ANEXA 1- FIȘĂ DOCUMENTARE ȘTIINȚIFICĂ

ETIOLOGIA DEFICIENȚEI MINTALE

Deficiența mintală este o noțiune cu implicații de natură medicală, psihologică, pedagogică,

sociologică și chiar juridică. Prin deficiență mintală se înțelege reducerea capacităților psihice ce
determină o serie de dereglări ale reacțiilor și mecanismelor de adaptare ale individului la mediu și la
cerințele sociale, el se află în inferioritate față de ceilalți .

Deficiența mintală este înțeleasă ca o deficiență globală care influențează adaptarea socio-
profesională, autonomia personală și socială a elevului,îi afectează întreaga personalitate:structură,
organizare, dezvoltare intelectuală , afectivă, psihomotrică , comportamentală.

Etiologia deficiențelor mintale este foarte importanță deoarece cunoscând cauzele se pot
stabili măsuri de acțiune, de diagnosticare, de tratament. Factorii care acționează și duc la apariția
acestor deficiențe sunt factori endogeni și exogeni.

I.În cadrul factorilor endogeni (ereditar-genetici) întâlnim anomaliile cromozomiale, adică

un plus sau un minus de material genetic ce duce la encefalopatie şi malformaţii somatice. De
exemplu sindromul Langdon Down ce se prezintă ca trisomia cromozomului 21 în 95% din cazuri,
iar la 5% din cazuri este determinat de o translocație cromozomială sau de mozaicism. Referitor la
etiologia acestei tulburări au fost emise mai multe teorii. Se presupune că intervin mai mulți factori
cum ar fi tulburările hormonale, radiațiile, infecțiile virale și foarte important, vârsta înaintată a
mamei. Există trei grupe de deficiență mintală produsă de factorii endogeni:

a)deficiența mintală prin mecanism poligenic( cazurile de deficiență mintală pură , fără patologie
asociată , determinate de dominanța genelor minore nefavorabile inteligenței);

b)deficiența mintală cu transmitere mendeliană –cauzată de gene majore mutante , apărute în urma
unor tulburări ale metabolismului enzimatic;

c)deficiența mintală prin anomalii cromozomiale-anomalii ale numărului și morfologiei

cromozomilor care determină un dezechilibru genetic responsabil de următoarele sindroame:Down,
Lejeune, Edwards, Patau, Klinefelter, Turner, Martin-Bell, etc).

II. Factorii exogeni se refera la acele cauze externe care duc la tulburarea activității
cerebrale, fie sub forma lezării structurilor anatomice, fie sub forma tulburării mecanismelor
biochimice ale sistemului nervos în raport de momentul acțiunii, aceste cauze pot fi clasificate în:

1. Cauze prenatale,

2. Cauze perinatale,

3. Cauze postnatale.
1. În perioada prenatală acești factori astfel:

 In perioada progenetică (primele zile după fecundație ) acționează radiațiile (mama

face o serie de radiografii pulmonare –radiațiile roentgen), sau exemplul cel mai
concludent sunt bombardamentele de la Hiroşima şi Nagasaki care au dus la iradierea
mamelor gravide ce au dat naștere copiilor cu deficiență mintală profundă. Alte cauze
ale acestei perioade ar fi șocul psihic al mamei care determină modificări la nivelul
celulelor germinative și prezența diabetului zaharat la unul dintre parteneri (în cazul
bărbatului diabetul duce la tulburări ale spermatozoidului cum ar fi oligospermia,
azoospermia și cel mai grav teratospermie adică deficiențe de formă ale
spermatozoidului ce în general nu poate fecunda, dar se întâmplă și accidente…);
 In perioada embrionară; factorii care acționează în primele trei luni ale sarcinii duc la
consecințe din cele mai grave întrucât în aceasta perioadă apar și se diferențiază
organele separate ale fătului, iar țesuturile sunt foarte fragile și au o vulnerabilitate
crescută. Cauzele care pot acționa în aceasta perioada pot fi:
 - cauze infecțioase. Cauzele infecțioase se referă la infecțiile de natura virotică
(rubeola, gripa, rujeola, variola, oreonul, hepatita epidemica, tusea convulsiva),
infecțiile de natură bacteriană (streptococi, stafilococi și cel mai grav, sifilisul) și
infecțiile cu protozoare (toxoplasmoza congenitala).
 -cauze toxice cum ar fi: intoxicații cu CO2, plumb, arsen , medicamente, droguri.
 -incompatibilitatea factorului Rh, în cazul in care mama este Rh negativ iar copilul
moștenește un Rh pozitiv de la tata. În acest caz se ajunge la un conflict serologic între
sângele mamei și al copilului care determină apariția de anticorpi, ce produc la copil
un icter grav (deosebit de cel fiziologic de la naștere).
 - subalimentația -se referă la lipsa vitaminelor, a proteinelor, a calciului;
 - radiațiile,
 unele boli cronice ale mamei;
 traumatisme fizice.

 2. In perioada perinatală factorii patogeni legați de procesul nașterii care pot fi

incriminați în etiologia deficienților mintale amintim: prematuritatea, postmaturitatea
cu greutate prea mare a fătului la naștere, nașterea prin cezariană, expulzia prea
rapidă, travaliul prelungit, suferința fetală, traumatismele mecanice, infecțiile,
sindromul neuro-vascular, extragerea fătului cu forcepsul, sugrumarea cu cordonul
ombilical în masura în care duc fie la anoxie sau hipoxie și deci la oxigenarea
anormala a sistemului nervos central
 3. In perioada postnatală apar o altă serie de factori: neuroinfecțiile (meningite,
encefalite), intoxicațiile (cu CO, cu plumb etc.), leziunile cerebrale post traumatice,
accidentele vasculare cerebrale, encefalopatiile de post imunizare, bolile organice
cronice, subalimentația, alimentația neraționala, condițiile neigienice.