Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Drept European Unitatea I
Drept European Unitatea I
Drept European Unitatea I
DREPT EUROPEAN
Anul II, semestrul II
TACHE BOCANIALA
ISBN: 978-606-533-316-1
Drept european 2
CUPRINS
1.3. Principalele tratate ale comunităţilor europene şi ale Uniunii Europene ............ 17
Rezumat.................................................................................................................. 32
Rezumat .................................................................................................................... 69
Drept european 3
3. Ordinea juridică a Uniunii Europene
3.1. Izvoarele dreptului Uniunii Europene ................................................................ 73
3.2. Principiile ordinii juridice a Uniunii Europene. Aplicarea normelor juridice ale
Uniunii Europene în ordinea juridică a României ..................................................... 78
Rezumat................................................................................................................... 89
Drept european 4
INTRODUCERE
Cursul intitulat Drept european se studiază în anul II şi vizează dobândirea de
competenţe în domeniul cunoştinţelor privind procesul integrării europene, al
perfecţionării instituţionale a Comunităţilor şi U. E., precum şi rolul dreptului
comunitar/european în acest proces.
Drept european 6
Lucrările de verificare pe care le vei regăsi la sfârşitul unităţilor de învăţare 2 şi
4, vor fi transmise in termenul specificat pe Platforma Danubius Online spre a
fi verificate si notate si vor face parte din nota finală.
N.B. Informaţia de specialitate oferită de curs este minimală. Se impune în
consecinţă, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea
sarcinilor de lucru, a testelor şi lucrărilor de verificare. Doar în acest fel vei
putea fi evaluat cu o notă corespunzătoare efortului de învăţare.
Drept european 7
Drept european 8
1. CONSTITUIREA ŞI EVOLUŢIA COMUNITĂŢILOR
EUROPENE, A UNIUNII EUROPENE ŞI A DREPTULUI
UNIUNII EUROPENE
Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
să înţelegi evoluţia Ideii europene ca premisă a creării Comunităţilor
şi al Uniunii Europene;
să înţelegi natura dreptului Uniunii Europene şi să-l definești;
de a explica extinderea Uniunii Europene ca o tendinţă rezultată din
logica internă a construcţiei europene;
să înţelegi evoluția dreptului primar al Uniunii Europene;
să descrii într-un eseu de o pagină dreptul Uniunii Europene.
Drept european 9
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
Drept european 10
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
Drept european 11
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
așa cum am precizat deja,Uniunea Europeană este un parteneriat economic şi
politic, asupra formarii si evoluției dreptului Uniunii Europene î-si pun
permanent amprenta interesele naţionale diverse ale tarilor membre,
deţinătoare ale unei potenţialităţi mai mici sau mai mari de influenţă şi de
pondere, sau pur şi simplu purtătoarele unor interese specifice ce se cer apărate.
In al treilea rând, dreptul Uniunii Europene ţine seama de cercetările ştiinţei
relaţiilor internaţionale, care studiază totalitatea legăturilor şi raporturilor
economice, politice, juridice, ideologice, culturale, diplomatice şi militare între
state şi sisteme de state, inclusiv între forţele sociale şi politice care au
capacitatea de a acţiona pe arena internaţionala.
Noțiuni specifice teoriei relaţiilor internaţionale (de pildă: echilibrul puterii)
sunt aplicabile şi cât se poate de utile pentru a analiza şi interpreta
comportamentul unor tari sau altora, cu precădere in cadrul procesului de
extindere, respective de aderare.
Putem vorbi de asemenea despre caracterul interdisciplinar al dreptului
Uniunii Europene , întrucât acesta include in componenta sa elemente din
diverse ramuri de drept, pe care le adaptează condiţiilor sale specifice. Astfel
dreptul Uniunii Europene prezintă legături strânse cu dreptul internaţional
public, dreptul internaţional privat, dreptul constituţional, dreptul comercial,
dreptul administrativ, dreptul polițienesc, dreptul vamal ,dreptul comparat, şi
chiar cu dreptul mediului şi alte discipline asupra cărora nu vom insista .
În funcţie de izvoarele sale, dreptul Uniunii se împarte în:
- drept primar sau originar (creat de tratatele institutive şi cele
modificatoare, inclusiv protocoalele şi declaraţiile anexate lor, precum şi
tratatele de aderare a noilor membri);
- drept derivat sau secundar (rezultat din activitatea instituţiilor Uniunii în
aplicarea tratatelor).
- În funcţie de conţinutul său, dreptul Uniunii se divide în:
- drept instituţional;
- drept material.
Sarcina de lucru 1
Descrie în 15-20 rânduri ce se înțelege prin Uniunea Europeana şi
dreptul acesteia.
Drept european 12
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
Drept european 13
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
Etapele de constituire şi afirmare a Uniunii Europene
Convenţional, istoria construcţiei Uniunii Europene întruneşte câteva etape.
Prima etapă (1951 – mijlocul anilor ’70), considerată şi „veacul de aur al
Comunităţii”. Perioada s-a manifestat prin constituirea Comunităţii Europene
a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), constituirea Comunităţii Economice
Europene(CEE) şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice(CEEA-
EURATOM), formarea Uniunii Vamale, formarea relativ reuşită a Pieţei
Agrare Unice, aderarea la CEE a trei noi membri: Marea Britanie, Danemarca
şi Irlanda. Formarea pieţei comune a condus la transformarea monopolurilor
naţionale în transnaţionale şi la trecerea ţărilor membre de la economia de tip
închis la cea de tip deschis.
18 aprilie 1951. Cel mai important pas în istoria organizaţiei ce avea să
devină Uniunea Europeană îl reprezintă înfiinţarea Comunităţii Europene a
Cărbunelui şi Oţelului. La Paris, reprezentanţii Franţei, Italiei, RFG, Belgiei,
Olandei şi Luxemburgului au semnat Tratatul privind Comunitatea
Europeană a Cărbunelui şi Oţelului. Tratatul de constituire a intrat în vigoare
la 23 iulie 1952 şi a expirat la 23 iulie 2002, fiind încheiat pe o perioadă de
50 ani. Scopul acestei organizări era împiedicarea Germaniei de a exploata
regiunile industriale carbonifere şi siderurgice, care erau principalele resurse
pentru confecţionarea armamentului, fiind limitata si controlata astfel
posibilitatea înarmării unilaterale. Astfel, zonele industriale respective erau
date în administrarea comună la nivelul Europei, pentru a fi benefice mai
multor state. Cu alte cuvinte, Tratatul de constituire urmărea crearea de pieţe
comune în cele două sectoare (a cărbunelui şi oţelului), pentru a susţine
dezvoltarea economic la nivelul grupului respectiv de tari.
Drept european 14
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
- la 30 iulie 1962 a intrat în vigoare Politica Agricolă Comună ( PAC)
la nivelul Comunităţilor Europene.
- la 1 iulie 1968 a fost constituită cu succes Uniunea Vamală.
- la 22 aprilie 1970 a fost semnat Tratatul de la Luxemburg, care a
permis lărgirea competenţelor Parlamentului European.
- între 9-10 decembrie 1974 şi-a desfăşurat lucrările Summit-ul de la
Paris în cadrul căruia s-a luat decizia cu privire la reuniunile
sistematice ale Consiliului European şi s-a propus alegerea Adunării
Europene (Parlamentului) prin sufragiu universal. S-a decis lansarea
Fondului European de dezvoltare regională (FEDER).
- la 22 iulie 1975 a fost semnat Tratatul privind consolidarea puterilor
bugetare ale Adunării Europene şi crearea Curţii Europene de Auditori.
Documentul a intrat în vigoare la 1 iunie 1977.
- între 6-7 iulie 1978 s-a desfăşurat Summit-ul de la Breme, la care s-a
propus relansarea cooperării monetare prin crearea unui Sistem
Monetar European (SME).
- la 13 martie 1979 a fost deja lansat SME.
- între 17-28 februarie 1986, la Luxemburg şi la Haga a fost semnat
Actul Unic European (intrat în vigoare la 1 iulie 1987), care a adaptat si
modificat tratatele de constituire a CEE.
- la 29 mai 1990 au fost semnate acordurile de instituire a Băncii
Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare ( BERD).
- la 19 iunie 1990 au fost semnate acordurile Schengen privind
desființarea controlului la frontierele interne intre statele membre.
- la 9-10 decembrie 1991. La Consiliul European de la Maastricht a fost
decisă crearea Uniunii Europene în baza Comunităţii Europene.
Sarcina de lucru 2
Explică într-un paragraf de 10-15 rânduri principalii pași ai evoluţiei
comunitare din perioada anilor '70-'90.
Drept european 15
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
Drept european 16
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
şi Olanda. Pentru soluționarea impasului, Comisia Europeana a propus să fie
modificat Tratatul privind Uniunea Europeană, în vigoare la etapa actuală,prin
preluarea mai multor prevederi din Tratatul de instituire a Constituției, textul
respectiv căpătând denumirea de Tratatul de la Lisabona.
La data de 13 decembrie 2007 a fost semnat noul tratat al Uniunii Europene –
Tratatul de la Lisabona care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2009. Noul Tratat
are drept scop consolidarea capacităţii de funcţionare a UE prin sporirea
puterilor instituţiilor Uniunii Europene. De asemenea, Tratatul dă eficientă mai
mare principiului caracterului democratic al UE prin extinderea competenţelor
Parlamentului European şi introducerea Cărţii Drepturilor Fundamentale în
sistemul juridic al Uniunii Europene, a capatat personalitate juridica.
Sarcina de lucru 3
Explică într-un paragraf de 10-15 rânduri pașii evoluţiei Uniunii
Europene din perioada 1992-2012.
Drept european 17
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
Vom încerca să prezentam în cele ce urmează o cronologie a principalelor
documente de drept primar ale Uniunii Europene (tratatele fondatoare şi
principalele tratate prin care s-au introdus modificări).
Drept european 19
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
organizaţional, rezulta un organism unic: Consiliul de Miniştri (CM), iar la
nivel executiv, o singură instituţie: Comisia Europeană.
Tratatul nu a unificat atribuţiile fiecărei Comunităţi, acestea rămânând cele
menţionate în tratatele de instituire. De asemenea, Comunităţile rămân entităţi
internaţionale independente.
Cu timpul, cele trei Comunităţi şi-au consolidat structurile şi şi-au extins în
mod considerabil domeniile de activitate. Dispunând deja de instituţii comune
şi independente din 1967, ele au dobândit şi autonomie financiară în 1980
(până la acel moment fiind finanţate prin contribuţiile statelor membre. În
aceeaşi perioadă, Parlamentul European începe să fie ales prin vot direct (1979)
şi este înfiinţată Curtea de Conturi (1977).
Sarcina de lucru 4
Clarifică în 10-15 rânduri elementele de noutate aduse de Tratatul
de la Bruxelles în raport cu Tratatele instituind Comunităţile.
Drept european 20
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
Sarcina de lucru 5
Explică în 2 fraze (câte 3-5 rânduri fiecare) contribuţia Actului
Unic European la procesul construcţiei europene.
Sarcina de lucru 6
Clarifică în 10-15 rânduri elementele de noutate aduse de Tratatul de la
Maastricht în raport cu Tratatele instituind Comunităţile.
Sarcina de lucru 7
Explică, într-un text argumentativ, ce raport există între cetăţenia
europeană şi aceea naţională.
Drept european 24
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
European, s-a hotărât ca, începând cu legislatura 2004-2009, numărul euro-
deputaţilor să nu depăşească 732, locurile fiind repartizate între statele membre
şi acelea candidate (pentru România - 33 locuri, ele fiind ocupate de la data
aderării la UE - 1 ianuarie 2007). TN consolidează rolul colegislator al
Parlamentului European.
Lărgirea Uniunii la aproape 30 de state membre este de natură să antreneze
dificultăţi cu efecte blocante în realizarea acordului cu unanimitate în Consiliu.
Pentru limitarea lor, TN a redus cazurile în care statele membre pot folosi
dreptul de veto. În baza acestei prevederi, deciziile asupra unor categorii de
dispoziţii care până la intrarea în vigoare a TN erau luate prin unanimitate,
urmau să fie adoptate cu majoritate calificată. Astfel, în materia politicilor
comunitare, dispoziţiile privind cooperarea judiciară civilă ori acordurile
comerciale asupra serviciilor sau proprietăţii intelectuale reveneau acum
deciziilor cu majoritate calificată. Merită semnalat faptul că între
reglementările privind folosirea votului figurează şi aceea după care
majoritatea calificată trebuie să cuprindă 62% din populaţia totală a UE
(verificarea fiind făcută la cererea unui membru al Consiliului).
În legătură cu Comisia Europeană, TN sporeşte puterile preşedintelui în scopul
adâncirii coerenţei unui colegiu ce urmează să numere mai mult de 20 de
membri. Odată cu semnarea tratatului de aderare a României şi Bulgariei,
Consiliul decide asupra numărului membrilor Comisiei. Modalităţile de rotaţie
în compunerea colegiilor succesive vor respecta principiul tratării egale a
statelor membre, corelat cu acela al reflectării satisfăcătoare a criteriului
demografic şi geografic.
De Nisa se leagă şi constituirea Convenţiei care a proclamat la 7 decembrie
2000 „Carta UE a Drepturilor Fundamentale”. Încă în octombrie 1999,
Consiliul European a lansat, la Tampere (Finlanda), proiectul edificării unei
„arii de libertate, securitate şi justiţie în UE”. Elaborarea acestui document a
reprezentat, în opinia generală, unul dintre cele mai importante evenimente,
marcând hotărâtor evoluţia procesului integrării. Progresul construcţiei Europei
unite, el însuşi o continuare în plan comunitar şi integrativ a achiziţiilor
calitative de ordin economic şi tehnologic, politic şi social-democratic în
statele membre, trebuia să dobândească expresia concentrată a unui summum
valoric, care a luat forma Cartei Drepturilor Omului în UE.
Sarcina de lucru 8
Enumeraţi în 10 rânduri principalele prevederi ale Tratatului de la Nisa.
Drept european 25
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
1.4.1. Aderarea la UE
Procedura aderării este prevăzută de art.49 TUE care prevede că „Orice stat
european care respectă valorile prevăzute la art.2 şi care se angajează să le
promoveze poate solicita să devină membru al Uniunii. Parlamentul European
şi parlamentele naţionale sunt informate cu privire la această cerere. Statul
solicitant adresează cererea sa Consiliului, care se pronunţă în unanimitate
după consultare Comisiei şi după aprobarea Parlamentului European, care se
pronunţă cu majoritatea membrilor din care este constituit. Condiţiile
admiterii şi adaptările impuse de aceasta tratatelor pe care se întemeiază
Uniunea fac obiectul unui acord între statele membre şi statul solicitant. Acest
acord se supune ratificării de către toate statele contractante, în conformitate
cu normele lor constituționale.”
Aşadar, prevederile articolului sunt destul de clare şi explicite în ceea ce
priveşte procedura aderării. Astfel, pe lângă condiţiile respectării valorilor
prevăzute la art. 2 şi a calităţii de stat european, pentru a putea adera la UE se
mai impun şi altele,şi anume criteriul politic, criteriul economic şi criteriul
legislaţiei Uniunii Europene . Conform criteriului politic, statele trebuie să aibă
instituţii stabile care să garanteze democraţia, statul de drept, respectul
drepturilor omului, ale minorităţilor şi protecţia acestora. În ceea ce priveşte
criteriul economic, statele candidate trebuie să prezinte o economie de piaţă
funcţională şi să fie capabile să facă faţă concurenţei şi standardelor pieţei
interioare a UE. Şi în fine, în ceea ce priveşte criteriul legislaţiei Uniunii
Europene , statele membre trebuie să aibă aptitudinea de a-şi asuma obligaţiile
care rezultă din aderare, în concret asimilarea aquis-ului comunitar şi
subscrierea la obiectivele Uniunii politice, economice şi monetare.
Ţările candidate trebuie să demonstreze că vor fi capabile să-şi asume în
întregime rolul de membri ai Uniunii – pentru aceasta trebuie să obţină
sprijinul cetăţenilor şi să respecte standarde şi norme europene stricte de ordin
politic, juridic şi tehnic.
Procedurile de admitere în Uniunea Europeană sunt vaste, garantând că noile
state membre aderă numai atunci când îndeplinesc toate cerinţele şi doar după
ce instituţiile Uniunii Europene, guvernele statelor membre şi guvernele ţărilor
în cauză îşi vor fi exprimat acordul în mod activ. Cerinţele au fost explicate din
ce în ce mai clar de-a lungul evoluţiei Uniunii Europene, pentru a oferi
orientare ţărilor care doresc să adere şi pentru a menţine Uniunea Europeană pe
calea integrării.
Ţările care doresc să adere la Uniunea Europeană pot parcurge diversele etape
ale procesului de integrare doar după ce toate condiţiile pentru fiecare etapă au
fost respectate. Astfel, perspectiva integrării acţionează ca un stimulent pentru
promovarea reformelor. Politica Uniunii Europene cu privire la extindere
Drept european 29
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
garantează faptul că acest proces este gestionat foarte scrupulos, astfel încât
procesul de aderare să aducă beneficii ambelor părţi implicate, Uniunea
Europeană şi ţările în curs de aderare.
Un caz mai special poate fi considerat cel al Turciei. Aderarea Turciei ar putea
conduce la rezultate importante atât din punctul de vedere al Turciei, cât şi al
Uniunii Europene. În acest fel, aderarea Turciei la Uniunea Europeană va avea
o mare influenţă pe calea realizării concilierii dintre civilizaţii. Acceptarea
Turciei ca posibil membru va împinge graniţele Uniunii până în Caucaz şi
Orientul Mijlociu. Turcia este diferită de toate celelalte state. Este cea mai
mare şi cea mai săracă ţară, care a fost invitată pentru începerea negocierilor,
şi, totodată, cea mai diferită din punct de vedere cultural. În ultimii ani, Turcia
s-a transformat profund, însă mai are încă multe etape de parcurs până când va
ajunge să îndeplinească toate cerinţele impuse pentru aderare. Turcia creează
un precedent, care dă speranţe Ucrainei de a se integra şi ea în structurile
Uniunii Europene şi ale NATO, chiar dacă, oficial, răspunsul Bruxelles-ului a
fost deocamdată negativ. Cetăţenii europeni nu doresc extinderea Uniunii, în
special atunci când vine vorba de Turcia. Cu toate acestea, oficialii de la
Bruxelles împing graniţele Uniunii Europene către Balcani. Acceptarea cererii
făcute de Turcia pentru deschiderea negocierilor de a deveni membru cu
drepturi depline, decizie urmată la câteva zile de reluarea negocierilor cu
Croaţia, semnifică renunţarea la curentul de opinie conform căruia, în locul
extinderii, trebuie întărite legăturile politice, economice şi culturale între
membrii actuali.
O privire in viitor: Uniunea Europeană va avea, peste 10 sau 15 ani, după ce
Turcia se va integra deplin, graniţe cu Siria. Iar extinderea nu se va opri aici.
Polonia, care a aderat în anul 2004, este un puternic susţinător al Ucrainei.
Schimbarea de regim, susţinerea aspiraţiilor sale europene şi de către SUA sunt
de natură a grăbi procesul de integrare a ţării în Uniunea Europeană. Statele
care s-au desprins din fosta Iugoslavie se afla şi ele pe parcursul integrării,
aflându-se în diverse stadii ale negocierilor.
Sarcina de lucru 10
Precizează trei dintre condițiile de aderare a noi state la Uniunea
Europeană şi descrie-le în câte o frază distinctă de 3-5 rânduri.
1.4.2. Suspendarea
Drept european 30
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
1.4.3. Retragerea
În ceea ce priveşte procedura de retragere, aceasta este prevăzută de art.50
TUE (Vezi Anexa 11)şi este o inovaţie adusă de TL. Conform prevederilor
art.50, orice stat membru poate să se retragă din UE, dar în conformitate cu
normele sale constituţionale. Procedura de retragere este prevăzută în al.2
conform căruia, statul care vrea să se retragă trebuie să aducă la cunoştinţă
intenţia sa Consiliului European. Apoi, în urma desfăşurării unor negocieri
între cele două părţi, este încheiat un acord prin care se stabilesc modalităţile
de realizare a retragerii din UE .După ce acordul a fost conceput, negociat şi
fixat, acesta trebuie să primească votul Parlamentului European pentru ca, în
cele din urmă să fie aprobat de Consiliu prin majoritate calificată. Este
prevăzut ca în momentul în care respectivul acord intră în vigoare sau după
maximum 2 ani de la data la care Consiliul l-a aprobat, tratatele Uniunii
Europene să înceteze să se mai aplice statului care a cerut retragerea.
Totuşi statul care s-a retras din UE, poate să revină, şi poate să depună o nouă
cerere de aderare, şi să urmeze procedura aderării conform art. 49.
În prezent, Uniunea Europeană parcurge o etapă de redefinire a identităţii şi a
coeziunii sale interne, în contextul necesităţii de a se afirma ca actor competitiv
şi dinamic într-o lume în continuă globalizare, dar şi pe fundalul „digerării”
celui de-al cincilea val al extinderii, început în 2004 cu zece state şi finalizat
prin aderarea României şi a Bulgariei la 1 ianuarie 2007. Uniunea se află, de
asemenea, într-un proces de reconectare cu proprii cetăţeni şi de recâştigare a
susţinerii acestora pentru proiectul politic european pe baze care să corespundă
preocupărilor lor la începutul secolului XXI şi caută răspunsuri credibile şi
Drept european 31
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
eficiente în vederea întăririi rolului său extern, pe fondul parteneriatului, dar şi
al competiţiei strategice cu SUA şi Asia de Est (ceilalţi poli majori ai etapei).
Uniunea trebuie să facă faţă provocării de a se adapta permanent schimbărilor
generate de o serie de factori, atât interni (adâncirea integrării, în paralel cu
extinderea, îmbătrânirea şi scăderea populaţiei, necesitatea adaptării
instituţiilor Uniunii, eficienţa, transparenţa şi legitimitatea deciziei la nivel
unional, comunicarea cu proprii cetăţeni), cât şi externi (criza economică
mondială, criza mondială a resurselor naturale şi de materii prime, competiţia
cu ceilalţi poli de putere, dar nu numai, ameninţarea teroristă, ameninţări care
ţin de mediul înconjurător, cum ar fi schimbările climatice, dezastrele naturale,
pandemii etc.). Observăm, deci, că Uniunea Europeană este o construcţie în
mişcare într-un context internaţional caracterizat, la rândul său, de o dinamică
accentuată, de care şi România trebuie să ţină cont.
Rezumat
Într-o definiţie simplă, Uniunea Europeană este o organizaţie internaţională,
cu caracter regional, alcătuita in prezent din 27 de state. Spre deosebire de alte
organizaţii internaţionale, Uniunea Europeană are o monedă unică, are o
legislaţie comunitară, prioritară faţă de drepturile naţionale. Uniunea
Europeană este un parteneriat economic şi politic unic în lume, care reuneşte
un grup de state aflat in continua creștere. De peste o jumătate de secol acest
parteneriat a contribuit la menţinerea păcii, stabilităţii şi prosperităţii, a ridicat
standardele de viaţă, a lansat o monedă unică şi a evoluat constant către
crearea unei pieţe unice în cadrul căreia persoanele, bunurile, serviciile şi
capitalul să poată circula liber, ca şi cum s-ar afla pe teritoriul unei singure
ţări. La început, Europa economică a precedat-o pe cea politică. Crearea
Comunităţilor şi integrarea Europeană nu ar fi fost posibile fără un îndelung
proces prealabil de maturare a condiţiilor obiective şi subiective, care
reprezintă premisele realizării contemporane a unităţii europene. Formarea
Comunităţilor Europene are reprezentat momentul de debut al procesului
integrării europene. Comunităţile şi instituţiile comunitare au creat un cadru
nou, original, al colaborării dintre statele care au convenit la instituirea lor.
Dreptul Uniunii a luat naştere în urma lungului sir de tratate încheiate de
statele membre şi dintr-o multitudine de alte acte normative care au fost emise
de instituţiile şi organele Uniunii pe baza şi în aplicarea tratatelor. Calitatea
de stat membru implică nu numai drepturi, dar şi obligaţii. Toate aceste
drepturi şi obligaţii derivă din tratatele şi legislaţia adoptate de Uniunea
Europeană de la înfiinţarea ei şi până în prezent, tot acquis-ul comunitar pe
care România trebuie să îl respecte ca orice alt stat membru al Uniunii
Europene.
În mod firesc, acest lucru stârneşte discuţii, dar şi dorinţe de integrare mai
rapidă din partea ţărilor din afara Uniunii; acest proces este lung, lent şi
anevoios şi nimeni nu poate spune cu exactitate când va veni momentul să
asistăm la unificarea deplină a întregii Europe, de la Atlantic la Urali.
Drept european 32
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
Teste de autoevaluare
1. Uniunea Europeană este un parteneriat:
a) cultural şi religios;
b) economic şi politic;
c) militar.
Bibliografie minimală
Fuerea, Augustin (2011). Manualul Uniunii Europene. Ed. a Va. Bucureşti:
Universul juridic, pp. 13-84.
Cotea, Felician (2009). Drept comunitar european. Bucureşti: Wolters Kluwer,
pp. 35-86.
Diaconu, Nicoleta (2011). Dreptul Uniunii Europene – Tratat. București:
Lumina Lex, pp. 11-61.
Fabián, Gyula (2012). Drept instituţional al Uniunii Europene. Bucureşti,
Hamangiu, pp.12-52.
Şandru, Daniel-Mihail (2010). Dreptul Uniunii Europene. Bucureşti: Ed.
Universitară, pp. 11-23.
Vataman, Dan (2011). Drept instituțional al Uniunii Europene. Bucureşti: C.H.
Beck, pp 19-46.
Drept european 33