Microeconomia Grile Si Sinteze

Menționez, ultima serie de grile are
răspunsurile la urmă, căutați numărul întrebării

ca să aflați răspunsul corect.
CAPITOLUL 5
Specializarea este trasatura economiilor moderne

- Cunoasterea este dispersata (imprastiata, distributiva)
- Oamenii sunt ignoranti in termeni relativi
- Ei sunt obligati sa coopereze si sa-si coordoneze eforturile
- NIMENI nu coordoneaza procesul de producere al unui bun
- Indivizii isi coordoneaza planurile individuale cu ajutorul preturilor
Piata este un proces de coordonare (cooperare) a planurilor intre vanzatori si cumparatori
- Excedent de oferta = deficit de cerere
- Exces de cerere = deficit de oferta
- Excedentul apare atunci cand cantitatea oferita este mai mare decat cea ceruta.
- In acest caz, producatorii trebuie sa isi reduca preturile.
- Deficitul apare atunci cand cantitatea ceruta este mai mare decat cantitatea oferita.
- In acest caz, cumparatorii vor incepe sa liciteze pentru produs pentru ca deficitul sa
dispara.
- Piata tinde spre “echilibrare”, adica spre punctul in care cantitatea ceruta = cantitatea
oferita
- Nu este nevoie de experti in economie pentru inchiderea pietelor. Este nevoie, in
schimb, de reguli eficiente ale jocului, care sa permita populatiei sa cumpere, sa vanda si
sa-si tranzactioneze bunurile dupa cum cred ei de cuviinta.
- Piata are tendinta de a se “inchide”
- Tendinta de inchidere a pietei nu este planificata, ci reprezinta consecinta involuntara a
procesului de coordonare spontana intre actorii pietei.
- Concurenta se manifesta pe parcursul intregului proces de piata
- Cumparatorii vor sa concureze cu alti cumparatori
- Vanzatorii vor sa concureze cu alti vanzatori
- Cumparatorii si vanzatorii tind sa coopereze
- Gateway Center, Wall Street sunt doar niste componente ale pietei, nu sunt piata in sine
Planificarea centrala
- Cunoasterea este subiectiva si nu poate fi “centralizata”
- Ordinea economica este policentrica
- Cunoasterea se afla in posesia fiecarui individ si este luata in calcul prin decizii
individuale
- Cunoasterea este incorporata in preturi
- Preturile transmit semnale care ii ajuta pe indivizi sa-si coordoneze planurile individuale
- Sistemul economic nu poate fi planificat centralizat, deoarece planificatorii nu detin
cunoasterea necesara.
Dezirabilitatea nu este o componenta a raritatii.
Concurenta rezulta din insuficienta si poate fi eliminata doar prin eliminarea insuficientei.
Concurenta se manifesta atunci cand oamenii incearca sa indeplineasca criteriile utilizate
pentru rationalizarea produselor insuficiente.
Banii sunt mijlocul general de schimb.
Schimbul este o activitate de coordonare.
Diviziunea muncii = Problema centrala
Insuficienta este o relatie intre dezirabilitate si disponibilitate sau intre cerere si oferta
Dezirabilitatea nu este o componenta a raritatii
Obiectivul economic al unei societati = asigurarea coordonarii intre indivizi, folosind ceea ce
este disponibil pentru a obtine ceea ce se doreste
CAPITOLUL 6
CONSECINTE NEPREVAZUTE CERERE SI OFERTA

- Piata poate functiona si in conditii extreme, cum ar fi un dezastru natural.
- Sistemul preturilor relative functioneaza la fel de bine in conditii de catastrofa naturala
- Preturile permit coordonarea planurilor.
- Interzicerea producerii si comercializarii drogurilor
- Interzicerea producerii si comercializarii alcoolului
Legiferare = elaborarea unei legi
Pe o piata libera, pretul tinde sa creasca in perioadele de deficit si, drept consecinta, piata tinde sa se
inchida.
Cererea de servicii ale resurselor productive seamana cu orice alta curba a cererii; este inclinata spre
dreapta.
Exemplul cu uraganul Katrina, atunci cand pretul benzinei, materiilor prime si a lemnului au
inceput sa creasca in acea regiune chiar inainte de furtuna. Pretul lemnului a crescut deoarece
oamenii voiau sa isi acopere ferestrele si bunurile. Astfel, lemnul a devenit mai valoros, si i-a
crescut pretul. Pretul benzinei a crescut deoarece multi oameni si-au alimentat masinile si au
incercat sa fuga.
Pretul tinde sa creasca in perioadele de deficit.
Pretul tinde sa scada in perioadele de excedent.
Populatia isi urmareste propriile avantaje comparative.
Un prag de pret este un pret minim stabilit prin lege pentru un anumit produs sau serviciu.
Nimeni nu are voie sa liciteze sau sa ofere un pret sub pragul stabilit.
Plafonul de pret este un pret maxim stabilit prin lege.
Costurile depind de cerere si de oferta.
Preturile care reflecta modificarea insuficientelor relative coordoneaza activitatea populatiei
intr-o societate comerciala
CAPITOLUL 7
Salariu, chirie si dobanda:

- Veniturile sunt prestabilite prin contract
- Intelegerile contractuale reduc incertitudinea
- Salariile, chiriile, dobanzile sunt preturi care depind de cerere si oferta.
Profitul, un venit special
- Cautarea profitului presupune acceptarea unui grad mai ridicat de incertitudine
- Profit (venit net) = venit total – cost total
- Profitul este “ceea ce ramane”, este un rest
- El poate fi pozitiv sau negativ
- Celelalte forme de venit nu pot fi negative (salarii, chirii, dobanzi)
- Profitul revine intreprinzatorului
- Profit contabil = venit total – cost total explicit
- Contabilitatea nu surprinde toate costurile de oportunitate
- Resursele patronului nu sunt gratuite
- Ceea ce conteaza este profitul economic
- Profitul economic = venit total – (costuri explicite + costuri implicite)
Antreprenorul, pretendentul restului
- In afaceri, deciziile sunt influentate de prezenta incertitudinii
- In afaceri, deciziile apartin intreprinzatorului
- Profitul este venitul intreprinzatorului pentru faptul de a lua decizii
- Profitul provine din incertitudine
- Posibilitatea obtinerii unui profit economic incurajeaza activitatea antreprenoriala
- Viitorul este incert, de aceea exista profit sau pierdere
- Profitul provine din capacitatea de a anticipa
- Pierderea sanctioneaza incapacitatea de a anticipa
- Antreprenorul cauta profit prin reorganizarea unui sector al lumii sociale
- Venitul sau depinde in mare masura de incertitudine, adica sa aiba un caracter
speculativ mai important
- Activitatea antreprenoriala imbraca trei forme: arbitrajul, inovatia si imitatia.
- Antreprenorul corecteaza erori ale procesului de piata
Profitul si pierderea – semnale
- Pietele creeaza informatii
- Antreprenorii folosesc semnalele trimise de piata (preturi) pentru a compara veniturile
previzionate, anticipate cu costurile anticipate
- Daca anticipeaza gresit, antreprenorii inregistreaza pierderi, ceea ce inseamna ca au
utilizat in mod gresit resurse rare
- Pierderile cronice inseamna faliment -> resursele rare sunt luate de la antreprenorii
neperformanti.
Speculatia
- Arbitrajul intertemporal stabilizeaza preturile; ex: preturile produselor agricole
- Pietele la termen ofera indicii despre preturile viitoare ale bunurilor rare.
Exista o diferenta intre venit contabil si venit economic. Profitul contabil include doar costurile
explicite (cum ar fi cheltuielile) atunci cand determina costul total. Profitul economic poate fi
definit in mod eficient ca venit total – cost total.
Deciziile in afaceri sunt influentate de prezenta (sau absenta) profitului economic.
Pietele la termen le ofera oamenilor oportunitatea de a-si distribui expunerea la riscuri.
CAPITOLUL 8
Teoria “populara” privind stabilirea pretului
- Pret = cost + adaos comercial

- Aceasta metoda este una “intuitiva, dar nesustenabila
- De ce firmele falimenteaza, daca pot adauga orice adaos doresc?
- Pretul stabilit este cel care maximizeaza diferenta dintre venitul marginal = costul marginal
- Atunci, profitul marginal este zero, dar profitul total este maxim
Cei aflati in cautarea pretului incearca sa gaseasca structuri de stabilire a pretului care le vor permite
sa vanda toate unitatile pentru care venitul marginal este mai mare decat costul marginal.
Un factor esential pentru cel aflat in cautarea unui pret este capacitatea sau incapacitatea sa de a
face discriminari: sa impuna preturi mari pentru unitatile care se bucura de o cerere mare si preturi
mici pentru unitatile care nu ar fi cumparate altfel, fara a le permite vanzatorilor la pret redus sa
“strice piata” vanzarilor la pret intreg.
Una dintre regulile pentru a stabili un pret bun este ca venitul marginal sa fie egal cu costul
marginal.
CAPITOLUL 9
CONCURENTA CA PROCES
Caracteristicile “concurentei perfecte”:
a) Exista un numar mare de cumparatori, incat nimeni nu detine puterea pe piata

b) Participantii de pe piata detin informatii complete si depline asupra alternativelor
c) Vanzatorii produc un bun omogen
d) Mobilitatea resurselor nu presupune costuri
e) Actorii economici sunt acceptanti de pret
Reunirea simultana a acestor conditii conduce la o distribuire ipotetica optima a resurselor si zero
profituri economice
Acest model nu ofera nici un rol celui mai important actor economic – intreprinzatorul
Acest model ignora faptul ca, in realitate, concurenta este un proces de ajustare a planurilor care
caracterizeaza activitatea de piata din lumea reala
Concurenta – relatiile stabilite intre doua sau mai multe entitati care isi disputa o resursa rara
Consumatorii intra in concurenta, deoarece produsele sunt rare
Ofertantii intra in competitie, deoarece veniturile consumatorilor sunt rare
Nevoile consumatorilor intra in competitie, deoarece resursele necesare pentru satisfacerea lor sunt
rare
CONTROLUL CONCURENTEI
Cartelul – intelegere in firme in privinta stabilirii preturilor si a impartirii pietei
Rolul cartelului – sa impiedice concurenta printre propriii membri si sa impiedice intrarea in afaceri a
noilor firme
Aceste intelegeri sunt dificil de respectat, deoarece tot timpul apar motive pentru incalcarea lor
unilaterala
RESTRICTIONAREA CONCURENTEI
Intreprinzatorii incearca sa restrictioneze piata in mod legal, pentru a-si pastra propriile oportunitati de
a obtine profitul (si salariul)
Autorizatiile sau licentele – taximetrie, avocatura
Toate restrictioneaza intrarea pe piata a potentialilor concurenti, crescand costurile implicarii in

domeniu
Scopul licentelor – mentinerea unui grad scazut de competite in domeniu
Grija pentru concurenta nu este similara grijii pentru concurenti
Politica guvernamentala trebuie sa vegheze la respectarea regulilor dupa care se deruleaza procesul
concurential, nu sa ajute vreun concurent
Guvernul nu trebuie sa-I ajute pe concurentii care nu “tin pasul”; aceasta politica ar fi anticoncurentiala
CONCURENTA SI POLITICA GUVERNAMENTALA
Vanzarea sub cost
Exista situatii in care pe piata se manifesta putin vanzatori sau chiar unul singur, ceea ce permite
obtinerea unor preturi mari, a unor profituri mari; in acest caz se doreste reglementarea preturilor; Insa,
cine stie care este pretul corect sau profitul corect?
POLITICA “ANTITRUST”
Fuziunea orizontala – doua rafinarii de petrol

Fuziunea verticala – o rafinarie de petrol si un lant de benzinarii
Fuziunea conglomerat – o rafinarie de petrol si o otelarie
Rareori, politica “antitrust” este eficienta, deoarece, de multe ori, ea ii apara pe concurentii existenti de
posibilitatea intrarii in domeniu a altor ofertanti sau concurenti.
MICROECONOMIE (ECONOMIE POLITICA)

MULTIPLE CHOICE
1) Obiectul economiei politice cuprinde :
1. optimizarea proceselor de producţie;
2. studiul bogăţiei materiale;
3. ştiinţa schimbului mărfar;
4. studiul tehnologiilor de producţie;
5. viaţa economică abordată ca întreg;
6. relaţiile economice ce se stabilesc între oameni în
procesele de producţie,
repartiţie, schimb şi consum.
Alegeţi răspunsul corect dintre următoarele combinaţii:
R: 2, 3, 5, 6
2) Componentele ştiinţei economice sunt:
1. ştiinţele economice fundamentale (economia politică);
2. ştiinţele economice funcţionale (management,
marketing, finanţe-bănci,
contabilitate, statistică, prognoză economică etc.);
3. ştiinţe teoretico-aplicative de ramură (în industrie,
agricultură, comerţ,
transporturi);
4. ştiinţe istorice economice şi ale gândirii economice;
5. economia mondială;
6. ştiinţele economice de graniţă;
7. ştiinţe ale viitorului.
R: 1, 2, 3, 4, 5, 6
3) La nivel microeconomic, economia politică studiază :
1. comportamentul individual al diferiţilor agenţi
economici (gospodării, firme,
industrii);
2. comportamentul individual al muncitorilor pe timpul celor opt ore de
program;
3. procesul de proiectare a noilor produse;
4. organizarea producţiei pe plan naţional;
5. relaţiile dintre agenţii economici în cadrul producţiei,
schimbului, distribuţiei şi
consumului de bunuri şi servicii.
R: 1, 5
4) Omul se prezintă ca fiinţă tridimensională: biologică,
socială şi raţională. În
funcţie de aceste trei dimensiuni, nevoile se grupează în :
1. nevoi naturale sau fiziologice (somatice);
2. nevoi sociale (de grup);
3. spiritual – psihologice (raţionale);
4. imaginare;
5. prezente şi viitoare.
R: 1, 2, 3,
5) În funcţie de gradul dezvoltării economice şi de nivelul
de cultură şi civilizaţie,
nevoile pot fi:
1. de bază sau inferioare;
2. secundare;
3. complexe sau superioare;
4. spirituale;
5. ireale.
R : 1, 3
6.nevoile reprezintă un sistem cu numeroase subsisteme
componente, care se
modifică în principal prin acţiunea următoarelor legi :
1. interacţiunea trebuinţelor;
2. elasticitatea trebuinţelor;
3. substituirea trebuinţelor;
4. creşterea şi diversificarea trebuinţelor;
5. eliminarea trebuinţelor.
1 2,3,4,5;
2 2,4,5,6;
3x 1, 2, 3, 4
4 1,2,3,5;
5 1,3,4,5.
7) Caracteristicile principale ale nevoilor sunt:
1. au un caracter dinamic;
2. regenerabile;
3. au un caracter complementar;
4. nu sunt concurente;
5. sunt concurente;
6. nu sunt regenerabile;
7. sunt statice.
1 2,3,4,5;
2 4,5,6,7;
3x 1, 2, 3, 5
4 1,2,3,7;
5 1,3,4,5.
8) Resursele economice reprezintă:
Alegeţi varianta corectă.
1 totalitatea bunurilor materiale şi serviciilor destinate satisfacerii nevoilor;
2 totalitatea resurselor subsolului unei ţări;
3 bunurile realizate de oameni în procesul muncii;
4x totalitatea elementelor care pot fi utilizate pentru
producerea de bunuri
materiale şi servicii destinate satisfacerii nevoilor;
5 sumele în valută de care dispune o economie naţională.
9) Raritatea resurselor exprimă:
1 epuizarea acestora
2 totalitatea resurselor in aur ale unei tari
3x limitele resurselor
4 greutatea cu care sunt descoperite
5 valoarea in aur a acestora
10) Costul de oportunitate al unei alegeri reprezintă :
1 cheltuielile unei persoane pentru deschiderea unei afaceri;
2 posibilitatea de a alege o afacere dintr-un domeniu;
3 alocarea de resurse pentru o afacere;
4x preţul (estimarea) celei mai bune alternative sacrificate
(la care se renunţă),
atunci când se face o alegere între mai multe variante
posibile, în alocarea
resurselor;
5 preţul (estimarea) celei mai slabe alternative sacrificate (la care se
renunţă), atunci când
se face o alegere între mai multe variante posibile, în alocarea resurselor.
11) Componentele sau actele fundamentale ale activităţii
economice sunt:
1. producţia;
2. circulaţia;
3. distribuţia;
4. consumul;
5. acumularea;
6. creditarea;
7. rambursarea creditelor.
1 2,3,4,5;
2 4,5,6,7;
3 1,2,3,5;
4 1,2,3,7;
5x 1,2,3,4.
12) Structurile verticale ale activităţii economice sunt :
1. economia familiei;
2. microeconomia;
3. mezoeconomia;
4. macroeconomia;
5. regionaloeconomia;
6. mondoeconomia.
1x 2,3,4,6;
2 1,2,3,4;
3 3,4,5,6;
4 2,4,5,6;
5 1,2,4,5.
13) Între metodele şi procedeele folosite în ştiinţa
economică, majoritatea
specialiştilor includ:
1. inducţia şi deducţia;
2. abstracţia;
3. analiza şi sinteza;
4. dializa;
5. modelarea economico – matematică;
6. metoda istorică;
7. metoda logică;
8. metoda statică şi cea dinamică;
9. experimentul;
10. metafizica.
1 2,3,4,5,6,7,8,9;
2 1,2,3,4,5,6,7,8;
3 3,4,5,6,7,8,9,10;
4x 1, 2, 3, 6, 7, 8, 9,
5 1,2,4,6,7,8,9,10.
14) Există două tipuri de tratare a activităţii economice :
1. economia pozitivă;
2. economia negativă;
3. economia normativă;
4. economia convergentă;
5. economia divergentă.
1 1,2;
2 3,4;
3 3,5;
4 1,5;
5x 1, 3.
15) Principalele sisteme economice sunt:
1. economia naturală;
2. economia privată;
3. economia de schimb;
4. economia de piaţă;
5. economia concurenţială;
6. economia centralizată sau de comandă;
7. economia mixtă.
1x 1,3,4,5,6,7,
2 1,2,4,5,6,7;
3 1,2,3,5,6,7;
4 2,3,4,5,6,7;
5 1,2,3,4,5,6.
16) Principalele trăsături specifice economiei de piaţă sunt :
1. specializarea producătorilor, a agenţilor economici în
general;
2. autonomia, independenţa agenţilor economici;
3. arbitrajul statului în stabilirea preţurilor;
4. producţia de mărfuri generalizată şi mijlocirea
schimbului de către bani;
5. concurenţa;
6. schimbul în natură (trocul);
7. schimbul de produse.
1 1,3,4,5;
2x 1, 2, 4, 5;
3 3,4,6,7;
4 1,2,3,7;
5 2,4,6,7.
17) Economia de piaţă modernă are ca trăsături
(caracteristici) principale:
1. pluralismul formelor de proprietate;
2. funcţionarea şi dezvoltarea economiei au loc în
condiţiile în care piaţa
îndeplineşte un deosebit rol în reglarea activităţii, a
comportamentului agenţilor
economici, în alocarea şi utilizarea resurselor;
3. motivaţia activităţii agenţilor economici;
4. concurenţa;
5. preţurile se formează liber;
6. existenţa unei structuri economice supra-statale care asigură controlul
pieţei;
7. statul democratic se manifestă ca agent economic,
acţionând în direcţia corectării
imperfecţiunilor pieţei.
1 2,3,4,5,6,7;
2 1,3,4,5,6,7;
3x 1, 2, 3, 4, 5 ,7
4 1,2,3,4,6,7;
5 1,2,3,4,5,6.
18) Agenţii economici sunt:
1x indivizi sau grupuri de indivizi care participă la viaţa
economică a societăţii,
îndeplinind, în acest sens, anumite roluri şi având anumite
comportamente
economice.
2 grupuri de indivizi care au societăţi comerciale;
3 indivizi sau grupuri de indivizi care fac presiuni pe piaţa concurenţială,
având anumite
comportamente economice;
4 grupuri de interese care impun preţul pe piaţă al produselor din import.
5 indivizi sau grupuri de indivizi care nu participă la viaţa economică a
societăţii,
îndeplinind, în acest sens, rolul de arbitri pe piaţa concurenţială.
19) În rândul agenţilor economici se includ :
1. întreprinderile;
2. gospodăriile familiale (menajele);
3. administraţiile publice;
4. administraţiile private;
5. instituţiile de credit şi asigurări;
6. agenţii economici din alte ţări (străinătatea);
7. agenţii liberi.
1 3,4,5,6,7;
2 1,3,4,5,7;
3x 1, 2, 3, 5, 6
4 1,2,4,5,6;
5 1,2,3,5,7.
20) Fluxurile economice reprezintă:
1 mişcări periodice de bunuri materiale şi disponibilităţi băneşti;
2x mişcări permanente de bunuri materiale şi servicii, de
resurse economice,
disponibilităţi băneşti etc., între agenţii participanţi la
tranzacţii;
3 mişcări periodice de bunuri materiale şi servicii, de resurse economice,
disponibilităţi
băneşti etc., între agenţii participanţi la tranzacţii;
4 mişcări periodice de bunuri materiale şi servicii, de resurse economice,
disponibilităţi
băneşti etc., între agenţii prezenţi fizic pe piaţa de bunuri;
5 mişcări periodice de resurse financiare între agenţii prezenţi fizic pe piaţă.
21) Fiecare tranzacţie bilaterală sau de piaţă este formată
din două fluxuri:
1. fluxuri de informaţii cu privire la preţul pieţei;
2. fluxuri de bunuri care pornesc de la producător şi ajung
la consumator;
3. fluxuri de interese privind nivelul preţurilor stabilite de producători;
4. fluxuri monetare care pornesc de la consumator spre
producător;
5. fluxuri informatice pe piaţa de capital.
1 2,3;
2 1,3;
3x 2, 4
4 4,5;
5 2,5.
22) Banii au următoarele functii:
1. mijloc de măsurare a activitătii economice;
2. mijloc de schimb;
3. mijloc de plată;
4. mijloc de rezervă de valoare;
5. mijloc de colaborare între societătilor comerciale;
6. mijloc de comunicare.
Alegeti raspunsul corect dintre urmatoarele combinatii:
a. 2,3,4,5;
b. 1,2,3,4;
c. 2,4,5,6;
d. 1,4,5,6;
e. 3,4,5,6.
23) Cunoaşterea pieţei presupune luarea în considerare a
componentelor ei
fundamentale şi anume:
1. cererea;
2. trebuinţele;
3. oferta;
4. preţul;
5. negocierea;
6. concurenţa;
1 2,3,4,5;
2x 1, 3, 4, 6;
3 1,2,3,4;
4 1,2,4,5;
5 2,3,5,6.
24) În sens ştiinţific, piaţa exprimă ......................, dintre
agenţii economici, ce se
desfăşoară într-un anumit spaţiu, în cadrul cărora se
confruntă cererea cu oferta de
mărfuri, se formează preţurile, au loc negocieri şi acte de
vânzare-cumpărare, în
condiţii de concurenţă.
Alegeţi fragmentul de text corect dintre următoarele variante:
1 relaţiile private;
2x relaţii economice dintre oameni;
3 interesele statului;
4 raporturi de subordonare;
5 raporturi de supraordonare.
25) O condiţie esenţială de care depinde îndeplinirea de
către piaţă a rolului său o
constituie:
1 intervenţia statului;
2 existenţa capitalului autohton;
3x autonomia de decizie a agenţilor economici, libertatea
lor economică;
4 existenţa capitalului străin şi autohton în economie;
5 existenţa cumpărătorilor.
26) Din punct de vedere al extinderii teritoriale, există :
1. piaţa locală;
2. piaţa ad-hoc;
3. piaţa regională;
4. piaţa naţională;
5. piaţa centrală
6. piaţa mondială.
1 2,3,4,5;
2x 1, 3, 4, 6
3 1,2,3,4;
4 1,2,4,5;
5 2,3,5,6.
27) Din punct de vedere al obiectului tranzacţiei
economice, de vânzare-cumpărare,
se disting:
1. piaţa bunurilor de consum final;
2. piaţa factorilor de producţie;
3. piaţa de valori imobiliare;
4. piaţa monetară;
5. piaţa financiară, inclusiv bursa;
6. piaţa de depozite bancare.
1 2,3,4,5;
2 1,2,3,4;
3 1,2,4,6;
4 2,3,5,6;
5x 1, 2, 4, 5.
28) Din punct de vedere al desfăşurării concurenţei, există :
1. piaţa cu concurenţă perfectă sau pură;
2. piaţa cu semiconcurenţă;
3. piaţa cu concurenţă ideală;
4. piaţa cu concurenţă imperfectă.
1 1,2;
2 3,4;
3x 1, 4,
4 2,3.
29) Piaţa cu concurenţă imperfectă este formată din :
1. piaţa cu concurenţă monopolistică;
2. piaţa cu concurenţă de tip oligopol;
3. piaţa de tip monopol;
4. piaţa de tip monopson sau oligopson;
5. piaţa de tip mondonopol;
6. piaţa de tip andorason.
1 2,3,4,5;
2 1,3,4,6;
3 1,2,4,5;
4 2,3,5,6.
5x 1, 2, 3, 4,
30) Cererea de mărfuri reprezintă:
1x nevoile (trebuinţele) de bunuri şi servicii care se
satisfac prin intermediul pieţei,
adică prin vânzare-cumpărare;
2 ofertele de bunuri şi servicii care se expun pe piaţă;
3 nevoile de bunuri care se satisfac prin intermediul pieţei;
4 bunuri şi servicii care se satisfac anumite trebuinţe;
5 nevoile (trebuinţele) de bunuri şi servicii generale.
31) Cererea poate fi:
1. individuală;
2. parţială;
3. totală;
4. generalizată;
5. agregată sau globală,
1 2,3,4;
2 1,3,4;
3x 1,3,5
4 2,4,5.
5 1,2,3.
32) Principalii factori de care depinde dinamica cererii sunt :
1) nevoile;
2) dorinţele;
3) oferta;
4) venitul;
5) preţul.
1 2,3,4;
2 1,3,4;
3x 1, 4, 5
4 2,4,5;
5 1,2,3.
33) În funcţie de elasticitatea cererii faţă de preţ, se
disting mai multe tipuri de
cerere, după cum urmează:
1. cerere inelastică;
2. cerere perfect inelastică;
3. cerere subelastică;
4. cerere elastică;
5. cerere perfect elastică;
6. cerere cu elasticitate unitară;
7. cerere superelastică.
1 2,3,4,5,7;
2 1,2,3,4,6;
3 1,2,4,5,7;
4 2,3,5,6,7;
5x 1, 2, 4, 5, 6;
34) Legea cererii exprimă ................................, în cadrul
căreia cererea evoluează în
sens invers faţă de preţ.
Alegeţi fragmentul de text corect din variantele de mai jos:
1 opinia cumpărătorului şi vânzătorului;
2 valoarea produsului;
3x relaţia dintre cerere şi preţ;
4 ipoteza;
5 interesele agenţilor economici.
35) Coeficientul de elasticitate a cererii în raport de preţ, în
principiu, este ............,
deoarece atunci când preţul se măreşte, cererea se
diminuează şi raportul dintre
două semne diferite dă semnul negativ.
Alegeţi fragmentul de text corect din variantele de mai jos:
1 nul;
2x negativ;
3 pozitiv;
4 oscilant;
5 periodic.
36) Preţul bunului "X" scade de la 40 de unităţi monetare
(Po) la 30 unităţi
monetare (P1), iar cererea la acest produs creşte de la 400
de bucăţi (Co) la 600 de
bucăţi (C1).
Calculaţi coeficientul de elasticitate al cererii şi alegeţi
răspunsul corect din
variantele de mai jos:
1 -1;
2x -2;
3 -3;
4 -4;
5 -5.
37) Cererea perfect inelastică se reprezintă grafic:
Fig. 1….
Fig. 2….
Fig. 3….
Fig. 4…
Alegeţi răspunsul corect din variantele de mai jos:
1 Fig.1;
2 Fig.2;
3 Fig.3;
4x Fig.4;
5 Nici una.
38) Cererea perfect elastică se reprezintă grafic:
Fig. 1.
Fig. 2.
Fig. 3.
Fig. 4.
Alegeţi răspunsul corect din variantele de mai jos:
1 Fig.1;
2x Fig.2;
3 Fig.3;
4 Fig.4;
5 Nici una.
39) Cererea atipică exprimă excepţiile de la legea cererii,
adică situaţiile în care:
1 cererea de mărfuri nu evoluează în acelaşi sens cu preţul: dacă preţul
creşte, cererea
scade; dacă preţul scade, cererea creşte;
2 cererea de mărfuri este constantă;
3x cererea de mărfuri evoluează în acelaşi sens cu preţul:
dacă preţul creşte, creşte
şi cererea; dacă preţul scade, scade şi cererea;
4 cerea este direct proporţională cu oferta;
5 cererea este dependentă de ofertă.
40) Comportamentul atipic al cererii se produce în mai
multe situaţii:
1. efectul de giraţie;
2. efectul Giffen;
3. efectul de anticipare din partea consumatorilor;
4. efectul de venit nul;
5. efectul de ostentaţie şi snobism;
6. efectul de informare imperfectă;
7. când este vorba de bunuri importante care n-au
substituţii (înlocuitori), mărirea
preţului lor, în general, nu atrage după sine o diminuare a
cererii;
8. efectul antisocial.
1 2,3,4,5,7,8;
2 1,2,3,4,5,6;
3 1,2,5,6,7,8;
4x 2, 3, 4, 5, 6, 7,
5 1,3,4,6,7,8.
41) Oferta reprezintă:
1 cantitatea de bunuri şi servicii destinate vânzării;
2x cantitatea de bunuri şi servicii destinate vânzării, pe
piaţă, la un moment dat;
3 cantitatea servicii destinate vânzării;
4 cantitatea de lucruri destinate vânzării, pe piaţă;
5 cantitatea de bunuri existentă la un moment dat.
42) Oferta poate fi:
1. individuală;
2. generală;
3. totală;
4. agretată (globală);
5. mondială.
1 2,3,4;
2 1,2,3;
3 1,4,5;
4 2,3,5;
5x 1, 3, 4
43) Factorii de care depinde oferta de mărfuri sunt :
1. progresul moral;
2. evoluţia cererii de bunuri şi servicii;
3. disponibilitatea factorilor de producţie sau raritatea
acestora, randamentul
economic;
4. costul de producţie (costul marginal);
5. preţul de vânzare al mărfii;
6. posibilitatea de stocare a bunurilor şi costul stocării;
7. preţul cercetării ştiinţifice.
1 1,3,4,5,6;
2 1,2,3,4,5;
3 3,4,5,6,7;
4x 2, 3, 4, 5, 6
5 1,3,4,6,7.
44) Legea ofertei exprimă:
1x relaţia dintre ofertă şi preţ, în cadrul căreia oferta
evoluează în acelaşi sens cu
preţul;
2 relaţia dintre ofertă şi preţ;
3 relaţia dintre preţ şi piaţă;
4 o relaţie temporară în cadrul căreia oferta evoluează în sens opus cu
preţul;
5 relaţia dintre ofertă şi preţ, în cadrul căreia oferta evoluează în sens opus
cu preţul.
45) În funcţie de modul în care oferta reacţionează la
modificările de preţuri, se
disting mai multe feluri de ofertă:
1. oferta variată;
2. oferta elastică;
3. oferta cu elasticitatea unitară;
4. oferta perfect elastică;
5. oferta inelastică;
6. oferta perfect inelastică sau perfect rigidă;
7. oferta relativă.
1 2,4,5,6,7;
2 1,2,3,4,5;
3 3,4,5,6,7;
4x 2, 3, 4, 5, 6;
5 1,3,4,6,7.
46) Elasticitatea ofertei în raport cu preţul înseamnă:
1 reacţia cererii la modificările de preţuri;
2x reacţia ofertei la modificările de preţuri;
3 reacţia cererii la stagnarea preţurilor;
4 reacţia pieţei la modificările de preţuri;
5 reacţia cumpărătorilor la modificările de preţuri.
47) Coeficientul de elasticitate a ofertei (Eop) se calculează
prin raportarea modificării
cantitătilor oferite (Q) la modificarea pretului de vânzare
(P), cu una din expresiile de
mai jos:
1;
2;
3;
4x ;
5.
48) După dimensiunea lor (reflectată de numărul de
personal, mărimea capitalului
social şi a cifrei de afaceri), întreprinderile sunt:
1. rurale;
2. mari;
3. urbane;
4. mici;
5. interne;
6. mijlocii.
1 2,5,6;
2 1,2,3;
3x 2, 4, 6,
4 2,3,4;
5 1,4,6.
49) Bunurile libere sunt:
Alegeti varianta corecta.
a. acele elemente care provin din natura;
b. acele elemente care provin din mediul artificial; .
c acele elemente care sunt fabricate de om;
d.acele elemente care provin din natura, iar accesul la ele
este liber;
e. acele elemente care provin din natura, iar accesul la ele este limitat.
50) Bunurile economice sunt:
a. acele elemente care provin din gospodaria oamenilor;
b. acele elemente care provin din mediul artificial;
c. acele elemente care sunt fabricate de om;
d.acele elemente care sunt produse prin efortul omului,
necesitand o prelucrare mai
mult sau mai putin elaborata;
e. acele elemente care provin din natura, iar accesul la ele este limitat.
51) Bunurile de consum (satisfactori) sunt:
a. bunurile destinate consumului indivizilor ; .
b bunurile destinate producerii altor bunuri;
c. bunurile destinate comercializarii;
d. bunurile destinate consumului in cadrul proceselor de productie;
e. bunurile destinate sponsorizarii diferitelor activitati.
52) Bunurile de productie (prodfactori) sunt:
a. bunurile destinate consumului indivizilor;
b. bunurile destinate producerii altor bunuri;
c. bunurile destinate comercializarii;
d. bunurile destinate consumului in cadrul proceselor de productie;
e. bunurile destinate sponsorizarii diferitelor activitati.
53) Utilitatea reprezintă capacitatea unui bun de a
satisface o nevoie-dorinţă,
capacitate dată de …………………………
Alegeţi varianta corectă din expresiile de mai jos:
1 cerinţele producătorilor;
2 prognoza pieţei;
3 valoarea sa în aur;
4 valoarea sa în Euro;
5x proprietăţile, însuşirile şi caracteristicile bunului
respectiv.
54) Utilitatea economică reprezintă satisfactia pe care o
resimte un individ ca urmare a
………..
Alegeti varianta corectă din expresiile de mai jos:
a. dorintei de libertate a consumatorului;
b. prognozei pietei;
c.x consumului unei cantitati determinate dintr-un bun, in
anumite conditii
spatio-temporale.
d. scaderii valorii dolarului;
e. reclamei facute pentru un anumit produs
55) Ipotezele de bază ale teoriei utilitătii cardinale sunt:
1. consumatorul este capabil să măsoare utilitatea printr-
un număr;
2. utilitătile individuale rezultate din consumul unor
cantităti consecutive dintr-un bun
nu sunt constante;
3. consumatorul poate alege dintre bunuri, în functie de
utilitătile acestora;
4. producătorul produce ceea ce doreste;
5. producătorul poate să stabilească pretul la produse cum doreste el.
Alegeti raspunsul correct din combinatiile:
a.x 1,2,3;
b. 1,3,4;
c. 2,3,5
d. 1,2,4;
e. 1,4,5.
56) Optimul consumatorului propune o asemenea
combinare de bunuri şi servicii în
consum care, la nivelul venitului de care dispune şi al
preţurilor existente, să-i
asigure ……………………..
1 realizarea de economii;
2x maximum de satisfacţie;
3 un concediu plăcut;
4 satisfacerea cerinţelor familiei;
5 satisfacerea cerinţelor de hrană.
57) Rata marginală reprezintă:
Alegeti varianta corecta
a.x sporul de utilitate totala furnizat de consumul unei
unitati suplimentare dintr-un
bun;
b. rata de margine pentru un imprumut bancar;
c. ceea ce ramane dupa achitarea celei mai mari parti din imprumut;
d. rata lunara la un credit;
e. dobanda anuala.
58) Întreprinderea se defineste:
a.ca o entitate activa a sistemului economic, de natura
unei organizatii autonome,
inzestrata cu resurse pe care le utilizeaza in scopul
exercitarii, in mod stabil si
structurat, a unei functii referitoare la productie, servicii,
schimb etc.;
b. ca o entitate activa a sist emului economic;
c. ca o proprietate privata fara obiect de activitate
d. ca o stare de fapt;
e. ca o structura depasita.
59) Munca este:
a.o actiune constienta, specific umana, indreptata spre
anumit scop, in cadrul careia
sunt puse in miscare aptitudinile, experienta si
cunostintele ce il definesc pe om,
consumul de energie fizica si intelectuala;
b. o actiune indreptata spre anumit scop
c. consumul de energie fizica si intelectuala;
d. o actiune inconstienta indreptata spre anumit scop, in cadrul careia sunt
puse in miscare
aptitudinile, experienta si cunostintele ce il definesc pe om, consumul de
energie fizica si
intelectuala;
e. o actiune inconstienta, specific umana, indreptata spre anumit scop, in
cadrul careia
sunt puse in miscare aptitudinile, experienta si cunostintele ce il definesc pe
om.
60) Factorul natural constituie atât substanta si conditiile materiale
primare ale:
a. dezvoltarii productiei de bunuri materiale si servicii;
b.productiei, cat si forta motrice virtuala, necesara pentru
dezvoltarea productiei
de bunuri materiale si servicii;
c. productiei;
d. serviciilor;
e. muncii umane.
61) Capitalul reprezintă:
a. ansamblul bunurilor reproductibile, rezultate ale unei
activitati anterioare,
utilizate in producerea de bunuri materiale si servicii
destinate realizarii ca
marfuri pe piata in scopul obtinerii de profit;
b. o suma importanta de bani;
c. ansamblul serviciilor destinate realizarii ca marfuri pe piata in scopul
obtinerii de
profit;
d. ansamblul marfurilor de pe piata
e. totalitatea valorilor imobiliare de care dispune un investitor.
62) Combinarea factorilor de productie reprezintă:
a. combinarea bunurilor reproductibile;
b. un mod specific de unire a factorilor de productie ; .
c. ansamblul serviciilor destinate realizarii ca marfuri pe piata in scopul
obtinerii de
profit;
d. ansamblul marfurilor de pe piata;
e. totalitatea valorilor imobiliare de care dispune un investitor.
63) Premisele combinării factorilor de productie sunt:
1. combinarea bunurilor reproductibile;
2. caracterul limitat al factorilor supusi combinării;
3. caracteristicile factorilor de productie si concordanta lor
cu specificul activitătii;
4. conjunctura pietelor factorilor de productie;
5. ansamblul serviciilor destinate realizării ca mărfuri pe piată în scopul
obtinerii de profit.
a.x 2,3,4;
b. 1,3,4;
c. 2,3,5;
d. 1,2,4;
e. 1,4,5
64) Randamentul se defineste ca:
a. raport intre cantitatea de bogatie produsa si cantitatea
de resurse absorbite in
decursul producerii ei;
b. valoare a productiei create;
c. efort depus pentru rezolvarea unor sarcini de productie;
d. valoarea in dolari a efortului depus de muncitori in procesul de productie;
e. suma de bani ce revine fiecarui angajat
65) Societăţile comerciale îmbracă următoarele forme :
1. societatea în nume personal;
2. societatea în nume colectiv;
3. societatea în comandită simplă;
4. societatea cu răspundere nelimitată;
5. societatea în comandită pe acţiuni;
6. societatea pe acţiuni;
7. societatea cu răspundere limitată;
8. societatea colectivă.
1 1,2,3,4,8;
2x 2, 3, 5, 6, 7
3 3,4,5,6,7;
4 2,3,4,5,6;
5 1,3,4,6,8.
66) Principalii factori de producţie sunt:
1. inteligenţa oamenilor;
2. creaţia ştiinţifică;
3. munca;
4. natura (pământul);
5. capitalul.
1 1,2,3;
2 2,3,5;
3x 3, 4, 5
4 2,3,4;
5 1,2,4.
67) Capitalul tehnic folosit în activitatea economică,
denumit şi capital fizic,
productiv sau net, este constituit din două mari
componente:
1. capitalul fix;
2. capitalul bancar;
3. capitalul în valută;
4. capitalul circulant;
5. capitalul investit.
1 1,2;
2 3,4;
3 3,5;
4 2,3;
5x 1,4.
68) Productivitatea este influenţată de:
1. factorii naturali;
2. factorii termici;
3. factorii tehnici;
4. factorii economici;
5. factorii sociali;
6. factorii psihologici;
7. factorii structurali;
8. factorii ce decurg din gradul de integrare a economiei
naţionale în economia
mondială (tipurile de specializare tehnică şi economică,
capacitatea de performanţă
şi competitivi-tatea produselor pe piaţa mondială);
9. factorii mediatici.
1 1,2,3,4,5,8,9;
2x 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8
3 3,4,5,6,7,8,9;
4 1,2,3,4,5,6,8;
5 1,2,3,4,6,7,8.
69) Costul de producţie reprezintă:
1x în formă bănească, totalitatea cheltuielilor efectuate şi
suportate de către agenţii
economici pentru producerea şi desfacerea de bunuri
materiale şi servicii;
2 totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea şi desfacerea de
bunuri materiale şi
servicii;
3 cheltuielile pentru desfacerea de bunuri materiale şi servicii;
4 în formă bănească, totalitatea cheltuielilor pentru producerea de bunuri
materiale şi
servicii;
5 cheltuielile efectuate pentru producerea de bunuri materiale şi servicii.
70) Mărimea costului este determinată de :
1 totalitatea cheltuielilor efectuate pentru publicitatea bunurilor economice,
la un moment
dat;
2 totalitatea cheltuielilor efectuate pentru proiectarea bunurilor economice,
la un moment
dat;
3 totalitatea investiţiilor efectuate pentru lansarea unui produs;
4 totalitatea investiţiilor efectuate pentru transportul şi desfacerea noilor
produse;
5x totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea şi
desfacerea de bunuri
economice, la un moment dat.
Alta intrebare 70)
Mărimea costului poate fi calculată:
a) pe unitatea de produs;
b) pe întreaga productie omogenă;
c) pe ansamblul productiei eterogene;
d) pe ansamblul serviciilor;
e) ansamblul mărfurilor de pe piată.
71) Principalele tipuri de cost sunt:
a) costul global;
b) costul mediu;
c) costul marginal;
d) costul lateral;
e) costul central.
a.x 1,2,3;
b. 2,3,5;
c. 3,4,5;
e. 2,3,4
d. 1,2,4.
72) Costul fix (CF) reflectă acele cheltuieli ale întreprinderii care, pe
termen scurt, sunt
independente de volumul productiei obtinute si cuprinde:
a. neamortizarea capitalului fix, chirii, salariile personalului administrativ,
cheltuielile de
intretinere, iluminat, incalzit, dobanzi etc.;
b. beneficii;
c.amortizarea capitalului fix, chiriile, salariile personalului
administrativ,
cheltuielile de intretinere, iluminat, incalzit, dobanzi etc .; .
d. profit;
e. capitalului variabil.
73) Costul variabil (CV) exprimă:
a. acele cheltuieli ale intreprinderii care se modifica in
functie de volumul
productiei;
b. acele cheltuieli care nu se modifica niciodata;
c. acele chirii ale intreprinderii care se modifica in functie de volumul
productiei;
d. acele venituri ale intreprinderii care nu se modifica;
e. acele cheltuieli ale intreprinderii care se nu modifica in functie de volumul
productiei.
74) Costul total (CT) reprezintă:
a. diferenta dintre costul fix si cel variabil;
b. suma costurilor fix si variabil;;
c. raportul dintre costurile fixe si variabile.;
d. produsul costurilor fixe si variabile
e. suma si produsul costurilor fix si variabil.
75) Costul mediu fix (CMF) reprezintă:
a. costul fix pe unitatea de produs; .
b. raportul dintre costurile fixe si variabile;
c. produsul costurilor fixe si variabile;
d. suma si produsul cost . urilor fix si variabil;
e diferenta dintre costul fix si cel variabil.
76) Costul mediu total (CMT) exprimă:
a. costul global total pe unitatea de produs ;
b. raportul dintre costurile fixe si variabile; .
d. suma si produsul costurilor
e. fix si variabil; diferenta dintre costul fix si cel variabil.
77) Costul marginal (Cmg) exprimă:
a. costul global total pe unitatea de produs; .
b.sporul de cost total necesar pentru obtinerea unei
unitati suplimentare de
productie;
d. suma si produsul costurilor fix si variabil;
e. diferenta dintre costul fix si cel variabil.
78) Mărimea costului este determinată de:
a. totalitatea cheltuielilor efectuate pentru publicitatea bunurilor economice,
la un
moment dat; .
b. talitatea cheltuielilor efectuate pentru proiectarea bunurilor economice, la
un moment
dat;
c. totalitatea investitiilor efectuate pentru lansarea unui produs
d. totalitatea investitiilor efectuate pentru transportul si desfacerea noilor
produse;
e.totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea si
desfacerea de bunuri
economice, la un moment dat.
79) Costul global reprezintă:
1x ansamblul cheltuielilor necesare obţinerii unui volum
de producţie dat, dintr-un
bun;
2 cheltuielile efectuate de patroni pentru plata tuturor salariilor angajaţilor;
3 cheltuielile de regie ale firmei producătoare a bunurilor prezentate pe
piaţă;
4 acele cheltuieli marginale ale beneficiarilor pentru procurarea unui anumit
tip de
produs;
5 totalitatea taxelor plătite de producător către stat.
80) Costul mediu (CM) sau costul unitar exprimă :
1 costurile marginale pe unitatea de produs;
2 costurile globale pe întreaga producţie;
3x costurile globale pe unitatea de produs;
4 costurile totale ale managementului producţiei;
5 costurile globale ale producţiei pe zi.
81) Factorii de care depinde evoluţia costului mediu sunt:
1. consumul de factori de producţie pe unitatea de produs
(consumul de resurse
materiale şi de forţă de muncă);
2. nivelul productivităţii;
3. cerinţele pieţei;
4. preţul factorilor de producţie utilizaţi;
5. nivelul de concurenţă neloială.
1 1,2,3;
2x 1, 2, 4.
3 3,4,5;
4 1,3,5;
5 2,3,5.
82) Optimul producătorului constituie un criteriu de
comportament, de conducere
ştiinţifică, conform căruia producătorul urmăreşte ca, la
un cost de producţie total
dat, să ……………………., adică să producă cât mai mult
posibil (ţinând seama de
cererea existentă).
1 realizeze economii;
2 mulţumească pe clienţi;
3x maximizeze producţia obţinută;
4 satisfacă toate cerinţele pieţei;
5 realizeze un echilibru stabil în cadrul producţiei.
83) Concurenţa reprezintă:
1 o confruntare subtilă între agenţii economici pentru realizarea intereselor
proprii;
2x o confruntare deschisă între agenţii economici pentru
realizarea unei poziţii cât
mai avantajoase pe piaţă, corespunzătoare intereselor
proprii;
3 o confruntare deschisă între agenţii economici pentru realizarea de venituri
ilicite;
4 o luptă deschisă ce se desfăşoară cu toate mijloacele la dispoziţie între
agenţii
economici pentru realizarea intereselor proprii;
5 o luptă subtilă între agenţii economici pentru realizarea unei poziţii cât mai
avantajoase
pe piaţă, corespunzătoare intereselor proprii.
84) Instrumentele luptei economice de concurentă sunt:
1. reducerea costurilor bunurilor sub cele ale
concurentilor;
2. reducerea preturilor de vânzare;
3. ridicarea calitătii bunurilor materiale si serviciilor;
4. acordarea unor facilităti clientilor;
5. cresterea dobânzilor;
6. cresterea somajului.
a. 1,2,3,5;
b. 1,2,4,6;
c. 1,2,3,4;
d. 1,3,5,6;
e. 2,3,5,6.
85) Instrumentele luptei extraeconomice de concurentă sunt:
1. furnizarea de informatii generate pentru toti clientii;
2. sponsorizarea unor actiuni sociale de interes local si
national;
3. presiunile morale;
4. acordarea unor facilităti clientilor;
5. cresterea dobânzilor;
6. cresterea somajului.
a. 1,2,3;
b. 1,2,4;
c. 1,2,6
d. 1,3,5;
e. 2,3,5;
86) Preţul este:
1 expresia costului materiilor prime utilizate în procesul de producţie;
2 suma de bani pe care o are consumatorul şi pe care o negociază cu
producătorul;
3x expresia bănească a valorii mărfii, sau suma de bani
care se plăteşte pentru a
dobândi o unitate dintr-un bun economic;
4 suma de bani care se plăteşte pentru a cumpăra toate produsele de pe
piaţă;
5 suma medie de bani pe care o cere comerciantul în piaţă pentru produsele
sale.
87) Concurenţa este influenţată de următorii factori :
1. numărul şi puterea economică a vânzătorilor şi
cumpărătorilor în economia
naţională, în una sau alta dintre ramuri;
2. gradul de diferenţiere a produselor;
3. facilităţile sau limitările posibilităţilor noilor producători
de a intra într-o ramură
sau alta;
4. gradul de transparenţă al pieţei;
5. mobilizarea sau rigiditatea preţurilor;
6. nivelul dezvoltării economice;
7. conjunctura politică internă şi internaţională;
8. cultura economică a populaţiei, a diferiţilor agenţi
economici;
9. intervenţia statului în economie.
1x 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8.
2 2,3,4,5,6,7,8,9;
3 1,3,4,5,6,7,8,9;
4 1,2,3,5,6,7,8,9;
5 1,2,3,4,5,7,8,9.
88) Concurenţa are următoarele efecte economice:
1. stimulează progresul general prin emulaţia şi
competiţia pe care o ţine între
agenţii economici;
2. duce la reducerea preţurilor de vânzare, ea fiind
potrivnică scumpetei;
3. contribuie la egalizarea progresivă a veniturilor, a
condiţiilor de viaţă;
4. pentru unii dintre agenţii economici concurenţa se
transformă în contrariul ei;
5. opreşte intervenţia statului în economie.
1x 1, 2, 3, 4
2 1,3,4,5;
3 1,2,4,5;
4 1,2,3,5;
5 2,3,4,5.
89) Principalele tipuri de concurenţă sunt:
1. concurenţa perfectă;
2. concurenţa semiperfectă;
3. concurenţa monopolistă;
4. concurenţa imperfectă;
5. concurenţa totală.
1 1,2,5;
2 2,3,5;
3 1,2,5;
4x 1, 3, 4
5 3,4,5.
90) Interventia statului pe piata concurentială se face prin:
1. măsuri de elaborare a regulilor jocului, a normelor de
drept pe baza cărora se
desfăsoară
activitatea economică în genere si concurenta;
2. măsuri de ordin juridic îndreptate împotriva piedicilor
care se asează în calea
concurentei, a abuzului monopolului;
3. măsuri de limitare a excesului de concurentă;
4. cresterea somajului;
5. scăderea salariilor.
a. 1,2,5;
b. 2,3,5;
c. 1,2,3;
d. 1,3,4;
e. 3,4,5.
91) Factorii de care depinde pretul pe piată sunt:
1. factori specifici cererii;
2. factori specifici ofertei;
3. factorii aleatori;
4. factorii de mediu;
5. factorii geoclimatici.
a. 1,3;
b. 1,4;
c. 1,2;
d. 1,5;
e. 3,4.
92) Piaţa muncii, cuprinsă în ansamblul pieţei naţionale,
îndeplineşte următoarele
funcţii specifice:
1. alocarea resurselor de muncă, a forţei de muncă pe
ramuri, subramuri, domenii
de activitate, zone geografice, meserii, în dependenţă de
volumul şi structura cererii
de muncă existente, la un moment dat;
2. dezvoltarea tehnologică în producţie;
3. furnizează informaţii cu privire la cererea şi oferta de
muncă, la apariţia unui
excedent sau deficit de ofertă de muncă, la nivelul
salariului;
4. instituţiile pieţei muncii estimează tendinţele de
evoluţie a cererii şi ofertei de
muncă pe termen mediu şi lung;
5. stimulează mobilitatea profesională şi teritorială a
forţei de muncă cu ajutorul
unor pârghii economico-financiare;
6. prin propriile mecanisme, asigură protecţie economică
şi socială şomerilor, pe o
perioadă delimitată;
7. asigură permanenta deplasare a fondurilor de la un patron la altul.
1 1,2,5,6,7;
2x 1, 3, 4, 5, 6
3 2,3,4,5,6;
4 1,3,4,5,7;
5 2,3,4,5,7.
93) Piaţa muncii reprezintă ……………………… în funcţie de
nivelul şi oscilaţiile
salariului, pe baza cărora are loc procesul de ocupare a
populaţiei active în
mărimea, structura şi calitatea corespunzătoare
exigenţelor pieţei.
1 ansamblul relaţiilor dintre producători şi beneficiari;
2 ansamblul relaţiilor dintre cererea şi oferta de resurse financiare;
3 ansamblul relaţiilor dintre cererea şi oferta de tehnologie;
4 ansamblul relaţiilor interne ale firmelor;
5x ansamblul relaţiilor dintre cererea şi oferta de resurse
de muncă.
94) Cererea de muncă este:
1x necesarul de muncă din partea agenţilor economici la
un moment dat, care se
satisface prin intermediul pieţei muncii;
2 necesarul de mijloace tehnice la un moment dat;
3 necesarul resurse financiare şi de muncă din partea agenţilor economici la
un moment
dat;
4 surplusul de forţă de muncă existent pe piaţa muncii;
5 cererea de locuri de muncă din partea muncitorilor.
95) Oferta de muncă este:
1 acea parte a populaţiei ce doreşte angajare salarială;
2 forţa de muncă oferită de muncitor patronilor;
3x acea parte a populaţiei apte de muncă ce doreşte
angajare salarială;
4 numărul locurilor de muncă existente în societate la un anumit moment
dat;
5 dată de dezvoltarea economiei naţionale şi de numărul populaţiei inactive.
96) Factorii de care depinde cererea de muncă sunt:
1. nivelul salariului;
2. costul marginal al muncii;
3. dezvoltarea si aparitia de noi activităti;
4. substituirea în anumite proportii a factorului muncă la
nivel de ramură, subramură
sau peansamblul economiei cu factorul capital;
5. starea economiei;
6. conjunctura economică si socială pe plan intern si
international;
7. dorinta de muncă a oamenilor;
8. dorinta de viată a oamenilor.
a. 1,2,5,6,7,8;
b. 2,3,4,5,6,8;
c. 2,3,5,6,7,8;
d. 1,3,4,6,7,8;
e. 1,2,3,4,5,6.
97) Piata muncii se poate găsi în următoarele stări:
1. de echilibru;
2. de dezechilibru;
3. incertă;
4. nedefinită;
5. întâmplătoare.
a. 1,2;
b. 1,3;
c. 2,3;
d. 3,4;
e. 2,5.
98) Principalele structuri ale oferte de muncă sunt:
1. oferta de muncă individuală;
2. oferta de muncă totală;
3. oferta de muncă partială;
4. oferta de muncă externă;
5. oferta de muncă natională.
a. 1,2
b. 1,3;
c. 2,3
d. 3,4;
e. 2,5.
99) Salariul nominal brut reprezintă:
1 suma de bani pe care salariatul o primeşte de la unitate pentru care
lucrează sau
prestează muncă;
2 salariul nominal din care s-a scăzut impozitul;
3 cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi cumpărată cu suma de bani pe
care
salariatul o primeşte de la unitatea pentru care lucrează sau prestează
muncă;
4 echivalentul salariului real;
5x salariul nominal în care este inclus impozitul .
100) Cele mai frecvente forme de salarizare sunt:
1. în regie;
2. în partidă dublă;
3. în acord;
4. în remiză sau cote procentuale;
5. individuală.
1 1,2,5;
2 4,5,6;
3 2,3,5;
4x 1, 3, 4
5 2,3,4.
101) Salarizarea în regie reprezintă :
1 remunerarea salariatului după volumul producţiei realizate;
2 remunerarea după rezultatele echipei;
3 remunerarea salariatului după calitatea muncii prestate;
4x remunerarea salariatului după timpul lucrat;
5 remunerarea salariatului după criterii stabilite de patron.
102) Salarizare în acord constă în:
1 remunerarea individului în raport cu calitatea produselor realizate;
2 remunerarea grupului în raport cu calitatea produselor realizate;
3 remunerarea individului sau grupului în raport cu timpul de muncă prestat;
4x remunerarea individului sau grupului în raport cu
cantitatea de produse
realizate, de numărul operaţiilor executate etc.;
5 remunerarea individului în funcţie de veniturile firmei.
103) Salarizarea în acord se concretizează în următoarele
forme:
1. în acord direct;
2. în acord progresiv;
3. în acord simplu;
4. în acord global;
5. în acord complex.
1 1,2,5;
2 4,5,6;
3 2,3,5;
4 1,3,4;
5x 1, 2, 4.
104) Salarizarea în remiză sau cote procentuale presupune
stabilirea venitului :
1x proporţional cu nivelul de îndeplinire a sarcinilor
stabilite prin contract;
2 în raport cu calitatea produselor realizate;
3 în raport cu cantitatea de produse realizate, de numărul operaţiilor
executate;
4 în funcţie de veniturile firmei;
5 după rezultatele echipei de lucru.
105) Prin profit se înţelege:
1 partea rămasă din venitul total ce revine întreprinzătorului;
2 partea rămasă din venitul total din care se va scade impozitul către stat;
3x partea rămasă din venitul total ce revine
întreprinzătorului după ce s-au scăzut
toate cheltuielile aferente venitului respectiv;
4 venitul total ce revine întreprinzătorului;
5 venitul final al societăţii din care se va scade impozitul către stat.
106) După modul de determinare şi realizare se delimitează
următoarele forme de
profit:
1. profit brut;
2. profit net;
3. profit normal, legitim sau justificat;
4. profit normat;
5. profitul pur sau supraprofit;
6. profitul marginal;
7. profit liber.
1 1,3,5,6,7;
2x 1, 2, 3, 5, 6.
3 2,3,4,5,6;
4 1,3,4,5,6;
5 2,3,4,5,7.
107) Profitul brut este:
1x reprezentat de partea ce rămâne din venitul total după
ce s-au scăzut cheltuielile
de producţie;
2 reprezentat de partea ce rămâne din produsul net după ce s-au scăzut
cheltuielile de
producţie;
3 reprezentat de partea ce rămâne din avuţia naţională după ce s-au scăzut
cheltuielile de
producţie;
4 reprezentat de partea din capitalul firmei după ce s-au scăzut cheltuielile
de producţie;
5 reprezentat de partea ce rămâne din beneficiul firmei după ce s-au scăzut
cheltuielile de
producţie.
108) Profitul net reprezintă:
1 partea din venitul naţional care rămâne după ce au fost deduse dobânda la
capitalul
propriu al întreprinzătorului, salariul ca recompensă pentru activitatea sa,
arenda şi chiria
pentru terenul şi clădirea care îi aparţin, impozitele şi taxele ce se suportă
direct din
profit;
2 partea din profitul net care rămâne după ce au fost deduse dobânda la
capitalul propriu
al întreprinzătorului, salariul ca recompensă pentru activitatea sa, arenda şi
chiria pentru
terenul şi clădirea care îi aparţin, impozitele şi taxele ce se suportă direct din
profit;
3 partea din beneficiul care rămâne după ce au fost deduse dobânda la
capitalul propriu al
întreprinzătorului, salariul ca recompensă pentru activitatea sa, arenda şi
chiria pentru
terenul şi clădirea care îi aparţin, impozitele şi taxele ce se suportă direct din
profit;
4 partea din fondul general de salarizare care rămâne după ce au fost
deduse dobânda la
capitalul propriu al întreprinzătorului;
5x partea din profitul brut care rămâne după ce au fost
deduse dobânda la
capitalul propriu al întreprinzătorului, salariul ca
recompensă pentru activitatea sa,
arenda şi chiria pentru terenul şi clădirea care îi aparţin,
impozitele şi taxele ce se
suportă direct din profit.
109) Profitul normal, legitim sau justificat reprezintă :
1 remunerarea întreprinzătorului, recompensa pentru investiţia făcută;
2 remunerarea personalului firmei, recompensa pentru priceperea acestuia;
3 remunerarea tuturor angajaţilor din străinătate;
4x remunerarea serviciilor întreprinzătorului, recompensa
pentru priceperea sa şi
răspunderea pe care şi-o asumă, prima pentru risc şi
incertitudine;
5 remunerarea serviciilor partenerilor de afacere.
110) Profitul pur sau supraprofitul este:
1x profitul generat de împrejurări deosebite, care nu au
legătură cu activitatea
întreprinzătorului, fiind denumit şi profitul excedentar;
2 profitul general al firmei;
3 profitul curat obţinut de patron;
4 profitul general al întreprinzătorilor;
5 profitul generalizat al firmei pe 10 ani.
111) Profitul marginal reprezintă:
1 profitul asigurat de producţia curentă;
2 profitul asigurat de producţia fizică;
3 profitul asigurat de producţia globală;
4x profitul asigurat de producţia marginală;
5 profitul asigurat de producţia netă.
112) Mărimea profitului poate fi stabilită în sumă absolută
ca:
1 diferenţă între venitul global şi costul de proximitate;
2x diferenţă între venitul total şi costul de producţie;
3 sumă între venitul total şi costul de producţie;
4 produs între venitul net şi costul de producţie;
5 raport între venitul total şi costul de producţie.
113) Renta economică se poate prezenta sub următoarele
forme:
1. renta funciară;
2. renta minieră;
3. renta de construcţii;
4. renta de monopol;
5. renta de abilitate;
6. renta consumatorului;
7. renta producătorului;
8. renta conjuncturală;
9. renta de marcă;
10. renta de situaţie.
1 1,2,3,4,5,6,7,8,10;
2 2,3,4,5,6,7,8,9,10;
3 1,2,3,4,5,6,7,9,10;
4x 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9
5 1,3,4,5,6,7,8,9,10.
114) Renta economică rezultă din preţul ridicat la acele
bunuri pentru care există
……………………, iar oferta lor nu poate fi elasticizată prin
urcarea preţului.
1x cerere globală nesaturată;
2 ofertă globală nesaturată;
3 piaţă de desfacere;
4 cerere periodică;
5 ofertă suficientă.
115) Renta funciară este:
1 suma de bani pe care proprietarul funciar o plăteşte la stat;
2 un impozit ce se plăteşte anual de către proprietarul funciar în virtutea
dreptului de
proprietate asupra terenului;
3x un venit ce revine proprietarului funciar în virtutea
dreptului de proprietate
asupra terenului;
4 totalitatea cheltuielilor efectuate de proprietarul funciar pentru cultivarea
terenului avut
în proprietate;
5 o formă de exploatare a personalului angajat să lucreze o suprafaţă de
pământ.
116) Renta de monopol, venit excedentar încasat de
………………….. care dispun şi
folosesc factori de producţie cu însuşiri excepţionale, rari
şi nesubstituibili, de la
utilizarea cărora sunt excluşi ceilalţi. Obţinerea efectivă
este condiţionată de
existenţa unei categorii de cumpărători dispuşi sau
constrânşi să plătească un preţ
ridicat.
1x întreprinzătorii;
2 statele;
3 oraşele;
4 judeţele;
5 coloniştii.
117) Renta de abilitate reprezintă:
1 impozitele suplimentare pe care le plăteşte o firmă;
2 impozitele suplimentare pe care le plăteşte o companie;
3 impozitele suplimentare pe care le plăteşte o întreprindere;
4x venituri suplimentare ce se obţin ca urmare a
aptitudinilor şi calităţilor
excepţionale pe care le are un individ;
5 venituri suplimentare ce se obţin ca urma-re a fidelităţii unui individ faţă de
o firmă.
118) Renta consumatorului este un plus de venit rezultat
din preţul mai ridicat, pe
care …………………. ar fi dispus să-l plătească, pentru a
cumpăra marfa dorită,
faţă de preţul plătit în realitate, mai redus.
Alegeţi varianta corectă din cuvintele de mai jos:
1 producătorul;
2x consumatorul;
3 exportatorul;
4 importatorul;
5 intermediarul.
119) Renta producătorului sau surplusul producătorului
este:
1 câştigul anual care poate fi realizat de întreprinzători;
2 câştigul suplimentar realizat de întreprinzătorii care pot să-şi vândă marfa
la un preţ
inferior celui pe care îl estimaseră anticipat;
3 câştigul suplimentar realizat de întreprinzătorii care pot să-şi vândă marfa
la un preţ
egal celui pe care îl estimaseră anticipat;
4 reprezentat de totalitatea pierderilor realizate de întreprinzătorii care nu
pot să-şi vândă
marfa la un preţ superior celui pe care îl estimaseră anticipat;
5x câştigul suplimentar realizat de întreprinzătorii care
pot să-şi vândă marfa la un
preţ superior celui pe care îl estimaseră anticipat .
120) Renta conjuncturală, comercială şi industrială, este :
1x renta legată de folosirea unor împrejurări favorabile,
care permit obţinerea de
câştiguri suplimentare;
2 suma de bani pierdută în afacere de patron;
3 renta legată de folosirea unor împrejurări nefavorabile, care permit
obţinerea de
câştiguri suplimentare;
4 renta legată de nefolosirea tuturor resurselor unei firme;
5 renta care nu are legătură cu veniturile unei firme.
121) În economia contemporană, modernă, moneda
cuprinde:
1x ansamblul mijloacelor de plată care pot fi utilizate
direct pentru efectuarea
tranzacţiilor pe piaţă;
2 totalitatea banilor existenţi în bănci;
3 banii ce pot fi utilizaţi direct pentru efectuarea tranzacţiilor pe piaţă;
4 totalitatea certificatelor de depozit existente la un anumit moment dat;
5 totalitatea banilor sub formă de fise existenţi pe piaţă.
122) Masa monetară constă din:
a.totalitatea instrumentelor de circulatie si de plata de ca
la un moment dat sau, in
medie, intr-un orizont de timp (un trimestru, un an);
b. totalitatea banilor existenti pe piata;
c. totalitatea hartiilor de valoare existente pe piata;
d. totalitatea banilor la un moment dat sau, in medie, intr-un orizont de
trimestru, un an;
e. banii lichizi existenti in banca nationala.
123) Piata monetară este:
a. ansamblul tranzactiilor efectuate la un moment dat;
b. ansamblul tranzactiilor cu moneda pe piata;
c.ansamblul tranzactiilor cu moneda, asa cum rezulta el
din confruntarea cererii si
ofertei;
d. ansamblul tranzactiilor cu valuta
e. ansamblul tranzactiilor in euro.
124) Cererea de monedă depinde de:
a. volumul operatiunilor bancare;
b.volumul operatiunilor, al tranzactiilor de bunuri si
servicii intermediate efectiv de
catre moneda si de viteza de rotatie a acesteia;
c. volumul tranzactiilor de servicii intermediate efectiv de catre moneda;
d. numarul banilor existenti pe piata;
e . volumul valutei existente pe piata.
125) Oferta de monedă reprezintă:
a. cantitatea de moneda existenta pe piata;
b.cantitatea de moneda pusa la dispozitia agentilor
economice si a altor utilizatori
de moneda de catre sistemul bancar;
c. cantitatea de valuta existenta pe piata la un moment dat;
d. cantitatea de euro de pe piata;
e. cantitatea de moneda pusa la dispozitie de agentii economici.
126) Băncile reprezintă:
a. institutii financiare de depozitare a banilor cetatenilor
b.institutii financiare care concentreaza mijloacele de
plata si acorda credite;
c. centre de prelucrare a informatiilor bancare;
d. depozite sigure pentru banii cetatenilor;
e. institutii financiare externe.
127) Principalele functii ale băncilor sunt:
1. acordarea de împrumuturi solicitantilor;
2. păstrarea elasticitătii mijloacelor de plată;
3. primirea depunerilor pe care le fac clientii;
4. oferă clientilor lor o foarte mare varietate de servicii;
5. gestiunea plătilor clientilor către terti;
6. selectionarea si sustinerea proiectelor de dezvoltare;
7. vânzarea de aur către persoanele fizice;
8. retragerea de pe piată a lingourilor de aur.
a. 1,2,3,5,6,8;
b. 1,3,4,5,6,7.
c. 1,2,3,4,6,7;
d. 1,2,3,4,5,6;
e. 1,3,4,5,6,7.;
128) Dobânda reprezintă:
a. suma de bani platita pentru rezolvarea unor nevoi personale;
b.suma de bani platita pentru dreptul de folosinta
temporara a mijloacelor banesti
imprumutate;
c. valoarea creditului
d. valoarea debitului;
e. valoarea in aur a imprumutului acordat.
129) Principalele forme de dobândă sunt:
1. dobânda de pe piata monetară, aplicată în general
creditelor pe termen scurt
intervenite între băncile comerciale, între acestea si banca
centrală;
2. dobânda bancară de bază, pentru certificatele de
depozit sau bonurile de trezorerie;
3. dobânzile aplicate de bănci si alte institutii financiare,
pentru întreprinderi;
4. dobânda de pe piata obligatiunilor, caracteristică
plasamentelor pe termen lung;
5. dobânda practicată de casele de economii sau bănci
pentru depozitele la vedere si la
termen, pentru constructii de locuinte;
6. dobânda practicată de casele de economii sau bănci pentru depozitele
ascunse si la termen
nedefinit.
a. 1,2,3,4,6;
b. 1,2, 3,5,6
c. 2,3,4,5,6
d. 1,2,3,4,5;
e. 1,3,4,5,6
130) Politica monetară – componentă a politicii economice – poate fi
definită ca o
…………………………. Asupra masei monetare si asupra activelor
financiare în vederea
orientării economiei pe termen scurt sau mediu.
Alegeti varianta corecta din cele de mai jos
a.actiune exercitata de autoritatile monetare (Banca
Centrala, Trezoreria);
b. actiune exercitata de autoritatile statului;
c. actiune exercitata de politie;
d. actiune exercitata de autoritatile internationale;
e. actiune exercitata de puterile financiare.
131) Titlurile de valoare sunt:
1 convenţii între producători şi consumatori;
2 înscrisuri de valoare pe piaţa de capital;
3 înscrisuri anuale între producători;
4x înscrisuri, emise în baza unor legi, care dau posesorilor
dreptul de a încasa,
anual, un venit variabil sau fix;
5 înscrisuri, emise în baza unor legi, care dau producătorilor dreptul de a-şi
vinde
produsele pe piaţă.
132) Obligaţiunile ipotecare sunt:
1 înscrisuri de valoare;
2 titluri de valoare, fără alte obligaţii din partea celor ce le primesc;
3 înscrisuri de valoare emise de bănci cu scopul acordării de împrumuturi
agenţilor
economici;
4x titluri de valoare, emise de bănci (ipotecare şi urbane),
cu scopul acordării de
împrumuturi agenţilor economici, care le garantează cu
terenuri sau imobile;
5 titluri de valoare, emise de bănci (ipotecare şi urbane), cu scopul acordării
de
împrumuturi agenţilor economici.
133) Titlurile de rentă sunt:
1 hârtii de valoare emise de întreprinderi, pentru a mobiliza la dispoziţia lor
sume de bani
necesari acoperii unor investiţii;
2x hârtii de valoare, emise de stat, pentru a mobiliza la
dispoziţia sa sume de bani
necesari acoperii unor cheltuieli;
3 titluri de proprietate pe termen scurt;
4 titluri de împroprietărire acordate veteranilor de război;
5 hârtii de valoare, emise de patroni şi distri-buite salariaţilor.
134) Piaţa capitalului este:
1x totalitatea tranzacţiilor al cărui obiect îl constituie
titlurile de valoare;
2 totalitatea schimburilor de mărfuri;
3 locul unde se desfăşoară diferite operaţiuni de vânzare-cumpărare;
4 totalitatea băncilor comerciale;
5 totalitatea titlurile de valoare.
135) Piata primară, cuprinde:
a. totalitatea tranzactiilor al caror obiect il reprezinta banii lichizi;
b. totalitatea tranzactiilor al caror obiect il reprezinta titlurile de onoare;
c.totalitatea tranzactiilor al caror obiect il reprezinta
titlurile de valoare nou emise;
d. totalitatea afacerilor efectuate intr-o zi
e. totalitatea tranzactiilor cu valuta efectuate intr-o zi.
136) Valuta este:
1x moneda naţională a unui stat, aflată în posesia unor
persoane fizice şi juridice
străine;
2 suma de bani deţinută în bănci;
3 totalitatea dolarilor deţinuţi de populaţia S.U.A.;
4 totalitatea sumelor de bani deţinuţi de populaţia României în bănci;
5 suma totală de dolari existentă pe piaţa S.U.A.
137) Piaţa valutară reprezintă:
1 actele de vânzare-cumpărare;
2x o totalitate de tranzacţii, de acte de vânzare-
cumpărare, încheiate într-un
interval de timp determinat, al căror obiect îl constituie
valutele;
3 tranzacţiile al căror obiect îl constituie valutele;
4 schimbul de valută între cetăţeni;
5 totalitatea tranzacţiilor la casele de schimb valutar.
138) Casele de schimb efectuează:
1x numai operaţiuni la vedere, denumite operaţiuni la
ghişeu, ori schimb manual;
2 tranzacţii valutare;
3 operaţiuni în favoarea creşterii cursului valutar;
4 operaţiuni diverse, la solicitarea clientului;
5 operaţiuni impuse de cursul valutar.
139) Deprecierea cursului valutar al unei monede naţionale :
1 defavorizează exportul şi favorizează importul ţării care a emis moneda
respectivă;
2 defavorizează exportul şi importul ţării care a emis moneda respectivă;
3x favorizează exportul şi defavorizează importul ţării care
a emis moneda
respectivă;
4 defavorizează importul ţării care a emis moneda respectivă;
5 favorizează exportul ţării care a emis moneda respectivă.
140) Serviciul datoriei externe este reprezentat de:
1 dobânda anuală la împrumut;
2 tranşele anuale scadente ale împrumutului;
3 tranşele anuale ale dobânzii;
4x tranşele anuale scadente ale împrumutului şi dobânda
anuală;
5 tranşele semestriale scadente ale împrumutului şi dobânda totală.
Micro economie
Intrebari examen - Raspunsuri
1. Ce corelatie exista intre nevoile umane,interese si resurse ?

R. Nevoile umane sunt motorul intregii dezvoltari social-economice;interesele economice sunt
acele nevoi umane,intelese ,constiente si devenite mobiluri ale luptei oamenilor pentru
existenta ; resursele sunt totalitatea elementelor care sunt utilizabile,pot fi atrase si sunt efectiv
utilizate la producerea si obtinerea de bunuri.
2. In ce consta problema fundamentala a oricarei economii ?
R O cat mai buna satisfacere a nevoilor umane a fost numita problema fundamenta
la a oricarei economii si a nascut urmatoarele intrebari :ce,cat,cum pentru cine sa
produca ?
3. Exista legaturi intre activitatea economica si legea raritatii ?

R. Activitatea economica este legata de volumul,structura si calitatea resurselor eco
nomice.
4. Cercetarea stiintifica si protectia mediului ,trebuie sa fie incluse in activitatea eco

nomica ?
R. Cercetarea stiintifica si protectia mediului ar putea fi incluse in activitatea econo

mica alaturi de productie,circulatie,repartitie si consum de bunuri.
5. La ce foloseste frontiera posibilitatilor de productie ?

R. Prin frontiera posibilitatilor de productie se poate pune in evidenta combinatiile posibile de
producere a doua bunuri.
6. Riscul si incertitudinea economica in cadrul activitatii economice ?
R. Incertitudinea economică are ca sursă fie caracterul obiectiv impredictibil al unui proces
economic, fie caracterul incomplet, aproximativ al cunoştinţelor despre acel proces.
Riscul se caracterizează prin posibilitatea descrierii unei legi de probabilitate pentru

rezultatele scontate şi prin cunoaşterea acestei legi de către cei interesaţi
7. Dati exemple de fenomene,procese si legi economice ?

R. Fenomenul economic reprezintă forma exterioară a activităţii economice care se manifestă la
suprafaţă şi poate fi cunoscut în mod direct de către oameni.
Privite în dinamică fenomenele devin procese
Legile economice - nu obligă pe nimeni ci orientează pe toţi; - se deosebesc de legile

naturii. Ele doar sugerează ideea de relaţii constante între acte, fapte şi comportamente
economice, raporturile dintre faptele economice se manifestă doar ca tendinţe, comportă
previziuni şi au interferenţă cu psihologia socială.
Ex: legea valorii, legea cererii şi ofertei, etc.
8. Ce legaturi exista intre economie politica si politica economica ?

R. Economia politică constituie un ansamblu coerent de cunoştinţe despre realitatea economică, o
reflectare universalizată şi generalizată a acestei realităţi
Este o ştiinţă social-umană ce studiază economia în complexitatea şi interferenţele ei

dinamice existând criteriul raţionalităţi şi eficienţei economice asupra socialului în ansamblul
său.
Ca ştiinţă teoretică fundamentală îmbină teoria economică cu doctrina (partea normativă). Ea
abordează economia ca un tot.
Ca metode de cercetare face apel la ştiinţele exacte relevând permanent tipologia esenţială a
economicului dar şi inducţia (de la particular la general) şi deducţia (invers). Ipotezele formulate pe
această bază, abstracţia ştiinţifică, analiza şi sinteza, metoda istorică şi cea logică, modelarea
matematică.
Prin politică economică se înţelege influenţarea economiei prin măsuri politice, prin intermediul
statului respectiv a puterii legislative.
Constitutive pentru politica economică sunt conflictele de scopuri Ştiinţa politicii economice se
ocupă cu principiile organizatorice ale sistemelor economice şi cu procesele economice
9. Care sunt trasaturile generale ale economiei de schimb?
R. Trăsăturile generale ale economiei de schimb:

a) Specializarea agenţilor economici
b) Autonomia şi independenţa agenţilor economici

c) activitatea economică gravitează în jurul pieţei si oferă informaţiile necesare pentru a
decide ce să se producă, cum, cât şi pentru cine să se producă, dar si ce, cât şi cum să
se consume
d ) monetizarea economiei.
10. Cum comentati “bani sunt singele care iriga economia “ (Samuellson)
R. Totalitatea tranzacţiilor economice, modul de funcţionare a economiei, chiar structura

organică a societăţii sunt, într-o formă sau alta influenţate de către bani (moneda).
Importanţa banilor este pusă în evidenţă şi de către funcţiile lor: (în prezent specialiştii
sintetizează cel puţin trei funcţii ale banilor: mijloc de schimb, mijloc de măsură a activităţii
economice, mijloc de rezervă de valoare. În viziune altor autori banii contemporani îndeplinesc şi alte
funcţii: mijloc de plată, mijloc de rezervă a valorii şi de economisire; mijloc de tezaurizare, factor de
putere economică pentru emitent şi deţinător etc.
11. Formele banilor ? Exemplificare !
R. Forme de bani:
- Banii marfă existenţi sub forma bunurilor marfare;
Banii (moneda metalică) din aur şi argint Sec.XIX;
Bancnota de credit care reprezintă un înscris emis de bănci corespunzător cu cantitatea

de metal preţios şi volumul de bunuri economice marfare supuse tranzacţiilor (de vânzare-
cumpărare); sunt în general "cărţi de credit" convertibile în produse.
- Banii contemporani, nonsubstanţiali care nu au altă garanţie decât încrederea în cei
îndreptăţiţi să coreleze masa monetară cu cantitatea de bunuri şi servicii existente la un moment
dat.
Banii contemporani se prezintă într-o mare diversitate de stări:
numerarul (sau monedă manuală); bacnote şi moneda metalică;
moneda scripturală; banii de cont pentru care se folosesc mijloace (instrumente), tehnici
care să permită utilizarea sa directă pentru efectuarea tranzacţiilor economice: viramentul, cecul,
cărţile de credit, cartea bancară şi o mare varietate de instrumente informatizate, etc.
12 In ce consta sistemul economiei de piata ?
R. Sistemul economiei de piaţă reprezintă acel tip de organizare a economiei în care raportul
dintre cerere si ofertă determină principiile de prioritate în producerea bunurilor, metodelor de
organizare şi de combinare a factorilor de producţie, iar persoanele si categoriile de persoane care
au acces la aceste bunuri sunt stabilite de nivelul şi dinamica preţurilor.
În concluzie, se consideră că economia de piaţă este acel sistem economic în care
"mecanismele naturale sunt singurele care tind să asigure echilibrul cererii cu oferta, cu excludere
oricărei intervenţii a monopolului sau a statului".
13. Care sunt agentii economici intr-o economie de piata ?
R. Agent economic - o persoană sau un grup de persoane îndeplinind funcţii bine determinate în
viaţa economică;
Natura funcţiilor specifice exercitate de agenţii economici permite definirea tipologiei

acestora.
Cea mai largă utilizare cunoaşte tipologia ce stă la baza sistemului de evidenţă statistică
a conturilor naţionale. În cadrul ei se disting:
- agenţii producători, de bunuri şi servicii, de natura firmelor;
- agenţii consumatori, de natura gospodăriilor (menajelor );
- agenţii financiari, reprezentaţi de instituţii financiare şi de credit;
- administraţiile;
- străinatatea ("restul lumii"), reprezentând agenţii aparţinând altor economii naţionale.
14. Ce este cifra de afaceri ?
R. - cifra de afaceri - totalitatea încasărilor realizate de un agent economic într-o perioadă de

timp, exprimate prin preţurile pieţei. Acest indicator comensurează performanţele
financiare brute. Pe baza lui se asigură compararea mărimii cheltuielilor efectuate de agenţii
economici cu cea a profitului realizat.
15. Ce este profitul net ?
R. - profitul net acea parte a venitului global al întreprinderilor rămasă după scăderea

din acesta a impozitelor şi a altor prelevări prevăzute de lege.
16. Diferenta dintre venitul global si cel net ?
R - venitul global al întreprinderii mărimea profitului brut. Mărimea acestuia se determină prin
diminuarea cifrei de afaceri cu costul producţiei
17. Ce sunt rezultatele finale ?
R. Rezultatele finale exprimă valoarea bunurilor economice ajunse în ultimul stadiu al circuitului
economic şi sunt destinate consumului final. Nu cuprind consumul intermediar.
18. Explicati consumul ?
R. Finalitatea activităţii economice este satisfacerea nevoilor-consumul. În spiritul acestei axiome

proiectarea activităţii de producţie, deciziile şi acţiunile întreprinzătorilor au ca referinţă nevoile
de consum, preferinţele şi comportamentul consumatorului, în întâmpinarea cărora trebuie să vină
bunurile oferite de producător.
19. In ce consta legea generala a cererii ?
R. Raporturile de cauzalitate dintre modificarea preţului unitar al unui bun şi

schimbarea cantităţii cerute constituie conţinutul legii generale a cererii.
Potrivit acestei legi :
creşterea preţului unitar al unui bun determină reducerea cantităţii cerute din bunul respectiv;
reducerea preţului unitar al unui bun determină creşterea cantităţii cerute din bunul respectiv.
20. Cand cerea este elastica,inelastica,unitara,perfect elastica ,perfect inelastica ?

R. 1. Cerere elastica: cand Ecp > -1
2. Cerere inelastica : cand Ecp < -1
3. Cerere unitara cand Ecp = -1
4. Cerere perfect elastica :cand Ecp =
5. Cerere perfect inelastica : cand Ecp = 0
Ultimele două forme au valoare teoretică, ele întâlnindu-se foarte rar şi numai în
anumite condiţii de piaţă.
Coeficientul elasticităţii cererii (Ec.) arată gradul, fracţiunea sau procentul modificării
cererii în funcţie de schimbarea preţului sau a altei condiţii a cererii.
Se determină pe baza raportului dintre modificările cererii (varibila dependentă) şi
modificarea unui factor al cererii (variabila independentă).
Coeficientul elasticităţii cererii pentru bunul x în funcţie de modificările preţului
acestui bun (Ecpx) se poate calcula astfel:
ΔC ΔP C 2−C 1 P1 −P2
Ecpx = : = :
a) C P C1 P1
unde: C proporţia modificării cererii;

C1 cererea iniţială;
P - proporţia modificării preţului;
P1 - preţul iniţial.
C2 – cererea modificată
P2 – preţul modificat
Coeficientul elasticităţii cererii pentru marfa x în funcţie de venit (Ecvx) se calculează ca un
raport între procentul modificării cantităţii cerute şi procentul modificării venitului, în
condiţiile în care ceilalţi factori care determină cererea pentru marfa x, rămân neschimbaţi.
%Δc
ECVX =
%Δv dacă:
a) Ecvx >1 şi venitul creşte, ponderea cheltuielilor pentru marfa x în cheltuielile totale
va creşte;
b) Ecvx < 1 şi venitul creşte, ponderea cheltuielilor pentru marfa x în cheltuielile totale
se reduce.
21. Cererea pentru bunuri de lux si vitale ?
R. - după natura trebuinţelor, bunurile pot fi grupate în: bunuri normale de strictă
necesitate şi bunuri de lux.
- cererea pentru bunuri de lux este elastică, iar pentru bunuri vitale este inelastică.
22. Explicati legea utilitatii marginale descrescande ?
R . Utilitatea marginală a fiecăreia din cantităţile x1, x2, x3,...x11 este exprimată
prin raportul dintre sporul de utilitate totală şi sporul cantităţii consumate pentru realizarea
sporului respectiv de utilitate, ceea ce se exprimă sub forma, legii utilităţii marginale
descrescânde.
Legea utilităţii marginale (numită şi legea lui Gossen formulată de acesta în1854)
arată că "atunci când cantitatea consumată dintr-un produs creşte, utilitatea marginală a
produsului (adică utilitatea suplimentară, adăugată de ultima unitate) tinde să se diminueze
(P. Samuelson, L`economique, Armand Collin, Paris, 1969, p.669).
Consumând continuu un anumit bun, se atinge, la un moment dat, un prag de saturaţie
după care, dacă consumul continuă să crească, există riscul să apară zona de insatisfacţie
punctul de saturaţie este atins atunci când utilitatea marginală devine nulă, deci atunci când
sporirea cantităţii consumate nu mai aduce satisfacţie
23. Explicati utilitatatea marginala?
R. .
Definind funcţia de utilitate ca fiind Ut = f(x), rezultă că aceasta îşi va atinge optimul
(în cazul de faţă maximul) în punctul în care derivata de ordinul 1 (adică utilitatea
marginală) va fi nulă
În realitatea de zi cu zi utilitatea este greu de apreciat efectiv şi practic şi greu de măsurat
de aceea demersul poate fi continuat prin introducerea măsurării ordinale ca modalitate de
ierarhizare a preferinţelor.
24. Ce puteti spune despre un bun al carui consum scade cand venitul creste ?
- este inferior, dacă consumul lui scade, atunci când venitul creşte.
25. Ce puteti spune despre un bun al carui consum creste cand venitul scade ?
R. –este normal, cel al cărui consum creşte ca răspuns la o majorare a venitului,
26. Care sunt factorii care determina elasticitatea ofertei ?
R. -<<factorii>> care determină elasticitatea ofertei sunt :
1. Costul de producţie. Creşterea ofertei depinde de nivelul costului de producţie iar marimea
acestuia este dată de preţul resurselor utilizate.
2. Posibilitatea de stocare a bunurilor; depozitarea şi păstrarea unui bun pentru o perioadă de

timp asigura ca elasticitatea ofertei în funcţie de preţul acestui bun să crească şi invers, în cazul
posibilităţilor reduse de stocare.
3. Costul stocării se adugă la costul produsului rezultând costul total care se află în relaţie inversă
cu elasticitatea ofertei la preţul de pe piaţa bunului respectiv
4. Perioada de timp de la modificarea preţului. Dacă preţul de pe piaţa bunului X se majorează,
iar celelalte condiţii ale ofertei ramân constante, forma elasticităţii ofertei depinde de durata
perioadei care a trecut de la modificarea preţului
27. Ce este munca ?
R <<munca>> - orice activitate este de neconceput fară prezenţa si intervenţia omului

care este purtător al unor nevoi de consum tot mai complexe dar şi posesor al unor abilităţi ce-i
permit să acţioneze în scopul satisfacerii acelor nevoi.
Munca-factor originar, primar, de producţie reprezintă activitatea specific umană
desfăşurată în scopul obţinerii de bunuri economice
28. Capitalul fix si circulant ?

R Capitalul fix reprezintă acea parte a capitalului real formată din ehipamente de
producţie: utilaje şi maşini-unelte, calculatoare şi roboţi industriali, agregate şi instalaţii de
lucru, mecanisme şi dispozitive de reglare, mijloace de transport etc.)
Capitalul circulant reprezintă acea parte a capitalului real care se consumă în întregime
în decursul unui singur ciclu de producţie şi care trebuie înlocuit cu fiecare ciclu.
- cuprinde: materiile prime, materiile de bază şi auxiliare, energia, combustibilii,
semifabricatele, etc.
29. Ce este costul marginal si rata marginala de substitutie ?
R < Rata marginală de substituţie > a doi factori (RMS) reprezintă cantitatea suplimentară dintr-
un anumit factor necesară pentru a compensa reducerea cu o unitate a celuilalt factor încât
producţia să se menţină constantă
Costul marginal (Cmg) reprezintă sporul de cost necesar pentru obţinerea unei unităţi
suplimentare de produs; el măsoară variaţia Ct pentru o variaţie infinit de mică a cantităţii de
produse. Cmg se determină raportând creşterea Ct la creşterea producţiei;
ΔCt
Cmg=
ΔQ
Are o mare importanţă în luarea deciziilor privind mărimea ofertei de bunuri; maximizarea
profitului presupune ca realizarea fiecărei unităţi suplimentare de producţie să necesite un spor de
cost cât mai mic. În caz contrar, are loc creşterea costului marginal, adică a sporului de cost pe care-l
reclama producţia (producţia adiţională) şi se diminuează eficienţa. Venitul suplimentar ce se obţine
prin vânzarea sporului de producţie respectiv, trebuie să fie mai mare decât costul suplimentar.
30. Optimul de productie,analizat prin costul marginal si mediu ?
R. Decizia de producţie este în funcţie de evoluţia Cmg şi a Img. Când mărirea Img, este
însoţită de scăderea Cmg sau de creşterea mai lentă a acestuia faţă de cea a încasărilor, atunci
profitul se ameliorează şi, ca urmare, producţia trebuie să sporească. în cazul în care Cmg este în
creştere sau creşterea este superioară Img, înseamnă că o unitate suplimentară de producţie
măreşte Cg mai mult decât încasarea totală, micşorând profitul şi impunând reducerea volumului
producţiei. Profitul este maxim atunci când Img este egală cu Cmg. Întreprinzătorul este
interesat sa-şi mărească volumul producţiei numai la acel nivel la care Cmg este egal Img
(venitul).
31. Costul fix,variabil si total ?
R Costul global cuprinde ansamblul costurilor corespunzătoare unui volum de

producţie dat, unde se disting ca elemente structurale costurile:
a) costul fix (Cf) acele cheltuieli care, privite în totalitatea lor, sunt independente
de volumul producţiei(chirii, asigurări, dobânzi, amortizarea capitalului fix, cheltuieli de
întreţinere, salariile personalului administrativ etc.);
b) costul variabil (Cv) cheltuieli care privite în totalitatea lor, sunt variabile, în
funcţie de cantitatea de produse obţinute. Cv este o funcţie crescătoare a volumului producţiei:
Cv = Cv(Q);
c) costul total (Ct) suma costurilor fixe şi a celor variabile. Deci, Ct = Cf + Cv.
Modificarea Ct este determinata numai de schimbările Cv.
32. Comportamentul consumatorului versus comportamentul producatorului ?
R Pe termen lung se disting 3 tipuri de comportament al producătorului:
a) alegerea optimală pentru un volum de producţie dat, care să se obţină cu un minim de
cheltuieli totale de producţie;
b) schimbarea de scară (dimensiune) a producţiei fără să se recurgă la substituire de factori;
producţia poate modifică scara producţiei prin variaţii ale factorilor de producţie munca şi
capitalul în aceeaşi proporţie;
c) schimbarea de scară a producţiei cu substituire de factori, modificând raportul capital /
muncă.
Comportamentul consumatorului : Orice individ raţional alege acele combinări de bunuri şi
servicii care să-i asigure maximizarea efectelor utile, un maximum de efecte utile un maxim de
satisfacţie în limita resurselor de care dispune.
Altfel spus, presupune a lua în considerare a constrângerii bugetare care este legată de suma
totală de bani disponibilă pentru satisfacerea nevoilor de consum în condiţiile unui anumit nivel al
preţurilor.
Pentru aceasta se foloseşte ca instrument de analiză linia bugetului “numită uneori şi linia
venitului disponibil, care desemnează ansamblul combinaţiilor care arată posibilităţile de cumpărare
(adică constrângerile) consumatorului”.
33. Relatia cost,productivitate si eficienta ?
R W ( productivitatea muncii ) sau randamentul factorilor de producţie este dată de

eficienţa combinării acestora pentru obţinerea maximului de efecte utile cu minimum de
resurse (costuri cât mai mici).
W se poate defini, în sens larg, ca “raport între cantitatea de bogăţie produsă şi
cantitatea de resurse absorbite în cursul producerii ei”. W = Q/E ; raport între rezultatele
obţinute şi eforturile (Q) şi efort depuse pentru a le obtine (factori de producţie - utilizaţi).
34. Ce diferenta exista intre productivitatea bruta si neta;medie si marginala ?
R. W brută apreciază ansamblul producţiei în raport cu factorii de producţie care este (sunt)
utilizat (i). În acest caz producţia este privită ca o “producţie finala” deci ca sumă a
valorilor adăugate de diferitele activităţi de producţie;
W netă care are în vedere eliminarea din producţia finală a valorii achiziţiilor exterioare şi
a costului utilizării capitalului instalat (amortismentele) pentru a încerca să
autonomizeze ceea ce este direct dependent de efortul productiv al firmei analizate.
W medie (W1) a unui factor este expresia raportului dintre marimea producţiei (Y) şi
cantitatea (xi) utilizată din factorul respectiv:
y
W=
xi
unde i este un indicator folosit pentru factorul de producţie. Acest indicator reflectă câte
unităţi (fizice sau valorice) de efect util (producţie) revin la o unitate (fizică sau
valorică) de efort (factor de producţie i);
W marginală (Wmi) a unui factor oarecare i de producţie reprezintă sporul de producţie
scontat care se obţine prin utilizarea unei unităţi suplimentare din factorul i, ceilalţi factori
rămânând constanţi.
ΔQi
Wmi=
Relaţia de calcul va fi Δ xi atâta timp cât Wmg va fi superioară W medii,
randamentul factorului considerat va fi crescător.
35 Care sunt factori factori psihologici si economici de crestere a productivitatii muncii ?
R. factori economici: nivelul de organizare a producţiei şi a muncii, calificarea salariaţilor,
cointeresarea materială;
- factori psihologici: motivaţia în muncă şi satisfacţia pe care le oferă aceasta, climatul
relaţiilor de muncă, a vieţii de familie, gradul şi modul în care sunt satisfăcute unele nevoi
sociale etc.;
36. Efecte economice si sociale a cresterii productivitatii muncii
R Creşterea W muncii are efecte economice şi sociale:
- economisirea factorilor de producţie consumaţi;
- reducerea costului producţiei;
- creşterea producţiei, a competitivităţii bunurilor obţinute;
- creşterea profitului, a salariului nominal şi a celui real;
- economisirea timpului de muncă şi creşterea timpului liber.
37. Relatia dintre productivitate si salariu ?
R.Creşterea W muncii are efecte - creşterea profitului, a salariului nominal şi a celui real.
38. Comentati expresia:Pretul expresia baneasca a valorii marfii ?
R. <preţul  exprimă cantitatea de monedă ce trebuie platită
pentru achiziţionarea (cumpărarea) unor bunuri materiale şi
serviciilor în cadrul tranzacţiilor bilaterale de piaţă
39. Diferenta dintre pret si cost ?
R. Funcţia de recuperare a costurilor şi de distribuire a venitului adică să asigure agenţilor economici
compensarea cheltuielilor şi obţinerea unui profit
40. Pretul de echilibru ?

R. Interacţiunea dintre ofertă si cerere se finaliză în fixarea unui punct de echilibru la care
ofertanţii şi cumpărătorii doresc sau pot cumpăra această cantitate de bunuri.
41. Pretul de monopol ?
R. Dacă un vânzător domină concurenţa, impunându-şi condiţiile de preţ sau de
calitate relaţia de piaţă este numit <<monopol>> . Monopolurile au posibilitatea reglării
ofertei totale şi, respectiv, a preţurilor care să le asigure obţinerea unor producţii cât mai mari,
acţionând în principal pe două căi:
a) reducerea ofertei pe piată prin diminuarea producţiei sau sporirea stocurilor
b) creşterea ofertei prin dezvoltarea producţiei sau prin vânzarea stocurilor acumulate.
42. Implicarea statului in formarea pretului ?

R. Intervenţia statului în procesul formării preţului constituie un fenomen prezent în toate statele cu
economie de piaţă.
Politicile de preţuri presupun folosirea de către stat a unor mijloace şi metode de influenţă
sau în unele cazuri de stabilire a nivelului srtucturii şi dinamicii preţurilor prevenirea sau atenuarea
dificultăţilor economice si sociale, asigurarea stabilităţii enomice şi sporirea eficienţei sale.
Intervenţia statului în procesul formării şi evoluţiei preţurilor are la bază folosirea unor metode
economice sau extraeconomice, administrative...şi asigurarea unor preţuri avantajoase la materiile
prime de bază, la maşini şi utilaje, menţinerea unor tarife relativ reduse la transporturi şi alte servicii
industriale, acordarea unor facilităţi pentru licenţe, patente sau tehnologii cu influenţe nemijlocite
asupra costurilor.
Achiziţia de către stat a unor cantităţi apreciabile de materii prime, cereale, materiale
strategice. La preţuri minime garantate şi manevrarea lor în perioada creşterii preţurilor
constituie modalitatea esentială de influenţare a evoluţiei generale a preţurilor.
43. Salariul de echilibru pe piata de munca ?
R. - salariu de echilibru sub aspect ştiinţific joacă acelaşi rol pe care îl are preţul de
echilibru pentru piaţa celorlalte bunuri economice şi desemnează echilibrul ce se formează pe
piaţa muncii în ansamblul ei, adică între cererea şi oferta de muncă agregate şi reprezintă acel
nivel al salariului la care se poate realiza (satisface) cea mai mare parte a cererii şi ofertei de
muncă. Practic este salariul pe care-l primeşte cea mai mare parte a populaţiei ocupate.
Creşterea sau scăderea salariului de echilibru provoacă modificări importante în volumul
cererii şi ofertei de muncă.
44. Particularitati ale pietei muncii ?
R Corelaţia dezvoltare-populaţie, ca raport cerere-ofertă de muncă a determinat stabilirea
unor instrumente conceptuale referitoare la piata muncii:
a) populaţia totală cuprinde persoanele prezente în mod obişnuit pe teritoriul ţării şi cetăţenii
acesteia aflaţi peste graniţă, rezultaţi din procesele naturale, migraţia internaţională şi
dezvoltarea economico-socială are o contribuţie majoră la determinarea mărimii şi structurii
pieţei naţionale şi la formarea ofertei de fortă de muncă.
b) populaţia disponibilă pentru muncă sau populaţia activă disponibilă, compusă din persoane
care exercită o activitate ca profesie sau sunt în căutare de loc de muncă.
c) populaţia efectiv activă sau ocupată formată din cei ce îşi exercită activitatea ca salariaţi,
cei ce lucrează pe cont propriu, în exploatări de tip familial sau ca auxiliari familiali. Această
categorie este expresia cererii de muncă şi reprezintă cererea de muncă satisfăcută.
Mărimea şi dinamica populaţiei sunt determinate nu numai economic ci şi biologic şi
demografic.
Cererea şi oferta de muncă nu sunt prelungiri simple şi directe ale cererii şi ofertei de
bunuri economice de pe o altă piaţă deoarece sunt nişte categorii specifice cu un conţinut
propriu caracterizate prin aceea că:
- pe termen scurt, cererea de muncă este practic invariabilă
- oferta de muncă în ansamblul său se formează în decursul unui timp îndelungat în care
creşte şi se instruieşte o generaţie
- posesorii forţei de muncă au o mobilitate relativ redusă, de asemenea, oferta de muncă
depinde de vârstă, sex, starea sănătăţii psihologice, condiţiile de muncă etc.
- oferta de muncă este eminamente perisabilă şi are caracter relativ rigid, dat de
necesitatea de a trăi, a se hrăni, etc.
- generaţiile de tineri nu sunt crescute pentru a deveni mărfuri sau salariaţi ci ca
oameni, tocmai de aceea, forţa de muncă este mai mult decât o marfă
- cererea şi oferta de muncă nu sunt omogene, neputându-se substitui reciproc
45. Teoria salariului de eficienta ?
R. Teoria salariului de eficienţă este cea mai revelatoare (aparţine americanului H
Leibenstein). Autorul porneşte de la ideea ca W individuală este o funcţie crescătoare de salariu
real (cantitatea de bunuri alimentare pe care le obţine salariatul) rezultă că o creştere a
salariul atrage creşterea costului direct al unităţii de muncă, dar şi al W . Pe această bază se
determină folosirea eficientă a muncii ca fiind volumul muncii ponderat cu W sa.
46. Determinarea masei monetare aflate pe piata ?
Q x Pm = masa monetara x V rot. M = QP/ V
- Masa monetara (M) se afla în raport direct proporţional cu volumul
schimburilor, rezultat din potenţarea volumului fizic al bunurilor şi serviciilor vândute –
cumpărate (T) cu preţurile şi tarifele acestora (P). în acelaşi timp, aceasta evoluează invers
proporţional cu viteza de rotaţie a banilor (V), rezultă masă monetară M = T x P/V
- Masa monetară depinde de amploarea creditului de consum, de raportul dintre vânzările pe
datorie şi plăţile făcute în contul creditorilor ajunse la scadenţa în perioada de referinţă.
47. Cum explicati efectul de multiplicare a banilor de cont ?
R. Banca comerciala "creează" moneda, potenţează masa monetară. Procesul este cunoscut
sub denumirea de "expansiune a depozitelor la vedere", de multiplicator al banilor sau
multiplicator al creditului.
Depunerea a 1000 um la o banca, înseamnă că această sumă a trecut din sfera
circulaţiei în depozitele băncii, creând concomitent o masa monetara scripturală de 1000 um.
Banca nu opreşte decât 10% restul îi împrumută solicitanţilor care la rândul lor îi pot depune
la o altă bancă comercială, care la rândul său, reţine ca rezervă 10%, restul împrumutandu-i
altui client. Masa monetară în cont a crescut la 1900 um.
Procesul de expansiune a depozitelor în cont se va opri atunci când întregul numerar
intrat este păstrat în banca comerciala sub forma rezervelor dorite (sau obligatorii).
48. Functii Bancii Nationale ?
R. Funcţiile BNR:
a) este singura instituţie de emisie monetară;
b) este bancă a băncilor, îndeplineşte rolul de împrumutător ultim, ajutând băncile care sunt în
dificultate temporară.
c) conduce politica monetară şi valutară a ţării; prima operaţiune o realizează prin inflaţia
nivelului ratei dobânzii şi a evoluţiei masei monetare; cea de a doua prin cumpărarea şi vânzarea
de valută;
d) derulează operaţiunile cu trezoreria statului. A delegat BCR pentru a fi trezoreria banului
public.
49 . Bursa de valori ?
R Bursa de valori este principala instituţie de intermediere a vânzărilor şi cumpărărilor
de titluri financiare pe piaţa secundară; reprezintă piaţa organizată a celor mai importante
titluri financiare emise în prealabil de către societăţi financiare şi autorităţile guvernamentale
50. Explicati titlurile financiare pe termen lung ?
R. Titlurile financiare pe termen lung includ în principal obligaţiunile şi acţiunile şi sunt
negociate pe piaţa capitalului.
Cumpărarea unui titlu financiar pe termen lung este considerată avantajoasă când preţul
acestora este inferior valorii prezente medii a fluxului de venituri viitoare.
51. Cum se calculeaza dobanda fixa si cea compusa ?
R. mărimea şi dinamica dobânzii sunt exprimate cu ajutorul a doi indicatori fundamentali:
masa sau suma absolută a dobânzii, notată cu "D";
rata dobânzii sau venitul anual, exprimate în procente "d".
d = D/C x 100 în care C este capital vansat D = d x C /100
Aceşti indicatori reprezintă mărimea dobânzii simple, care nu este capitalizată, dar ajută la
calculul dobânzii compuse (dobândă la dobândă).
Sn = C (1+ d )n
unde d = rata dobânzii anuale; n = număr de ani sau
Sn=C(1+d)n
Sn = suma ce revine proprietarului după n ani de folosinţă a capitalului şi care este formată din
capitalul avansat (C) plus dobânda cuvenită.
52. Relatia dintre rata dobanzii si rata inflantiei ?

R. dinamica ratei dobânzii se află şi sub influenţa inflaţiei, astfel că se solicită o dobândă
nominală care să acopere inflaţia anticipată
53. Rata profitului
R. <rata profitului  se determină ca un raport procentual între masa profitului şi cost făcute
pentru obţinerea acestuia, volumul capitalului sau cifra de afaceri.
pr = Pr / c x 100 ;
pr = Pr / C x 100;
pr = Pr / Ca x 100
în care: pr - rata profitului ;
Pr masa profitului ,
c - costurile;
C - capitalul folosit;
Ca cifra de afaceri.
reprezintă gradul de rentabilitate pe produsul agentului economic, ramură sau economie

naţională ; este diferită între cantitatea vândută (Q) înmulţită cu preţul (P) şi nivelul costurilor (C).
54. Renta funciara

R. Renta desemnează ceea ce pretinde şi încasează proprietarul funciar de la utilizatorul
pământului, indiferent de forma de realizare: în muncă, în produse sau în bani, considerat venit
fără muncă, persoană rentiera.
W. Petty renta funciara reprezintă surplusul obţinut de pe un teren oarecare, după ce din venitul
obţinut s-au scăzut cheltuielile cu întreţinerea lucrătorilor agricoli şi celelalte cheltuieli de
exploatare a terenului; mărimea rentei, respectiv a preţului pământului se află intr-o legătura
directă cu cererea şi oferta de produse agricole, sporirea cererii mărind preţul cerealelor şi nivelul
rentei.
A Smith consideră că renta este preţul plătit pentru folosirea pământului ca factor de
producţie. Renta este un produs al puterii naturii.
<<Renta reprezintă venitul ce revine posesorului (proprietar) oricărui factor de producţie, a
cărui oferta este rigidă sau foarte puţin elastica; este venitul ce revine proprietarilor pentru
transferarea dreptului de folosinţa şi de uzufruct a unor factori de producţie cu însuşiri speciale
către alte persoane>>.
55. Comentati internalizarea externalitatilor ?
R. Internalizarea externalităţilor înseamnă evidenţierea costurilor şi beneficiilor externe la

luarea deciziilor de către producători şi consumatori.
Spre exemplu, cheltuielile bugetare pentru restabilirea şi conservarea diversităţii biologice în

oarecare măsură aduce beneficiu producătorilor agricoli, care însă nu includ pe deplin aceste
cheltuieli în preţul de cost al producţiei obţinute, aceste fiind pentru dânşii costuri externe.
Includerea costurilor externe în cele interne prin aplicarea plăţii speciale şi constituie
internalizarea externalităţilor
1Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la nevoile economice nu este adevărată ?:
a) reprezintă cerinţe ale existenţei oamenilor ca indivizi şi membri ai societăţii;
b) se satisfac prin consumul de bunuri;
c) au atât o determinare obiectivă cât şi una obiectivă;
d) sunt limitate şi dinamice;
e) volumul şi diversitatea lor au tendinţe de creştere.
2Bunurile se împart în libere şi economice după următorul criteriu:
a) natura subiectului purtător;
b) complexitatea lor;
c) modul de regenerare;
d) modul de acces al indivizilor la ele;
e) gradul de satisfacere.
3Una dintre următoarele afirmaţii este compatibilă cu principiul raţionalităţii
utilizării3resurselor:
a) se produce de proastă calitate;
b) se produce ce nu se cere;
c) activitatea economică respectivă poluează mediul;
d) se produce mai mult decât se cere;
e) se produce cu consumuri de resurse mai mici, prin folosirea tehnologiei
avansate.
4Un individ are un venit disponibil de 2 milioane lei. El poate achiziţiona tricouri la preţul
unitar de 1 milion lei şi cămăşi la preţul de 2 milioane lei/bucată. Costul de oportunitate
al achiziţionării unei cămăşi este:
a) 1,5 tricouri;
b) 0,5 tricouri;
c) 2 tricouri;
d) 2,5 tricouri;
e) 1 tricou.
Unul dintre următoarele reprezintă dezavantaj al diviziunii muncii:
a) creşterea productivităţii muncii;
b) creşterea riscului de şomaj;
c) utilizarea maşinilor;
d) dimensiunea (mărimea) pieţei;
e) libertatea comerţului.
Nu reprezintă activitate compatibilă cu funcţia de a produce a
întreprinderilor:
a) substituie factori de producţie;
b) cumpără factori de producţie;
c) combină factori de producţie;
d) sponsorizează acţiuni culturale fără să beneficieze de scutiri la impozitul pe
profit;
e) urmăreşte obţinerea de profit.
Una dintre următoarele reprezintă limită a diviziunii muncii:
a) monotonia;
b) pierderea dexterităţii de a executa un produs complet;
c) utilizarea maşinilor;
d) creşterea riscului de şomaj;
e) natura muncii.
Nu reprezintă administraţie privată:
a) sindicatele;
b) armata;
c) Crucea Roşie;
d) partidele politice;
e) fundaţiile.
În funcţie de natura lor, fluxurile dintre agenţii economici se împart în:
a) nominale şi reale;
b) reale şi monetare;
c) brute şi nete;
d) fixe şi variabile;
e) finale şi intermediare.
Care dintre următoarele caracteristici nu aparţin activităţii economice?
a) este principala formă de activitate practică;
b) este guvernată de principiul raţionalităţii;
c) este o activitate eminamente practică, transformatoare;
d) este independentă de mediul natural;
e) este o acţiune cu finalitate.
Nevoile economice, ca motivaţie esenţială a activităţii economice:
a) sunt limitate;
b) reprezintă un obiectiv secundar al activităţii oamenilor;
c) exprimă relaţia dintre subiect, ca purtător al nevoii, şi obiectul destinat
satisfacerii acesteia;
d) sunt condiţionate numai obiectiv;
e) sunt condiţionate numai subiectiv.
Nu reprezintă caracteristică a nevoilor economice:
a) sunt nelimitate ca număr;
b) dispar prin satisfacere;
c) sunt sinonime cu interesele economice;
d) sunt complementare;
e) sunt concurente.
Caracteristica principală a resurselor este:
a) abundenţa;
b) calitatea;
c) raritatea;
d) utilitatea;
e) finalitatea.
Când economia realizează combinaţii de producţie aflate în interiorul
frontierei
posibilităţilor de producţie:
a) resursele sunt folosite eficient;
b) producţia este inferioară nivelului din perioada de referinţă;
c) producţia este superioară nivelului din perioada de referinţă;
d) resursele sunt utilizate ineficient şi/sau incomplet;
e) nevoile economice sunt satisfăcute integral.
Curba care arată combinaţiile de bunuri pe care economia poate să le
producă la un moment
dat utilizând resursele disponibile este:
a) funcţia de producţie;
b) curba expansiunii producţiei;
c) curba posibilităţilor de producţie;
d) linia bugetului;
e) curba de indiferenţă.
Într-o economie de piaţă, alocarea resurselor se realizează prin:
a) deciziile guvernului;
b) decizii administrative;
c) tehnologiile de producţie;
d) sistemul de preţuri;
e) plan.
Un bun economic:
a) nu este un bun “rar”;
b) este produs în exclusivitate de către firme;
c) nu poate face obiectul tranzacţiilor în natură;
d) are preţul strict pozitiv;
e) este oferit într-o cantitate mai mare decât cantitatea cerută la orice nivel
al
preţului.
Care dintre următoarele bunuri este liber?
a) învăţământul public;
b) autostrăzile;
c) lemnul;
d) informaţia;
e) nisipul din deşert.
O economie poate produce 100 pachete de unt şi 5 tunuri sau 80 pachete de
unt şi 7 tunuri.
În cazul în care costul de oportunitate al producţiei de tunuri (în raport cu
untul) este
crescător, care dintre următoarele combinaţii de pachete de unt şi tunuri nu
poate fi un
punct situat pe curba posibilităţilor de producţie pentru economia
respectivă ?
a) 94 pachete de unt şi 6 tunuri;
b) 93 pachete de unt şi 6 tunuri;
c) 92 pachete de unt şi 6 tunuri;
d) 91 pachete de unt şi 6 tunuri;
e) 89 pachete de unt şi 6 tunuri.
O persoană dispune de un venit de 2.000.000 u.m. şi poate achiziţiona două bunuri, A şi B.
Preţul bunului A este de 250.000 u.m., iar al bunului B, 500.000 u.m. În aceste condiţii,
costul oportunităţii achiziţiei unei unităţi din bunul A este:
a) 0,5 unităţi din bunul B;
b) 1 unitate din bunul B;
c) 1,5 unităţi din bunul B;
d) 2 unităţi din bunul B;
e) 2,5 unităţi din bunul B.
Care din următoarele reprezintă o administraţie privată?
a) armata;
b) învăţământul public;
c) partidele politice;
d) primăria;
e) prefectura.
Una din următoarele activităţi nu are caracter comercial:
a) furnizarea serviciilor de apărare naţională;
b) transferul unor sume de bani între două conturi bancare;
c) vânzarea de bunuri de consum final;
d) vânzarea de bunuri de consum intermediar;
e) acordarea unui credit unui client bancar.
Forma generală a curbei posibilităţilor de producţie indică un cost de
oportunitate:
a) crescător;
b) descrescător;
c) constant;
d) crescător până la un punct, apoi descrescător;
e) descrescător până la un punct, apoi crescător.
O economie produce doar două bunuri X şi Y. În cazul în care curba
posibilităţilor de
producţie este o curbă concavă faţă de origine:
a) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este constant;
b) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este crescător;
c) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este
descrescător;
d) economia este ineficientă;
e) costul de oportunitate este crescător până la un punct, apoi descrescător.
Costul de oportunitate reprezintă:
a) costul contabil;
b) costul informării în vederea încheierii unui contract;
c) cea mai bună variantă de alocare a resurselor sacrificată în favoarea
variantei
alese;
d) un concept similar ratei marginale de substituţie;
e) un concept sinonim cu frontiera posibilităţilor de producţie.
O afirmaţie normativă exprimă:
a) ceea ce se întâmplă în general în economie;
b) ceea ce ar trebui să se întâmple în economie;
c) o situaţie favorabilă din economie;
d) o stare de fapt în economie;
e) o situaţie de dezechilibru în care se află economia.
Afirmaţia că “rata inflaţiei în România la sfârşitul lunii decembrie 2002 a fost
de 17,8%”
este:
a) un enunţ pozitiv;
b) un enunţ normativ;
c) un enunţ nedemonstrabil;
d) o ipoteză;
e) concluzia unui model matematic.
Enunţul “pentru a fi eficiente întreprinderile româneşti ar trebui să fie
privatizate” este o
afirmaţie:
a) pozitivă;
b) normativă;
c) empirică;
d) explicativă;
e) descriptivă.
Nu reprezintă o afirmaţie pozitivă:
a) rata şomajului era la sfârşitul anului 2002 de 8,8%;
b) indicele preţurilor de consum a crescut cu 3% în luna decembrie;
c) o inflaţie de 18% este încă prea mare;
d) economia românească a crescut cu o rată anuală de 5,3% în 2001;
e) rata medie anuală a dobânzii este de 17%.
Reprezintă o lucrare care reflectă prioritar probleme de microeconomie:
a) F. Hayek, “Drumul către servitute”;
b) M. Friedman, “Liber să alegi”;
c) M. Albert, “Capitalism contra capitalism”;
d) G. Becker, “Comportamentul consumatorului – o abordare economică”;
e) N. Georgescu-Roegen, “Legea entropiei şi procesul economic”.
Atunci când se consumă în mod succesiv unităţi din acelaşi bun economic,
până la
saturaţie:
a) Umg creşte şi UT scade;
b) Umg rămâne constantă şi UT scade;
c) Umg descreşte în aceeaşi măsură cu UT;
d) Umg creşte în aceeaşi măsură cu UT;
e) Umg descreşte iar UT creşte.
Prin consumul succesiv a unor unităţi din acelaşi bun economic, până la
saturaţie, utilitatea
totală este:
a) pozitivă şi descrescătoare;
b) negativă;
c) zero;
d) descrescătoare;
e) pozitivă şi crescătoare.
Reprezintă bunuri complementare:
a) margarină-unt;
b) benzină-motorină;
c) miere-zahăr;
d) autoturism-benzină;
e) gaz metan-lemn.
Reprezintă bunuri substituibile:
a) autoturism-benzină;
b) calculator-program soft;
c) unt-margarină;
d) stilou-cerneală;
e) mixer-energie electrică.
Până la punctul de saturaţie, utilitatea marginală obţinută prin consumul
succesiv din
acelaşi bun economic:
a) creşte, cu o rată descrescătoare;
b) creşte, cu o rată constantă;
c) scade, cu o rată descrescătoare;
d) scade, cu o rată constantă;
e) scade, cu o rată crescătoare.
Consumul unui bun economic nu este influenţat în mod direct de:
a) situaţia de ansamblu a economiei;
b) preferinţele consumatorilor;
c) costurile fixe de producţie;
d) condiţiile natural-geografice;
e) veniturile consumatorilor.
Până la punctul de saturaţie, utilitatea totală obţinută prin consumul succesiv
din acelaşi
bun economic:
a) creşte, cu o rată descrescătoare;
b) creşte, cu o rată constantă;
c) scade, cu o rată descrescătoare;
d) scade, cu o rată constantă;
e) scade, cu o rată crescătoare.
Utilitatea totală este maximă atunci când:
a) UmgA=UmgB;
b) UmgA/PB=UmgB/PA;
c) UmgA/UmgB=PA;
d) UmgA/PA=UmgB/PB;
e) UmgB/UmgA=PA/PB.
Un individ dispune de un venit disponibil Vd=20 u.m. El consumă două
bunuri X şi Y cu
preţurile Px=1 u.m. şi Py=2 u.m. În condiţiile în care Umgx=10-Qx iar Umgy=28-
2Qy,
programul de consum care asigură echilibrul consumatorului este:
a) 2X şi 3Y;
b) 4X şi 8Y;
c) 3X şi 2Y;
d) 8X şi 4Y;
e) 2X şi 5Y.
Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=5+3Qx, unde Qx reprezintă
cantitatea
consumată din bunul X. În condiţiile în care Px=2 u.m., iar venitul disponibil
al
individului este Vd=200 u.m., utilitatea marginală a consumului din bunul X
este:
a) 2;
b) 3;
c) 1;
d) 4;
e) 5.
Conform legii lui Gossen, atunci când se consumă unităţi succesive dintr-un
bun,
intensitatea nevoii umane pentru bunul respectiv:
a) scade;
b) creşte;
c) nu se modifică;
d) întâi creşte, apoi scade;
e) se accentuează.
Dacă utilitatea marginală a unui bun este zero, atunci utilitatea totală este:
a) zero;
b) negativă;
c) crescătoare;
d) descrescătoare;
e) maximă.
Au utilitate economică:
a) atât bunurile economice, cât şi cele libere;
b) numai bunurile libere;
c) numai bunurile economice;
d) numai bunurile din proprietatea de stat;
e) numai bunurile din proprietatea mixtă.
Curba coşurilor de consum care generează acelaşi nivel al utilităţii
consumului se numeşte:
a) linie a bugetului;
b) curbă a cererii;
c) curbă a ratelor marginale de substituţie în consum;
d) curbă de indiferenţă;
e) izocost.
Panta curbei de indiferenţă este:
a) raportul dintre preţurile bunurilor;
b) unitară;
c) raportul dintre utilitatea totală a bunului substituit şi utilitatea totală a
bunului
care îl substituie;
d) raportul dintre utilitatea totală a bunului care substituie şi utilitatea totală
a
bunului substituit.
e) rata marginală de substituţie în consum.
Dacă rata marginală de substituţie a unui bun A printr-un bun B este de 4,
atunci
consumatorul va face un schimb avantajos când schimbă o unitate de bun A
pentru:
a) 5 unităţi din B;
b) 3 unităţi din B;
c) 1 unitate din B;
d) 2 unităţi din B;
e) 0,5 unităţi din B.
Dacă preţul bunului X este cu 100% mai mare decât preţul bunului Y, atunci
un consumator
raţional alege:
a) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mare decât cantitatea din bunul Y;
b) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mică decât cantitatea din bunul Y;
c) cantităţile din cele două bunuri astfel încât
U
mgX
U
mgY
=2 ;
d) cantităţile din cele două bunuri astfel încât
U
mgX
U
mgY
=
12
;
e) cantităţile din cele două bunuri pentru care utilităţile lor marginale sunt
egale.
Dacă
U
mgA
P
A

U
mgB
P
B
, atunci consumatorul realizează o creştere a utilităţii totale dacă:
a) consumă mai puţine unităţi din bunul A;
b) consumă cantităţi egale din bunurile A şi B;
c) consumă mai puţin din ambele bunuri;
d) consumă mai mult din ambele bunuri;
e) consumă mai multe unităţi din bunul A.
Care din afirmaţiile de mai jos este falsă?
a) raţionalitatea presupune maximizarea utilităţii totale, dată fiind
constrângerea
bugetară;
b) venitul consumatorului influenţează utilitatea totală;
c) curba cererii unui consumator nu depinde de utilitatea marginală;
d) când cantitatea consumată succesiv dintr-un bun creşte, utilitatea
marginală
resimţită de consumator scade;
e) consumatorul îşi maximizează utilitatea totală dacă va cheltui întregul
venitul
disponibil.
Utilităţile marginale pentru două bunuri A şi B sunt 500 unităţi de utilitate şi,
respectiv,
200 unităţi de utilitate. Dacă preţul bunului A este 10000 lei şi al bunului B,
2000 lei,
atunci consumatorul:
a) va menţine consumul din ambele bunuri;
b) va mări consumul din B şi va reduce consumul din A;
c) va mări consumul din A şi va reduce consumul din B;
d) va mări consumul din ambele bunuri;
e) va reduce consumul din ambele bunuri.
Prin consumul a 6 unităţi succesive dintr-un bun, un consumator obţine
următoarele utilităţi
marginale: 30, 28, 22, 13, 2, -11. Utilitatea totală a primelor 5 unităţi
consumate este:
a) 28 unităţi de utilitate;
b) 57 unităţi de utilitate;
c) 82 unităţi de utilitate;
d) 84 unităţi de utilitate;
e) 95 unităţi de utilitate.
Un consumator dispune de un venit disponibil de 14. Utilităţile marginale
resimţite în urma
consumului a două bunuri, X şi Y, sunt date de relaţiile UmgX

=10 - 2  X ,
U
mgY = 5 - Y . Dacă preţurile celor două bunuri sunt
PX = PY = 2 , atunci programul de
consum care asigură echilibrul consumatorului este:
a) 3X şi 3Y;
b) 3X şi 4Y;
c) 3X şi 7Y;
d) 4X şi 3Y;
e) 7X şi 7Y.
Un consumator are o funcţie de utilitate totală de tipul
U( X,Y) = 3
X Y . Venitul
disponibil de 16, iar preţurile celor două bunuri sunt PX =1
şi PY = 2 . Programul de
consum ce asigură echilibrul consumatorului este:
a) 5X şi 2Y;
b) 5X şi 5Y;
c) 6X şi 5Y;
d) 8X şi 4Y;
e) 10X şi 3Y.
Dacă produsul dintre utilitatea marginală a unui bun X şi preţul unui bun
substituibil Y este
48, preţul bunului X este de 8, iar utilitatea totală este maximă, atunci
utilitatea
marginală a bunului Y este:
a) 6;
b) 8;
c) 24;
d) 22;
e) 384.
Factorii primari de producţie sunt:
a) numai munca;
b) numai pământul;
c) munca şi pământul;
d) munca şi capitalul;
e) pământul şi capitalul.
Capitalul tehnic reprezintă:
a) totalitatea resurselor de care dispune întreprinderea pentru a asigura
producţia;
b) orice bun utilizat în producţiei;
c) un bun rezultat dintr-un proces de producţie şi utilizat într-un alt proces de
producţie;
d) numai clădirile folosite în procesul de producţie;
e) numai materiile prime folosite pentru producţie.
Care dintre următoarele componente ale capitalului tehnic sunt afectate de
uzura fizică şi
morală?
a) energia;
b) materialele consumabile;
c) echipamentele;
d) materiile prime;
e) semifabricatele.
Principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor de producţie se referă
la:
a) reducerea producţiei;
b) reducerea productivităţii marginale;
c) reducerea productivităţii medii;
d) reducerea costului mediu;
e) reducerea costului marginal.
Faptul că producţia creşte mai repede la niveluri reduse ale utilizării
factorilor de producţie
şi din ce în ce mai greu la volume considerabile ale factorilor de producţie
utilizaţi, se
datorează:
a) randamentelor de scară crescătoare;
b) randamentelor de scară descrescătoare;
c) randamentelor de scară constante;
d) faptului că producţia este ineficientă;
e) diferenţei de producţie faţă de alte firme.
Nu reprezintă fluxuri de intrare pentru firme:
a) subvenţiile primite de la stat;
b) veniturile din vânzarea bunurilor economice;
c) vânzările de bunuri economice;
d) cumpărarea de factori de producţie;
e) închirierea forţei de muncă.
Obiectivul fundamental al producătorului:
a) minimizarea consumului de bunuri economice;
b) maximizarea profitului;
c) minimizarea venitului disponibil;
d) minimizarea profitului;
e) maximizarea încasărilor bugetare.
Cărui agent economic îi este specifică funcţia de a produce bunuri
economice:
a) administraţiile private;
b) administraţiile publice;
c) întreprinderile;
d) gospodăriile;
e) băncile.
Nu reprezintă flux de ieşire pentru firme:
a) plata impozitelor şi taxelor către stat;
b) plata taxei pe valoarea adăugată către stat;
c) subvenţiile;
d) vânzările de bunuri economice către gospodării;
e) plata salariilor.
Totalitatea elementelor folosite de firme pentru a produce bunuri economice
reprezintă:
a) productivitatea muncii;
b) creşterea economică;
c) factorii de producţie;
d) dezvoltarea intensivă;
e) dezvoltarea extensivă.
Înlocuirea, parţială sau totală, a unuia sau mai multor factori de producţie cu
unul sau mai
mulţi factori din cei folosiţi sau noi, în condiţiile obţinerii cel puţin a aceleiaşi
producţii,
reprezintă:
a) combinarea factorilor de producţie;
b) substituirea factorilor de producţie;
c) productivitatea medie a factorilor de producţie;
d) productivitatea marginală a factorilor de producţie;
e) productivitatea globală a factorilor de producţie;
Nu reprezintă indicator care măsoară eficienţa combinării şi substituirii
factorilor de
producţie:
a) productivitatea marginală a muncii;
b) productivitatea marginală a capitalului;
c) productivitatea marginală a pământului;
d) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie;
e) utilitatea marginală a factorilor de producţie.
Nu reprezintă o caracteristică a pământului ca factor de producţie:
a) factor de producţie originar;
b) factor de producţie regenerabil;
c) principalul factor de producţie în agricultură;
d) cadrul de desfăşurare a activităţii economice;
e) factor de producţie nelimitat.
Nu reprezintă capital tehnic:
a) maşinile;
b) utilajele;
c) materiile prime;
d) abilitatea întreprinzătorului;
e) energia.
Unul dintre următoarele reprezintă un element de capital circulant:
a) clădirile;
b) calculatoarele de proces;
c) materiile prime;
d) maşinile;
e) utilajele.
Combinarea factorilor de producţie nu depinde de:
a)natura activităţii economice;
b)condiţiile de producţie;
c)venitul disponibil al consumatorului;
d)abilitatea întreprinzătorului;
e)managementul şi marketingul firmei.
Care dintre următoarele reprezintă neofactor de producţie:
a) materiile prime;
b) combustibilul;
c) maşinile;
d) utilajele;
e) informaţia.
Unul dintre următorii indicatori este folosit pentru calculul eficienţei
combinării şi
substituirii factorilor de producţie:
a) utilitatea marginală a bunurilor economice;
b) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie;
c) utilitatea totală a bunurilor economice;
d) utilitatea individuală a bunurilor economice;
e) venitul disponibil al consumatorului.
Nu este caracteristic factorului muncă folosit în activitatea economică:
a) o acţiune specific umană;
b) o acţiune conştientă;
c) un rol determinant în activitatea economică;
d) factorul activ şi determinant al producţiei;
e) factorul pasiv al producţiei.
În momentul T0, o întreprindere cu 50 salariaţi obţine o producţie de 10000
bucăţi. Dacă
întreprinzătorul substituie 5 utilaje cu factorul muncă, în condiţiile unei rate
marginale
de substituţie Rms=10, productivitatea medie a muncii în T1 este:
a) 100 bucăţi/salariat;
b) 200 bucăţi/salariat;
c) 300 bucăţi/salariat;
d) 150 bucăţi/salariat;
e) 250 bucăţi/salariat.
Pe termen scurt, atunci când costul variabil total creşte mai rapid decât
producţia:
a) costul fix mediu rămâne constant;
b) costul variabil mediu scade;
c) costul variabil mediu rămâne constant;
d) costul total mediu scade, creşte sau rămâne constant;
e) costul fix mediu creşte.
Reprezintă cheltuială materială de producţie:
a) salariile personalului administrativ;
b) salariile personalului direct productiv;
c) amenzi;
d) cheltuieli de protocol;
e) materiile prime.
Pe termen scurt, atunci când costul variabil creşte în acelaşi ritm cu
producţia:
a) costul variabil mediu creşte;
b) costul variabil mediu scade;
c) costul fix mediu rămâne constant;
d) costul total mediu creşte;
e) costul total mediu scade.
Nu reprezintă cheltuială materială de producţie:
a) materiile prime;
b) combustibilul;
c) energia;
d) cheltuielile de protocol;
e) amortizarea capitalului fix.
În situaţia în care costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform
relaţiei
CT=5+3Q+2Q2:
a) CF=5+3Q;
b) CVM=3+2Q;
c) CTM=3+2Q;
d) CVM=3Q+2Q2;
e) CFM=(5/Q) +3.
Atunci când costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei
CT=15+2Q:
a) CFM=15;
b) CVM=2Q;
c) CmgCF;
d) CmgCF;
e) Cmg=CF.
Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pe termen scurt:
a) CFM=constant;
b) CVM=constant;
c) CF=constant;
d) CFM întotdeauna creşte;
e) CFM întotdeauna scade.
Atunci când CmgCVM:
a) CVM scade;
b) CF scade;
c) CVM=constant;
d) CVM creşte;
e) CF creşte.
Costurile salariale în cadrul unei firme sunt de 30 milioane lei. Dacă
amortizarea este de 2
ori mai mică decât valoarea capitalului circulant folosit în cadrul firmei. În
condiţiile
în care costurile totale ale firmei CT=60 milioane lei, valoarea consumului de
capital
circulant (Kc) este:
a) Kc=15 milioane lei;
b) Kc=1 milion lei;
c) Kc=30 milioane lei;
d) Kc=20 milioane lei;
e) Kc=10 milioane lei.
Nu poate fi considerat un proces compatibil cu existenţa economiilor de
scară:
a) o mai bună specializare a lucrătorilor;
b) utilizarea unei tehnologii mai performante;
c) birocraţia;
d) automatizarea producţiei;
e) posibilitatea obţinerii unor reduceri de preţ la cumpărarea de factori de
producţie.
Faţă de costul contabil, costul economic:
a) mai mare;
b) mai mic;
c) egal;
d) mai mic, cu costurile explicite;
e) mai mic, cu costurile implicite.
Nu reprezintă o proprietate a factorilor de producţie în cazul combinării
acestora:
a) adaptabilitatea;
b) complementaritatea;
c) indivizibilitatea;
d) substituibilitatea;
e) divizibilitatea.
Se atinge “pragul de părăsire a pieţei” atunci când:
a) VT<CT, dar VT>min CV;
b) VT<CT, dar VT<min CV;
c) VT=CT, dar VT<min CV;
d) VT>CT;
e) VT>CT, dar VT> CF.
La nivelul unei firme, scara de producţie începând de la care firma atinge
costul mediu pe
termen lung are randamente:
a) descrescătoare;
b) crescătoare;
c) constante;
d) negative;
e) zero.
Atunci când costul total mediu pe termen lung al unei firma creşte, există:
a) randamente crescătoare;
b) randamente constante;
c) economii de scară;
d) dezeconomii de scară;
e) scara minimă eficace.
Diferenţa dintre valoarea bunului – cât de mult suntem dispuşi să plătim
pentru a-l procura
- şi preţul aferent acelui bun pe piaţă, la un moment dat, reprezintă:
a) surplusul producătorului;
b) surplusul de venituri la bugetul statului;
c) surplusul de cantitate pe piaţă;
d) surplusul consumatorului;
e) isoutilitatea.
Dacă un producător trebuie să utilizeze cantităţi de 4 ori mai mari din toţi
factorii de
producţie pentru a mări producţia de 3 ori, atunci funcţia de producţie are:
a) randamente descrescătoare de scară;
b) randamente crescătoare de scară;
c) randamente constante de scară;
d) proporţii fixe ale factorilor de producţie;
e) izocuante liniare.
Se consideră funcţia de producţie Y =16 ,52

K0 ,3 L0,7 , unde Y este producţia, K
reprezintă capitalul, iar L este forţa de muncă. Randamentele de scară care
caracterizează procesul de producţie definit prin această funcţie de producţie
sunt:
a) descrescătoare;
b) crescătoare;
c) constante;
d) egale cu 16,52;
e) egale cu 0,52.
Se consideră funcţia de producţie Y=10

K0,4 L0 ,6 , unde Y este producţia, K reprezintă
capitalul, iar L este forţa de muncă. Randamentele factorilor sunt:

a) crescătoare atât pentru K, cât şi pentru L;
b) descrescătoare atât pentru K, cât şi pentru L;
c) constante atât pentru K, cât şi pentru L;
d) crescătoare pentru K şi descrescătoare pentru L;
e) descrescătoare pentru K şi crescătoare pentru L.
Care din următoarele elemente reprezintă un flux de intrare în cadrul unei firme?
a) impozitul pe profit;
b) subvenţiile;
c) cheltuieli pentru serviciile factorilor de producţie;
d) impozitul pe salarii;
e) obligaţiunile emise.
Care este afirmaţia corectă cu privire la relaţia între resurse şi factori de producţie:
a) raport de la întreg la parte;
b) raport de la parte la întreg;
c) raport subunitar;
d) raport unitar;
e) nu există legătură.
Care din următoarele sensuri nu este corect cu privire la capital ca factor de producţie?
a) reprezintă bunuri de producţie;
b) reprezintă consum intermediar;
c) reprezintă consum final;
d) reprezintă capital tehnic;
e) reprezintă valoare adăugată.
Dezvoltarea economică de tip extensiv se realizează prioritar prin:
a) sporirea productivităţii factorilor de producţie;
b) sporirea cantităţii factorilor;
c) progresul tehnic;
d) reducerea costurilor de producţie;
e) creşterea randamentului factorilor de producţie.
În T0, productivitatea medie a muncii la o firmă este de 20 bucăţi pe salariat. În T1,
producţia sporeşte de 3 ori faţă de T0, când era de 200 bucăţi, iar numărul de salariaţi
se dublează. Nivelul productivităţii marginale a muncii reprezintă:
a) 20;
b) 30;
c) 40;
d) 45;
e) 35.
Productivitatea medie a 8 muncitori este 24 unităţi. Dacă productivitatea
marginală
corespunzătoare celui de-al 9-lea muncitor este 23 unităţi, se poate trage
concluzia că:
a) productivitatea marginală creşte;
b) productivitatea marginală se reduce;
c) productivitatea medie creşte;
d) productivitatea medie se reduce;
e) productivitatea marginală este maximă.
Pe termen scurt, dacă producţia se reduce, atunci:
a) costul variabil total creşte;
b) costul total creşte;
c) costul fix total creşte;
d) costul fix mediu creşte;
e) amortizarea capitalului tehnic fix creşte.
La o societate comercială, costul variabil mediu este de 20 u.m. iar nivelul producţiei la
care profitul este nul 50 bucăţi. Dacă preţul unitar este egal cu 40 u.m., atunci costul
total, costul total mediu şi profitul total sunt:
a) 1250; 25; 0;
b) 3000; 60; 0;
c) 2000; 40; 0;
d) 2000; 80; 0;
e) 4000; 80; 0.
Costul reprezintă 80% din încasările iniţiale. Încasările cresc cu 10%, iar profitul se
dublează. În aceste împrejurări, costul total:
a) rămâne constant;
b) creşte cu 2%;
c) se reduce cu 70%;
d) se reduce cu 12,5%;
e) se reduce cu 50%.
Randamentele descrescătoare de scară folosesc la explicarea:
a) pantei liniei bugetului;
b) formei curbei costului mediu pe termen lung;
c) creşterii costului fix mediu ca rezultat al creşterii producţiei;
d) creşterii costului variabil ca urmare a scăderii producţiei;
e) reducerii costului fix ca urmare a creşterii producţiei.
Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în ceea ce priveşte funcţia
de producţie
KL
KL
Q
+
=, unde Q este producţia, K este capitalul, iar L este forţa de muncă?
a) randamentele de scară sunt constante;
b) randamentele de scară sunt descrescătoare;
c) capitalul şi forţa de muncă se combină în proporţii fixe;
d) producătorul nu poate maximiza profitul;
e) principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor nu este valabil.
Izocuanta reprezintă:
a) ansamblul combinaţiilor de bunuri de consum pentru care consumatorul
resimte
aceeaşi utilitate economică;
b) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pe care producătorul le
poate
utiliza cu aceleaşi cheltuieli;
c) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care producătorul
obţine
aceeaşi producţie;
d) ansamblul combinaţiilor de două bunuri de consum pe care consumatorul
le
poate cumpăra cu aceleaşi venituri;
e) producţia corespunzătoare preţului de echilibru de pe piaţă.
Izocuanta:
a) trebuie să fie liniară;
b) trebuie să fie concavă faţă de origine;
c) nu poate fi descrescătoare;
d) arată combinaţiile de factori de producţie pentru care costul total este
minim;
e) arată combinaţiile de factori de producţie pentru un nivel dat al producţiei.
Dacă productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai mare
decât
productivitatea medie, atunci, pentru orice creştere a cantităţii utilizate din
factorul
respectiv de producţie, productivitatea medie:
a) creşte;
b) scade;
c) este maximă;
d) este minimă;
e) poate să crească, să scadă sau să nu se modifice.
Productivitatea medie a 10 lucrători este de 150 unităţi. Dacă productivitatea
marginală
corespunzătoare celui de-al 11-lea lucrător este 180 unităţi, atunci:
a) productivitatea marginală creşte;
b) productivitatea marginală se reduce;
c) productivitatea medie creşte;
d) productivitatea medie se reduce;
e) producţia este maximă.
Curba productivităţii marginale a unui factor de producţie intersectează axa
factorului
variabil de producţie în punctul pentru care:
a) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este maximă;
b) producţia totală este maximă;
c) începe să se manifeste randamentul descrescător al factorului respectiv
de
producţie;
d) producţia totală este minimă;
e) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este egală cu
productivitatea marginală a acestuia.
Dacă productivitatea medie a muncii este maximă, atunci:
a) productivitatea marginală a muncii este crescătoare;
b) productivitatea marginală a muncii este descrescătoare;
c) productivitatea marginală a muncii este mai mare decât productivitatea
medie;
d) productivitatea marginală a muncii este mai mică decât productivitatea
medie;
e) productivitatea marginală a muncii este maximă.
Un producător utilizează doi factori de producţie ale căror preţuri sunt egale.
În scopul
minimizării costului total, producătorul trebuie să utilizeze în producţie:
a) cantităţi egale din cei doi factori de producţie;
b) cantităţile factorilor de producţie pentru care productivităţile marginale
ale
factorilor sunt maxime;
c) cantităţile factorilor de producţie ce corespund maximului fiecărei
productivităţii
medii;
d) cantităţile ce corespund egalităţii dintre cele două productivităţi
marginale;
e) doar unul dintre cei doi factori de producţie.
Care din următoarele efecte reprezintă o ajustare pe termen lung, în situaţia
unei firme
producătoare de avioane:
a) creşterea cantităţii de oţel cumpărată de firmă;
b) reducerea numărului de schimburi de la 3 la 2;
c) schimbare a producţiei, de la un model de agrement, la un model utilitar;
d) schimbare de producţie, de la avioane, la maşini sport;
e) reducerea numărului de salariaţi de la 1765 la 1762.
Un producător utilizează doi factori de producţie X şi Y. Preţul factorului X
este de două
ori mai mic decât al factorului Y. În scopul minimizării costului total,
producătorul
trebuie să utilizeze în producţie:
a) cantităţi egale din cei doi factori de producţie;
b) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea =2

WmgY
WmgX
;
c) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea
WmgX = WmgY
12
;
d) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea
WmgX WmgY
14
12
=;
e) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea
2WmgX =
4WmgY .
Un producător utilizează factori de producţie astfel încât, la un moment dat,
productivitatea
marginală a muncii este egală cu 20, iar productivitatea marginală a
capitalului este 45.
Preţul utilizării factorului muncă este de 10, iar preţul utilizării factorului
capital este
de 15. Dacă producătorul urmăreşte minimizarea costurilor, atunci el trebuie:
a) să folosească mai multă muncă şi mai puţin capital;
b) să folosească mai puţină muncă şi mai puţin capital;
c) să folosească mai puţină muncă şi mai mult capital;
d) să nu modifice utilizarea curentă a factorilor;
e) să folosească mai multă muncă şi mai mult capital.
115. Pe termen scurt, un producător al cărui obiectiv este maximizarea
profitului nu
produce dacă:
a) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu;
b) preţul este mai mic decât minimul costului total mediu;
c) preţul este mai mic decât costul fix mediu;
d) încasările totale nu acoperă costul total;
e) costul total mediu este mai mic decât costul marginal.
116. Pe termen scurt, un producător poate produce dacă preţul acoperă:
a) costul fix mediu;
b) costul total mediu;
c) costul marginal;
d) costul variabil mediu;
e) costul fix.
117. În situaţia în care costul marginal este mai mare decât costul variabil
mediu, iar
producţia creşte:
a) costul variabil mediu scade;
b) costul variabil mediu este minim;
c) costul variabil mediu creşte;
e) costul fix mediu este minim.
118. În situaţia în care productivitatea marginală globală a factorilor de
producţie este mai
mare decât productivitatea medie globală, iar producţia creşte:
a) costul total mediu scade;
b) costul total mediu este minim;
c) costul total mediu creşte;
e) costul fix mediu este minim.
119. În cazul în care costul total mediu este minim, atunci:
a) costul marginal este crescător;
b) costul marginal este descrescător;
c) costul marginal este mai mare decât costul total mediu;
d) costul marginal este mai mic decât costul total mediu;
e) costul marginal este minim.
120. Costul total (CT) al unui producător este dat de relaţia
CT= 3 + 7 Q
unde Q este
,
producţia. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată?

a) costul total este constant;
c) costul marginal este egal cu costul total mediu;
d) costul marginal este mai mare decât costul total mediu;
e) costul marginal este mai mic decât costul total mediu.
121. Când costul marginal este mai mare decât costul mediu, iar producţia
creşte:
a) costul mediu creşte;
b) decizia producătorului de a mări producţia nu este raţională;
c) costul mediu scade;
d) producătorul trebuie să-şi reducă producţia;
e) costul mediu este egal cu costul marginal.
122. Pragul de rentabilitate reflectă situaţia în care:
a) costurile de producţie nu sunt acoperite de încasările totale;
b) încasările totale depăşesc costurile de producţie;
c) profitul este nul;
d) preţul este mai mic decât minimul costului mediu total;
e) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu.
123. Preţul pieţei este mai mic decât costul total mediu, dar mai mare decât
costul variabil
mediu. În acest caz:
a) pierderea este mai mare decât costul fix;
b) profitul este pozitiv;
c) producătorul se află la pragul de rentabilitate;
d) producătorul nu mai produce pe termen scurt;
e) producătorul continuă să producă pe termen scurt.
124. În cazul în care costul variabil scade mai repede decât producţia, costul
total mediu:
a) creşte;
b) scade;
c) rămâne constant;
d) este nul;
e) este minim.
125. Pe măsura creşterii producţiei, punctul de minim al curbei costului total
mediu:
a) este atins înaintea minimului costului variabil mediu;
b) se află deasupra şi la stânga punctului minim al costului variabil mediu;
c) corespunde intersecţiei curbelor costului marginal şi costului total mediu;
d) are în stânga o curbă a costului variabil mediu în scădere;
e) are în dreapta o curbă a costului marginal în scădere.
126. O firmă produce 200.000 de bucăţi anual, pe care le vinde la un preţ de
5 u.m./buc.
Costurile explicite de producţie sunt de 750.000 u.m., iar costurile implicite,
de 200.000
u.m. În aceste condiţii, profitul contabil şi economic sunt, respectiv:
a) 200.000 u.m.; 25.000 u.m.;
b) 150.000 u.m.; 50.000 u.m.;
c) 125.000 u.m.; 75.000 u.m.;
d) 100.000 u.m.; 50.000 u.m.;
e) 250.000 u.m.; 50.000 u.m.
127. Se cunosc următoarele date: preţul de vânzare 25 u.m., costul fix
10.000 u.m., costul
variabil mediu 5 u.m. Pragul de rentabilitate este:
a) 100 bucăţi;
b) 200 bucăţi;
c) 300 bucăţi;
d) 400 bucăţi;
e) 500 bucăţi.
128. Creşterea productivităţii muncii este, în principal:
a) un factor extensiv de creştere economică;
b) un factor intensiv de creştere economică;
c) un factor secundar de creştere economică;
d) un factor terţiar de creştere economică;
e) lipsită de importanţă.
129. În anul t1, faţă de t0, costurile variabile cresc de 2,5 ori, iar producţia
obţinută este cu
150% mai mare. Cunoscând nivelul costului variabil mediu din perioada de
bază,
CVM0 = 20000 u.m., costul marginal este:
a) 10.000 u.m.;
b) 15.000 u.m.;
c) 20.000 u.m.;
d) 25.000 u.m.;
e) 30.000 u.m.
130. În momentul T0, costurile variabile totale erau de 16 milioane u.m., iar volumul
producţiei de 8000 bucăţi. În condiţiile creşterii producţiei cu 20%, costul marginal
este de 1,5 ori mai mare decât costul variabil mediu în T0. Variaţia absolută a
costurilor totale este:
a) 4,8 mil. u.m.;
b) 2,4 mil. u.m.;
c) 1,8 mil. u.m.;
d) 3,2 mil. u.m.;
e) 1,6 mil. u.m.
131. Când producţia este zero, costul total este:
a) egal cu costul total fix;
b) mai mic decât costul variabil;
c) mai mic decât costul fix;
d) egal cu costul variabil;
e) mai mare decât costul fix.
132. Costul total CT al unui producător este dat de relaţia CT = a

+ b Q , unde Q este
producţia, iar a şi b sunt constante pozitive. Care dintre afirmaţiile următoare sunt
adevărate?
a) costul total este constant;
c) costul marginal este egal cu costul total mediu, iar costul total mediu va ramâne
constant;
d) costul marginal este mai mare decât costul total mediu, iar costul total mediu
va creşte;
e) costul marginal este mai mic decât costul total mediu, iar costul total mediu va
scădea.
133. Un teren agricol aduce o rentă anuală de 10 milioane lei. În condiţiile în care rata
dobânzii este de 25%, terenul respectiv se vinde la un preţ minim de:
a) 2,5 milioane lei;
b) 7,5 milioane lei;
c) 12,5 milioane lei;
d) 40 milioane lei;
e) 50 milioane lei.
134. În condiţiile în care preţul creşte de la 100 u.m. la 200 u.m., iar
cantitatea oferită
sporeşte de la 400 la 600, coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de preţ
pentru
bunul respectiv este:
a) Keo/p > 1;
b) Keo/p < 1;
c) Keo/p = 1;
d) Keo/p = ;
e) Keo/p = 0.
135. Preţurile administrate:
a) se referă la toate bunurile;
b) sunt întotdeauna superioare preţurilor libere;
c) se formează pe piaţa liberă;
d) sunt sub influenţa dominantă a firmelor mici şi mijlocii;
e) rezultă din implicarea guvernului.
136. Cererea pentru un bun este dată de relaţia Qc = 150-4P. Oferta bunului respectiv este
Qo = 50+2P, unde P este preţul. Dacă pe piaţă există un exces de ofertă de 20 unităţi,
atunci, preţul este:
a) 40 u.m.;
b) 20 u.m.;
c) 20,33 u.m.;
d) 10 u.m.;
e) nul.
137. Faţă de profitul contabil, profitul economic este:
a) mai mic;
b) mai mare;
c) egal;
d) întotdeauna zero;
e) întotdeauna negativ.
138. Elasticitatea cererii pentru tricouri este 0,8 în raport cu preţul şi 3 în raport cu
veniturile cumpărătorilor. Creşterea cu 1% a veniturilor şi scăderea cu 1% a preţului
generează:
a) creşterea cererii cu 2,2%;
b) creşterea cererii cu 3,8%;
c) creşterea cererii cu 0,8%;
d) reducerea cererii cu 1%;
e) reducerea cererii cu 2,2%.
139. Ce fel de modificare va atrage o deplasare de-a lungul curbei ofertei ?
a) o modificare a nivelului tehnologiei;
b) o modificare a taxelor;
c) o modificare a anticipaţiilor privind preţurile viitoare;
d) o modificare a preţului bunului;
e) o modificare a preţului inputurilor.
140. Dacă numărul biletelor de cinema vândute scade cu 20% atunci când preţul creşte cu
10%, cererea este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) perfect inelastică;
d) perfect elastică;
e) unitară.
141. Pe măsură ce ne deplasăm în jos de-a lungul unei curbe a cererii reprezentată printro linie
dreaptă, elasticitatea la preţ :
a) scade;
b) creşte;
c) rămâne constantă;
d) scade şi pe urmă creşte;
e) creşte şi pe urmă scade.
142. Elasticitatea la venit a cererii pentru spaghete este estimată la – 0.5. Aceasta ne arată
că spaghetele sunt:
a) un bun complementar;
b) un bun substituibil;
c) un bun normal;
d) un bun inferior;
e) un bun de lux.
143. Se consideră că preţul unui bun X se află la un nivel la care apare un exces de ofertă.
În aceste condiţii, preţul pe o piaţă concurenţială:
a) se reduce;
b) creşte;
c) rămâne nemodificat;
d) este întotdeauna mai mare decât costul marginal;
e) este întotdeauna mai mic decât costul marginal.
144. Sarcina plăţii unei taxe este suportată mai mult de vânzători decât de cumpărători
dacă:
a) taxa este plătită la locul tranzacţiei;
b) taxa e inclusă în preţ;
c) cererea este mai elastică decât oferta;
d) oferta este mai elastică decât cererea;
e) elasticităţile cererii şi ofertei sunt egale.
145. Conceptul de pierdere socială a unei taxe implică faptul că :
a) întotdeauna consumatorul suportă o povară fiscală mai mare decât
producătorul;
b) se pierd locuri de muncă pentru că producătorii sunt obligaţi de obicei să suporte
o povară fiscală mai mare şi de aceea îşi restrâng afacerile;
c) povara fiscală suportată de producător şi de consumator depăşeşte veniturile
guvernului din taxa respectivă;
d) taxele determină creşterea influenţei politice asupra celor care le colectează;
e) întotdeauna producătorul suportă o povară fiscală mai mare decât
consumatorul.
146. În cazul unei firme, venitul marginal pentru ultima unitate produsă este 86 RON.
Costul marginal al ultimei unităţi este 74 RON. În vederea creşterii profitului, firma
ar trebui:
a) să mărească producţia;
b) să nu modifice producţia;
c) să micşoreze producţia;
d) să diversifice producţia;
e) să restrângă sortimentul de producţie.
147. Creşterea preţului determină reducerea încasărilor producătorilor. În
aceste condiţii:
a) cererea este elastică în raport cu preţul;
b) cererea este inelastică în raport cu preţul;
c) cererea este crescătoare în raport cu preţul;
d) producătorii nu-şi maximizează profiturile;
e) producătorii nu-şi minimizează costurile.
148. Dacă bunurile X şi Y sunt substituibile, creşterea preţului bunului X
determină:
a) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute din
bunul Y;
b) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri;
c) creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri;
d) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din bunul X, cât şi din bunul
Y;
e) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din
bunul Y.
149. Dacă bunurile X şi Y sunt complementare, creşterea preţului bunului X
determină:
a) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri;
b) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute pentru
bunul
Y;
c) creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri;
d) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din bunul X, cât şi din bunul
Y;
e) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din
bunul Y.
150. În cazul unui coeficient pozitiv de elasticitate încrucişată a cererii pentru
bunul A în
raport cu preţul bunului B, bunurile A şi B sunt:
a) complementare;
b) substituibile;
c) inferioare;
d) sub standardele admise de calitate;
e) de lux.
151. În cazul unui coeficient negativ de elasticitate încrucişată a cererii
pentru bunul A în
raport cu preţul bunului B, bunurile A şi B sunt:
a) substituibile;
b) inferioare;
c) sub standardele admise de calitate;
d) de lux;
e) complementare.
152. Dacă veniturile încasate din vânzarea laptelui cresc cu 10%, ca urmare
a majorării
preţului cu 12%, cererea pentru lapte este:
a) elastică;
b) unitar elastică;
c) inelastică;
d) perfect elastică;
e) perfect inelastică.
153. O creştere a venitului unui consumator de la 2.000.000 u.m. la
4.000.000 u.m.
antrenează o creştere a cantităţii cerute de la 100 de bucăţi la 150 bucăţi.
Care din
afirmaţiile următoare, unde

cererii în raport cu
EC/ V este coeficientul de elasticitate a
venitul, este adevărată?
a) EC/ V  0 ;
b) 0  EC/ V 1 ;
c) EC/ V =1 ;
d) EC/ V 1 ;
e) EC/ V = -3 .
154. Curba cererii este descrescătoare pentru că:
a) utilitatea totală este descrescătoare;
b) utilitatea marginală este descrescătoare;
c) utilitatea totală este crescătoare;
d) utilitatea marginală este crescătoare;
e) utilitatea marginală este constantă.
155. Ceaiul este un bun normal. Creşterea veniturilor consumatorilor
determină pe piaţa
ceaiului:
a) creşterea cererii;
b) reducerea cererii;
c) menţinerea constantă a cererii şi reducerea preţului;
d) reducerea cererii şi a preţului;
e) nici o modificare a cererii şi a preţului.
156. Cererea pentru bunul X este inelastică. Dacă preţul bunului X se reduce
cu 5%, atunci:
a) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%, iar
încasările
din vânzări cresc;
b) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%, iar
încasările
din vânzări cresc;
c) creşterea procentuală a cantităţii cerute este egală cu 5%, iar încasările
din
vânzări nu se modifică;
d) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%, iar
încasările
din vânzări se reduc;
e) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%, iar
încasările
din vânzări se reduc.
157. Dacă o creştere extrem de mică a preţului reduce cantitatea cerută la
zero, atunci
cererea:
a) este perfect elastică în raport cu preţul şi orizontală;
b) este perfect elastică în raport cu preţul şi verticală;
c) are o elasticitate unitară în raport cu preţul;
d) este perfect inelastică în raport cu preţul şi verticală;
e) este perfect inelastică în raport cu preţul şi orizontală.
158. O consecinţă a creşterii ofertei bunului X este reducerea cererii pentru
bunul Y.
Bunurile X şi Y pot fi:
a) automobile şi, respectiv, benzină;
b) mere şi, respectiv, portocale;
c) fulgi de porumb şi, respectiv, lapte;
d) cafea şi, respectiv, zahăr;
e) unt şi, respectiv, pâine.
159. Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport
cu preţul
bunului X este pozitiv. Creşterea preţului bunului X determină:
a) creşterea cererii bunului Y şi a preţului acestuia;
b) creşterea cererii bunului Y şi reducerea preţului acestuia;
c) extensia cererii bunului Y şi creşterea preţului acestuia;
d) extensia cererii bunului Y şi reducerea preţului acestuia;
e) reducerea cererii bunului Y şi a preţului acestuia.
160. Pâinea este un bun inferior. Creşterea veniturilor consumatorilor
determină în piaţa
pâinii:
a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru;
b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru;
c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru;
d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru;
e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru.
161. Autoturismul şi benzina sunt bunuri complementare. Creşterea preţului
benzinei
determină în piaţa autoturismelor:
a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru;
b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru;
c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru;
d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru;
e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru.
162. Elasticitatea cererii pentru calculatoare este 0,6 în raport cu preţul şi 2 în raport cu
veniturile cumpărătorilor. Creşterea cu 1% a veniturilor şi cu 1% a preţului
generează:
a) creşterea cererii cu 2,6%;
b) creşterea cererii cu 1,4%;
c) creşterea cererii cu 1%;
d) reducerea cererii cu 1%;
e) reducerea cererii cu 1,4%.
163. Se consideră că preţul unui bun A se află la un nivel la care apare un exces de cerere.
În aceste condiţii, preţul pe o piaţă concurenţială:
a) se reduce;
b) creşte;
c) rămâne nemodificat;
d) este întotdeauna mai mare decât costul marginal;
e) este întotdeauna mai mic decât costul marginal.
164. În situaţia creşterii cererii, preţul tinde să crească deoarece:
a) există un exces de cerere la vechiul nivel al preţului;
b) există un exces de ofertă la vechiul nivel al preţului;
c) cererea este permanent egală cu oferta;
d) preţul de echilibru este determinat de cerere;
e) preţul de echilibru este determinat de ofertă.
165. În cazul în care cererea este elastică, care din următoarele afirmaţii este adevărată în
situaţia unui producător?
a) creşterea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia;
b) reducerea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia;
c) creşterea preţului determină reducerea încasărilor acestuia;
d) creşterea preţului determină creşterea încasărilor acestuia;
e) reducerea preţului determină reducerea încasărilor acestuia.
166. Cererea cu elasticitate unitară în funcţie de preţ se caracterizează prin:
a) creşterea preţului este însoţită de creşterea cantităţii cerute din bunul respectiv;
b) modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a cantităţii;
c) în valoare absolută, modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia
absolută a cantităţii;
d) procentul de variaţie a preţului este egal cu procentul de variaţie a cantităţii
cerute;
e) procentul de variaţie a preţului este inversul procentului de variaţie a cantităţii
cerute.
167. Reducerea taxelor de import are ca efect pe piaţa bunurilor de consum:
a) reducerea ofertei şi creşterea preţului;
b) creşterea ofertei şi reducerea preţului;
c) menţinerea ofertei şi a preţului ca urmare a creşterii cererii;
d) creşterea ofertei şi creşterea preţului;
e) creşterea cererii şi reducerea preţului.
168. Dacă la creşterea cu 20% a preţului un producător îşi pierde un sfert din
clientelă,
atunci cererea este:
a) elastică în raport cu preţul;
b) perfect elastică în raport cu preţul;
c) cu elasticitate unitară în raport cu preţul;
d) inelastică în raport cu preţul;
e) atipică.
cu preţul
bunului X este de 0,25. Rezultă că:
a) bunurile X şi Y sunt substituibile;
b) bunurile X şi Y sunt complementare;
c) bunurile X şi Y sunt normale;
d) bunurile X şi Y sunt inferioare;
e) bunurile X şi Y sunt impozitate.
cu preţul
bunului X este de 0,5. Dacă va creşte numărul consumatorilor pentru bunul
X, atunci
pe piaţa bunului Y:
a) cresc cererea şi preţul de echilibru;
b) creşte cererea şi scade preţul de echilibru;
c) scad cererea şi preţul de echilibru;
d) scade cererea şi creşte preţul de echilibru;
e) cererea şi preţul rămân neschimbate.
171. În situaţia în care cererea pentru produsele agricole este inelastică:
a) procentul de reducere al preţurilor este mai mic decât cel de creştere a
cantităţii
cerute;
b) reducerea preţurilor determină o creştere a încasărilor producătorilor;
c) reducerea preţurilor determină o reducere a încasărilor producătorilor;
d) creşterea preţurilor determină o reducere a încasărilor producătorilor;
e) creşterea preţurilor nu modifică încasările producătorilor.
172. O rafinărie se confruntă cu o creştere a impozitului cu 10 u.m./litru de
benzină vândut.
Ce efect va avea aceasta asupra preţului pieţei:
a) creşterea preţului la consumatori cu mai puţin de 10 u.m., dacă cererea
este
perfect inelastică;
b) parte din impozit va fi suportată de producători, dacă cererea este perfect
elastică;
c) creşterea cu mai puţin de 10 u.m. a preţului la consumatori, dacă cererea
este
elastică;
d) întregul impozit va fi plătit de producători, dacă cererea este perfect
inelastică;
e) nici una din cele de mai sus.
173. Dacă coeficientul de elasticitate a cererii unui bun în raport cu preţul
este -3, iar preţul
scade cu 20%, atunci cantitatea cerută:
a) scade cu 60%;
b) scade cu 7%;
c) nu se modifică;
d) creşte cu 60%;
e) creşte cu 7%.
174. Coeficientul de elasticitate a cererii pentru un anumit bun în raport cu
veniturile
consumatorilor este -0,5. În aceste condiţii:
a) creşterea veniturilor consumatorilor determină, ceteris paribus, creşterea
preţului;
b) reducerea veniturilor consumatorilor determină, ceteris paribus,
reducerea
preţului;
c) coeficientul de elasticitate a cererii pentru bunul respectiv în raport cu
preţul său
este în mod necesar pozitiv;
d) reducerea veniturilor determină, ceteris paribus, reducerea cantităţii
achiziţionate;
e) creşterea veniturilor consumatorilor determină, ceteris paribus, reducerea
preţului.
175. Bunurile X şi Y sunt complementare, iar oferta bunului X este perfect
inelastică în
raport cu preţul acestuia. Creşterea preţului bunului Y determină:
a) creşterea preţului bunului X;
b) reducerea preţului bunului X;
c) creşterea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X;
d) reducerea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X;
e) creşterea cererii pentru bunul Y.
176. Preţul creioanelor creşte cu 5%, iar încasările din vânzări se reduc cu
7%. Cererea
pentru creioane este:
a) perfect inelastică în raport cu preţul;
b) inelastică în raport cu preţul;
c) cu elasticitate unitară în raport cu preţul;
d) elastică în raport cu preţul;
e) perfect elastică în raport cu preţul.
177. Zahărul este una dintre materiile prime principale în producţia de
jeleuri. Ca urmare
a creşterii preţului zahărului:
a) oferta de jeleuri se reduce;
b) oferta de jeleuri creşte;
c) cererea de jeleuri se reduce;
d) cererea de jeleuri creşte;
e) preţul jeleurilor se reduce.
178. Oferta de cărbune creşte dacă:
a) preţul cărbunelui creşte;
b) preţul cărbunelui scade;
c) se măreşte fiscalitatea;
d) se acordă subvenţii industriei extractive;
e) veniturile consumatorilor casnici cresc.
179. Care din următorii factori nu poate genera o creştere a ofertei de
bumbac:
a) creşterea preţului la bumbac;
b) îmbunătăţirea tehnologiilor de realizare a bumbacului;
c) reducerea preţului utilajelor şi maşinilor utilizate în producerea
bumbacului;
d) reducerea rentei plătite proprietarului pământului pe care se cultivă
bumbacul;
e) reducerea fiscalităţii.
180. Curba individuală a ofertei pe termen scurt pentru un producător ce
acţionează pe
piaţa cu concurenţă perfectă este acea porţiune a costului marginal situată
deasupra
curbei:
a) costului total mediu;
b) costului variabil mediu;
c) costului fix mediu;
d) încasării medii;
e) productivităţii medii.
181. Nu reprezintă un factor principal al ofertei:
a) preţul;
b) veniturile consumatorilor;
c) tehnologia;
d) costul de producţie;
e) preţurile factorilor de producţie.
182. Curba unei oferte perfect elastice este:
a) crescătoare;
b) verticală;
c) descrescătoare;
d) orizontală;
e) paralelă cu axa preţului.
183. Curba unei oferte perfect inelastice este:
a) paralelă cu axa cantităţii;
b) crescătoare;
c) verticală;
d) descrescătoare;
e) orizontală;
184. În situaţia în care oferta unui bun este perfect inelastică la modificarea
preţului,
nivelul coeficientului de elasticitate este:
a) mai mare decât 1;
b) mai mic decât 1;
c) egal cu 1;
d) egal cu 0;
e) negativ.
185. Dacă oferta unui bun are o elasticitate unitară, iar preţul bunului creşte
cu 10%,
cantitatea oferită:
a) creşte cu mai mult de 10%;
b) scade cu cel puţin 10%;
c) creşte cu 10%;
d) nu se modifică;
e) creşte cu 1%.
186. Reducerea preţului unui bun ar putea fi determinată în mod direct de:
a) creşterea impozitelor;
b) reducerea costului factorilor de producţie;
c) creşterea veniturilor consumatorilor;
d) creşterea preţului unui bun complementar;
e) scăderea preţului unui bun substituibil.
187. Este ştiut faptul că produsele agricole au o cerere inelastică. Astfel, în
anii favorabili,
cu recolte mari, oferta creşte, fapt care determină:
a) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mare decât creşterea ofertei;
b) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai mare decât creşterea
ofertei;
c) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai mică decât creşterea ofertei;
d) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mică decât creşterea ofertei;
e) menţinerea constantă a încasărilor din vânzarea produselor agricole.
188. Nu este factor determinant al elasticităţii ofertei:
a) costul producţiei;
b) posibilităţile de stocare;
c) costul stocării;
d) orizontul de timp pe care vânzătorii îl au la dispoziţie pentru a ajusta
preţul;
e) urgenţa nevoii de consum;
189. Curba ofertei nu este afectată în mod direct de:
a) tehnologia de producţie;
b) preţurile factorilor de producţie;
c) veniturile consumatorilor;
d) impozitarea vânzărilor;
e) numărul producătorilor.
190. Dacă întreprinzătorul este posesorul tuturor factorilor de producţie îşi va
însuşi:
a) numai salariu;
b) numai rentă;
c) numai profitul;
d) întregul venit;
e) numai dobânda.
191. Între salariul real şi nivelul preţurilor bunurilor de consum există o
relaţie:
a) directă;
b) pozitivă;
c) de egalitate;
d) de incluziune;
e) inversă.
192. Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de venit se calculează ca
raport între
modificarea procentuală a cererii şi modificarea procentuală a:
a) preţului;
b) ofertei;
c) venitului;
d) taxelor;
e) subvenţiilor.
193. În condiţiile în care veniturile medii ale consumatorilor cresc de la 5
milioane lei la
7,5 milioane lei, cantitatea cerută creşte de la 1000 unităţi la 1200 unităţi.
Cererea din
acel bun, în funcţie de venit, este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) unitară;
d) zero;
e) +.
194. Costul de producţie al unui bun creşte. În condiţiile în care ceilalţi factori
rămân
constanţi atunci echilibrul se va forma:
a) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mari;
b) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mici;
c) la un preţ de echilibru mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică;
d) la un preţ de echilibru mai mică şi o cantitate de echilibru mai mare;
e) la un preţ de echilibru constant şi o cantitate de echilibru mai mare.
195. În condiţiile existenţei unor preţuri libere, nu reprezintă efect al
concurenţei:
a) avantajează pe cei puternici şi dezavantajează pe cei slabi;
b) stimulează progresul eonomic şi social;
c) incită agenţii economici la iniţiativă, creativitate;
d) conduce la creşterea costurilor unitare şi a preţurilor de vânzare;
e) conduce la diversificarea ofertei.
196. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică:
a) diferenţierea bunurilor;
b) atomicitatea cererii şi a ofertei;
c) fiecare producător poate influenţa piaţa;
d) mărcile firmelor sunt individualizate;
e) posibilităţi multiple de alegere pentru consumatori.
197. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă de tip oligopol:
a) puţini ofertanţi cu forţă economică ridicată;
b) fiecare producător poate influenţa condiţiile pieţei;
c) numeroşi cumpărători cu forţă economică redusă;
d) puţini cumpărători cu forţă economică ridicată;
e) atomicitatea cererii.
198. Într-o piaţă concurenţială, preţul de echilibru este determinat de:
a) preţul maxim pe care oricare consumator este dispus să-l plătească;
b) preţul minim pe care oricare producător este dispus să-l accepte;
c) intersecţia cererii cu oferta;
d) preţul stabilit de cel mai mare producător;
e) preţul stabilit de cea mai influentă asociaţie de protecţie a consumatorilor.
199. Una din următoarele nu reprezintă o caracteristică a pieţei cu
concurenţă pură şi
perfectă:
a) atomicitatea cererii şi a ofertei;
b) omogenitatea produselor;
c) fluiditatea perfectă;
d) transparenţa perfectă;
e) informaţia asimetrică.
200. Într-o piaţă concurenţială, cererea şi oferta se reduc simultan în aceeaşi
proporţie. În
aceste condiţii:
a) preţul creşte;
b) cantitatea de echilibru creşte;
c) preţul se reduce;
d) cantitatea de echilibru se reduce;
e) modificarea cantităţii de echilibru este nedeterminată.
201. Pe piaţa cu concurenţă pură şi perfectă preţul este:
a) fixat de stat;
b) fixat de agenţii economici prin negocieri bilaterale;
c) permanent stabil;
d) expresia raportului cerere-ofertă;
e) impus de câţiva vânzători.
202. Atunci când piaţa unui bun economic se caracterizează prin existenţa
unui singur
vânzător şi a unui singur cumpărător, ea se numeşte:
a) piaţă de monopson;
b) piaţă de oligopol;
c) piaţă de concurenţă pură şi perfectă;
d) piaţă cu concurenţă loială;
e) piaţă de monopol bilateral.
203. Piaţa caracterizată prin existenţa a numeroşi agenţi ai cererii şi
numeroşi agenţi ai
ofertei poate fi piaţă:
a) de monopol;
b) monopolistică;
c) de oligopol;
d) de oligopol bilateral;
e) de monopol bilateral.
204. Manifestarea concurenţei în condiţiile economiei de piaţă este posibilă
atunci când:
a) nu există libertatea de acţiune a agenţilor economici;
b) preţurile se formează liber;
c) economia este centralizată;
d) autonomia agenţilor economici este îngrădită;
e) preţurile sunt fixate de stat.
205. Un producător dintr-o piaţă de concurenţă perfectă produce 1.000
bucăţi dintr-un bun.
Costul fix este de 20 milioane lei, iar costul variabil este de 22 milioane lei.
Preţul
minim la care producătorul poate să-şi vândă producţia pe termen scurt
este:
a) 42.000 lei;
b) 20.000 lei;
c) 22.000 lei;
d) 4.200 lei;
e) 2.000 lei.
206. În piaţa benzinei, cererea şi oferta sunt
Q=100 -10 P ,
Q = 20 + 5 P
unde Q este
,
cantitatea, iar P este preţul. Dacă guvernul impune un preţ de 5 unităţi

monetare,
atunci în piaţa grâului apare:
a) un surplus de 15 unităţi de cantitate;
b) un surplus de 5 unităţi de cantitate;
c) un deficit de 5 unităţi de cantitate;
d) un deficit de 70 unităţi de cantitate;
e) diferenţă de 2 unităţi monetare între preţul de echilibru şi preţul impus de
guvern.
CA =
207. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt
270 - 8 p A OA = şi
200 + 6 p A,
unde CA este cantitatea cerută, OA este cantitatea oferită, iar pA este preţul
bunului. În
acest caz, preţul şi cantitatea de echilibru sunt:
a) 5, respectiv, 320;
b) 4, respectiv, 224;
c) 8, respectiv, 248;
d) 5, respectiv, 230;
e) 2, respectiv, 212.
208. Dacă preţul untului este de 23 mii lei/pachet, atunci cantitatea oferită
este mai mare
decât cantitatea cerută. Dacă preţul untului este de 19 mii lei/pachet, atunci
cantitatea
cerută este mai mare decât cantitatea oferită. În aceste condiţii, preţul de
echilibru al
untului este:
a) 19 mii lei/pachet;
b) 23 mii lei/pachet;
c) mai mic decât 19 mii lei/pachet;
d) între 19 şi 23 mii lei/pachet;
e) mai mare decât 23 mii lei/pachet.
209. Nu reprezintă factor care influenţează în mod fundamental elasticitatea
cererii:
a) intervalul de timp de la modificarea preţului;
b) gradul necesităţii în consum;
c) posibilităţile de stocare ale bunurilor;
d) ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun în bugetul total al unei
familii;
e) gradul de substituire a bunurilor.
210. Nu reprezintă factor care influenţează în mod fundamental elasticitatea
ofertei:
a) gradul necesităţii în consum;
b) perioada de timp de la modificarea preţului;
c) posibilităţile de stocare ale bunurilor;
d) costul stocării;
e) costul producţiei.
211. Reprezintă factor ce influenţează în mod fundamental cererea:
a) costul de producţie;
b) venitul consumatorilor;
c) numărul de firme ce produc acelaşi bun;
d) taxele şi subsidiile;
e) anticipaţiile producătorilor.
212. Reprezintă factor ce influenţează în mod fundamental oferta:
a) numărul de consumatori;
b) preferinţele consumatorilor;
c) venitul consumatorilor;
d) modificarea preţului altor bunuri;
e) costul de producţie.
213. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa calculatoarelor sunt Qc=31-P şi
Oo=2P+10.
Dacă guvernul impune o taxǎ la producător T=3 u.m., calculaţi cât din taxă
suportă
producătorul şi, respectiv, consumatorul?
a) 2 u.m. si 1 u.m.;
b) 1 u.m. si 2 u.m.;
c) 0 u.m. si 3u.m.;
d) 3 u.m. si 0 u.m;
e) 1,5 u.m. si 1,5 u.m.
214. Pentru un bun, coeficienţii de elasticitate ai cererii şi ofertei, în funcţie
de preţ, sunt
Kec/p=2 si Keo/p= 0,5. Povara unei taxe impuse de autorităţi pe piaţa
bunului A va fi
suportată:
a) în egală masură de producători şi de consumatori;
b) numai de producători;
c) numai de consumatori;
d) în cea mai mare parte de producători;
e) mai mult de consumatori, mai puţin de producători.
215. O variabilă economică poate fi:
a) întotdeauna exogenă;
b) întotdeauna endogenă;
c) exogenă sau endogenă, în funcţie de context;
d) numai dependentă de altele;
e) nici o variantă nu este corectă.
216. Se consideră că un bun este rar din punct de vedere economic, dacă:
a) la un moment dat, el nu se mai găseşte pe piaţă;
b) la un preţ mare, oferta este mai mare decât cererea;
c) la un preţ nul, cererea este mai mare decât oferta;
d) la un preţ mic, oferta este mai mare decat cererea;
e) nici o varianta nu este corectă.
217. Determinati nivelul constantelor a şi b, ştiind că funcţia cererii de pe
piaţa
automobilelor este Qc= a-bP, preţul iniţial Po=5 u.m. şi cantitatea cerută
iniţială
Qco=20, iar Kec/p=25:
a) a=520 şi b=100;
b) b=520 şi a=100;
c) a= 110 şi b= 240;
d) a= 100 şi b= 110:
e) a=520 şi b= 110.
218. Care este punctul elasticităţii unitare, ştiind că funcţia inversă a cererii
este P=a-bQ ?
a) M(a/2; a/2b);
b) M( a/2b; a/2);
c) M(2a; 2b);
d) M(a; 2b);
e) nu se poate calcula.
219. Pe piaţa unui bun, funcţia cererii este Qc=17-4P iar funcţia ofertei
Qo=5+2P.
Calculaţi Kec/p şi Keo/p la nivelul de echilibru al pieţei:
a) Kec/p=8, Keo/p=9;
b) Kec/p=9, Keo/p=8;
c) Kec/p=8/9, Keo/p=4/9;
d) Kec/p=4/9, Keo/p=8/9;
e) nu se poate calcula.
220. Un exemplu de cerere perfect inelastică ar putea fi considerat:
a) cererea de insulină pentru bolnavii de diabet;
b) oferta de cumpărare de aur lansata de BNR;
c) cererea de pâine sau lapte;
d) toate cele de mai sus;
e) nici o varianta nu este corectă.
221. Ca rezultat al creşterii veniturilor de la 100 la 120, cererea pentru
paltoane creşte
de la 20 la 40. Cât reprezintă Kec/v, calculat prin metoda elasticităţii medii:
a) 11/3;
b) 3/11;
c) 3;
d) 11;
e) 11,3;
222. Se dau următoarele funcţii ale cererii şi ofertei: Qo=3P şi Qc=5-P. Se
acordă o
subvenţie S=1 u.m. Care va fi noul preţ de echilibru şi mărimea cheltuielilor
guvernamentale?
a) Pe= 1u.m. şi G= 4u.m.;
b) Pe= 4 u.m. şi G= 1 u.m.;
c) Pe= 4u.m. şi G= 3u.m.;
d) Pe= 3u.m. şi G= 4u.m.;
e) Pe= 10u.m. şi G= 10u.m.
223. Conceptul de pierdere socială a unei taxe se referă la faptul că:
a) prin impunerea taxei, decidenţii politici îşi exercită influenţa politică;
b) producătorul suportă întotdeauna o povară mai mare din taxă decât
consumatorul;
c) consumatorul suportă întotdeauna o povară mai mare decât producătorul;
d) producătorul suportă întotdeauna o parte mai mare din povara fiscală,
drept
urmare îşi reduce producţia, determinând astfel pierderea de locuri de
muncă;
e) povara suportată de consumator şi producător depăşeşte veniturile
guvernului
de pe urma colectării taxei respective.
224. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa unui bun sunt Qc=16-P şi Oo=3P.
Dacă
guvernul impune o taxă la cumpărător T= 4 u.m., cât din taxă va suporta
cumpărătorul şi cât producătorul?
a) 3 u.m. si 1 u.m.;
b) 2 u.m. si 2 u.m.;
c) 0 u.m. si 4 u.m.;
d) 1 u.m. si 3 u.m;
e) 4 u.m. si 0 u.m.
225. Un producător de pe o piaţă cu concurenţă perfectă iese de pe piaţă
atunci când:
a) preţul este mai mic decât costul total mediu;
b) preţul este mai mare decât costul total mediu;
c) preţul este egal cu costul variabil mediu;
d) preţul este mai mare decât costul variabil mediu;
e) preţul este mai mic decât costul variabil mediu.
226. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată la un preţ mai mare
decât nivelul
de echilibru?
a) vânzătorii pot vinde cât doresc, dar cumpărătorii nu pot cumpăra cât
doresc;
b) vânzătorii nu pot vinde cât doresc, dar cumpărătorii pot cumpăra cât
doresc;
c) vânzătorii pot vinde cât doresc şi cumpărătorii pot cumpăra cât doresc;
d) vânzătorii nu pot vinde cât doresc şi nici cumpărătorii nu pot cumpăra cât
doresc;
e) pe piaţă se manifestă un exces de cerere.
227. Dacă cererea creşte mai încet decât oferta, preţul de echilibru:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică;
d) creşte dacă scade costul mediu;
e) scade numai dacă scade costul mediu.
228. Când cererea creşte mai mult decât oferta, preţul de echilibru:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică;
d) devine un preţ maxim administrat;
e) devine un preţ minim administrat.
229. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă?
a) barierele legale la intrarea pe piaţă constituie o cauză a formării
monopolurilor;
b) structura costurilor monopolului natural evidenţiază importante economii
de
scară;
c) un monopol poate obţine un profit mai mare impunând preţuri diferite pe
segmente diferite de piaţă;
d) preţul este o variabilă exogenă în condiţii de oligopol;
e) pe o piaţă de oligopol producătorii pot practica concurenţa prin preţ.
230. Un monopolist îşi maximizează profitul atunci când:
a) costul total mediu este egal cu încasarea marginală;
b) costul variabil mediu este egal cu încasarea marginală;
c) costul marginal este egal cu încasarea marginală;
d) costul total mediu este minim;
e) încasarea totală este maximă.
231. Pe piaţa cu concurenţă monopolistică, echilibrul pe termen scurt
presupune:
a) Vmg=Cmg şi Vmg>P;
b) Vmg=Cmg şi Vmg<P;
c) Vmg=Cmg şi Vmg=P;
d) Vmg=Cmg=P şi P=CTM;
e) Vmg>Cmg şi P=Cmg.
232. Concurenţa monopolistică se deosebeşte de concurenţa perfectă prin:
a) câţiva cumpărători;
b) câţiva vânzători;
c) atomicitatea ofertei;
d) diferenţierea produselor;
e) atomicitatea cererii.
233. Obţinerea profitului nelegitim:
a) contravine legii;
b) este rezultatul raţionalităţii în activitatea economică;
c) nu este rezultatul contribuţiei firmei la activitatea economică;
d) decurge întotdeauna din existenţa situaţiei de monopol;
e) este întotdeauna mai mic decât supraprofitul.
234. Pe piaţa de monopol:
a) preţul este controlat de consumator;
b) preţul este stabilit de cerere şi ofertă;
c) preţul pieţei determină întotdeauna obţinerea de profit;
d) există un singur producător şi un singur consumator;
e) oferta este controlată de mai mulţi producători.
235. Se caracterizează prin eficienţă alocativă:
a) concurenţa perfectă;
b) monopolul;
c) oligopolul;
d) monopsonul;
e) concurenţa monopolistică.
236. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia Cmg =
3Q , unde Cmg este costul
marginal, iar Q este producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de
relaţia
P = 20 - Q
În scopul maximizării profitului, producţia trebuie
, unde P este preţul.
să fie:
a) 3;
b) 4;
c) 5;
d) 10;
e) 20.
237. Un monopolist îşi maximizează profitul la nivelul:
a) pragului de rentabilitate;
b) egalităţii dintre prima derivată a venitului total şi prima derivată a costului
total;
c) egalităţii dintre a doua derivată a costului total şi a doua derivată a
venitului total;
d) egalităţii dintre preţ şi venitul marginal;
e) egalităţii dintre preţ şi costul marginal.
238. Alegerea unui producător monopolist care urmăreşte maximizarea
profitului
corespunde unei situaţii în care:
a) preţul este mai mare decât costul marginal;
b) costul marginal este egal cu preţul;
c) preţul este mai mic decât costul marginal;
d) preţul este egal cu încasarea marginală;
e) preţul este mai mic decât încasarea marginală.
239. Dacă o industrie este dominată de un singur producător, una din
următoarele relaţii
este adevărată în situaţia de echilibru:
a) preţul este mai mic decât încasarea marginală;
b) preţul este mai mare decât costul marginal;
c) încasarea marginală este egală cu încasarea medie;
d) încasările marginale sunt negative;
e) preţul este egal cu încasările marginale.
240. Nu este o trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică:
a) atomicitatea ofertei;
b) atomicitatea cererii;
c) omogenitatea bunului tranzacţionat;
d) intrarea liberă pe piaţă;
e) deciziile unui producător nu au o influenţă semnificativă asupra deciziilor
celorlalţi producători.
241. Vânzarea unui produs pentru care pe piaţă sunt reprezentate mai multe
mărci, de
către un număr mare de producători caracterizează piaţa:
a) cu concurenţă perfectă;
b) de monopson;
c) de oligopol;
d) monopolistică;
e) de monopol.
242. O piaţă de monopol este ineficientă deoarece:
a) preţul este mai mic decât costul marginal;
b) încasarea marginală este mai mică decât costul marginal;
c) preţul este mai mare decât costul marginal;
d) încasarea marginală este mai mare decât costul marginal;
e) costul marginal este egal cu costul fix mediu.
243. Care din următoarele nu caracterizează situaţia oligopolului cooperant:
a) reprezintă înţelegerea formală a firmelor oligopoliste în vederea reducerii
producţiei şi majorării preţurilor;
b) reprezintă înţelegerea formală în urma căreia grupul de firme
maximizează
profitul total, fără ca în mod obligatoriu, fiecare firmă să îşi maximizeze
profitul
individual;
c) reprezintă înţelegerea formală sau informală care determină firmele
oligopoliste
să încerce să trişeze;
d) reprezintă înţelegerea formală sau informală care permite accesul pe
piaţă şi a
altor firme;
e) reprezintă înţelegerea informală în cadrul căreia firmele dominante
stabilesc
preţurile.
244. Ronald Coase a propus ca soluţie a externalităţilor negative:
a) aplicarea unui impozit asupra activităţii generatoare de externalitate
negativă;
b) subvenţionarea celor care suportă efectele externe negative;
c) aplicarea principiului “poluatorul plăteşte”;
d) definirea precisă a drepturilor de proprietate şi crearea unei pieţe pentru
acestea;
e) controlul activităţii generatoare de externalitate negativă de către stat.
245. Internalizarea externalităţilor negative are loc prin:
a) reducerea costului marginal privat;
b) reducerea preţului plătit de consumatori;
c) includerea costurilor externe în costul privat;
d) creşterea producţiei;
e) restrângerea drepturilor de proprietate privată.
246. Poluarea reprezintă un exemplu de:
a) bun public;
b) externalitate negativă;
c) externalitate pozitivă;
d) bun privat;
e) bun de folosinţă comună.
247. În cazul unei externalităţi pozitive:
a) beneficiile private sunt mai mari decât beneficiile sociale;
b) beneficiile private sunt mai mici decât beneficiile sociale;
c) costurile private sunt mai mari decât costurile sociale;
d) costurile private sunt egale cu costurile sociale;
e) beneficiile şi costurile private coincid cu beneficiile şi costurile sociale.
248. Indexarea salariilor cu numai 80% din creşterea preţurilor va determina
următoarea
modificare a salariului real atunci când preţurile se dublează:
a) scădere cu 20%;
b) creştere cu 10%;
c) scădere cu 10%;
d) creştere cu 20%;
e) scădere cu 80%.
249. Una din afirmaţiile de mai jos este corectă:
a) salariul este plată pentru risc;
b) salariul este venit pentru angajator;
c) salariul nu este componentă a costului;
d) salariul este preţul pe piaţa muncii;
e) salariul reprezintă bani economisiţi.
250. În care din situaţiile menţionate salariul real creşte?
a) salariul nominal este constant, iar preţurile bunurilor de consum cresc;
b) salariul nominal creşte mai puţin decât sporesc preţurile la bunurile de
consum;
c) salariul nominal scade, iar preţurile la bunurile de consum rămân
constante;
d) preţurile scad, iar salariul nominal creşte;
e) preţurile la bunurile de consum cresc, iar salariul nominal scade.
251. În profitul brut al unei firme se includ:
a) salariile cuvenite lucrătorilor;
b) dobânda datorată băncii pentru capitalul împrumutat;
c) cheltuielile efectuate cu factorii de producţie;
d) câştigul cuvenit întreprinzătorului pentru riscul asumat;
e) cheltuielile materiale.
252. Venitul obţinut de agentul economic care îşi învesteşte capitalul în
acţiuni se
numeşte:
a) profit;
b) dobândă;
c) dividend;
d) rentă;
e) salariu.
253. Care este condiţia pentru maximizarea profitului în cazul unui
producător care
acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă?
a) costul marginal egal cu preţul pieţei;
b) costul total mediu egal cu preţul pieţei;
c) profitul marginal egal cu preţul pieţei;
d) costurile totale egale cu încasările din vânzarea produselor;
e) încasările totale egale cu profitul total.
254. Creşterea mai rapidă a salariilor în producţia unui anumit bun
comparativ cu
productivitatea muncii determină:
a) îmbunătăţirea competitivităţii producţiei;
b) creşterea ofertei şi reducerea preţului bunului respectiv;
c) reducerea ofertei şi creşterea preţului bunului respectiv;
d) creşterea ofertei şi a preţului bunului respectiv;
e) reducerea ofertei şi a preţului bunului respectiv.
255. Tendinţa generală de creştere a salariului pe termen lung se datorează
în principal:
a) incapacităţii salariaţilor de a se organiza în sindicate;
b) creşterii cheltuielilor cu instruirea şi calificarea;
c) migraţiei internaţionale a forţei de muncă;
d) refuzului generalizat de a plăti salarii de eficienţă;
e) absenţei contractelor implicite pe piaţa forţei de muncă.
256. Renta funciară diferenţială reprezintă o consecinţă a:
a) fluctuaţiei preţurilor producţiei agricole;
b) mărimii suprafeţei de teren aflată în exploatare;
c) abilităţii întreprinzătorului;
d) fertilităţii suprafeţelor de teren;
e) taxelor vamale la importul de produse agricole.
257. Un întreprinzător colectează profituri ca urmare a unei invenţii.
Profiturile colectate
reprezintă:
a) profituri normale în condiţii concurenţiale;
b) profituri temporare de monopol;
c) rente;
d) dobânzi normale;
e) profituri ilegale.
258. Se contractează vânzarea a 1.500 acţiuni la un preţ de 8.000 lei pe
acţiune, cu
scadenţă peste 6 luni. La scadenţă, preţul la vedere este 4.000 lei pe
acţiune, ceea
ce înseamnă:
a) un câştig de 6 milioane lei pentru cumpărător;
b) o pierdere de 6 milioane lei pentru vânzător;
c) un câştig de 12 milioane lei pentru vânzător;
d) un câştig de 6 milioane lei pentru vânzător;
e) o pierdere de 12 milioane lei pentru vânzător.
259. Atunci când preţurile bunurilor de consum scad cu 20%, iar salariul
nominal scade
cu 10%, salariul real:
a) creşte cu 12,5%;
b) scade cu 12,5%;
c) scade cu 18%;
d) creşte cu 18%;
e) scade cu 10%.
260. O obligaţiune aduce posesorului ei un venit anual de 4.800 lei în
condiţiile în care
rata anuală a dobânzii este 20%. În cazul în care rata anuală a dobânzii ar fi
de 30%,
obligaţiunea ar putea să fie vândută la preţul de:
a) 14.400 lei;
b) 16.000 lei;
c) 19.000 lei;
d) 24.000 lei;
e) 18.000 lei.
261. La o rată a dobânzii de 45%, un credit de 100 milioane lei pe 3 luni
aduce o dobândă
totală de:
a) 11,25 milioane lei;
b) 15 milioane lei;
c) 15,25 milioane lei;
d) 45 milioane lei;
e) 45,25 milioane lei.
262. Un capital bănesc se triplează în trei ani la o rată a dobânzii de:
a) 33,333%;
b) 44,225%
c) 50%;
d) 100%;
e) 200%.
263. Un teren agricol aduce o rentă anuală de 10 milioane lei. În condiţiile în
care rata
dobânzii este de 25%, terenul respectiv se vinde la un preţ de:
497. 2,5 milioane lei;
500. 40 milioane lei;
501. 50 milioane lei.
264. Rata reală a dobânzii este mai mare decât rata nominală în cazul:
a) creşterii nivelului general al preţurilor;
b) reducerii nivelului general al preţurilor;
c) menţinerii neschimbate a nivelului general al preţurilor;
d) accelerării inflaţiei;
e) reducerii inflaţiei.
265. O relaţie de acelaşi sens există între:
a) rata profitului la cost şi costul de producţie;
b) costul unitar şi profitul unitar;
c) durata unei rotaţii a capitalului folosit şi profit;
d) viteza de rotaţie şi profit;
e) salariul real şi preţurile bunurilor de consum.
266. Una din afirmaţiile următoare nu este corectă:
a) cine obţine profit suplimentar îl obţine şi pe cel normal;
b) rata profitului calculată la cost este mai mare decât rata profitului calculată la
cifra de afaceri;
c) când durata unei rotaţii a capitalului creşte, viteza de rotaţie creşte;
d) când costul unitar scade, la un preţ dat, masa profitului creşte;
e) când numărul de rotaţii ale capitalului folosit creşte, masa profitului creşte.
267. Una din afirmaţiile următoare este adevărată:
a) creşterea preţului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar;
b) modificarea costului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar;
c) atunci când viteza de rotaţie a capitalului creşte, masa profitului scade;
d) rata profitului calculată la cost este mai mică decât rata profitului calculată la
cifra de afaceri;
e) creşterea numărului de rotaţii ale capitalului se află în relaţie de acelaşi sens cu
durata unei rotaţii a capitalului folosit.
268. Profitul, în esenţă, răsplăteşte:
a) munca depusă de salariat într-o întreprindere;
b) aportul posesorului pământului la activitatea economică;
c) aportul managementului guvernamental la acţiuni sociale;
d) iniţiativa şi acceptarea riscului din partea întreprinzătorului;
e) contribuţia posesorului de capital bănesc la activitatea economică.
269. Proprietarul unui anumit factor de producţie este avantajat atunci când pe piaţa
respectivului factor:
a) cererea este mai mică decât oferta;
b) cererea creşte mai încet decât creşte oferta;
c) oferta este mai mică decât cererea;
d) oferta creşte, iar cererea nu se modifică;
e) cererea scade şi oferta creşte.
270. Una din următoarele afirmaţii este falsă:
a) când preţurile bunurilor de consum cresc, salariul real poate să crească;
b) evoluţia salariului real este într-o relaţie inversă cu evoluţia nivelului preţurilor
bunurilor de consum;
c) salariul real este direct proporţional cu salariul nominal;
d) salariul este atât un venit, cât şi un cost;
e) salariul nominal minim este fixat de către patron.
271. Împărţirea venitului obţinut între participanţii direcţi la crearea sa reprezintă:
a) redistribuirea venitului;
b) distribuirea venitului;
c) plata salariului;
d) serviciul unui factor de producţie;
e) preluarea unei părţi din venitul unor agenţi şi folosirea lui în sprijinul altor agenţi
economici.
272. Când salariul real scade cu 20%, iar preţurile scad cu 5%, salariul
nominal:
a) scade cu 24%;
b) creşte cu 18,75%;
c) scade cu 18,75%;
d) scade cu 16%;
e) creşte cu 16%.
273. Un întreprinzător avansează 100 milioane lei într-o afacere şi obţine,
conform
înregistrărilor contabile, un profit de 20 milioane lei. În condiţiile unei rate a
dobânzii de 25%:
a) afacerea a fost profitabilă;
b) întreprinzătorul a înregistrat un profit economic de 5 milioane lei;
c) întreprinzătorul a înregistrat o pierdere economică de 5 milioane lei;
d) costul de oportunitate pentru afacere a fost de 20 milioane lei;
e) afacerea a fost mai avantajoasă decât depunerile bancare.
274. În perioada T0-T1, producţia unui agent economic creşte de 3 ori, iar numărul de
lucrători cu 50%. Salariul nominal în T0 este 1.000.000 lei. Cât va fi salariul
nominal în T1 ştiind că sporirea acestuia reprezintă 50% din creşterea productivităţii
muncii ?:
a) 2.000.000 lei;
b) 1.250.000 lei;
c) 1.000.000 lei;
d) 1.500.000 lei;
e) 1.750.000 lei.
275. În T0 salariul nominal al unui individ era de 1.500.000 lei, iar preţul unei pâini de
5.000 lei. În T1, salariul nominal a crescut cu 100%, iar preţul pâinii cu 300%.
Salariul real în T1 faţă de T0:
a) a crescut cu 50%;
b) a scăzut cu 50%;
c) a rămas constant;
d) a crescut cu 100%;
e) a scăzut cu 100%.
276. Salariul nominal net în T0 este de 5.000.000 lei. În situaţia în care, în perioada T0-
T1, creşterea salariului reprezintă 50% din creşterea productivităţii medii a muncii,
care s-a dublat, salariul nominal net în T1 este:
a) 5.500.000 lei;
b) 10.000.000 lei;
c) 7.500.000 lei;
d) 7.250.000 lei;
e) 10.500.000 lei.
277. O firmă previzionează pentru anul următor costuri fixe totale de 20 milioane u.m.,
un cost variabil mediu de 2000 u.m. şi că preţul bunului pe care-l produce va fi de
7000 u.m.. În condiţiile în care firma şi-a stabilit ca obiectiv obţinerea unui profit
total de 5 milioane u.m., producţia care trebuie realizată este de:
a) 6.000 bucăţi;
b) 4.500 bucăţi;
c) 5.000 bucăţi;
d) 7.500 bucăţi;
e) 10.000 bucăţi.
278. În T0, rata profitului calculată la costurile totale a fost de 10%. În T1, costurile totale
cresc cu 20%, iar rata profitului calculată la costurile totale creşte cu 5 puncte
procentuale. Profitul în T1:
a) creşte cu 280%;
b) scade cu 280%;
c) creşte cu 180%;
d) creşte cu 80%;
e) rămâne constantă.
279. Un capital se roteşte anual de 3 ori, totalul încasărilor fiind de 2 mil. um.
corespunzător fiecărei rotaţii. Dacă rata anuală a profitului în funcţie de costul total
este de 25%, nivelul anual al profitului şi costului total va fi:
a) 4 mil u.m., 1,2 mil. u.m.;
b) 1,2 mil u.m., 4,8 mil. u.m.;
c) 0,4 mil u.m., 1,6 mil. u.m.;
d) 1,6 mil u.m., 0,4 mil. u.m.;
e) 1 mil u.m., 1 mil. u.m.
280. Un credit acordat unei firme pe doi ani, în regim de dobândă compusă, cu o rată
anuală de 20%, aduce o dobândă totală de 44 milioane u.m. Creditul acordat este
de:
a) 74 milioane u.m.;
b) 144 milioane u.m.;
c) 120 milioane u.m.;
d) 100 milioane u.m.;
e) 110 milioane u.m.
281. O bancă acordă două credite însumând 3 milioane u.m, primul pe 1 an cu o rată
anuală a dobânzii de 20%, iar al doilea pe 6 luni cu o rată a dobânzii de 10%.
Dobânda încasată de către bancă din primul credit este de două ori mai mare decât
dobânda celui de-al doilea credit. Cele două credite sunt:
a) 1,5 milioane şi, respectiv, 1,5 milioane;
b) 1,25 milioane şi, respectiv, 1,75 milioane;
c) 1 milion şi, respectiv, 2 milioane;
d) 2 milioane şi, respectiv, 1 milion;
e) 2,25 milioane şi, respectiv, 0,75 milioane.
282. Un agent economic contractează un credit bancar de 100 milioane u.m pe o
perioadă de 1 an cu o rată nominală a dobânzii de 20%. În condiţiile în care în acel
an rata inflaţiei a fost de 10%, rata reală a dobânzii este:
a) 20%;
b) 10%;
c) 1%;
d) 100%;
e) 0,1%.
283. Un credit de 1 milion lei este acordat pe principiul dobânzii compuse, pe o durată
de doi ani, cu o rată anuală a dobânzii de 10%. Rata dobânzii, pe principiul dobânzii
simple, ce aduce aceeaşi dobândă, tot pe doi ani, este:
a) 13%;
b) 12%;
c) 11%;
d) 10,5%;
e) 10%.
Răspunsuri
1. d
2. d
3. e
4. c
5. b
6. d
7. e
8. b
9. b
10. d
11. c
12. c
13. c
14. d
15. c
16. d
17. d
18. e
19. e
20. a
21. c
22. a
23. a
24. b
25. c
26. b
27. a
28. b
29. c
30. d
31. e
32. e
33. d
34. c
35. e
36. c
37. a
38. d
39. b
40. b
41. a
42. e
43. a
44. d
45. e
46. a
47. c
48. e
49. c
50. b
51. e
52. d
53. d
54. a
55. c
56. c
57. c
58. b
59. b
60. c
61. b
62. c
63. c
64. c
65. b
66. e
67. e
68. d
69. c
70. c
71. e
72. b
73. e
74. a
75. d
76. e
77. e
78. d
79. b
80. c
81. c
82. d
83. d
84. c
85. a
86. c
87. a
88. c
89. d
90. d
91. a
92. c
93. b
94. b
95. a
96. c
97. b
98. c
99. d
100. d
101. c
102. d
103. b
104. a
105. c
106. e
107. a
108. c
109. b
110. b
111. d
112. d
113. d
114. c
115. a
116. d
117. c
118. a
119. a
120. e
121. a
122. c
123. e
124. b
125. c
126. e
127. e
128. b
129. c
130. a
131. a
132. e
133. d
134. b
135. e
136. b
137. b
138. b
139. d
140. a
141. a
142. d
143. a
144. c
145. c
146. a
147. a
148. e
149. a
150. b
151. e
152. c
153. b
154. b
155. a
156. d
157. a
158. b
159. a
160. d
161. d
162. b
163. b
164. a
165. c
166. d
167. b
168. a
169. a
170. c
171. c
172. c
173. d
174. e
175. d
176. d
177. a
178. d
179. a
180. b
181. b
182. d
183. c
184. d
185. c
186. b
187. b
188. e
189. c
190. c
191. e
192. c
193. b
194. c
195. d
196. c
197. d
198. c
199. e
200. d
201. d
202. e
203. b
204. b
205. c
206. c
207. d
208. d
209. c
210. a
211. b
212. e
213. b
214. d
215. c
216. c
217. a
218. b
219. c
220. a
221. a
222. a
223. e
224. a
225. e
226. b
227. b
228. a
229. d
230. c
231. b
232. d
233. c
234. b
235. a
236. b
237. b
238. a
239. b
240. c
241. d
242. c
243. d
244. d
245. c
246. b
247. b
248. c
249. d
250. d
251. d
252. c
253. a
254. c
255. b
256. d
257. b
258. d
259. a
260. b
261. a
262. b
263. d
264. b
265. d
266. c
267. a
268. d
269. c
270. e
271. b
272. a
273. c
274. d
275. b
276. c
277. c
278. d
279. b
280. d
281. c
282. b
283. d

Microeconomia Grile Si Sinteze

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Microeconomia Grile Si Sinteze

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Menționez, ultima serie de grile are

răspunsurile la urmă, căutați numărul întrebării

Specializarea este trasatura economiilor moderne

CONSECINTE NEPREVAZUTE CERERE SI OFERTA

Legiferare = elaborarea unei legi

Salariu, chirie si dobanda:

Teoria “populara” privind stabilirea pretului

- Pret = cost + adaos comercial

Caracteristicile “concurentei perfecte”:

a) Exista un numar mare de cumparatori, incat nimeni nu detine puterea pe piata

Consumatorii intra in concurenta, deoarece produsele sunt rare

Ofertantii intra in competitie, deoarece veniturile consumatorilor sunt rare

Cartelul – intelegere in firme in privinta stabilirii preturilor si a impartirii pietei

Autorizatiile sau licentele – taximetrie, avocatura

Toate restrictioneaza intrarea pe piata a potentialilor concurenti, crescand costurile implicarii in

Scopul licentelor – mentinerea unui grad scazut de competite in domeniu

Grija pentru concurenta nu este similara grijii pentru concurenti

CONCURENTA SI POLITICA GUVERNAMENTALA

Vanzarea sub cost

Fuziunea orizontala – doua rafinarii de petrol

Fuziunea conglomerat – o rafinarie de petrol si o otelarie

MICROECONOMIE (ECONOMIE POLITICA)

1. Ce corelatie exista intre nevoile umane,interese si resurse ?

la a oricarei economii si a nascut urmatoarele intrebari :ce,cat,cum pentru cine sa

3. Exista legaturi intre activitatea economica si legea raritatii ?

4. Cercetarea stiintifica si protectia mediului ,trebuie sa fie incluse in activitatea eco

R. Cercetarea stiintifica si protectia mediului ar putea fi incluse in activitatea econo

5. La ce foloseste frontiera posibilitatilor de productie ?

Riscul se caracterizează prin posibilitatea descrierii unei legi de probabilitate pentru

7. Dati exemple de fenomene,procese si legi economice ?

Privite în dinamică fenomenele devin procese

Legile economice - nu obligă pe nimeni ci orientează pe toţi; - se deosebesc de legile

8. Ce legaturi exista intre economie politica si politica economica ?

Este o ştiinţă social-umană ce studiază economia în complexitatea şi interferenţele ei

9. Care sunt trasaturile generale ale economiei de schimb?

R. Trăsăturile generale ale economiei de schimb:

b) Autonomia şi independenţa agenţilor economici

R. Totalitatea tranzacţiilor economice, modul de funcţionare a economiei, chiar structura

11. Formele banilor ? Exemplificare !

- Banii marfă existenţi sub forma bunurilor marfare;

Banii (moneda metalică) din aur şi argint Sec.XIX;

Bancnota de credit care reprezintă un înscris emis de bănci corespunzător cu cantitatea

Banii contemporani se prezintă într-o mare diversitate de stări:

numerarul (sau monedă manuală); bacnote şi moneda metalică;

12 In ce consta sistemul economiei de piata ?

Natura funcţiilor specifice exercitate de agenţii economici permite definirea tipologiei

- agenţii producători, de bunuri şi servicii, de natura firmelor;

- agenţii consumatori, de natura gospodăriilor (menajelor );

- agenţii financiari, reprezentaţi de instituţii financiare şi de credit;

- străinatatea ("restul lumii"), reprezentând agenţii aparţinând altor economii naţionale.

14. Ce este cifra de afaceri ?

R. - cifra de afaceri - totalitatea încasărilor realizate de un agent economic într-o perioadă de

15. Ce este profitul net ?

R. - profitul net acea parte a venitului global al întreprinderilor rămasă după scăderea

16. Diferenta dintre venitul global si cel net ?

17. Ce sunt rezultatele finale ?

18. Explicati consumul ?

R. Finalitatea activităţii economice este satisfacerea nevoilor-consumul. În spiritul acestei axiome

R. Raporturile de cauzalitate dintre modificarea preţului unitar al unui bun şi

20. Cand cerea este elastica,inelastica,unitara,perfect elastica ,perfect inelastica ?

unde: C proporţia modificării cererii;

R. –este normal, cel al cărui consum creşte ca răspuns la o majorare a venitului,

26. Care sunt factorii care determina elasticitatea ofertei ?