui coeficient este 0. Când coeficientul de variaţie este pozitiv, între cele două serii de
date există o legătură directă (când distribuţiile de date cu valori mari dintr-o serie de date
cresc, cresc într-o anumită proporţie şi distribuţiile de date cu valori mărite din seria cealaltă
de date, adică pe măsură ce creşte vârsta pacienţilor ar trebui să crească scorurile pe scala
respectivă). Când coeficientul de variaţie este negativ, între cele două serii de date există o
legătură inversă (când distribuţiile de date cu valori mici dintr-o serie de date cresc, cresc într-
o anumită proporţie şi distribuţiile de date cu valori mărite din seria cealaltă de date, adică pe
măsură ce creşte vârsta pacienţilor ar trebui să scadă scorurile pe scala respectivă).
După calcularea coeficientului de corelaţie Pearson (care arată intensitatea şi sensul
legăturii), prin algoritmul Abramowitz s-a calculat valoarea p a pragului de semnificaţie
care arată dacă legătura studiată are semnificaţie statistică sau nu, precum şi probabilitatea cu
care poate exista această legătură.

Limitările cercetării sunt legate de incompletitudinea datelor privind evoluţia şi

tratamentul psihotrop al unora dintre subiecţii luaţi în studiu, suicidul disimulat, tendinţa
pacienţilor de a ascunde unele tentative de suicid din antecedente şi, ca atare, neconsemnarea
lor în fişele de dispensarizare, dificultăţi în prelucrarea datelor şi formularea concluziilor
datorate numărului mare de variabile.

8
Capitolul II
REZULTATE

2.1. Lotul A

2.1.1. Evoluţia anuală a suicidului

În judeţul Dolj, peak-ul cazurilor de suicid în intervalul studiat s-a situat în anul 2001,
valorile fiind asemănătoare pentru anul următor. După o scădere semnificativă a numărului de
cazuri în 2003, se produce un rebound în anul 2004, urmat de o scădere în ultimul an al
perioadei (Tabel II).
În ceea ce priveşte distribuţia pe sexe, se observă că în toţi anii studiaţi numărul bărbaţilor
cu suicid finalizat este mai mare decât al femeilor, cea mai importantă diferenţă înregistrându-se
în anul 2003, când raportul este de 2,80/1 (Fig. nr. 1, 2).
În lotul A, suicidul finalizat a fost întâlnit în proporţie mai mare la pacienţii din mediul
rural, în anul 2004 înregistrându-se cea mai importantă diferenţă între cele două medii de
provenienţă, raportul rural/urban fiind peste 2/1 (Tabel II).

Tabel II. Distribuţia cazurilor de suicid în perioada 2001-2005

Rural Urban Total
0 0 0
An de studiu Abs. /0000 Abs. /0000 Abs. /0000
2001 78 21,74 53 13,84 131 17,66
2002 77 21,02 49 13,30 126 17,15
2003 59 16,51 42 11,41 101 13,92
2004 76 22,47 43 11,18 119 16,46
2005 60 17,79 37 9,65 97 13,46

3,00
2,60
2,50 2,80 2,42
2,40 2,40
2,00
1,90
1,50

1,00

0,50

0,00
2001 2002 2003 2004 2005 Medie

Fig. nr. 1. Raportul bărbaţi/femei în perioada studiată

9
 80 72,27
70
70,63 74,26 71,13
60 65,65
50
40 Bărbaţi
% 34,35 29,37 28,87
30 Femei
25,74 27,73
20
10
0
2001 2002 2003 2004 2005

Fig. nr. 2. Distribuţia lotului A pe ani, în funcţie de sex

2.1.2. Sex şi grupe de vârstă

Repartiţia lotului pe sexe evidenţiază numărul mai mare de bărbaţi – 405, reprezentând
70,56%, în comparaţie cu 169 femei, însumând doar 29,44%.
Cel mai mare număr de subiecţi bărbaţi – 115, sunt în grupa de vârstă 51-65 ani, şi cu
o mică diferenţă – 112 bărbaţi, în grupa 36-50 ani. Cea mai mică reprezentare o au bărbaţii
din grupa sub 20 ani – 17 cazuri.
La femei diferenţa între numărul subiecţilor din cele 5 grupe de vârstă nu este la fel de
evidentă ca în cazul bărbaţilor, iar numărul cel mai mare de subiecţi este în grupa de vârstă
peste 65 ani – 59, urmată de grupa 51-65 ani cu 41 cazuri.
Valorile relative în funcţie de sex şi grupa de vârstă relevă ponderea mai mare a
bărbaţilor faţă de femei la toate grupele şi faptul că peste 65 ani diferenţa între cele două sexe
se reduce – 13,94% bărbaţi vs. 10,28% femei.
Cele mai multe cazuri sunt cuprinse în grupele de vârstă 51-65 ani, 36-50 ani şi peste
65 ani, în ordine descrescătoare: 156 cazuri (27,18%), 151 (26,31%) şi 139 (24,22%). Cele
mai puţine cazuri, dar situate la o diferenţă de 12% sunt în grupele 21-35 ani – 100 (17,42%)
şi sub 20 ani – 28 (4,88%) – Fig. nr. 3.

25
19,51 20,03
20
14,11 13,94
15 Bărbaţi
10,28 Femei
%
10 6,79 7,14

5 2,96 1,92 3,31

0 ani
≤20 21-35 36-50 51-65 >65
Fig. nr. 3. Distribuţia lotului A pe sexe, după grupa de vârstă

Se observă corelația semnificativă între sexul bărbătesc și numărul de decese prin

suicid (r=0,78; p<0,001), cu un vârf în intervalul 21-35 de ani (r=0,91; p<0,001).

10
2.1.3. Mediu de provenienţă
Se remarcă ponderea mai mare a cazurilor de suicid în mediul rural, comparativ cu cel
urban: 350 cazuri (60,98%) în rural şi 224 (39,02%) în urban.
Repartiţia pe sexe în funcţie de mediul de provenienţă evidenţiază faptul că în mediul
rural este mai mare ponderea atât a bărbaţilor – 259 cazuri (63,95%), cât şi a femeilor – 91
cazuri (53,85%). Diferenţa între rural şi urban este mai mare însă în cazul bărbaţilor – 63,95%
vs 36,05%, în comparaţie cu femeile care au o reprezentare de 53,85% în rural şi 46,15% în
urban (Fig. nr. 4).

63,95
70 53,85
60 46,15
50 36,05 Bărbaţi
40 Femei
%
30
20
10
0
Rural Urban
Fig. nr. 4. Distribuţia lotului A pe sexe, după mediul de provenienţă (separat pe sexe)

Raportat la întregul lot, remarcăm predominenţa netă a bărbaţilor din mediul rural, a
căror pondere – 45,12%, este semnificativ mai mare decât a celor din urban – 25,44% - raport
rural/urban=1,77; p<0,01 (Fig. nr. 5). Femeile, reprezentând 39,02% din lot, sunt reprezentate
în proporţii asemănătoare în cele două medii de rezidenţă – 15,85% în rural, respectiv 13,59%
în urban (raport rural/urban=1,16; p>0,05).

45,12
50

40
25,44 Bărbaţi
30 Femei
% 15,85
13,59
20

10

0
Rural Urban
Fig. nr. 5. Distribuţia lotului A pe sexe, după mediul de provenienţă (faţă de întregul lot)

Analiza lotului pe grupe de vârstă, în funcţie de mediul de provenienţă arată o

reprezentare semnificativă a persoanelor cu vârste înaintate în ambele medii, cea mai
importantă proporţie – 28,57%, aparţinând intervalului de vârstă 51-65 ani în rural, urmată la
mică distanţă de vârstele peste 65 ani – 27,43%. (Fig. nr. 6).

11
 Ponderea cea mai redusă revine subiecţilor cu vârste sub 20 ani din mediul urban. În
acest mediu de rezidenţă, reprezentarea pe grupe de vârstă în funcţie de mediul de provenienţă
are aspectul unei curbe de aspect gaussian, cu un peak în intervalul 36-50 ani. Valorile sunt
asemănătoare în acest interval de vârstă pentru cele două medii.

35 32,14
28,57 27,43
30 25,00
25 22,57
19,20 19,20
16,29 Rural
20 Urban
% 15
10 5,14 4,46
5
0
≤20 21-35 36-50 51-65 >65
Fig. nr. 6. Distribuţia lotului A în funcţie de grupa de vârstă, după mediul de provenienţă
(separat pe sexe)

În mediul rural, rata suicidului finalizat creşte odată cu avansarea în vârstă (Fig. nr. 7).
În mediul urban, distribuţia este diferită, în sensul că după 50 ani se produce o scădere liniară
a frecvenţei fenomenului.

20 17,42 16,72
13,76
15 12,54
9,93 9,76 Rural
10 Urban
% 7,49 7,49

5 3,14
1,74

0
≤20 21-35 36-50 51-65 >65
Fig. nr. 7. Distribuţia lotului A în funcţie de grupa de vârstă, după mediul de provenienţă
(faţă de întregul lot)

2.1.4. Ocupaţie
Distribuţia pe sexe, în funcţie de categoria ocupaţională, este identică la pensionari şi
studenţi (sex ratio = 2,60 în favoarea bărbaţilor); la şomeri şi persoane fără ocupaţie, raportul este
tot în favoarea bărbaţilor, dar cu o valoare de 4,71, în timp ce femeile cu loc de muncă stabil au
comis mult mai frecvent suicid – raport B/F=0,31 (Fig. nr. 8).
După statutul ocupaţional, în lotul A predomină în proporţie de 42,68% pensionarii,
urmaţi, la mică distanţă, de şomeri şi persoane fără ocupaţie – 41,81% (Fig. Nr. 9). O pondere
relativ importantă – 12,37% au deţinut şi persoanele cu loc de muncă stabil, în timp ce
numărul studenţilor este redus.

12
 48,89
50 43,7
40,24
40 31,95
24,85
30 Bărbaţi
Femei
% 20
10 4,2 3,21 2,96

0
Pensionari Şomeri, Loc de muncă Studenţi
fără ocupaţie stabil

Fig. nr. 8. Distribuţia lotului A pe sexe, după ocupaţie (separat pe sexe)

40 34,49
30,84
30
Bărbaţi
20 11,85 Femei
%
7,32 9,41
10 2,96 2,26 0,87
0
Pensionari Şomeri, Loc de muncă Studenţi
fără ocupaţie stabil

Fig. nr. 9. Distribuţia lotului A pe sexe, după ocupaţie (faţă de întregul lot)

Din predominanța șomerilor și a pensionarilor între pacienții cu suicid finalizat se

observă o corelație semnificativă între absența unei ocupații stabile și numărul de cazuri de
suicid. Corelația este înalt semnificativ statistică, p<0,001.

2.1.5. Statut marital

Bărbaţii căsătoriţi au deţinut majoritatea absolută în cadrul lotului – 288 cazuri (Fig. nr.
10). Ponderea femeilor căsătorite este, de asemenea, importantă. Femeile văduve au fost în număr
superior celor divorţate, în timp ce la bărbaţi situaţia se inversează. Toate aceste date trebuie
interpretate în raport cu structura populaţiei generale.

71,11
80
57,99
60
Bărbaţi
40 23,21 24,85 Femei
%
20 10,65 6,51
1,98 3,7
0
Căsătoriţi Necăsătoriţi Văduvi Divorţaţi

Fig. nr. 10. Distribuţia lotului A pe sexe, după statutul marital (separat pe sexe)

13
 În lotul A se observă predominanța sinuciderilor în cazul subiecților căsătoriți,
(corelație înalt semnificativă statistic; r=0,891 p<0,001), în ciuda faptului că în literatură
familia și mediul social oferit de aceasta reprezintă un factor de protecție pentru pacienții cu
tendințe suicidale. Apare totuşi importantă ponderea persoanelor necăsătorite, raportat la
populaţia generală. Subiecţii separaţi prin divorţ sau decesul partenerului s-au regăsit în
proporţii egale (Fig. nr. 11).

60 50,17
50
40
Bărbaţi
30 Femei
% 17,07 16,38
20
7,32
10 1,39 3,14 2,61 1,92
0
Căsătoriţi Necăsătoriţi Văduvi Divorţaţi

Fig. nr. 11. Distribuţia lotului A pe sexe, după statutul marital (faţă de întregul lot)

2.1.6. Modalitatea suicidară

Pe sexe, observăm predominenţa bărbaţilor la toate categoriile de modalităţi suicidare
(Fig. nr. 12). Repartiţia pe modalităţi respectă, în mare, acelaşi pattern la ambele sexe. Categoria
„alte modalităţi” a inclus suicidul prin submersie, aruncare în faţa trenului şi cazuri de
autoagresiune, prin arme albe sau de foc. Diferenţa cea mai notabilă între bărbaţi şi femei este
remarcată la suicidul prin spânzurare, unde raportul este de 3,51.
Se poate observa o asociere pozitivă între alegerea ca metodă de suicid a spânzurării,
in cazul pacienților de sex masculin, comparativ cu femeile unde asocierea a fost mai slabă
din punct de vedere statistic (77,04% în cazul bărbaților vs 52,66% în cazul femeilor; test
ANOVA p<0,05).

77,04
80
70
52,66
60
50 Bărbaţi
40 Femei
% 26,04
30
20 11,36 10,65 10,65
4,94 6,67
10
0
Spânzurare Intoxicaţii Precipitare Alte modalităţi
Fig. nr. 12. Distribuţia lotului A pe sexe, după modalitatea suicidară (separat pe sexe)

14
 Luând în considerare întregul lot A, observăm că în timp ce la bărbaţi spânzurarea a
fost de departe modalitatea cea mai frecventă – 54,36% din lot, la femei repartiţia este
oarecum mai uniformă, dar tot cu predominenţa spânzurării – 15,51% (Fig. nr. 13).
Diferenţele dintre sexe se estompează în ceea ce priveşte intoxicaţiile şi precipitarea, cu
menţiunea că femeile au „preferat” medicamentele, iar bărbaţii alte substanţe, în special cele
de uz agricol.
Distribuţia pe grupe de vârstă înregistrează, de asemenea, spânzurarea ca modalitate
predominentă la toate categoriile (de la 61,43% peste 65 ani, la 78,06% în intervalul 51-65
ani) – Fig. nr. 14. În ceea ce priveşte intoxicaţiile, remarcăm ponderea ridicată a acestei
modalităţi suicidare la vârstele mai tinere.

54,86
60
50
Bărbaţi
40
Femei
% 30
15,51
20
8,01 7,67
10 3,48 3,14 4,7 3,14

0
Spânzurare Intoxicaţii Precipitare Alte modalităţi
Fig. nr. 13. Distribuţia lotului A pe sexe, după modalitatea suicidară
(faţă de întregul lot)

10,71
7,1
Alte modalităţi 7,89
5,10
6,9

4,29
3,23 Peste 65
Precipitare 8,55
12,24 51-65
6,9
36-50

23,57
21-35
11,61 ≤20
Intoxicaţii 11,84
14,29
24,14

61,43
78,06
Spânzurare 71,71
68,37
62,07

0 10 20 30 40 50 60 70 80 %
Fig. nr. 14. Distribuţia lotului A pe grupe de vârstă, după modalitatea suicidară
(separat pe grupe de vârstă)

15
 Distribuţia pe grupe de vârstă în funcţie de modalitatea suicidară evidenţiază
aceeaşi superioritate a ponderii suicidului prin spânzurare, diferenţa faţă de celelalte
modalităţi fiind cel mai bine reliefată la categoria de vârstă 51-65 ani. Vârstele tinere sunt
puţin predispuse către suicid prin precipitare sau alte modalităţi. Suicidul prin ingestie de
substanţe toxice a avut o reprezentare relativ importantă la vârstele de peste 65 ani.

2,61
1,92
Alte modalităţi 2,09
0,87
0,35

1,05
0,87
2,26 Peste 65
Precipitare
2,09
0,35
51-65
36-50
5,75
3,14 21-35
Intoxicaţii 3,14
2,44 ≤20
1,22

14,98
21,08
Spânzurare 18,99
11,67
3,14

0 5 10 15 20 25 %
Fig. nr. 15. Distribuţia lotului A pe grupe de vârstă, după modalitatea suicidară
(faţă de întregul lot)

Analizând modalitatea suicidară relativ la mediul de provenienţă, remarcăm ponderea

ridicată a intoxicaţiilor în mediul rural, diferenţa fiind determinată de accesibilitatea crescută la
substanţe toxice de uz agricol în acest mediu (Fig. nr. 16). Pe de altă parte, metoda precipitării
apare mult mai frecvent în mediul urban, fapt datorat existenţei în acest mediu a mijloacelor
practice (clădiri înalte). Submersia, autoagresiunea şi aruncarea în faţa trenului nu prezintă
diferenţe semnificative în cele două medii.

80 72,57
65,63
70
60
50 Rural
40 Urban
%
30
17,14 13,84
20 13,39 11,61
8,29
10 2
0
Spânzurare Intoxicaţii Precipitare Alte modalităţi
Fig. nr. 16. Distribuţia lotului A pe mediul de provenienţă, după modalitatea suicidară
(separat pe medii)

16
 Pentru întregul lot, spânzurarea a predominat în cazul suicidului finalizat, în întreaga
perioadă însumându-se 401pacienţi – 69,86%, care au apelat la această metodă, cei din mediul
rural având o reprezentare net superioară – 44,25% faţă de 25,61% în urban (Fig. nr. 17).
Ingestia de diferite substanţe toxice, a doua metodă utilizată ca frecvenţă, se situează la mare
distanţă, la 15,68% din lot. Afinitatea faţă de această metodă a fost datorată uşurinţei
procurării substanţelor toxice, de multe ori de la locul de muncă sau ca substanţe uzuale
folosite în activităţile zilnice, în rural.

50 44,25

40
25,61 Rural
30
% Urban
20
10,45
10 5,23 5,40 5,05 4,53
1,22
0
Spânzurare Intoxicaţii Precipitare Alte modalităţi
Fig. nr. 17. Distribuţia lotului A pe medii de provenienţă, după modalitatea suicidară
(faţă de întregul lot)

2.2. Sublotul A1
Prevalenţa subiecţilor cu afecţiuni psihiatrice cunoscute în lotul A a fost de 9,93%
(Fig. nr. 18). Se observă predominenţa tulburării depresive unipolare – 4,01%. O pondere
relativ importantă au deţinut, de asemenea, pacienţii cu schizofrenie, numărul acestora fiind
dublu faţă de cel al pacienţilor bipolari.
Importanţa depresiei, fie ca depresie unipolară sau episod depresiv din boala bipolară,
apare mai evidentă dacă luăm în considerare ponderea sa raportată la numărul pacienţilor suicidari
cunoscuţi cu afecţiuni psihiatrice, aşa cum relevă fişele IML Craiova. Global, cazurile de depresie
au însumat 49,12% din totalul subiecţilor cu suicid finalizat şi diagnostic psihiatric consemnat
anterior actului (Fig. nr. 19).

4,01 0,87
1,74
3,31

90,07

TD unipolară TD bipolară Schizofrenie Alte tulb. Fără date

Fig. nr. 18. Structura lotului A după diagnosticul psihiatric

17
 Se remarcă predominanța cazurilor cu diagnosticul de tulburare depresivă mono- sau
bipolară, acest fapt sugerând strânsa corelație între această afecțiune și suicidul (test CHI
pătrat 11,31; p<0,01). Corelații semnificative statistic cu suicidul mai există și cu schizofrenia
(test CHI pătrat 7,43; p<0,05).

33,33
40,35
TD unipolară
TD bipolară
Schizofrenie
17,54 Alte tulb.
8,77

Fig. nr. 19. Distribuţia diagnosticelor psihiatrice

2.2.1. Sex
Dat fiind că tulburările afective reprezintă grupa de afecţiuni psihice care conduc cel
mai frecvent la suicid, am cumulat cazurile de suicid cu depresie unipolară şi episod depresiv
din tulburarea bipolară, obţinând un total de 28 cazuri – 49,12% din subiecţii cu diagnostic
psihiatric precizat, constituindu-se sublotul A1.
În sublotul A1 predomină femeile cu depresie – 53,57% faţă de 46,43% bărbaţi (Fig.
nr. 20). Nu se observă diferențe semnificative statistic în cazul tulburării depresive între cele
două sexe (p>0,05).

46,43
53,57 Bărbaţi
Femei

Fig. nr. 20. Distribuţia lotului A1 după sex

2.2.2. Grupe de vârstă

Pe grupe de vârstă, remarcăm ponderea redusă a subiecţilor cu vârste tinere, intervalul
sub 20 ani nefiind reprezentat (Fig. nr. 21). Vârstele peste 36 ani au o repartiţie egală pe
intervalele studiate.
Distribuția cazurilor pe grupe de vârstă, în contextul tulburărilor depresive, relevă o
preponderență a apariției acestora la pacienții peste 35 de ani (96,43% din cazuri, p<0,001).

18
 0 3,57

32,14
32,14 ≤20 ani
21-35 ani
36-50 ani
51-65 ani
32,14 Peste 65 ani

Fig. nr. 21. Distribuţia sublotului A1 pe grupe de vârstă

2.2.3. Mediu de provenienţă

În cazul depresiei cu suicid finalizat, raportul dintre mediile de provenienţă se
inversează în favoarea mediului urban, reprezentând 78,57% din sublot, în timp ce pacienţii
din rural au însumat numai 6 cazuri – 21,43% (Fig. nr. 22).
Putem concluziona că marea majoritate a cazurilor diagnosticate provin din mediul urban
(p<0,01), fapt datorat în parte și adresabilității crescute a serviciilor psihiatrice în acest mediu.

21,43

Rural
Urban
78,57

Fig. nr. 22. Distribuţia sublotului A1 după mediul de provenienţă

2.2.4. Modalitate suicidară

Majoritatea pacienților depresivi au ales ca metodă de suicid spânzurarea (75% din total,
p<0,01). Precipitarea reprezintă a doua metodă ca pondere în cadrul acestei categorii de pacienți,
cu un procent mult scăzut (14,29% din cazuri, p<0,05) – Fig. nr. 23.

7,14 3,57

14,29 Spânzurare
Precipitare
Intoxicaţii
75 Autoagresiune

Fig. nr. 23. Distribuţia sublotului A1 după modalitatea suicidară

19
2.3. Lotul B

2.3.1. Sex şi grupe de vârstă

În lotul B observăm o pondere superioară a vârstelor mature, intervalele sub 20 ani şi
peste 65 ani având o reprezentare redusă (Fig. nr. 24).
Distribuția subiecților arată o predominanță a intervalului de vârstă 36-50 ani atât
pentru sexul feminin cât și pentru cel masculin (test ANOVA, p<0,05).

45 40,7
40 37,32

35
28,17 28,49
30
22,67 22,54 Bărbaţi
25 Femei
% 20
15
7,75
10 4,07
4,23 4,07
5
0
≤20 21-35 36-50 51-65 >65
Fig. nr. 24. Distribuţia lotului B pe sexe, după grupa de vârstă (separat pe sexe)

Nu se remarcă diferenţe semnificative pe grupe de vârstă între sexe (test ANOVA de

comparare a mediilor, p<0,05), predominenţa femeilor fiind cel mai evidentă în intervalul 36-
50 ani, în timp ce bărbaţii au avut o pondere relativ mai ridicată peste 65 ani (Fig. nr. 25).
La vârste tinere, diferenţele ponderilor celor două sexe sunt nesemnificative, cu o
uşoară predominenţă a femeilor sub 20 ani şi a bărbaţilor din intervalul 21-35 ani. Per totalul
lotului, ponderea cea mai ridicată aparţine femeilor din grupa 36-50 ani, în timp ce
reprezentarea cea mai redusă este deţinută de bărbaţii sub 20 ani.

25 22,29

20 16,88
15,61
15 12,74 12,42 Bărbaţi
Femei
% 10,19
10

5 3,5 2,23
1,91 2,23

0
≤20 21-35 36-50 51-65 >65
Fig. nr. 25. Distribuţia lotului B pe sexe, după grupa de vârstă (faţă de întregul lot)

20
2.3.2. Mediu de provenienţă
În lotul B au predominat pacienţii din mediul urban la ambele sexe (Fig. nr. 26).
Aplicând testul Chi pătrat putem observa o predominanță semnificativă statistic pentru
mediul urban pentru sexul masculin, cât și pentru sexul feminin (Chi pătrat=9,19; p<0,01)

77,91

80
57,75

60 42,25
Bărbaţi
Femei
% 40 22,09

20

0
Rural Urban
Fig. nr. 26. Distribuţia lotului B pe sexe, după mediul de provenienţă
(separat pe sexe)

Majoritatea pacienților cu tentative de suicid au provenit din mediul urban (68,79%

din mediul urban; raport urban/rural=2,20; p<0,001), spre deosebire de pacienții cu suicid,
unde predominanța era pentru mediul rural (raport rural urban=1,56:1; 60,91% provin din
mediul rural; p<0,001).
Pe sexe, o diferenţă semnificativă între cele două medii se înregistrează la sexul
feminin (42,68% în urban faţă de 12,10% în rural), în timp ce la bărbaţi valorile sunt mai
apropiate – 26,11 faţă de 19,11% (Fig. nr. 27). De asemenea, observăm predominenţa
bărbaţilor faţă de femei în mediul rural, în timp ce în urban raportul se inversează, cu
superioritatea evidentă a femeilor.

42,68

45
40
35 26,11
30 Bărbaţi
19,11
% 25 Femei
12,1
20
15
10
5
0
Rural Urban

Fig. nr. 27. Distribuţia lotului B pe sexe, după mediul de provenienţă

(faţă de întregul lot)

Repartiţia pe grupe de vârstă în funcţie în funcţie de mediul de provenienţă arată

predominenţa vârstelor între 36 şi 50 ani în ambele medii 41,67% în urban şi 33,67% în rural

21
(Fig. nr. 28). Intervalele de vârstă extreme (sub 20 şi peste 65 ani) sunt puţin reprezentate în
ambele medii.

45 41,67
40
33,69
35
28,57
30 25,93 25,54
23,47 Rural
25 Urban
% 20
15 11,12
10 3,06 4,63 3,24
5
0
≤20 21-35 36-50 51-65 >65
Fig. nr. 28. Distribuţia lotului B în funcţie de grupa de vârstă, după mediul de provenienţă
(separat pe medii)

Repartiţia pe grupe de vârstă în funcţie de mediul de provenienţă, raportat la întregul

lot, confirmă predominenţa vârstelor între 36 şi 50 ani pentru ambele medii – 28,66%,
respectiv 10,51% (Fig. nr. 29).
Reprezentări semnificative apar şi pentru grupele de vârstă 21-35 şi 51-65 ani, mai
ales în mediul urban (17,83% respectiv 16,88%). Mediul rural este, în schimb, mai bine
reprezentat la vârste de peste 65 ani.

28,66
30
25
17,83 16,88
20 Rural
15 Urban
% 10,51
7,32 8,92
10
3,18 3,5
5 0,96 2,23

0
≤20 21-35 36-50 51-65 >65
Fig. nr. 29. Distribuţia lotului B în funcţie de grupa de vârstă, după mediul de provenienţă
(faţă de întregul lot)

2.3.3. Statut marital

Structura după statutul marital arată o reprezentare a persoanelor căsătorite diferită de
ponderea în populaţia generală; chiar dacă predomină în cadrul lotului, atât bărbaţii – 59,86%, cât şi
femeile – 53,49%, se regăsesc în lotul nostru într-o pondere mai redusă (Fig. nr. 30). Valori
semnificative observăm pentru pacienţii văduvi, mai ales femei – 17,44%.

22
 59,86
60 53,49

50
40 Bărbaţi
26,06 Femei
% 30
19,19 17,44
20 9,88
7,75 6,34
10
0
Căsătoriţi Necăsătoriţi Văduvi Divorţaţi
Fig. nr. 30. Distribuţia lotului B pe sexe, după statutul marital (separat pe sexe)

Raportat la întregul lot, diferenţele între sexe apar semnificative numai în ceea ce
priveşte persoanele văduve, femeile în această situaţie părând mult mai predispuse la tentative
(9,55% faţă de 3,50%) – Fig. nr. 31.

29,3
30 27,07

25
20 Bărbaţi
11,78 Femei
% 15 10,51 9,55
10 5,41
3,5 2,87
5
0
Căsătoriţi Necăsătoriţi Văduvi Divorţaţi
Fig. nr. 31. Distribuţia lotului B pe sexe, după statutul marital (faţă de întregul lot)

Distribuţia pe medii de provenienţă arată o pondere semnificativă a persoanelor căsătorite

din ambele medii – 61,22% în rural, respectiv 54,17% în urban (Fig. nr. 32). Ponderea persoanelor
divorţate apare, în mod paradoxal, redusă pentru ambele sexe. Persoanele necăsătorite sunt
reprezentate în proporţie superioară faţă de ponderea în populaţia generală.

70 61,22
60 54,17
50
Rural
40 Urban
% 30 21,43 22,69
20 14,35
10,2 7,14 8,8
10
0
Căsătoriţi Necăsătoriţi Văduvi Divorţaţi
Fig. nr. 32. Distribuţia lotului B după statutul marital şi mediul de provenienţă
(separat pe medii)

23
 În concordanţă cu repartiţia tentatorilor pe medii de provenienţă, ponderea acestora din
urban este superioară în toate categoriile de stare civilă, cea mai mare diferenţă înregistrându-
se la grupa persoanelor separate prin decesul partenerului – 9,87% în urban faţă de 3,18% în
rural (Fig. nr. 33). O diferenţă importantă între urban şi rural se remarcă şi la persoanele
separate prin divorţ – 6,05% faţă de 2,23%.

40 37,26

35
30
25 Rural
19,11
Urban
% 20 15,61
15 9,87
10 6,69 6,05
3,18 2,23
5
0
Căsătoriţi Necăsătoriţi Văduvi Divorţaţi
Fig. nr. 33. Distribuţia lotului B după statutul marital şi mediul de provenienţă
(faţă de întregul lot)

2.3.4. Ocupaţie
Bărbaţii şomeri şi fără ocupaţie par a fi cei mai expuşi tentativei suicidare – 64,08%, la
femei majoritatea fiind deţinută de pensionare – 46,51% (Fig. nr. 34).
Femeile şomeri şi fără ocupaţie deţin de asemenea o pondere importantă. Pacienţii aflaţi în
perioada de pregătire şi cu loc de muncă stabil au o pondere mai redusă în lot.

70 64,08

60
44,77 46,51
50
40 Bărbaţi
% Femei
30
15,49
20 9,86 10,56
5,23 3,49
10
0
Studenţi Loc de muncă Şomeri, Pensionari
stabil fără ocupaţie

Fig. nr. 34. Distribuţia lotului B pe sexe, după ocupaţie (separat pe sexe)

Remarcăm apropierea dintre ponderile celor două sexe la persoanele fără ocupaţie
(28,98% bărbaţi şi 24,52% femei), în timp ce diferenţa cea mai pregnantă o regăsim la categoria
pensionarilor, unde bărbaţii reprezintă numai 7,01% faţă de 25,48% femei (Fig. nr. 35). Studenţii
şi cei cu loc de muncă stabil deţin ponderi apropiate pe sexe, cu reprezentare redusă, observându-
se superioritatea bărbaţilor la ambele categorii.

24
 28,98
30 24,52 25,48

20
Bărbaţi
% Femei
7,01
10 4,46 4,78
2,87 1,91
0
Studenţi Loc de muncă Şomeri, Pensionari
stabil fără ocupaţie

Fig. nr. 35. Distribuţia lotului B pe sexe, după ocupaţie (faţă de întregul lot)

2.3.5. Modalitate suicidară

Ingestia de medicamente şi de alte substanţe toxice a fost utilizată în tentativa
suicidară ca metodă preferențială la ambele sexe – 69,01% la bărbaţi şi 60,47% la femei (Fig.
nr. 36). Spânzurarea a constituit, de asemenea, o metodă frecventă la femei în comparaţie cu
alte modalităţi, în timp ce la bărbaţi spânzurarea s-a regăsit în proporţie egală cu venesecţia,
precipitarea, autoagresiunea.

80 69,01
60,47
60
Bărbaţi
% 40 30,23
15,49 15,49
20 9,3

0
Ingestie Spânzurare Alte modalităţi
Fig. nr. 36. Distribuţia lotului B pe sexe, după modalitatea suicidară
(separat pe sexe)

Raportat la întregul lot, femeile şi bărbaţii au recurs în proporţii asemănătoare la ingestia

medicamentoasă – 33,12%, respectiv 31,21% (Fig. nr. 37). diferenţe semnificative se observă, în
favoarea femeilor în ceea ce priveşte spânzurarea – 16,56% faţă de 7,01%, în timp ce celelalte
modalităţi sunt utilizate în mod asemănător.

40 31,21 33,12
30
16,56 Bărbaţi
% 20
7,01 7,01
10 5,1

0
Intoxicaţie Spânzurare Alte modalităţi
Fig. nr. 37. Distribuţia lotului B pe sexe, după modalitatea suicidară (faţă de întregul lot)

25
 Pe medii de rezidenţă, ingestia de toxice a reprezentat modalitatea suicidară la
pacienţii depresivi în proporţie de 65,28% în urban şi 62,24% în rural, urmată la mare distanţă
de spânzurare – 25% respectiv 20,41% (Fig. nr. 38).

65,28
70 62,24

60
50
Rural
40 Urban
% 25
30 20,41
17,35
20
9,72
10
0
Ingestie Spânzurare Alte modalităţi
Fig. nr. 38. Distribuţia lotului B pe medii de provenienţă, după modalitatea suicidară
(separat pe sexe)

Raportul dintre mediile de rezidenţă, în funcţie de modalitatea suicidară este

semănător pentru ingestia de toxice şi spânzurare, cu superioritatea netă a mediului urban
(44,90% faţă de 19,24%, respectiv 17,21% faţă de 6,31%) – Fig. nr. 39. În ceea ce
priveşte alte modalităţi, valorile ponderilor celor două medii sunt apropiate.

44,9
45
40
35
30 Rural
25 19,24 Urban
% 17,2
20
15
6,31 5,36 6,69
10
5
0
Ingestie Spânzurare Alte modalităţi
Fig. nr. 39. Distribuţia lotului B pe medii de provenienţă, după modalitatea suicidară
(faţă de întregul lot)

Se observă că în cazul tentativelor eșuate de suicid metodele alese cu predilecție au fost

altele decât în cazul sinuciderilor reușite. Numărul de pacienți ce au folosit ca metodă de sinucidere
spânzurarea este semnificativ diminuat comparativ cu pacienții decedați (12,1% vs 77%, p<0,001 –
înaltă semnificație statistică).

26
2.3.6. Antecedente heredocolaterale
Antecedentele heredocolaterale pentru suicid au fost prezente cu o pondere uşor
superioară la sexul feminin – sex ratio = 0,71 (Fig. nr. 30). Aceeaşi superioritate a femeilor se
remarcă şi relativ la întregul lot (Fig. nr. 41).

88,03 86,05
100

80
Bărbaţi
60 Femei
%
40 13,95
11,97
20

0
Prezente Absente
Fig. nr. 40. Distribuţia lotului B pe sexe, după AHC pentru suicid
(separat pe sexe)

47,13
50 39,81

40
Bărbaţi
30 Femei
%
20 7,64
5,41
10

0
Prezente Absente
Fig. nr. 41. Distribuţia lotului B pe sexe, după AHC pentru suicid
(faţă de întregul lot)

2.3.7. Stadiul evolutiv al tulburării depresive

Datele consemnate în fişele de observaţie ale pacienţilor lotului B a evidenţiat
existenţa episoadelor depresive în istoricul psihiatric la 64,08% dintre bărbaţi şi 47,67% dintre
femei (Fig. nr. 42).
Pe sexe, frecvenţa tentativelor suicidare s-a situat la valori asemănătoare, cu o uşoară
superioritate a bărbaţilor pentru pacienţii cu episoade multiple (28,98% faţă de 26,11%), în
timp ce femeile au deţinut o netă superioritate în ceea ce priveşte debutul depresiei prin
tentativă suicidară – 28,66% faţă de 16,24% la bărbaţi (Fig. nr. 43).

27
 59,68
57,81
60
40,32 42,19
50
40 Bărbaţi
Femei
% 30
20
10
0
Recurenţă Episod unic
Fig. nr. 42. Distribuţia lotului B pe sexe, după stadiul evolutiv al tulburării depresive
(separat pe sexe)

28,27
26,15 26,5
30
25 19,08
20 Bărbaţi
Femei
% 15
10
5
0
Recurenţă Episod unic
Fig. nr. 43. Distribuţia lotului pe sexe, după stadiul evolutiv al tulburării depresive
(faţă de întregul lot)

Tulburarea depresivă recurentă a fost diagnosticul mai des întâlnit în ambele medii de
rezidenţă – 57,87% în urban şi 61,22% în rural (Fig. nr. 44).

56,82
53,33
60 46,67
43,18
50
40 Rural
Urban
% 30
20
10
0
Recurenţă Episod unic
Fig. nr. 44. Distribuţia lotului B după stadiul evolutiv al tulburării depresive
şi mediul de provenienţă (separat pe sexe)

28
 În ansamblul lotului, tulburarea depresivă recurentă a avut o frecvență de 58,92% (Fig.
nr. 45). Pe medii de rezidenţă diagnosticul a fost întâlnit mai frecvent în urban – 39,81% faţă
de 19,11% în rural.

36,75
40 32,16
35
30
Rural
25 17,67
Urban
% 20 13,43
15
10
5
0
Recurenţă Episod unic
Fig. nr. 45. Distribuţia lotului B după stadiul evolutiv al tulburării depresive
şi mediul de provenienţă (faţă de întregul lot)

2.3.8. Consumul de alcool

În lotul B, consumul de alcool a fost evidenţiat la bărbaţi într-o pondere înalt
semnificativă decât la femei – 47,89% faţă de 25% (Fig. nr. 46).
În ansamblul lotului, diferenţa dintre bărbaţii neconsumatori şi consumatori este sub 2%,
în timp ce femeile consumatoare deţin o pondere de numai 13,69% din lot, 41,08% din lotul B
fiind reprezentat de femei la care consumul de alcool nu a fost pus în evidenţă (Fig. nr. 47).

75
80
70 52,11
47,89
60
Bărbaţi
50
Femei
% 40 25
30
20
10
0
Prezent Absent
Fig. nr. 46. Distribuţia lotului B pe sexe, după consumul de alcool (separat pe sexe)

Pe medii de rezidenţă, consumul de alcool a fost prezent cu precădere în mediul rural

la tentatorii suicidari – 42,86% faţă de 31,94% în urban (Fig. nr. 48).

29
 75
80
52,11
47,89
60
Bărbaţi
Femei
% 40
25

20

0
Prezent Absent
Fig. nr. 47. Distribuţia lotului pe sexe, după consumul de alcool (faţă de întregul lot)

68,06

70 57,14
60 42,86
50 31,94 Rural
40 Urban
%
30
20
10
0
Prezent Absent
Fig. nr. 48. Distribuţia lotului B după consumul de alcool şi mediul de provenienţă
(separat pe medii)

46,82
50

40
21,97 Rural
30 17,83 Urban
% 13,38
20

10

0
Prezent Absent
Fig. nr. 49. Distribuţia lotului B după consumul de alcool şi mediul de provenienţă
(faţă de întregul lot)

Faţă de întregul lot, consumul de alcool a fost prezent la 35,35% dintre tentatori, mai
frecvent în mediul urban – 21,97% faţă de 13,38% în rural (Fig. nr. 49).

30
Capitolul III
DISCUŢII
Conform studiilor epidemiologice internaţionale în ţările cu mortalitate ridicată prin
suicid, pe primele locuri se situează ţările dezvoltate (ţările nordice, Austria, Ungaria ca
reprezentant al Europei Centrale şi de Est), probabil datorită nu numai unei rate reale ridicate
a suicidului, ci şi unui interes medico-social important de urmărire a fenomenului autolitic.
După statisticile Europene, România se încadrează în grupa ţărilor cu rată suicidară medie şi
submedie.
În judeţul Dolj, în intervalul studiat, cercetarea noastră a evidenţiat o incidenţă a
suicidului cu o medie de 15,73o/oooo, valoare de peste două ori mai mare decât în deceniul
precedent, determinând încadrarea judeţului nostru în zona III de risc, alături de Arad,
Hunedoara, Timiş, Tulcea, Sălaj.
Evoluţia pe ani a evidenţiat un peak al suicidului finalizat în primul an intervalului de
studiu, cu o scădere liniară în următorii doi ani şi o tendinţă de revenire în anul 2004. Raportul
bărbaţi/femei a fost supraunitar în toţi anii de studiu, cu un maxim în anul 2003 (2,80) şi un
minim în 2001 (1,90), media intervalului fiind de 2,42.
Repartiţia pe sexe şi grupe de vârstă a subiecţilor cu suicid finalizat, obţinută din
datele furnizate de Institutul de Medicină Legală Craiova, evidenţiază predominenţa bărbaţilor
peste 36 ani – 53,45% din lot (Fig. nr. 3). Totodată, se observă superioritatea bărbaţilor la
toate grupele de vârstă, cu menţiunea că la vârste înaintate (peste 65 ani) această diferenţă se
reduce. Grupele de vârstă tinere (21-35 ani şi mai ales sub 20 ani) s-au evidenţiat prin
tentative suicidare intempestive, cu motivaţii minore explicate prin scăderea toleranţei la
frustraţii şi reacţii explozive lipsite de aprecierea consecinţelor actului suicidar.
Am remarcat, în schimb, absenţa reprezentării vârstelor sub 20 ani în sublotul A1, al
pacienţilor cu suicid finalizat şi diagnostic psihiatric. În acest sublot, pacienţii cu vârste peste
35 ani au reprezentat 96,43% din cazuri (Fig. nr. 21). În lotul B al pacienţilor cu tulburare
depresivă şi tentativă suicidară, ponderea sexelor se inversează în favoarea femeilor, chiar
dacă valoarea sex ratio pe intervale de vârstă este inferioară lotului A, diferenţa cea mai mare
înregistrându-se în intervalul de vârstă 51-65 ani – sex ratio B/F=0,65 (Fig. nr. 24).

În lotul cu suicid finalizat, apare evidentă predominenţa mediului rural – 60,98% faţă
de 39,02% urban (Fig. nr. 8). Acest fenomen s-ar putea datora migrării inverse a populaţiei de
la oraş la sat după anul 2000, datorată perturbărilor sociale, furnizând o situaţie opusă situaţiei
din deceniul 1990-1999. În total contrast se situează lotul A1 unde majoritare sunt cazurile din
urban – 78,57%, fapt explicabil prin nivelul cultural şi adresabilitatea la servicii de
specialitate, superioare în acest mediu. În lotul B predomină, de asemenea, pacienţii din
urban, la ambele sexe, 57,75% pentru bărbaţi, respectiv 77,91% pentru femei (Fig. nr. 26).
Prezenţa cu o pondere superioară a suicidului finalizat şi tentativelor suicidare la
pacienţi cu tulburări psihice din mediul urban s-ar explica, în opinia noastră, pe de o parte prin
accesibilitatea mai crescută la substanţe toxice (în multe cazuri, procurate din tratamentul de
întreţinere din ambulatoriul psihiatric), iar pe de altă parte existenţei situaţiilor psihostresante
din acest mediu, caracteristice vieţii moderne (şomajul, program de lucru încărcat, conflicte
profesionale, dificultăţi materiale) mai pregnante decât în rural. Pe de altă parte, am remarcat

31
frecvenţa suicidului finalizat şi a tentativelor suicidare prin ingestie de substanţe toxice de uz
casnic (mai ales agricol) în mediul rural.

În ceea ce priveşte ocupaţia, am remarcat că profilul subiecţilor cu suicid finalizat sau

tentativă, în afară de statutul ocupaţional propriu-zis, a fost influenţat şi de resursele materiale
reale, condiţiile socio-economice, relaţiile intrafamiliale, trăsăturile premorbide ale
personalităţii, fiind astfel dificil a aprecia că anumite categorii ar avea predispoziţii suicidare, în
fond comportamentul suicidar fiind corelat cu structura personalităţii şi alegerea modalităţii
autolitice în funcţie de nivelul de instrucţie. Corelaţia dintre ocupaţie şi suicid poate fi stabilită
numai la nivelul factorilor psihotraumatizanţi, dintre care am evidenţiat programe de lucru
încărcate, dificultăţi materiale, relaţii conflictuale la locul de muncă, eventual consum de alcool.
În lotul A, distribuţia suicidului finalizat a arătat că cel mai puţin reprezentată –
3,14%, a fost grupa studenţilor, urmată de cea a persoanelor cu loc de muncă stabil – 12,37%
(Fig. nr. 8). Ratele ridicate ale suicidului finalizat în rândul persoanelor fără ocupaţie, inclusiv
pensionari, reflectă dificultăţile adaptative la condiţiile socio-economice. Pe parcursul
intervalului am remarcat, în ceea ce priveşte studenţii, mai ales de sex masculin, o rată în
creştere a suicidului finalizat, facilitată de creşterea consumului de alcool şi chiar de droguri.
În lotul B, diferenţa dintre pacienţii şomeri şi fără ocupaţie şi cei pensionari este mult
mai accentuată decât în lotul A, înaintarea în vârstă la pacienţii depresivi realizând, se pare,
un grad de protecţie faţă de trecerea la act. Reprezentarea relativă a studenţilor este net
superioară celei din lotul A (Fig. nr. 35).
În ambele loturi, rata subiecţilor fără ocupaţie a crescut remarcabil în ultimii ani ai
intervalului, datorită problemelor legate de pierderea locului de muncă şi şanselor din ce în ce mai
reduse de a-şi găsi altul, în corelaţie cu conflictele intrafamiliale generate de aceste dificultăţi.

În ceea ce priveşte statutul marital, în lotul A, situaţia socio-economică din perioada

studiată pare a vulnerabiliza în egală măsură persoanele căsătorite, necăsătorite şi separate prin
problemele existenţiale care într-o anumită etapă par insurmontabile. În lotul A, cele mai multe
acte suicidare finalizate au fost întâlnite la bărbaţii căsătoriţi, totalizând 50,15% din lot (Fig. nr.
10). Paradoxal, în acelaşi lot, separarea prin decesul partenerului pare a conferi bărbaţilor un
anumit grad de protecţie.
În lotul B, observăm, în schimb, valori semnificative pentru pacienţii văduvi, mai ales
femei – 9,55% din totalul lotului (Fig. nr. 31). Diferenţierea lotului de tentatori suicidari pe
medii de provenienţă arată că majoritatea subiecţilor aparţine indivizilor căsătoriţi din mediul
urban, cu precădere bărbaţi – 37,26% (Fig. nr. 33). Pacienţii cu tulburare depresivă văduvi sau
divorţaţi din mediul rural deţin o pondere redusă. O discuţie mai amplă ar stipula
subdiagnosticarea tulburării depresive la aceste categorii datorită fenomenului de adicţie, dar
o evaluare reală este dificil de efectuat.
Metoda cel mai frecvent folosită în suicidul finalizat a fost spânzurarea, reprezentând
69,86% din totalitatea cazurilor, urmată de intoxicaţii – 15,68% (Fig. nr. 11). Repartiţia pe sexe
evidenţiază o pondere crescută a bărbaţilor decedaţi prin spânzurare, în timp ce la intoxicaţii,
precipitare şi alte modalităţi (venesecţie, aruncare în faţa trenului, înec, autoagresiune,
intoxicaţie cu gaze) valorile pe sexe sunt mai apropiate. Nu surprinde ponderea cazurilor de
spânzurare, ţinând cont că această metodă este una cu mari şanse de finalizare a suicidului.
Metodele de autoliză au variat totodată cu grupa de vârstă a suicidarului, spânzurarea fiind
cel mai frecvent întâlnită la vârste peste 35 ani. O pondere relativ importantă a pacienţilor peste 65
ani au preferat ingestia de substanţe toxice (Fig. nr. 15). Repartiţia după mediul de provenienţă
ne permite observaţia că suicidul în urban este întâlnit în proporţii egale prin intoxicaţii,
precipitare sau alte modalităţi, în timp ce intoxicaţiile deţin o pondere semnificativă în rural.

32
 În sublotul A1, spânzurarea reprezintă, de asemenea, modalitatea suicidară cel mai
frecvent utilizată – 75%, cu menţiunea că pe locul secund, la mare distanţă, se situează
precipitarea – 14,29%, intoxicaţiile şi autoagresiunea fiind slab reprezentate (Fig. nr. 23).
Situaţia se inversează în lotul B, unde ingestia de toxice deţine o pondere de 64,33%,
cu repartiţie pe sexe asemănătoare, reflectând alegerea unei metode „uşoare” de autoliză, nu
rareori cu dorinţa inconştientă de a nu realiza sfârşitul letal (Fig. nr. 37). În acest lot,
spânzurarea, mai frecvent întâlnită la femei, a reprezentat numai 23,57%. La repartiţia lotului
pe medii de rezidenţă, ingestia de toxice a fost prezentă în proporţie de 44,90% în urban şi
19,24% în rural, iar spânzurarea s-a întâlnit în rural la numai 6,31% (Fig. nr. 39).

Antecedentele heredocolaterale pentru comportament suicidar, analizate la lotul B, au

fost evidenţiate cu o pondere uşor superioară la sexul feminin – 13,95% faţă de 11,97% la
bărbaţi (Fig. nr. 40). Incompletitudinea datelor nu a permis o discuţie mai amplă asupra
naturii afecţiunii rudelor de gradul I, remarcându-se, totuşi, în antecedentele psihiatrice ale
acestora tulburarea depresivă, tulburarea bipolară sau chiar schizofrenia. Este demn de
subliniat faptul că, în ceea ce priveşte rudele, în istoricul psihiatric al acestora, aproape fără
excepţie, consemnează internări repetate în secţii de psihiatrie cronici.

Tulburarea depresivă a fost evidenţiată în istoricul psihiatric la 58,92% din lotul B, fapt
explicabil prin aceea că pattern-ul acestei afecţiuni constă în autodepreciere, sentimente de
vinovăţie, simptome fizice greu de suportat şi, uneori, elemente productive, potenţial generatoare
de comportament autolitic. În timp ce tulburarea depresivă recurentă s-a regăsit cu ponderi
asemănătoare la cele două sexe – 28,98% bărbaţi, respectiv 26,11% femei, episodul unic s-a
regăsit mult mai frecvent las sexul feminin – 28,66% faţă de 16,24% bărbaţi (Fig. nr. 43).
Atât tulburarea depresivă recurentă, cât şi episodul unic, au avut o reprezentare
semnificativă în mediul urban, însumând 68,79% (Fig. nr. 45).

În lotul B, am evidenţiat 111 tentative suicidare, reprezentând 35,35% din total, la care
trecerea la act a avut la bază starea mentală indusă de consumul de alcool, factor precipitant
de vulnerabilitate în cadrul tulburării depresive (Fig. nr. 46). Se observă că fenomenul de
adicţie a fost mai frecvent la bărbaţi decât la femei, fişele clinice descriind adeseori prezenţa
elementelor psihotice la aceştia. În acord cu pattern-ul consumului general de alcool, la
tentatorii suicidari se pare că mediul rural constituie un factor favorizant pentru asocierea
tulburării depresive cu consumul de alcool, într-o pondere de 42,86% din cazuri faţă de
31,94% în urban.

*
* *
Determinarea şi corelaţiile între factorii de risc suicidar au o importanţă marcată în
practica psihiatrică. Mai mult, tentativa suicidară reprezintă un risc real pentru suicidul finalizat.
Profilaxia optimă a suicidului presupune, în primul rând, cunoaşterea riscului suicidar, în
evaluarea căruia o importanţă majoră o deţin factorii de personalitate premorbidă şi psihotraumele
conjuncturale, cu rol proeminent în suicidogeneză.

33
CONCLUZII
1. Ascendenţa fenomenului suicidar în judeţul Dolj – 15,73 o/oooo a determinat
reîncadrarea în zona III de risc, din zona de risc minim.
2. Suicidul afectează cu precădere vârstele peste 36 ani – 77,71% din lot,
demonstrând că elaborarea suicidară este un proces de durată, care necesită
cumularea în timp a unor factori de vulnerabilitate.
3. Ponderea suicidului finalizat este semnificativ superioară la bărbaţi pentru
toate grupele de vârstă – 70,56%, în timp ce tentativa suicidară are o
pondere superioară la femei – 54,78%.
4. În judeţul Dolj, suicidul finalizat apare mai frecvent în populaţia generală la
pacienţii din rural – 60,98%, în contrast cu suicidul finalizat şi tentativa
suicidară la pacienţii cu tulburare depresivă, unde predomină mediul urban.
5. În ceea ce priveşte statutul ocupaţional, remarcăm ratele ridicate ale
suicidului finalizat şi ale tentativelor suicidare la persoanele fără ocupaţie,
84,49%, respectiv 85,98%.
6. Persoanele căsătorite au fost reprezentate în lotul suicidarilor – 67,25% şi în
cel al tentatorilor – 56,37% într-o proporţie mai mică decât în populaţia
generală, remarcându-se o pondere semnificativă pentru femeile văduve.
7. În lotul pacienţilor suicidari, cu sau fără diagnostic psihiatric, metoda cel mai
frecvent folosită a fost spânzurarea – 69,86%, în timp ce în lotul tentatorilor
ingestia de toxice a deţinut o pondere de 64,33%. În acest din urmă lot, ca o
particularitate, spânzurarea a fost întâlnită mai frecvent la femei.
8. Antecedentele heredocolaterale au fost evidenţiate cu o pondere uşor
superioară la pacienţii de sex feminin – 7,64%. Antecedentele personale relevă
prezenţa episoadelor depresive la 58,92% dintre pacienţi.
9. În cadrul relaţiei între evoluţia depresiei şi tentativele suicidare, pacienţii de
sex feminin prezintă precoce tentative, încă de la primul episod.
10. Consumul de alcool reprezintă un factor de risc pentru comportamentul
suicidar la ambele sexe.

Factorii de risc pentru suicidul finalizat evidenţiaţi în cercetarea noastră au

fost sexul masculin, vârsta peste 36 ani, mediul rural, lipsa unui statut
marital şi ocupaţional stabil.

Pentru tentativa suicidară, factorii predispozanţi ar fi sexul feminin, mediul

urban, decesul partenerului, mai ales pentru femei, prezenţa antecedentelor
heredocolaterale şi a consumului de alcool, antecedente psihiatrice.

34
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Achté K., Stenbäck A., Teräväinen H. (1966). On suicides commited during
treatement in psychiatric hospitals, Acta Psychiatr Scand, 42, 272-284.
2. American Psychiatric Association (1994). Diagnostic and Statistical Manual of
Mental Disorders (4 th edn) (DSM-IV). Washington, DC: APA.
3. Appleby L., Sherratt J. (2001). Good clinical practice on suicide and suicide
prevention, Psychiatric Bulletin, 25, 41-42.
4. Baraclay L., Vega C. (2005). Cognitive therapy may prevent suicide attempts,
Medscape Medical News, 1-4.
5. Barak A. (2005). Emotional support and suicide prevention through the Internet: A
field project report, Departament of Psychology, University of Haifa, Israel.
6. Barraclough B., Harris E.C. (1997). Suicide as an outcome for mental disorders a
metaanalysis, British Journal of Psychiatry, 170, 205-228.
7. Blumenthal S.J., Kupfer D.J. (2005). Suicide over the life cycle. Risk factors,
assessment, and treatment of suicidal pariets. Am Psychiat Press, Inc., 135-138.
8. Brananas Cc., Richmond Ts., Shwas Cw. (2004). Fire arm homicide and firearm
suicide: oposite butequal Synopsis. Public Health Report, vol. 119, 114-122.
9. Chiriţă R. (1997). Sindroamele depresive cu potential suicidar. Consecinţe medico-
legale şi evaluări etico-psihiatrice (Teză de doctorat). Iaşi, 1-14.
10. Chiriţă V., Chiriţă, R., Talău, G., Duică, L. (2009). Suicidul. In: V. Chiriţă, A.
Papari, R. Chiriţă (eds.): Tratat de Psihiatrie, vol. II, Ed. Fundaţiei “Andrei Şaguna”
Constanţa, 193-215.
11. Cohen M. L., Dobscha S., Hails K., Pekow P., Chochinov M. (2002). Depression
and Suicidal Ideaton in Patients who Discontinue the Life-Support Treatment of
Dialysis, Psychosomatic Medicine, 64, 889-896.
12. Cooper J., Kapur N, Webb R., Lawlor M., Guthrie E., Mackway – Jones K.,
Appleby L. (2005). Suicide after deliberate self-harm: A 4-year cohort study.
American Journal Psychiatry, 162, 297-303.
13. Cosman D. (2000). Sinuciderea studiu în perspectivă biopsihosocială. Editura
Rispoprint Cluj-Napoca, 5-10, 83-88.
14. Ernst C., Lalovic A., Lesage A., Sequin M., Tousignant M., Turecki G. (2004),
Suicide and no axis I psychopathology, 1-5.
15. Faber-Langendoen K., Karlawish H.T.J. (2000). Should Assisted Suicide be only
Physician Assisted? American Society of Internal Medicine, 482-487.
16. Garlow S.J. (2002). Age, geneder, and ethnicity differences in patterns of cocaine
and ethanol use preceding suicide. American Journal Psychiatry, 159, 615-619.
17. Goodwin F.K., Fireman B., Simon G.E., Hunkeler M.E., Lee J., Revicki D. (2003).
Suicide Risk in Bipolar Disorder during treatement with Lithium and Dival proex,
JAMA, vol. 290, nr. 11, 1467-1473.
18. Grecu Gabos M, Grecu G., Grecu I. (2000). Aspecte epidemiologice, clinico-statistice
şi de prevenţie în suicid şi parasuicid, 99, 101, 117-118, 125, 236-241.
19. Hawton K. (2000). Sex and suicide. Gender differences in suicidal behaviour.
British Journal of Pshychiatry, 177, 484-485.

35
20. Hawton K., Houston K., Haw C., Townsed E., Harris L. (2003). Comorbidity of
Axis I and Axis II disorders in patients who attempted suicide, American Journal
Psychiatry, 160, 1494-1500.
21. Hawton K., Zahal D., Weatherall R. (2003). Suicide following deliberate self-harm:
long-term follow-up of patients who presented to a general hospital: British Journal
of Psychiatry, 182, 537-542.
22. Hunter C.E., O’Connor R. (2003). Hopelessness and future thinking in parasuicide:
The role of perfectionism, British Journal of Clinical Psychology, 42, 355-365.
23. Ikeda R., Kresnow M., Mercy J., Powell K., Simon T., Potter L., Durant T., Swahn
M. (2001). Medical Conditions and Nearly Lethal Suicide Atteempts, Suicide and
Life-Threatening behavior, Vol. 32 (Supplement) 60-67.
24. Kessing L. V. (2004). Severity of depressive episodes according to ICD-10:
prediction of risk of relapse and suicide, Brit J Psychiat, 184, 153-156.
25. King E.A., Baldwin D.S., Sinclair J.M.A, Campbell M. (2001). The Wessex Recent
In-Patient Suicide Study, 2, Case – control Study of 59 in-patient suicides, British
Journal of Psychiatry, 178, 537-542.
26. Kposowa A. (2000). Marital status and suicide: some common methodogical
problems, Journal Epidemiol Community Health, 54, 878-880.
27. Malone K. M., Oquendo M.A., Haas G.L., Ellis S.P., Li S., Mann J.J. (2000).
Protective Factors Against Suicidal Acts in Major Depression: Reasons for Living
Am I Psychiatry, 157, 1084-1088.
28. Marinescu D., Udriştoiu T., Dehelean P. (2009). Elemente neurobiologice în
tratamentul cu antipsihotice,. 45-46, 38, 44-47.
29. Marinescu D., Udriştoiu T., Podea D., Ciucu A. (2008). Tulburarea depresivă şi
anxioasă actualităţi, 13, 27-32, 63-64.
30. Mathew M., Hemenway D. (2008). Guns and suicide in the United States. The New
England Journal of medicine, 359, 989-991.
31. Mauri Mc., Cerveri G., Volonteri Ls., Fiorentini M.C., Colasanti A, Meehan J.,
Kapur N, Hunt I. (2006). Suicide in mental health in-pacients and within 3 months
of discharge National Clinical survey British Journal of Psychiatry 188, 129-134.
32. Sadock B.J., Sadock Alcott V., Kaplan & Sadock’s. (2007). Synopsis of psychiatry,
Behavioral Sciences / Clinical Psychiatry, tenth Edition, 897-900.
33. Simon R., Levenson J.L., Shuman D. (2005). On sound and unsound mind: the ide
of suicide in tortand insurance litigation. Journal American Academy Pshychiatry
Law, vol. 33, no. 2, 176-182.
34. Sinclair J.M.A., Mulee M.A., King E.A., Baldwin D.S. (2004). Suicide in
schizofrenia a retrospective case-control study of 51 Suicides Schizophrenia Bull,
30. 803-811.
35. Srivastava S, Kulshreshtha N. (2000), Expression Of Suicidal Intent In
Depressives, Indian Journal of Psychiatry, 42 (2), 184-187
36. Suominen K., Isometsä E., Ostamo A., Lönnqvist J. (2004). Level of suicidal intent
predicts overall mortality and suicide after attempted suicide: a 12-year follo-up
study. British Journal of Psychiatry, 4:11, 1-7.
37. Talău, G. (1999). Asistenţa psihiatrică a suicidului în judeţul şi municipiul Sibiu în
deceniul 1986-1995 (Teză de doctorat).
38. Zavoi R., Udriştoiu T., Marinescu D. (2007). Elemente de psihiatrie medico-legală,
Editura Medicală Universitară, Craiova.

36