Alintul 

tine de implinirea nevoilor afective ale copilului, un lucru necesar, care

ajuta la dezvoltarea sanatoasa a personalitatii, a inteligentei emotionale, a
increderii in sine si a coeficientului intelectual.  Din acesta categorie fac parte
urmatoarele:

 privirea concentrata

 atingerea

 incurajarile verbale

 timpul petrecut in activitati cu copilul

 ajutorul oferit

 cadourile

Trebuie sa existe un echilibru intre aceste manifestari, sa nu se exagereze doar

intr-o singura directie, cum ar fi oferirea de cadouri (jucarii, dulciuri, haine),
care il pot face pe copil sa iubeasca mai mult obiectele decat persoanele.

Copiii care sunt iubiti cu generozitate cresc armonios, se bucura de o imunitate

buna, sunt optimisti, veseli si vor fi capabili sa-i iubeasca la randul lor cu
generozitate pe ceilalti. Tandretea nu face niciodata rau, nu este niciodata prea
multa.

Rasfatul tine de alt aspect al cresterii copilului si anume disciplina. In aceasta

categorie intra:

 trasarea limitelor

 formularea permisiunilor si a interdictiilor

 sanctionarea abaterilor

Este sanatos sa punem limite copilului la orice varsta si sa nu ii implinim urgent

orice capriciu pe care il are.  Parintii pot considera ca daca nu fac pe plac
copilului imediat, aceasta este o dovada de lipsa de iubire. Insa aceasta atitudine
ingaduitoare si permisiva ii va dauna copilului, facandu-l egocentric,
nerabdator, lipsit de respect, arogant si irascibil.  El va pretinde sa-i fie
indeplinite dorintele numaidecat si nu va fi dispus sa asculte si sa se supuna unei
autoritati.

Este potrivit mai degraba sa invatam copilul sa tolereze un grad oarecare de

frustrare, pentru a-si dezvolta rabdarea. Nu orice dorinta pe care o exprima
copilul trebuie tratata ca fiind o nevoie urgenta, care se cere implinita rapid.
Putem sa amanam implinirea unei dorinte, spunandu-i: ”Iti voi da jucaria de pe
dulap, asteapta te rog pana termin de spalat vasele”, sau „O sa mergem sa te dai
in caluti, dar mai intai ne plimbam pe langa lac”.

A pune limite copilului, a-l invata sa se abtina pe moment, sa amane implinirea

unei dorinte, ii cultiva rabdarea si stapanirea de sine. Il invata sa se adapteze la
realitate si sa nu aiba pretentia ca toata lumea se invarte in jurul sau. A-i pune
limite copilului este tot o forma de iubire, mai „dura”, dar este atitudinea
potrivita care lucreaza in interesul copilului.

A desfiinta limitele de dragul copilului nu este o decizie inteleapta si nu poate fi

motivata de iubire. Tocmai pentru ca il iubim, ii punem limite. Putem sa-l
alintam pe copil, dar nu sa-l rasfatam.

Cum va puteti sustine copilul sa-si dezvolte autonomia?

- Sa ii permiteti copilului sa faca singur lucrurile pe care le poate face

- Sa ii oferiti suport in cazul sarcinilor pe care le considera dificile pana in
moemntul in care reuseste sa le faca singur
- Sa ii aratati cum sa rezolve sarcinile care ii par imposibile, pana invata sa
le faca singur

! Nu va ajutati niciodata copilul cu o sarcina pe care el crede ca o poate rezolva

singur