Turbina eoliana

Turbina eoliana este un dispozitiv care transforma energia cinetica a vantului in energie
mecanica sau in energie electrica. Vânturile se formează deorece soarele nu încălzește Pământul
uniform, fapt care creează mișcări de aer. Energia cinetică a vântului poate fi folosită pentru a
roti turbine capabile de a genera electricitate. Energia eoliana a fost folosită de la începuturile
umanității ca mijloc de propulsie pe apă pentru diverse ambarcațiuni iar ceva mai târziu ca
energie pentru morile de vânt. Morile de vânt au fost folosite începând cu secolul al VII-lea î.Hr.
de perși pentru măcinarea grăunțelor. Morile de vânt europene, construite începând cu secolul al
XII-lea în Anglia și Franța, au fost folosite atăt pentru măcinarea de boabe cât și pentru tăierea
buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor de in pentru ulei și
măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat. Ele au evoluat ca putere de la 25-30 KW la
început până la 1500 KW (anul 1988), devenind în același timp și loc de depozitare a
materialelor prelucrate.[1] Morile de vânt americane pentru ferme erau ideale pentru pomparea de
apă de la mare adâncime.[1][2] Turbinele eoliene moderne transformă
energia vântului în energie electrică producând între 50-60 KW
(diametre de elice începând cu 1m)-2-3MW putere (diametre de 60-
100m), cele mai multe generând între 500-1500 KW. Puterea vântului
este folosită și în activități recreative precum windsurfingul. La
sfârșitul anului 2010, capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era
de 194 400 MW. Toate turbinele de pe glob pot genera 430
Terawațioră/an, echivalentul a 2,5% din consumul mondial de energie.
Industria vântului implică o circulație a mărfurilor de 40 miliarde euro
și lucrează în ea 670 000 persoane în întreaga lume.In zona Bucuresti-
Ilfov o centrala eoliana nu ar fi rentabila doarece viteza vantului nu
este suficient de mare.In schimb in tara exista deja sute de turbine
eoliene. În sectorul eolian din România au investit CEZ (Cehia), ENEL
(Italia), Energias de Portugal (Portugalia) și Iberdrola Renovables
(Spania) CEZ a instalat 115 turbine la Fântânele, 90 dintre ele fiind
deja legate la rețeaua națională de energie electrică. Eolienele au cca
100 m înălțime. Turbinele pentru parcul eolian construit de CEZ sunt livrate de către gigantul
industrial american General Electric. Energias de Portugal (Portugalia), al treilea cel mai mare
investitor în energie eoliană la nivel mondial, a terminat construcția unui parc eolian de 69 MW
la Cernavodă, în mai 2011. Energia poate alimenta 70 000 de gospodării și a costat 200 milioane
de dolari. La această dată în Dobrogea sunt construite deja parcuri eoliene care însumează
600MW. în 2009 erau instalați doar 14 MW. În 2010, în centralele eoliene erau instalați în total
462 MW. România a ajuns, în 2011, la 850 MW instalați în total în eolian (adică o putere mai
mare decât cea a unui reactor nuclear de la Cernavodă). Un MW instalat costă 1,6 milioane de
euro. La începutul anului 2012, în Dobrogea există peste 500 de turbine eoliene. Cehii de la
CEZ, portughezii de la EDP sau italienii de la Enel au investit în energie eoliană în Dobrogea. În
România, la începutul anului 2012, există peste 1000 de turbine eoliene care produc 3% din
totalul de energie. Investițiile în eoliene au creat până acum 1000 de locuri de muncă. Eolienele
din România produc, în medie 150 - 200 de megawați-oră. Costul energie eoliene este de 170 de
euro pe megawatt/oră, de aproape trei ori mai mult față de energia produsă de hidrocentrale.
Potrivit hărții energiei "verzi", potențialul României cuprinde 65% biomasă, 17% energie
eoliană, 12% energie solară, 4% microhidrocentrale, 1% voltaic + 1% geotermal.[4] În România,
cu excepția zonelor montane, unde condițiile meteorologice dificile fac greoaie instalarea și
întreținerea agregatelor eoliene, viteze egale sau superioare
nivelului de 4 m/s se regăsesc în Podișul Central
Moldovenesc și în Dobrogea. Litoralul prezintă și el
potențial energetic deoarece în această parte a țării viteza
medie anuală a vântului întrece pragul de 4 m/s. În zona
litoralului, pe termen scurt și mediu, potențialul energetic
eolian amenajabil este de circa 2.000 MW, cu o cantitate
medie de energie electrică de 4.500 GWh/an. Pe baza
evaluării și interpretării datelor înregistrate, în România se
pot monta instalații eoliene cu o capacitate de până la
14.000 MW, ceea ce înseamnă un aport de energie electrică
de aproape 23 000 GWh/an.[4] Potrivit unui studiu al Erste
Group, potențialul eolian al țării, estimat la 14.000 de MW,
este cel mai mare din sud-estul Europei și al doilea din
Europa. Avantajele energiei eoliene sunt emisia zero de substante poluante, faptul ca nu se creaza
deseuri, costul redus pe unitatea de energie produsa si costul redus de scoatere din functiune. In
acelasi timp dezavantajele sunt inconstanta datorata variatiei vitezei vantului, numarul redus de
amplasamente posibile si resursa energetica relativ limitata.