În taina nopţii

de George Topârceanu

Pe cărare, lângă codru,

Numai pasul meu s-aude…

Ploaia picură din frunze

Şi din ramurile ude.

Norii-ntunecaţi îmbracă

Cerul nopţii fără stele, –

Luminoşi mi-arată calea

Numai ochii dragii mele!

Du-mă, dorule, cu tine,

Toată jalea să mi-o-ngropi –

Pân’ la casa tăinuită,

Casa albă dintre plopi.

Dulce clipă a-ntâlnirii,

Mintea-ntreagă mi-o răpeşti!…

…Dar nu-i nime-n prispă-afară,

Nici lumină la fereşti!