Educatoare: Ionel Atena

G.P.N. Rusetu- Buzau

DEZVOLTAREA LIMBAJULUI , A EXPRESIVITATII SI CREATIVITATII PRIN

INTERMEDIUL POVESTILOR

O sarcina de baza a educatiei intelectuale este dezvoltarea limbajului .

Dezvoltarea si imbogatirea limbajului constituie o preocupare perrmanenta a educatoarelor ,
întrucat el constituie principala cale de comunicare cu cei din jur si de cunoastere a realitatii.
Limbajul este produsul si suportul dezvoltarii gandirii , fundamentul dezvoltarii
intelectuale. Structurile gandirii devin din ce in ce mai rafinate o data cu dezvoltarea
limbajului , între gandire si limbaj existand o interdependenta conditionata genetic. Realizarea
comunicarii verbale este posibila prin intermediul limbajului datorita existentei unui vocabular
pasiv , a unui vocabular de utilizare si a unui vocabular operational.
La intrarea în gradinita , copiii de trei ani , desi din punct de vedere cronologic sunt
omogeni , din punct de vedere al dezvoltarii ontogenetice sunt personalitatii distincte , ca si din
punct de vedere al dezvoltarii limbajului. Aceste diferente se constata si sunt vizibile inca din
primele saptamani si se evidentiaza prin gradul diferit de dezvoltare anatomo-fiziologica a
aparatului fonator , prin volumul limbajului , prin structura lexicului , prin nivelul exprimarii
gramaticale si literare.
Am cautat sa realizez dezvoltarea vorbirii copiilor prin intermediul mai multor
activitati , printre care un loc important il ocupa povestirile , poeziile , ghicitorile , proverbele
etc.
In desfasurarea activitatii am constatat ca atunci cand am utilizat povestirea chiar
intr-un timp mai scurt , dar lor le-a placut in mod deosebit , chiar fara a se fi trecut la
repovestire , copiii retin nu numai personajele , dar si aspecte din mediul inconjurator , daca
acestea se aseamana cu mediul cunoscut lor din alte povestiri ori de la alte activitati.
Pentru obtinerea unor rezultate deosebite am stabilit colaborarea cu parintii ,
rugandu-i sa ma ajute in activitatea de dezvoltare a vorbirii: astfel am convenit cu ei sa-i
indemne pe copii sa le repovesteasca ceea ce a invatat la gradinita , sa le puna aceleasi intrebari
pe care le formulez si eu in cadrul activitatilor. Intrebarile , notate pe hartie si multiplicate , au
fost date parintilor. Totodata i-am rugat pe parinti sa-si indrepte atentia spre modul in care ei
povestesc : daca au cursivitate , in reproducere , daca au intreruperi ( adica nu-si amintesc
momente din cursul intamplarilor ).
Datele relatate de parinti , ca si observatiile mele au fost consemnate in caietul
copilului. Procedeul respectiv m-a ajutat si in prezentarea situatiei fiecarui copil si in
recomandarile pe care le-am intocmit pentru scoala.
Din datele culese de la activitatile desfasurate in gradinita si din cele prezentate de
parinti am reusit sa evaluez modul in care s-a dezvoltat vorbirea si posibilitatea comunicarii
copiilor cu cei din jur.
Constatand ca la intrarea in scoala copiii manifesta carente in comunicarea orala
desi poseda un volum mare de cunostinte si algoritmul desfasurarii metodelor fonetice ,
analitico-sintetice au oferit forme noi, accesibile, ce usureaza in mod real trecerea la perioada
preabecedara. Mi-am propus sa aprofundez problema comunicarii, in sensul identificarii celor
mai potrivite modalitati de dezvoltare a exprimarii orale si , in mod special, de stimulare a
creativitatii si expresivitatii acesteia.
Pentru aceasta am experimentat mai multi ani rolul povestirii si, in special, a celei
create de copii.
Am ales povestirea creata deoarece permite atat dezvoltarea capacitatilor
intelectuale, cat si exprimarea independentei in vorbire, facand apel in mod real la
reprezentarile copiilor, activizand vocabularul pasiv, operational, dezvoltand in acelasi timp
creativitatea si imaginatia acestora.
Pe langa faptul ca este un exercitiu eficient de educare a limbajului, povestirea este
si o metoda de deblocare psihica a copiilor, in special a celor timizi. Sursa principala de
alimentare a acestor povestiri a constituit-o , de data aceasta , lumea mirifica a poeziei despre
vietuitoare , a cantecelor si, nu in ultimul rand, lumea povestilor care au leganat copilul de 3-6
ani.
Primele activitati, ce implicau povestiri ale copiilor le-am abordat din semestrul doi
la grupa mijlocie , cand copiii trebuiau sa repovesteasca cu sprijin verbal si intuitiv o poveste
ascultata , deprinzandu-i inca de la acest nivel sa inchege intr-o forma simpla o scurta
naratiune, adaptandu-si vorbirea conform actiunii personajelor; aceasta reprezinta , in final , un
exercitiu de exprimare cursiva , coerenta si expresiva. Incepand cu grupa mare , repovestirile au
imbracat forme mai ample , mai complexe , ce evidentiaza ca prescolarul poate sa stapaneasca
limbajul ca instrument de informare , comunicare si exprimare. Acum este momentul cand
copiii pot fi orientati sa sesizeze ca povestirea are introducere , desfasurare si incheiere. Putem
spune ca la grupa mare se face cu adevarat debutul in povestirea creata de copii , incepand cu
povestirea dupa un sir de ilustratii , urmand cea dupa modelul educatoarei , cu inceput dat ,
dupa un plan de idei , folosind ca motiv o jucarie.
Toate aceste tipuri de povestiri le-am planificat in mod gradual , propunand imagini
atractive si sugestive , cu subiecte usor de abordat. Atmosfera in care s-a desfasurat aceasta
forma de activitate – toleranta, libertatea in exprimare, tactul educatoarei, incurajarea
exprimarii personale- au contribuit in mod real la expunerea gandurilor , parerilor , trairilor
afective ale copiilor , ajutandu-i pe acestia sa verbalizeze adecvat ceea ce vor sa comunice
celorlalti , etapa care confirma debutul in actul individual de creatie. Deoarece grupa
pregatitoare hotaraste gradul de maturizare psihoafectiva a copilului pentru scoala , este de
datoria educatoarei sa-si regandesca si sa-si operationeze obiectivele comunicarii de asa
maniera incat stategiile abordate sa conduca la accelerarea procesului de activizare a functiilor
mentale constructive si creative ale copiilor. In acest sens am redus mult aria povestirilor
educatoarei , in favoarea povestirilor create de copii din imaginatie investigand si alte domenii
de cunoastere.
Deoarece mi-am propus sa gasesc si alte modalitati de a determina copiii sa
comunice , am incercat sa diversific gama povestirilor create de copii. Pentru aceasta am
cantarit bine momentul planificarii povestirii , apreciind experienta cognitiva acumulata , in asa
fel incat sa permita elaborarea de „ productii verbale” originale , cu participare numerica
sporita. Astfel , am organizat activitati integrate – povestire creata cu modelaj , povestire cu
pictura sau desen – participand mai intai copiii care au dovedit iscusinta in folosirea limbii si
mai apoi copiii timizi , cu exprimare saraca , deficitara.
Recomand aceste tipuri de povestiri tuturor educatoarelor care au preocupare in
acest sens , cu incredere ca povestirea constituie un mijloc foarte eficace de exprimare libera ,
un bun exercitiu de valorificare in mod activ a cunostintelor , a abilitatilor manuale si
intelectuale , ajutand in mod real copilul sa-si netezeasca calea pentru a stapani resursele limbii
si a utiliza corect mijloacele lingvistice strict necesare comunicarii in scoala, in viata.
In cadrul activitatilor de educare a limbajului prin metoda conexiunilor
interdisciplinare se aduce contributie esentiala la precizarea , îmbogatirea si nuanţarea
vocabularului copiilor printr-o serie de cuvinte şi expresii noi , precum şi la formarea unor
trăsaturi morale pozitive. De exeplu , prin lectura povestirii „ Caprioara” de Emil Garleanu s-a
realizat îmbogatirea şi precizarea sensului unor metafore cum ar fi : „ ochi indureraţi” , „fiinta
frageda”, „fuga fulgeratoare” , „inima intunecata” , „ zbieret adanc”, „sfasietor” , „ botul mic” ,
„catifelat si umed” , „muschiul gros , cald ca o blana” , cuvinte care , în mare parte, au intrat în
vocabularul activ al copiilor. Toate cuvintele şi expresiile de mai sus au fost explicate pe
întelesul copiilor , facand apel la cunostinte de la alte discipline. De exemplu, pentru expresia
„fuga fulgeratoare” , copiii şi-au imaginat o ploaie cu fulgere , comparand fuga caprioarei cu
viteza fulgerului. Chiar in încheierea acestei activitati , copiii au inceput sa foloseasca
expresiile si metaforele din povestire , incadrandu-le in diferite contexte. Dupa catva timp de la
ascultarea acestei povestiri , un numar tot mai mare de copii au manifestat schimbari in
comportamentul lor faţa de colegi , fata de educatoare si faţa de parinţi , devenind mai
sensibili , mai atenţi şi grijulii cu persoanele din jur şi interesaţi sa foloseasca cat mai multe
cuvinte – insuşiri în vorbire , la momentul potrivit. De exemplu : „ Mama mea este o fiinta
frageda , plapanda , gingaşă”; „ Cand sunt bolnav , mama este trista , mahnita , amarata” ,
„ Eu , cand sunt suparat , am inima indurerata”.
Pentru consolidarea cunostinţelor însuşite prin aceasta modalitate , am realizat cu
prescolarii interpretarea unor fragmente din povestirea mentionata , pe acelea care ni s-au parut
incarcate de stari emotionale profunde si semnificative reguli morale necesare. In aceasta
situatie am ales pentru interpretare tocmai acei copii care dovedeau deseori ca încalca regulile
de buna cuviinta. Ca atare , acestia au interpretat rolul caprioarei si al iedului. Dupa aceasta ,
pentru a stabili profunzimea sentimentului pe care trebuiau sa-l exprime, am cerut sa-mi explice
fiecare ceea ce a simtit interpretand rolul respectiv.
Procedand astfel, am constatat ca prescolarii s-au deprins sa realizeze singuri
corelatii interdisciplinare , patrunzand in esenta faptelor , totodata , au exersat acordul între
subiect si predicat , au înteles relatia dintre obiect si însusirile sale , dobandind valoroase
informatii , cunostinte , precum si o experienta importanta.
Întotdeauna înainte de aîncepe noul an şcolar am studiat cu atenţie basmele ,
povestile şi povestirile prevazute in programa , apoi mi-am facut o schema de lucru astfel incat
sa aleg pentru fiecare activitate procedeele cele mai eficace , în functie de obiectivul urmarit la
grupa respectiva , de plasarea în timp a povestirii , de numarul de activitati rezervat repovestirii
copiilor in cadrul activitatilor comune.
La abordarea practica a activitatii cu grupa , consider ca trebuie parcursi anumiti
pasi , pe care , schematic , îi prezint in continuare :
1. Copiii trebuie sa posede cunostintele si reprezentarile necesare intelegerii
povestii , prin :
- utilizarea continutului altor activitati obligatorii;
- planificarea in activitatile libere a temelor de observare.
De exemplu , pregatirea grupei mijlocii pentru înţelegerea povestirii „ Ciripel cel
lacom” , de Luiza Vladescu , a fost asigurata prin observarea pasarilor calatoare , odata cu
cunoaşterea semnelor caracteristice anotimpului toamna.
2. Se stabilesc procedeele de introducere în activitate , metodele de desfaşurare şi
procedeele de încheiere a acesteia , prin organizarea de conversaţii dupa ilustraţii pentru
reamintirea unor date despre personaje.
De exemplu , la grupa mica , pentru a le trezi copiilor interesul si a le capta atenţia ,
am realizat frecvent introducerea în activitate prin prezentarea ilustrata a unui personaj care
urma sa figureze în povestire , ale carui chip şi descriere copiii le cunoşteau anterior. Astfel ,
pentru povestirea „Nicuşor cel mofturos” , am prezentat un baiat- papuşa , numit mai dinainte
Nicusor. Le-am explicat copiilor termenul de „ mofturos” , aşa încat perceperea si însuşirea
titlului povestirii sa nu mai puna probleme dificile.
La grupa mijlocie şi mare , la predarea povestirii „ Coliba iepuraşului” am
organizat o conversaţie dupa un tablou ce reprezenta o colibă din gheată şi una din piatră.
La grupa mare , pentru povestirea „Mama lui Fanuţ” , am utilizat o planşa ce
reprezenta mama îmbraţişandu-şi fiul ce îi aduce ghiocei. Totodata , am organizat şi o
conversaţie libera despre ziua de 8 Martie
3.Pentru ca încheierea activitatii sa asigure fixarea continutului povestirii se aleg
procedeele de încheiere ţinandu-se cont de materialul povestit in activitatea de predare , varsta
copiilor , nivelul de dezvoltare al grupei , numarul de activitati ce se mai organizeaza ulterior pe
aceeasi temă , felul acestor activitati , precum si materialul ce urmeaza a fi folosit.
De exemplu , activitatile de predare a povestirilor „Nicuşor cel mofturos” ,
„ Paţaniile lui Fulgusor” – grupa mica , „Turtiţa” , „ Punguţa cu doi bani” , „ Capra cu trei iezi”
– grupa mijlocie , „ Alba ca Zapada” , „ Cenuşareasa” – grupa mare si pregatitoare le-am
încheiat cu prezentarea si discutarea ilustratiilor ce reprezentau principalele episoade ale
povestirii.
4.Se foloseşte conversatia libera in legatura cu tema , alternand variantele acesteia :
- prin reproducerea unor fragmente din poveste , pentru a trece spre repovestire
libera ;
- prin repovestire – pe baza de tablouri
- pe baza planului verbal
-prin teatru de masa
In concluzie , folosind procedeele mentionate , am reuşit sa verific posibilitatea
copiilor de a folosi limbajul oral si , totodata , sa constat ca , pentru dezvoltarea vorbirii este
nevoie sa punem mai multe întrebari care sa activeze gandirea.
Literatura pentru copii , ofera micilor ascultatori si cititori un mod limpede, simplu
de organizare compoziţională şi prezentare a subiectului.
Limbajul abordat este curat , ingrijit , cu un lexic adecvat capacitatii de retinere si
intelegere, cu fraze scurte.