Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Date personale
Născut 1438 sau 1439
Borzești (azi
în județul Bacău)
Ocupație suveran[*]
domn al Moldovei
Apartenență nobiliară
Domnie
Domnie 1457 - 2 iulie 1504
Modifică date / text
Fost-au Ștefan Vodă om nu mare de stat, mânios și de grabu a vărsa sânge nevinovat; de multe ori la
ospețe omora fără județ. Amintrelea era om întreg la fire, neleneș și lucrul său îl știa a-l acoperi și unde
nu gândeai, acolo îl aflai.
La lucru de războaie meșter, unde era nevoe însuși se vâra, ca văzându-l ai săi, să nu îndărăpteze și
pentru aceia rar războiu de nu biruia și unde-l biruia alții, nu pierdea nădejdea, știindu-se căzut jos, se
ridica deasupra biruitorilor.
_______ Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei[1]:p. 65
Cuprins
1Biografie și familie
2Personalitatea
3Accederea la tron
4Politica internă
o 4.1Consolidarea bazei politico-sociale
o 4.2Relația cu marea boierime
o 4.3Crearea noii elite conducătoare
5Viața economică și socială
o 5.1Agricultura
o 5.2Infrastructura
o 5.3Comerțul
o 5.4Administrația financiară
6Politica externă
o 6.11457-1469
o 6.21470-1486
o 6.31487-1504
7Puterea armată
o 7.1Arta militară
o 7.2Organizarea armatei
o 7.3Armamentul
o 7.4Sistemul de fortificații
8Războaie și bătălii
o 8.1Aspecte generale
o 8.2Marile bătălii
8.2.1Bătălia de la Baia
8.2.2Bătălia de la Vaslui-Podu Înalt
8.2.3Bătălia de la Războieni-Valea Albă
8.2.4Bătălia de la Codrii Cosminului
9Arta, cultura și religia
o 9.1Arhitectura
o 9.2Cultura scrisă
o 9.3Istoriografia
o 9.4Arta decorațiunilor
10Moldova după Ștefan cel Mare
11Controverse, neclarități și incertitudini
12Figura și epoca lui Ștefan cel Mare reflectate în literatură și artă
13Galerie foto
14Referințe și note
15Bibliografie
16Vezi și
17Legături externe
Biografie și familie
Evdochia de Kiev
Maria de Mangop
Maria Voichița
Mormântul de la Mănăstirea Putna
Conform tradiției, Ștefan cel Mare s-a născut la moșia tatălui său de la Borzești, ca fiu
nelegitim al viitorului domn al Moldovei, Bogdan al II-lea și al Oltei. Bogdan era la rândul său
fiu nelegitim al lui Alexandru cel Bun, iar soția sa, Oltea provenea dintr-o familie de boieri de
lângă Bacău, cei doi cunoscându-se în perioada în care Bogdan s-a aflat în exil la curtea
lui Vlad Dracul. Familia a mai avut încă trei băieți: Ioachim, Ion și Crâstea și două
fete: Maria și Sora. [2][3][4]:p. 35
Data nașterii nu este cunoscută cu certitudine, cele mai plauzibile variante fiind
anii 1438[5] sau 1439.[4]:p. 36 Despre copilăria lui Ștefan cel Mare nu sunt date cunoscute, cel
mai probabil acesta și-a petrecut-o la reședința familiei.
În toamna anului 1449, tatăl său, Bogdan sprijinit cu un corp de oaste trimis de Iancu de
Hunedoara, învinge armata lui Alexandru al II-lea la Tămășeni, lângă apa Moldovei, la 12
octombrie 1449 și se proclamă domn.[6]:p. 46 Alexandru se refugiază în Transilvania, de unde
va încerca să își recapete tronul. La rândul său, Bogdan, după o încercare nereușită de a
căpăta sprijinul și protecția polonezilor, și-a îndreptat eforturile diplomatice către Ungaria. [6]:p.
47
Ștefan cel Mare a murit la 2 iulie 1504 în urma infectării unei răni mai vechi, fiind
înmormântat la Mănăstirea Putna.[15]
Personalitatea
Lui Ștefan cel Mare românul îi atribuie tot ce-i pare curios, mare, vitejesc și chiar neînțeles în pământul
nostru. Orice cetate, orice zid, orice val, orice șanț, întreabă-l cine le-au făcut; el îți va răspunde: Ștefan
cel Mare. Orice pod, orice biserică, orice fântână, orice curte sau palat vechi, el le va raporta eroului
său. Orice bunătate, orice așezământ a căruia rămășițe se mai trăgănează până astăzi, orice legiuire
ominească, orice puneri la cale înțălepte Ștefan vodă le-au urzit, îți va zice el, și iar Ștefan vodă.
În sfârșit, acest domn, pentru moldoveni rezumă toate faptele istorice, toate monumentele, toate
isprăvile și instituțiile făcute în cinci veacuri, de atâția stăpânitori.
_______ Mihail Kogălniceanu, Ștefan cel Mare[16]:p. 195
Accederea la tron
Politica internă
Consolidarea bazei politico-sociale
Pecetea lui Ștefan cel Mare
Sigiliul Moldovei
Sala Tronului
Luca Arbore, portarul Sucevei
Comerțul
Administrația financiară
Principalele surse de venit ale domniei erau
reprezentate de veniturile încasate
din monopoluri și taxe vamale. Domnul avea
monopolul exploatării și
comercializării sării și argintului, precum și monopolul
comerțului cu pește, ceară și blănuri
prețioase. Vămile erau așezate pe principalele artere
comerciale. Sistemul vamal cuprinde vămile externe,
dispuse pe frontieră și vămi interne. Vama de import
se plătea doar la Suceava iar vama de export la vămile
externe de la Cernăuți (pentru Regatul
Poloniei), Chilia (pentru Imperiul Otoman), Cetatea
Albă (pentru Regatul Crimeii), Adjud (pentru Regatul
Ungariei) și Putna (Țara Românească). În plus mai
existatu vămi interne unde se plătea o taxă de tranzit,
la Lăpușna, Roman, Bacău, Vaslui, Bârlad și
Tecuci. [7]:p. 88[10]:p. 72
Ca surse secundare de venit o
reprezentatu arenzile încasate de la proprietarii de
case si atelierele meștesugărești din
orașe, amenzile și taxele de judecată (tretina - a treia
parte din lucrul judecat) și veniturile satelor și
ocoaleleor domnești. Domnul devenea de asemenea
proprietar de drept al moșiilor rămase fără moștenitor
precum și a celor confiscate de la boierii condamnați
pentru „hiclenie” (trădare). [10]:pp. 71-72
Ștefan cel Mare a fost unul dintre puținii domni ai
Moldovei care au bătut o monedă proprie - gros
moldovenesc, fapt ce reprezenta inclusiv o modalitate
de a afirmare a suveranității. Monedele erau
confecționate din argint, cu un diametru de 13
milimetri, având ștanțate stema țării și
inscripțiile MONETAMOLDAVIE pe avers
și STEFANVSVOIEVODA pe revers. Valorile erau de un gros
și o jumătate de gros. [7] [23]:p. 297
Cantitatea de masă monetară a fost însă una mică,
baterea monedelor fiind determinată în primul rând de
scopuri politice - plata serviciilor militare prestate de
boierime sau a mercenarilor și mai puțin pentru
facilitarea schimburilor comerciale, care se bazau în
continuare pe monedele emise de mai puternicele
state vecine. [23]:p. 353
Politica externă
Mahomed al II-lea
Cazimir al IV-lea
Matei Corvin
Ivan al III-lea
Mengli Ghirai
1470-1486
Cea de-a doua perioadă, între 1470-1486, a
fost cea mai complicată și dificilă din timpul
domniei sale, fiind perioada de apogeu a
conflictului cu Imperiul Otoman. O primă
constantă a politicii externe a lui Ștefan în
această perioadă a fost atragerea Țării
Românești în coaliția antiotomană. Primul
episod l-a reprezentat conflictul cu Radu cel
Frumos, concretizat în patru campanii militare
desfășurate între 1469-1473, încheiat cu
victoria lui Ștefan. [24]:p. 522-524 În același context,
Ștefan a intervenit și a numit patru domni în
Țara Românească: Laiotă Basarab, Vlad
Țepeș, Basarab cel Tânăr Țepeluș și Vlad
Călugărul, împotriva unora dintre aceștia fiind
nevoit să ducă campanii militare pentru a-i
scoate din domnie, pentru că i-au trădat
încrederea.[28]:pp. 9-10
O a doua linie majoră a politicii externe a
perioadei a fost de a avea liniște și eventual
sprijin în lupta antiotomană din partea vecinilor
mari, în acest scop încheind „pace trainică și
veșnică” cu Matei Corvin, în 1475 și depunând
jurământ de vasalitate și credință lui Cazimir al
IV-lea, regele Poloniei, la Colomeea, în 1485.
În aceeași direcție se înscrie scrisorile și soliile
trimise Papei de la Roma și
conducătorilor Veneției, cea mai cunoscută
fiind solia lui Ioan Țamblac din 1477.[28]:pp. 10-
12[29]:p. 89
Puterea armată
Steagul de luptă a lui Ștefan cel
Mare
Oșteni moldoveni
Arta militară
Particularitățile strategiei și artei
militare în perioada domniei lui lui
Ștefan derivă din obiectivul politic
pe termen lung al domnului
Moldovei, acela de „apărare a
ființării statului moldovenesc.”[22]:p.
222
Caracteristica esențială a
acțiunilor militare duse de Ștefan
a fost astfel că acestea au urmărit
nimicirea armatelor inamice și nu
realizarea de cuceriri teritoriale.
[31]
.”
Ca forme principale a acțiunilor
militare la nivel strategic, Ștefan a
utilizat atât defensiva strategică,
cât și ofensiva strategică, în
funcție de obiectivul politic urmărit.
Defensiva strategică avea, de
regulă, ca etape principale
apărarea pe frontieră, hărțuirea,
bătălia decisivă și urmărirea, fiind
adoptată de Ștefan în marile
campanii din 1475, 1476, 1497,
când a avut de înfruntat inamici cu
mult superiori din punct de vedere
al numărului și înzestrării.
Ofensiva strategică avea, de
regulă, ca etape principale
mobilizarea si concentrarea în
secret a forțelor, respingerea
trupelor de acoperire adverse,
bătălia decisivă și urmărirea. Ea a
fost adoptată de Ștefan în
campaniile din 1473 și 1481 care
au avut ca obiectiv schimbarea
domnilor pro-otomani din Țara
Românească. [31][22]:pp. 154-190[32]:pp. 101-
160
Armamentul
Oastea lui Ștefan cel Mare
utiliza toate categoriile
principale
de armament disponibile pe
plan european în a doua
jumătate a secolului al XV-
lea. [36]:p. 45
Armamentul folosit poate fi
categorisit în două mari
categorii: armament defensiv
și armament ofensiv.
Armamentul defensiv, destinat
protecției luptătorului era
format din scut, cămașă de
zale, platoșă și mai
rar, armură. Țăranii chemați la
oaste purtau pentru protecție
haine de in matlasate, groase
de 3-5 centimetri, cu cusături
dese sau cojoace din piele.[7]:p.
512[22]:p. 139
Sistemul de
fortificații
Cetatea Albă
Războaie și
bătălii
Articol principal: Lista
bătăliilor lui Ștefan cel Mare.
Aspecte generale
145
7- 1470- 1486-
146 1486 1504
9
1473 -
Țara
Româ
neasc
ă
1475 -
Imperi
ul
Otoma
146 n
1497 -
7 - (Vaslui
Regatu
Reg )
l
Războa atul
Polonie
ie Ung 1746 -
i Codrii
ariei Imperi
Cosmi
(Bai ul
a) Otoma nului
n
(Răzb
oieni)
1481 -
Țara
Româ
neasc
ă
(Râmn
ic)
145
7-
Petr
u
Bătălii 1485 -
Aro
interne Hroiot
n
(Dol
jești
)
1471
-Țara
Româ
neasc
ă
(Soci)
1474 -
Țara 1486 –
Româ Imperiu
neasc l
145 ă otoman
9- (Șchei
1475 - a)
Reg
Imperi
atul 1498 –
ul
Polo Regatu
Otoma
niei l
n
Bătălii 146 Polonie
1476 - i
externe 9 -
Hanat (Galiția
Han
ul și
atul
Crimei Podolia
Cri
i )
meii
(Lip 1476 - 1502 –
nic) Țara Regatu
Româ l
neasc Polonie
ă i
1485 -
Imperi
ul
Otoma
n
(Cătlă
buga)
1474 -
146 Teleaj
2 - en
Chili 1482 -
a Crăciu 1489 -
Asedii Camen
146 na
ița
2 - 1485 -
Chili Cetate
a Albă și
Chilia
Marile bătălii
Bătălia de la Baia
Articol principal: Bătălia de la
Baia.
Bătălia de la Baia
Arta, cultura și
religia
Mănăstirea Putna
Mănăstirea Voroneț
Mănăstirea Neamț
Minei scris de
călugărul
Casian,
Mănăstirea
Putna, 1467
Numărul mare de
biserici și
mănăstiri ctitorite
în timpul domniei
lui Ștefan cel
Mare a generat o
creștere
semnificativă a
cererii de cărți
necesare
serviciului divin.
În acest scop, au
fost înființate o
serie
de scriptorii pe
lângă mănăstirile
principale, în plus
față de singurul
atelier de acest
fel, înființat de
Alexandru cel
Bun la
mănăstirea
Neamț. [44]
Cel mai important
a fost scriptoriul
Mănăstirii Putna,
înființat în
anul 1466, prin
transferarea de la
Neamț
a egumenului Ioa
saf, împreună cu
alți monahi
specializați în
arta caligrafiei și
a miniaturii,
formați la școala
lui Gavril Uric.
[45]:pp. 205-206
Au
rămas cunoscute
numele a circa
zece caligrafi și
miniaturiști care
au lucrat la
Mănăstirea Putna
în timpul domniei
lui Ștefan cel
Mare:[45] :p.
206
Nicodim, Evra
sie, Casian, Chiri
ac, Vasile și Iaco
v - veniți de la
mănăstirea
Neamț, Paladie,
Spiridon, Filip și
Paisie – formați la
Putna. [44] Dintre
meșterii
orfevrari cei mai
cunoscuți au
fost Antonie, Sta
nciul și Gligorie,
care, pe lângă
obiectele de cult,
au confecționat
și ferecături de
cărți. [44]
Cele mai
importante cărți
manuscrise care
au fost lucrate în
epoca ștefaniană
au
fost Tetraevangh
elele, lucrări
somptuoase,
caligrafiate pe foi
de pergament, cu
un repertoriul
bogat de
elemente
decorative
specifice genului:
scriere
în semiunciale,
cu cerneală
neagră alternată
frecvent
cu chinovar și
cu cerneală de
aur. Până în
prezent s-au
păstrat șapte
exemplare, aflate
în diferite locuri
din Europa: Tetra
evanghelul lui
Paladie (1489), T
etraevanghelele
de la mănăstirea
Neamț execuate
de Teodor
Marieșescu în
1491 (Moscova)
și în 1493
(München); Tetra
evanghelul din
1495,
(Mănăstirea
Zografu/Athos); T
etraevanghelul
de la Putna,
caligrafiat și
miniat de
monahul Filip, în
1502
(Viena); Tetraeva
nghelul anonim
de la Ștefan cel
Mare și Bogdan
al III-lea, lucrat în
1504-1507 la
Putna; Tetraevan
ghelul pentru
biserica din
Hârlău, în 1504
(Cetinje). Unele
dintre acesta au
fost prezente
în expozițiile
internaționale de
la Paris (1925), B
ruxelles (1935), B
ucurești (1957), A
tena (1964)
ș.a. [44][45]:pp. 206-207
Acestea se
remarcă prin
calitatea de
excepție a
materialelor
utilizate:
pergament foarte
fin și rezistent
sau hârtie
filigranată, din
cârpe sau
mătase, de
calitate
superioară,
importată din
vestul Europei.
[45]:p. 209
Pe lângă acestea
au mai fost
tipărite un număr
însemnat de alte
cărți de cult
- mineie, trioduri,
penticostare, cea
sloave, psaltiri etc
., precum și cărți
laice cum ar fi
tratate
de medicină în
limba latină, cărți
de calcule și date
astronomice, pas
calii pe zeci și pe
sute de ani
etc. [44][45] :pp. 206-
208
Tot la Putna a
fost tipărit
un Imnologhion,
carte de cântări
bisericești pe
note întocmită
de protopsaltul E
ustație,
conducătorul
școlii muzicale a
mănăstirii. [45] :p. 206
De mare
importanță a fost
apariția
cărții Sintagma a
lui Matei
Vlastares,
caligrafiată
de Ghervasie la
Neamț
și grămăticul Da
mian la Iasi, carte
care conținea și
numeroase
norme de drept
laic (pedepse și
sancțiuni pentru
erezie, furt,
omucidere, bătăi,
complicitate,
bigamie, incest,
adulter, viol,
avort, încălcarea
normelor de
igienă, de
alimentație, de
post, norme
referitoare la
proprietate etc.).
Această lucrare a
dus la înlocuirea
treptată
a dreptului
tradițional
cutumiar, cu
dreptul juridic
scris, unitar,
contribuind la
centralizarea și
consolidarea
statală a
Moldovei. [44]
Istoriografi
a
Cronica moldo-
germană
Marea majoritate
a lucrărilor
istorice de
referință pe
această temă,
prezintă practic
un consens în a-l
considera pe
Ștefan cel Mare
ca inițiatorul
istoriografiei
moldovene și
inspiratorul unui
stil istoriografic
specific și
original, care și-a
pus amprenta
asupra modului în
care vor fi
întocmite
cronicile și
letopisețele
moldovenești în
secolele
următoare.[46]:5-
34[47][48][49]:529-531[50]:31-
35[51]:190-198[52]:423[53]
Până în prezent
s-au păstrat
următoarele texte
care tratează
istoria Moldovei
în veacurile XIV-
XV: Letopisețul
anonim al
Moldovei, Letopis
ețul de la Putna
nr. I, Letopisețul
de la Putna nr. II,
traducerea
românească
a Letopisețului de
la Putna, Cronica
scurtă a
Moldovei, Cronic
a moldo-
germană, Cronic
a moldo-
polonă, Cronica
sârbo-
moldovenească ș
i Cronica moldo-
rusă. Lor li se
adaugă Letopiseț
ul Țării
Moldovei de Grig
ore Ureche,
redactat în prima
jumătate a
secolului XVII, în
limba română
folosind ca sursă
originală de
documentare un
letopiseț intern
pierdut, scris în
românește și
atribuit lui
Eustratie
logofătul.[54]:p. 220
Ștefan a avut
inițiativa începerii
redactării istoriei
domniei sale cel
mai probabil în
perioada 1473-
1486. După 1473,
când a avut loc
prima intervenție
a lui Ștefan cel
Mare pentru a
instala pe tronul
Țării Românești
pe unul din
protejați săi,
angajamentul
politic și militar al
Moldovei
împotriva
Imperiului
Otoman devine
complet, apărând
necesitatea unei
asemenea scrieri,
pentru a justifica,
din punct de
vedere ideologic
și istoric, noua
politică a
domnului
moldovean.
Prima cronică
scrisă în Moldova
- Letopisețul
slavo-român - a
avut caracter
oficial, de curte
începând să fie
închegată în
perioada 1473-
1486, în
cancelaria
domnească, fiind
reluată și
completată, până
la finele anului
1496. [54]:p. 227
Ștefan cel Mare a
impus un stil
istoriografic plin
de sobrietate și
concis, care se
poate observa
atât în textele
cronicelor din
epoca sa, cât și
în conținutul
inscripțiilor de pe
pietrele tombale
pe care le-a
adăugat
mormintelor
strămoșilor săi
sau din pisaniile
bisericilor . El
este deosebit de
imitația stilului
anecdotic al
cronografelor -
„înfoiat” și prolix -
folosit în
letopisețele
slavone ale
cronicarilor
călugări, mai
ales Macarie și A
zarie.[55]:p. 217
Arta
decorațiunil
or
Cădelnită din
argint, 1470
Ripidă de la
Mănăstirea
Putna, 1497
Arta
decorațiunilor din
timpul lui Ștefan
cel Mare este
ilustrată prin două
mari categorii:
prelucrarea
metalelor
prețioase și
broderia.
Obiectele din
metale prețioase
realizate de
meșteșugarii
locali prezină o
sinteză de
procedee tehnice
de influență
atât bizantină cât
și occidentală,
îmbinând
elemente
iconografice din
ambele culturi și
realizând, astfel,
opere originale,
specifice artei
românești.
Obiectele
păstrate din
epocă sunt, în
principal, cele
aparținând
cultului creștin:
cruci, cădelnițe, c
ățui, candele, sfe
șnice, ripide, fere
cături de
cărți, potire ș.a.
Influențele
occidentale,
pătrunse pe filiera
meșterilor
transilvăneni, se
văd, de exemplu
ân aspecutl de
clădire gotică a
unei cădelnițe din
argint aurit
dăruită de Ștefan,
datată 12 aprilie
6978 (1470) și
păstrată la
mănăstirea
Putna. Tradiția
bizantină
exemplificată prin
ripidele din
filigran – două,
actualmente
în Patmos,
dăruite inițial, la
30 iulie 6996
(1488),
mănăstirii Zograf
u, și altele două,
datate 14
ianuarie 7005
(1497) executate
din ordinul lui
Ștefan cel Mare
în mănăstirea
Putna și aflate in
prezent una
la Muzeul
Național de
Istorie a
României și
cealaltă în
muzeul de la
Putna.[45]:209
Ștefan cel Mare
înființează, la
Mănăstirea
Putna, cel mai
important atelier
medieval
de broderie din
țările române,
unde erau
utilizate materiale
și tehnici
avansate, cum ar
fi: lucrul cu fir de
aur și argint, cu
mătăsuri scumpe
și pietre
prețioase.[56]:p.
4
Prin
somptuozitatea
materialelor
folosite, cât și
prin frumusețea
figurilor ce le
împodobesc, prin
echilibrul
compoziției și
armonia,
repartiția
culorilor, broderia
reprezintă una
dintre creațiile
artistice cele mai
reprezentative
pentru epoca lui
Ștefan cel Mare.
[45]:209
Broderia medieva
lă din epoca lui
Ștefan îmbină
tradițiile
autohtone cu cele
bizantine și
orientale,
principalele
obiecte realizate
fiind cele care
serveau oficierii
cultului
religios: epitafuri,
aere, pocrovețe,
dvere, zavese, vă
luri de
tâmplă, acoperă
minte de
pristol, de
tetrapod și
de morminte, epit
rahile, rucavițe, o
mofoare, orare, b
edernițe etc.[56]:192
Acoperamântul
Mariei de
Mangop
Cea mai
reprezentativă
lucrare de
broderie, ca
valoare istorică și
artistică,
este Acoperămân
tul Mariei de
Mangop. Aflată
într-o stare
avasată de
degradare, ea a
fost supusă unui
complex proces
de restaurare la
începutul anilor
2000, la finalul
căruia a fost
expusă
la Vatican, în
expoziția „Ștefan
cel Mare și Sfânt
– Punte între
Occident și
Orient”, din luna
septembrie 2004.
[45]:212
Moldova
după
Ștefan cel
Mare
Controver
se,
neclarități
și
incertitud
ini
Figura și
epoca lui
Ștefan cel
Mare
reflectate
în
literatură
și artă
Cercetări mai
recente au pus în
lumină
numeroase titluri
și vocabule
imperiale,
aplicate unor
domni, în diferite
surse (cronici,
notițe de
manuscrise,
inscripții, scrisori,
dedicații ș.a.). În
cronica sa de
curte – cea mai
veche cronică
moldovenească
în slavonă
păstrată – Ștefan
cel Mare este de
regulă intitulat
voievod și domn
(gospodinß), dar
uneori și împărat
(în slavă, carß)[57]