Educatia morala

EDUCATIA MORALA

1. DEFINIREA CONCEPTELOR DE MORALA, MORALITATE, EDUCATIE MORALA; ESENTA EDUCATIEI

MORALE

Educatia morala reprezinta acea dimensiune a educatiei care are ca obiectiv fundamental formarea
omului ca subiect care gandeste, simte si actioneaza in conformitate cu valorile morale ale societatii.

Play
Unmute
Loaded: 33.11%
Fullscreen

Skip Ad

Specificul ei deriva din relatia existenta intre actele subiective si actele compotamentale (actele
comportamentale sunt exteriorizari, obiectivari ale actelor subiective), din particularitatile moralei si
din conditiile psihosociale necesare pentru formarea si manifestarea comportamentului moral.

Comportamentul moral, obiectivul final al educatiei morale si conditie a exercitarii relatiilor

interumane, este determinat si filtrat de actele intelectuale, declansat si stimulat de mecanisme
motivational-energetice, reglat voluntar. Cunoasterea si intelegerea cerintelor sociale, anticiparea
sensului adecvat al relatiilor cu ceilalti, reglarea comportamentului sunt posibile datorita constiintei
morale a individului.

Constiinta morala individuala se formeaza prin interiorizarea moralei sociale care este o forma a
constiintei sociale (constiinta sociala morala). Ca orice forma de constiinta sociala, morala sociala
indeplineste functiile de reflectare, anticipare, reglare. Se deosebeste de celelalte forme, prin
continutul si mecanismele reflectarii ca si prin efectele pe care le produce reflectarea in obiectul
reflectat si mai ales in subiectul care reflecta. Continutul reflectat este caracterul etic al relatiilor
interumane. Reflectate fiind de catre constiinta sociala morala, relatiile concrete dintre oameni sunt
supuse filtrarii, activarii, orientarii, reglarii, perfectionarii, asigurandu-se astfel convietuirea
armonioasa, adaptarea superioara a fiecarui cetatean la cerintele societatii.

Morala sociala include, in structura ei, idealul moral, valorile, normele si regulile morale.

Idealul moral reprezinta imaginea perfectiunii morale, chintesenta trasaturilor morale, modelul care
angajeaza in realizarea lui, toti membrii societatii. Este plamadit prin aspiratiile, nu unui singur individ,
ci ale tuturor membrilor societatii, in functie de conditiile si cerintele obiective. Reflecta ceea ce este
caracteristic si definitoriu tendintelor si aspiratiilor generale. Fiind o imagine a perfectiunii nu poate fi
niciodata atins, dar, prin forta propulsiva de care dispune, orienteaza valoric, stimuleaza energetic si
regleaza comportamentele individuale.
Valorile morale sunt cerinte care se impun comportamentului moral in virtutea idealului moral. Au un
caracter general, impunandu-se tuturor oamenilor; sunt permanente, desi exigentele lor suporta
transformari de la o perioada istorica la alta (libertate, demnitate, responsabilitate, etc).

Normele si regulile morale sunt cerinte care se impun in anumite situatii, pentru o comunitate mai
restransa, sub forma de interdictii (obligatii) si permisivitati (imperative). Exprima exigentele uneia
sau mai multor valori si dispun de o forta normativa deosebita, mijlocita de mecanisme sociale.
Nerespectarea lor atrage sanctiunea individului prin modalitati diferite, in functie de gravitatea abaterii
si de particularitatile comunitatii: izolare, dezaprobare, privare de libertate.

Moralitatea individuala reprezinta constiinta morala individuala, formata prin interiorizarea constiintei
morale sociale, manifestata in comportamentul moral.

Educatia morala asigura dezvoltarea morala a personalitatii umane, formarea moralitatii, prin
interiorizarea treptata a componentelor moralei sociale. Dezvoltarea morala este rezultatul unui proces
deosebit de complex, in care determinarile exterioare ale moralei sociale sunt filtrate, completate de
cerintele interne, subiective. Acest proces se desfasoara, intr-un cadru social organizat si controlat,
prin educatia formala si educatia nonformala.

In timp, omul, aflat la un anumit nivel de dezvoltare morala, constient de cerintele sociale si de
achizitiile personale, motivat pentru autodepasire si autoperfectionare, continua educatia morala prin
autoeducatie morala. Procesul de autoeducatie morala se permanentizeaza pe parcursul vietii.

2. STADIILE DEZVOLTARII MORALE

Dezvoltarea morala, aflata in raport de dependenta fata de dezvoltarea psihica, are un caracter
stadial. Cercetarile lui J. Piaget continuate de cele ale lui L. Kohlberg evidentiaza aceste stadii.

Stadiul motric este caracteristic copilului intre 2-3 ani pentru care regula nu este coercitiva intrucat nu
o identifica; el se comporta in functie de propriile dorinte si de deprinderile deja asimilate.

Stadiul realismului moral sau al moralei constrangerii, heteronome este corespunzator varstei 4-6/7
ani. Copilul percepe regulile, normele, ca fiind sacre, absolute, o emanatie a autoritatii adultului.
Relatia dintre adult si copil este unilaterala: adultul impune regula iar copilul o respecta prin ascultare
si supunere care se bazeaza pe afectiune si pe teama. Afectiunea este expresia recunoasterii
autoritatii adultului iar teama, reactia fata de aceasta autoritate. Suprasolicitarea sau dimpotriva,
neglijarea relatiei afective dintre adult si copil dauneaza educatiei morale dar si echilibrului afectiv al
copilului, iar autoritatea adultului nu se identifica cu autoritarismul. La inceputul stadiului copilul
respecta regula impusa de adult doar in prezenta acestuia; atunci cand adultul generator de norme
paraseste incaperea, respectarea regulii inceteaza chiar in conditiile prezentei altui adult care nu a
facut referiri la acea regula. Regula ramane un fapt exterior, nu este asimilata si nu devine mobil
intern al conduitei. Pe parcurs, copilul tentat ca in momentul care urmeaza plecarii adultului sursa de
reguli si pedepse sa realizeze actul interzis isi aminteste de regula impusa si hotaraste sa o respecte.
Este un semn pentru inceputul procesului de interiorizare. Judecata morala este subiectiva: copilul
apreciaza conduita morala in functie de gravitatea materiala a consecintelor si nu in functie de intentia
celui care a facut fapta. Sesizeaza conduita incorecta a celuilalt, dar foarte greu propriile greseli. Nu
apreciaza ca fapta gresita a celuilalt conduita pe care a manifestat-o si el ca declansata de o nevoie
poersonala. Motivele conduitei morale sunt evitarea pedepsei si puterea superioara a autoritatii.
Utilizarea unei pedepse disproportionate in raport cu greseala, sau mai grav, a pedepsei fizice, sau
impunerea cerintelor fara utilizarea controlului defavorizeaza procesul formarrii morale,

Stadiul cooperarii si ai respectului reciproc se desfasoara intre 6/7 -10 ani. Apare preocuparea pentru
controlul mutual si pentru unificarea regulilor. Regula morala este vazuta ca o obligatie de
comportament iar relatia cu adultul este reciproca. Copilul se preocupa de ceilalti oameni si de
sentimentele lor, este loial, respecta asteptarile celorlalti. 'A fi bun' inseamna pentru el a avea relatii
mutuale, a pastra increderea, repectul si recunostinta celorlalti. Motivele conduitei morale sunt nevoia
de a fi bun in ochii proprii si in ochii celorlalti, nevoia de a te ingriji de altii.

Stadiul codificarii sau al sistemului social, al ordinii si datoriei cuprinde varsta 11-15 ani. Legea trebuie
respectata pentru ca este necesara ordinii sociale; exceptie fac cazurile in care legea intra in conflict
cu alte obligatii si drepturi sociale. Este drept sa-ti aduci contributia la ordinea societatii, la linistea
grupului din care faci parte. Motivele conduitei morale sunt nevoia de a fi membru al grupului,
respectul de sine, constiinta indeplinirii obligatiilor sociale.

Stadiul drepturilor prioritare si al utilitatii sau al contractului social se caracterizeaza prin respectarea
drepturilor fundamentale si a contractelor legale ale societatii chiar si atunci cand ele intra in conflict
cu legile si regulile concrete ale grupului din care faci parte. 'Este drept' sa fii constient ca oamenii au
o diversitate de valori si opinii, dintre care unele relative, care trebuie respectate pentru ca fac parte
din contractul social si este necesara impartialitatea. O parte din valori -viata, libertatea, trebuie
respectate indiferent de opiniile majoritatii. Motivele conduitei morale devin apartenenta la grup,
contractul social, nevoia de a proteja propriile drepturi si drepturile celorlalti.

Stadiul principiilor etice universale presupune indrumarea prin principii pe care toti oamenii trebuie le
urmeze (egalitatea drepturilor omului, respectul pentru demnitatea flintei umane, etc). Legile
particulare si intelegerile sociale devin valabile in masura in care respecta principiile morale univerale.
Motivele conduitei morale sunt intelegerea valabilitatii principiilor si intelegerea obligativitatii noastre
de a le respecta.

Ultimele doua stadii cuprind adolescenta, tineretea, varsta adulta, desi unele persoane, nici la varsta
adulta nu ajung ca dezvoltarea morala sa atinga ultimul stadiu.

Trecerea de la un stadiu la altul presupune reorganizare cognitiva, salturi ireversibile. Educatia morala
asigura continutul si cadrul dezvoltarii umane, transformarea cerintelor externe, obiective, in cerinte
interne, subiective.

PRINCIPIILE EDUCATIEI MORALE

In proiectarea si desfasurarea actiunilor specifice educatiei morale se impune respectarea unor

principii specifice, cerinte cu caracter legic, care reflecta caracteristicile dezvoltarii morale, relatia
dintre invatarea si dezvoltarea morala, mecanismele invatarii morale.

Aceste principii, sunt fundamentate stiintific (in acord cu cele mai noi date despre invatarea si
dezvoltarea morala si sociala), au un caracter flexibil, dinamic (continutul lor se imbogateste si se
restructureaza permanent), sistemic (impunandu-se respectarea tuturor), normativ (impun
educatorului anumite modalitati de intervente educativa).

Principiul corespondentei pedagogice dintre teoria morala si practica morala reflecta relatia dintre
constiinta si conduita morala. Educatia morala nu se reduce la instruire morala. Educatul nu este un
simplu obiect al actiunilor intreprinse de altii si nu este un simplu receptor de cunostinte morale. El
devine subiect care constientizeaza adevaratul sens al cerintei exterioare, relationeaza cu ceilalti in
conformitate cu aceasta cerinta, traieste afectiv situatii morale concrete si personale, isi apreciaza si
corecteaza conduita morala, anticipa consecintele propriei conduite, valorifica si isi imbogateste
permanent experienta sa morala personala.
Principiul diferentierii morale in functie de determinarile sale particulare (varsta, context educational,
experienta acumulata) si individuala (structura fiecarei personalitati) reflecta caracterul stadial si
individual al dezvoltarii morale ca si relatia dintre cerintele externe si conditiile interne in procesul
complex al devenirii morale, intrucat motivele conduitei morale, atitudinea fata de regula morala,
posibilitatile de intelegere a cerintelor morale, reactiile afective, complexitatea experientei personale
difera de la o varsta la alta si de la o persoana la alta, se impune ca, in ierarhizarea obiectivelor, in
selectarea continuturilor, in utilizarea metodelor si a formelor de motivatie, in formularea cerintelor, sa
se tina cont de particularitatile stadiului de dezvoltare si de particularitatile individuale.

Principiul valorificarii ale disponibilitatilor pozitive copilului in vederea eliminarii celor negative se
sprijina pe faptul ca orice profil moral si mai ales unul aflat in formare, include elemente pozitive si
elemente negative in proportie diferita. In conditiile in care educatorul actioneaza direct si permanent
asupra elementelor negative fara sa tina cont de aspectele pozitive (mai ales de cele de ordin
motivational-afectiv) conduitele si trasaturile nedorite tind sa se consolideze si generalizeze. Daca
educatorul va face apel la elementele pozitive, va aprecia conduitele corecte, va valorifica experientele
pozitive, copilul insusi va face efort pentru a-si corecta conduita.

Acest principiu integreaza si o alta cerinta generala- imbinarea exigentei cu respectul fata de copil.
Cerinta respectului este generata de conditia umana a educatului si de staruinta sa de a se
autodepasi. Respectul manifestat devine un element motivational, genereaza satisfactie, respect fata
de sine, incredere in celalalt. Manifestarea respectului fata de copil nu inseamna liberalism pedagogic,
eliminarea controlului, toleranta fata de abatere, ci dimpotriva, va fi insotita de exprimarea exigentei.
Exigenta nu se manifesta prin raceala, nemultumire permanenta, pedeapsa continua si neobiectiva.
Respectul si exigenta formeaza o unitate indisolubila in care fiecare element il genereaza si se
completeaza prin celalalt element pe care putem sa o numim 'respect exigent'.

Principiul unitatii, continuitatii si consecventei in toate actiunile educatiei morale, indiferent de cadrul
formal/nonformal in care se desfasoara, se bazeaza pe caracterul complex, progresiv, continuu, de
lunga durata al procesului dezvoltarii morale. Continuitatea se refera la permanentizarea educatiei
morale pe parcursul copilariei si adolescentei. intreruperea acestui proces, chiar pentru intervale
scurte, are consecinte grave in planul dezvoltarii morale. In acelasi timp raman nevalorificate situatiile
morale pe care le ofera viata in aceste momente. Unitatea in educatia morala presupune convergenta
cerintelor impuse de toti factorii implicati in procesul dezvoltarii morale (convergenta la nivelul familiei
si la nivelul scolii, convergenta intre scoala si familie, convergenta intre scoala, familie, grup de
prieteni si mass-media). Consecventa impune continuitatea cerintelor, prezenta controlului
permanent, mentinerea atitudinii adecvate fata de respectarea/nerespectarea cerintelor de catre copil.

Grupul familial/grupul de prieteni/grupul scolar reprezinta cadrul social in care se desfasoara educatia
morala si agentul acesteia. Constiinta si conduita morala se formeaza si se manifesta numai in relatiile
interpersonale. Se actioneaza educativ direct asupra copilului/adolescentului si indirect asupra grupului
din care acesta face parte. Grupul insusi actioneaza si influenteaza moral fiecare membru al sau: ofera
modele, impune cerinte, intareste pozitiv sau negativ, sanctioneaza.

S.Cristea (1998) prezinta in afara acestor principii si principiul corelarii functionale intre cerintele
morale si stimulentele morale, principiu care evidentiaza necesitatea intaririi pozitive sau negative prin
recompensa si pedeapsa pentru ca o cerinta morala interiorizata, manifestata printr-o conduita sa
devina mobil pentru alte conduite.

OBIECTIVELE EDUCATIEI MORALE

Educatia morala urmareste in esenta, formarea constiintei morale, a conduitei morale, a atitudinilor si
trasaturilor caracteriale.
Constiinta morala permite omului sa inteleaga cerintele sociala, sa descopere sensurile pozitive ale
situatiilor de viata sociala, sa anticipe consecintele conduitelor proprii, sa se autosupravegheze si sa
supravegheze relatiile in care este implicat, sa se adapteze suplu la solicitarile societatii. In esenta,
constiinta morala permite individului sa-si manifeste libertatea in conditiile necesitatii morale. Ea
orienteaza, stimuleaza, regleaza conduita morala care la randu-i obiectiveaza, valorifica si implineste
constiinta morala. Cele doua dimensiuni ale personalitatii morale se formeaza intr-o unitate dialectica.

Constiinta morala include, intr-o sinteza creatoare, elemente cognitive si elemente motivational-
afective. De aceea, formarea ei presupune mai multe obiective subordonate.

Formarea reprezentarilor morale este un obiectiv prioritar la varstele mici (proces urmarit de parinti,
educatoare, invatator) dar ramane important si pentru urmatoarea varsta. Reprezentarea morala este
imaginea figurativa a situatiilor de viata cu incarcatura morala prin care trece copilul si se formeaza pe
baza trairii directe a unei experiente personale, prin perceperea situatiilor in care sunt implicate alte
persoane, prin literatura pentru copii. In aceste imagini sunt cuprinse elementele caracteristice
situatiei/situatiilor respective dar, de multe ori, si elemente nesemnificative, insa cu incarcatura
afectiva. Formarea reprezentarilor morale pregateste, prefigureaza, usureaza formarea notiunilor si
judecatilor morale. Datorita evidentierii de catre adult a sensului pozitiv al situatiei morale si
rezonantei emotionale, reprezentarea morala este insotita de o nota apreciativa ('asa e bine, asa nu e
bine') si o nota imperativa ('asa trebiue sa fac, asa nu trebuie sa fac').

Formarea notiunilor morale constituie un proces deosebit de complex. Notiunea morala reflecta notele
esentiale si generale ale unei clase de manifestari morale pe care le cuprinde o valoare morala.
Formarea ei necesita modalitati de operare intelectuala foarte inalte (abstractizari si generalizari),
prelucrare permanenta si relevanta a experienei morale, clarificare, evaluare si reevaluare a relatiilor
si faptelor observate in timp.

Formarea judecatii morale reprezinta un proces multidimensional si foarte complicat. Premisa judecatii
morale este oferita de elementele apreciative care insotesc reprezentarile morale. J. Piaget arata ca la
varsta prescolaritatii si scolaritatii mici judecata morala este impregnata de elemente subiective,
lipsesc criteriile iar conduita negativa este vazuta in raport cu gravitatea consecintelor si nu dupa
intentie. Pe masura ce se formeaza noi structuri cognitive, judecata morala se obiectiveaza.

Formarea sentimentelor morale constituie o premisa si o conditie necesara (dar nu si suficienta)

pentru manifestarea cunostintelor morale in conduita intrucat trairile emotionale ofera suportul
energetic, reorganizeaza, redirectioneaza enegiile sustinand comportamentul. Prin orientarea lor
categoriala selectiva, prin stabilitatea si profunzimea lor, sentimentele morale sunt adevarate blocuri
de de autoreglare. Ele se formeaza treptat prin mecanisme deosebit de complexe de aglutinare,
generalizare a emotiilor pe care copilul le traieste in raport cu fapte de viata. Sentimentul
responsabilitatii, al respectului, al devotamentului, al onoarei, al patriotismului, al demnitatii constituie
vectori majori pentru conduitele morale.

In situatii de alegere sau de conflict valoric cunostintele si sentimentele morale nu sunt suficiente, ci
este nevoie de convingeri morale. Convingerile morale nu sunt idei, opinii impuse si induse subiectului
din exterior, ci idei personale dotate cu o certitudine subiectiva, idei-forta traite puternic afectiv,
implantate in structura personalitatii. Convingerea include intr-o unitate dialectica elemente cognitive
(ideea, notiunea morala), afective si volitive (efort voluntar sustinut prin anumite calitati ale vointei).
Ea se impune in comprtament prin necesitate interna. Formarea convingerilor morale constituie un alt
obiectiv al educatiei morale subordonat formarii constiintei morale si realizabil intr-un interval mare de
timp.

Formarea conduitei morale presupune formarea deprinderilor si obisnuintelor morale.

Deprinderile morale sunt componente automatizate ale conduitei morale manifestate in raport cu
aceeasi cerinta. Se formeaza prin exersare morala repetata, sistematica, la parametri impusi de
cerinta respectiva.
Obisnuinta morala este o deprindere morala propriomotivata, rezultata din asocierea deprinderii cu o
trebuinta functionala. In structura ei este importanta nu atat deprinderea cat mai ales natura
trebuintei. De aceea obisnuintele pot fi pozitive si negative. Prezenta lor in comportamentul persoanei
este o garantie pentru conduita morala generalizata. Desfasurarea obisnuintei morale se impune cu
necesitate, iar impiedicarea ei genereaza in subiect stari de frustrare.

Caracterul este o structura psihica integratoare a nenumarate si complexe mecanisme (informationale,

energetice, reglatorii) care indeplineste functii importante in viata psihica a omului si indeosebi in plan
comportamental. Printre aceste functii se remarca functia relationala (mijloceste stabilirea relatiilor
persoanei cu ceilalti), functia orientativ- adaptativa (permite omului sa se orienteze si sa actioneze
potrivit scopurilor sale), functia reglatoare (asigura conducerea de sine si reglarea propriilor
comportamente) (M. Zlate, 1994). Prin aceste functii caracterul reprezinta nucleul personalitatii. De
aceea consideram ca alaturi de formarea constiintei si conduitei morale, formarea atitudinilor si
trasaturilor caracteriale cu continut moral constituie un alt obiectiv general al educatiei morale.

Atitudinea morala reprezinta invariantul pe baza caruia omul se orienteaza selectiv, se adapteaza
solicitarilor impuse de morala sociala. Se exprima prin intermediul trasaturii caracteriale care este un
set de acte comportamentale covariante. Unele trasaturi morale provin din trairi afective (demnitatea,
toleranta, increderea in fortele proprii, respectul), altele din calitati ale vointei (constiinciozitate,
perseverenta). Odata formate, aceste trasaturi dobandesc stabilitate, profunzime dispunand insa si de
flexibilitate (ceea ce argumenteza optimismul pedagogic).

Realizarea acestui obiectiv general (impreuna cu celelalte doua) este posibila printr-un proces educativ
desfasurat in timp, sistematic, in care conteaza situatiile de viata prin care trece copilul, conduita
manifestata, atitudinea educatorului fata de respectiva conduita. Pentru reusita lor, actiunile educative
vor fi diferentiate nu numai in functie de particularitatile psihice de varsta si individuale ci si de nivelul
la care se afla trasatura sau conduita vizata, de natura celorlalte, atitudini si trasaturi caracteriale.

Cele trei obiective generale ale educatiei morale se realizeaza nu numai simultan ci si in
interdependenta.

5. METODOLOGIA EDUCATIEI MORALE

Educatia morala utilizeaza o metodologie complexa, din cadrul careia educatorul selecteza metodele
cele mai adecvate pentru obiectivul urmarit, particularitatile psihice ale varstei si individuale.

Povestirea morala consta in prezentarea verbala a unei intamplari reale sau imaginare, cu semnificatii
morale. Se mentioneaza momentul, locul in care s-a desfasurat evenimentul, rolul adultului in acel
eveniment (martor, spectator, cititor). Relatarea se face expresiv, plastic, folosind procedee retorice si
dramatice. Atunci cand este utilizata in prezenta unui copil de varsta mica se valorifica si un material
intuitiv sugestiv. Prin emotiile declansate, povestirea morala, indeplineste o functie motivationala
importanta. Pornind de la evenimentul relatat, se formuleaza impreuna cu copilul concluzii referitoare
la conduita personala.

ocazional, individual sau in grup. Eficienta ei depinde de interesul individual si general pentru tema
propusa de cadrul spatio-temporal si mai ales emotional in care se desfasoara, de priceperea adultului
de a incita la dialog si de a asculta 'activ', de capacitatea lui empatica si de atitudinea comprehensiva
manifestata.

Reflectia morala presupune concentrarea si luminarea intelectului asupra unor probleme, idei, teorii
prin intermediul carora copilul descopera sensuri si semnificatii morale, solutii la probleme de interes
personal sau general. Prin utilizarea ei sistematica ca metoda sau procedeu in structura altor metode,
adolescentul o transforma in strategie de actiune morala. La varsta prescolara nu o putem folosi ca
metoda de sine statatoare, dar este necesar sa-l obisnuim pe copil sa mediteze inainte de actiona.

Studiul de caz permite subiectului ca, prin analiza unor situatii in care sunt implicate alte persoane,
sa-si lamureasca motivele care stau la baza comportamentelor morale, sa-si redirectioneze sau sa-si
modifice propriul comportament. Cazul concentreaza situatii reprezentateive si semnificative pentru
ordinea morala a societatii. Prin analiza lui obiectiva, copilul descopera cauzele si consecintele
comportamentului prezentat, ia decizii referitoare la sanctionarea sau modificarea comportamentului.
Exista mai multe variante: fie ca se dau toate informatiile, copilul avand rolul sa analizeze, sa
identifice cauze si solutii, fie ca informatiile nu sunt complete si se impune o documentare prealabila in
vederea solutionarii cazului. Studiul de caz favorizeaza schimbul reciproc de idei, confruntarea
ipotezelor referitoare la cauze si solutii, analiza prin comparatie a propriului cmportament. Poate fi
utilizat si la varsta precolara mai ales ca analiza comportamentului unui personaj.

Exercitiul moral consta in executarea sistematica si organizata a actiunii morale, in conditii identice, in

scopul formarii si consolidarii deprinderilor si obisnuintelor morale. Include doua momente: formularea
cerintei si exersarea propriuzisa. I. Nicola (1996) indica urmatoarele modalitati de formulare a
cerintelor: ordinul (exprimarea categorica, clara si concisa a sarcinii), dispozitia (prezentarea cerintei
intr-o forma mai atenuata, insotita uneori si de explicatii), indemnul si sugestia (forme indirecte de
formulare a cerintei), rugamintea (solicitarea indeplinirii benevole a sarcinii), increderea, incurajarea,
promiterea unei recompense, entuziasmarea (o forma mai accentuata a incurajarii), initierea de
intrecere (elementul competitiv stimuleaza copilul in optimizarea propriei conduite), utilizarea
perspectivelor (prin anticiparea viitoarelor satisfactii, perspectivele devin elemente motivante pentru
comportamentul moral), cultivarea traditiilor, apelul (forma verbala autoritara prin intermediul careia
educatorul se adreseaza ratiunii copilului), aluzia, avertismentul (este utilizat numai daca cerinta
formulata in alta forma nu a fost respectata), interdictia (forma negativa de formulare a cerintei).

Aprobarea este o metoda prin care se confirma adecvarea comportamentului la cerintele impuse. Prin
intermediul trairilor afective pozitive pe care le declanseaza, contribuie la consolidarea
comportamentului. Se realizeaza prin acord (manifestat prin privire, zambet, gest, cuvant),
exprimarea recunostintei, recompense (forma premiala, materiala sau spirituala), lauda.

Lauda sprijina si asigura formarea morala confirmand comportamentul si da siguranta persoanei care

l-a manifestat. Prin lauda se realizeaza un acord intre cel care o face si cel care o primeste, in
conditiile in care lauda este obiectiva, iar cel care o emite, reprezinta o persoana respectata. Lauda
beneficiaza de mai multe forme.

Lauda confidentiala sustine si da siguranta doar in conditiile mentionate mai sus; daca nu este
obiectiva, copilul o respinge ('bomboana amara') si chiar isi schimba atitudinea fata de adultul pana
atunci respectat pentru ca o simte ca o manipulare. Daca este obiectiva si vine din partea educatorului
respectat poate optimiza atitudinea fata de acesta.

Lauda publica implica angajarea educatoarei in fata intregului grupe. Daca este obiectiva poate sa
modifice atitudinea grupului fata de adultul temut sau fata de copilul, pana atunci, respins. Poate
provoca insa si invidia, ura sau marginalizarea prescolarului laudat daca nu este obiectiva iar
educatoarea temuta.

Lauda simbol este realizata pentru a evidentia nu persoana, ci comportamentul sau trasatura care
constituie un model sau un obiectiv.

Daca este suprasolicitata, lauda are efecte negative asupra copilului laudat care va constata ca rolul
de model impovareaza sau insigureaza, lucru care se intampla la varste mai mari.

Lauda adresata de grup la sugestia educatoarei consolideaza comportamentul laudat si optimizeaza

relatiile interpersonale.
Lauda adresata grupului certifica si consolideaza comportamentul/fapta colectiva, intareste coeziunea
grupului spre deosebire de dojana care conduce la dizolvarea grupului.

Ironia conduce la distrugerea copilului asupra caruia se orienteaza. Singura ironie acceptata este cea
socratica, orientata asupra comportamentului, si nu asupra persoanei.

Dezaprobarea constituie o intarire negativa a comportamentului nedorit pe care il poate corecta

datorita trairilor negative declansate, atata timp cit nu afecteaza onoarea si libertatea copilului. Se
realizeaza prin dezacord, observatie (confidentiala, publica), avertisment, sanctiune.

Toate aceste metode pot fi utilizate singular sau combinate, in functie de obiectivul urmarit, de
particularitatile psihice de varsta si individuale, de contextual educational.