Alegerea traseului educațional ar trebui să țină de fiecare ins în parte, în timp ce influențele

exterioare nu ar trebui să joace un rol capital. Consider că familia ar trebui să își pună
amprenta într-un mod mai discret asupra alegerii de către un tînăr a drumului educațional
vizat. Pe de-o parte, un tânăr ar putea ajunge să se cunoască îndeajuns pe sine, pentru a ști
în ce domeniu ar dori să se specializeze, prin studiile superioare. Însă, există și numeroase
situații când cei tineri simt încă nevoia să fie îndrumați de cineva din familie.

În primul rând, până în punctul în care un tânăr ar ajunge să își decidă viitorul prin
urmarea unei facultăți specializate, el ar trebui să se fi maturizat îndeajuns de mult pentru a
se cunoaște pe sine. Un astfel de tânăr stie deja ce îi place și ce îl pasionează și va cauta să
își folosească aceasta pentru a-și făuri un viitor frumos. De pildă, eu agreez sportul într-o
foarte mare măsură și intenționez să mă folosesc de acestă pasiune de-a mea pentru a mă
realiza. Voi urma o facultate de sport concomitent cu practicarea sportului de performanță.

În al doilea rând, conștientizăm fiecare dintre noi că există și situații în care familia
poate avea un rol decisiv în alegerea parcursului educațional, atât prin susținerea financiară,
materială cât și prin alte influențe. Astfel, unii tineri par să nu aibă de ales decât varianta
propusă de părinții lor autoritari. Situația lui PP Negulescu, autorul textului prezentat este
exemplara. Chiar dacă el avea deschidere spre disciplinele umaniste, părinții l-au obligat să
se înscrie la Politehnică.

Așadar, alegerea parcursului educațional rămâne pentru fiecare dintre noi o

opțiune, pe care putem să ne-o asumăm singuri sau putem permite și altora să participe la
ea.

SUB II

Textul intitulat „Nu mai zăresc”, de T. Arghezi propune cititorului o temă foarte
profundă: cea a existenței.

Meditația poetului asupra destinului omului apare în viziunea poetului modernist

centrată pe metafora „potecii”. Existența este înțeleasă ca un drum ireversibil, pe care
fiecare om trebuie să îl parcurgă mai mult de unul singur. Principalele preocedee și mijloace
artistice utilizate în vederea evidențierii ideilor poetice sunt interogația retorică - acesta este
folosită în primele trei distihuri, utilizarea simbolului și repetiția. „Apele”, și „vântul” reprezintă
simboluri ale încercărilor existențiale. Iar repetiția „Secundă cu secundă” sugerează
scurgerea ireversibilă a timpului existențial.

Așadar, textul arghezian se transpune într-o mică bijuterie lirică modernistă cu profunde
semnificații filosofice.