Sfântul Nicolae

Emoția așteptării

În ajunul zilei de șase decembrie toți copiii știu că Moș Nicolae se îngrijește
îndeaproape de ei: celor neascultători le aduce o vărguță, iar celor cuminți le
aduce numeroase daruri. Dar nu toți știu că el nu este numai un moș care aduce
daruri copiilor, ci este și unul dintre cei mai iubiți și cinstiți sfinți, datorită vieții
sale vrednice și minunilor săvârșite.

Se știe că Sfântul Nicolae s-a născut în anul 280 d. Hr. în Patara, într-o
familie de creștini. Aceștia nu puteau avea copii, dar după multe rugăciuni
Dumnezeu le-a dăruit un băiat, pe care l-au botezat Nicolae si căruia i-au insuflat
de mic cele de trebuință uni creștin: să se roage, să facă milostenie și fapte bune.

Pe măsură ce creștea, se arăta din ce în ce mai atras de studiul Sfintei

Scripturi, iar unchiul său, care era episcop, l-a sfințit preot, iar Sfântul Nicolae și și-
a dedicat viața slujind lui Dumnezeu. După un timp a fost numit arhiepiscop în
cetatea Mira, îngrijind sufletele și trupurile celor pe care îi păstorea.

Arhiepiscopul Nicolae a primit darul facerii de minuni încă din timpul vieții.
De sute de ani credincioșii se minunează de faptul că Sfântul era ascultat de apele
mării, care se potoleau la rugăciunea sa. Se spune că și în timpul Sinodului de la
Niceea, Sfântul Nicolae a făcut minuni: la un moment dat, în timpul unui discurs
lung, a închis ochii, i s-a părut că aude niște voci strigându-l, și, urmărindu-le cu
inima, a văzut o corabie gata să se scufunde în timpul unei furtuni grozave. Atunci
Sfântul s-a rugat și marea s-a liniștit.

Ca și în timpul vieții Sfântul Nicolae nu a încetat niciodată să-i ajute pe cei

aflați în nevoi, chir și după moarte, potolind furtunile, salvând oameni de la înec și
ocrotind copiii.

De pildă, oamenii se roagă Sfântului Nicolae să le apere copiii așa cum l-a
ajutat și pe Vasile, fiul lui Agricola din Mira. Tradiția spune că după mulți ani de la
moartea Sfântului arabii au jefuit și au răpit un copil, Vasile, al unor oameni
credincioși în noaptea ajunului sărbătorii Sfântului Nicolae și că după un an de
plânsete ale familiei, tot în aceeași noapte, de ajun al sărbătorii Sfântului Nicolae,
părinții s-au pomenit cu fiul lor acasă. Pe lângă aceste minuni, sunt multe altele pe
care mulți dintre noi le cunoaștem sau nu, dar pe care atunci când le aflăm, aprind
în noi focul dreptei credințe.

Pentru fiecare dintre noi Sfântul Nicolae reprezintă un amalgam de

sentimente: bucurie, emoție, curiozitate. Ni-l închipuim ca pe un sfânt bătrân cu
barba albă și care atunci când și-o scutură aduce zăpada cu fulgi mari și grei.

Ziua Sfântului Nicolae este așteptată de copii (și nu numai) cu multă

emoție. Cu toții se întreabă: „Oare ce va aduce Sfântul? Daruri sa o nuielușă?” De
la această întrebare pornește curiozitatea și copiii își pregătesc ghetuțele în
memoria pungii aruncate pe fereastră de către Sfântul Nicolae, omului cu trei fete
chiar într-o ghetuță, cu scopul ca acesta să-și căsătorească fetele.

În zilele noastre, Sfântul Nicolae a rămas unul dintre cei mai iubiți
sfinți de către toți creștinii, dar în același timp, după aproximativ 1.800 de ani,
alături de Moș Crăciun, este unul dintre cei mai așteptați și doriți sfinți, datorită
emoției și bucuriei pe care le stârnește în sufletele tuturor.