DR MARIN IULIA ELENA

CURS 5 ORL
PATOLOGIA URECHII

Corpi străini auriculari

Pot fi:
animati (insecte, gândaci, musculite, fluturi, viermi etc.);
neanimati sau inerti (endogeni ca: dopul de cerumen, dopul epitelial sau
exogeni, introduşi accidental sau în jocurile copiilor: caţel de usturoi în durerile
de dinti empiric introdus de pacient pentru calmarea durerii, mărgele, guma de
sters, bete de chibrit, scobitori, bucati de hârtie etc.).
Cei animaţi provoacă simptome alarmante: durere puternica, ameteli,
zgomote auriculare date de deplasarea insectei pe timpan, tulburări reflexe
uneori grave (convulsii, chiar sincope).
Dopul de cerumen determină o scădere a auzului, senzaţie de ureche
plina, înfundata, apăruta de obicei după o baie sau mai ales dupa o tentativa de
curăţare a urechii cu diverse obiecte, manevra total nerecomandata. Dopul de
cerumen fiind higroscopic, absoarbe apa si obtrueaza complet conductul,
împiedicând astfel accesul sunetului la urechea medie (surditatea).
Extragerea corpilor straini se face prin spălatura cu apă curată la
temperatura corpului, cu o seringa specială (seringa Guyon) sau cu o pară de
cauciuc. Operaţiunea trebuie facută de medicul specialist, deoarece exista riscul,
daca nu se respecta regula de a dirija jetul de apa spre peretele postero- superior
al conductului, să se spargă timpanul (care normal rezista Ia o presiune de până
la 2 atmosfere), care duce la infectarea urechii medii. Dopul de cerumen vechi,
aderent, trebuie înmuiat în prealabil prin instilare în ureche de apa oxigenată sau
din amestecul carbonat de sodiu 2 g, glicerină si apa oxigenată câte 10 g, de 5-6
ori pe zi, 1-2 zile. Pentru dopurile epiteliale dure se foloseşte pentru înmuiere
solutie de acid salicilic 1%, instilat 1-2 zile înainte de spălătura auriculară.
 Traumatismele urechii

Pot interesa urechea externă, urechea medie sau urechea internă, separat
sau concomitent.

Traumatismele urechii externe pot interesa pavilionul auricular, sub forma:

o plăgilor, prin tăiere, prin zdrobire,
o contuziilor cu strivirea ţesuturilor fără ruptura învelisului de piele cum ar fi
othematomul (colecţie de serozitate şi sânge între cartilajul pavilionar şi
învelisul pericondrocutan al acestuia).

Tratamentul îl aplica specialistul otorinolaringolog, care evacueaza colecţia si

face un pansament compresiv timp de mai multe zile, în condiţii de perfectă
sterilitate, pentru a evita infectarea cu distrugerea cartilajului şi deformarea
pavilionului.

Traumatismele urechii medii pot interesa:

o timpanul (ruptura acestuia survine când presiunea aplicată brusc depăşeşte 2
atmosfere, cum ar fi o lovitură de palma pe ureche sau suflul unei explozii sau o
cădere pe ureche),
o conţinutul casei (lanţul de oscioare auditive, ce pot fi luxate sau fracturate)
o pereţii casei timpanului.

Traumatismele urechii interne - în fracturile de baza de craniu cu

interesarea urechii si ruptura meningelui, apare scurgerea prin ureche a
lichidului cefalorahidian, lichid clar sau în cele cu interesarea arterei carotide
interne apare o hemoragie fulgeratoare, cataclismica, ce duce la decesul
bolnavului.
 Otitele medii acute

Reprezintă inflamaţia acută a casei timpanului datorată virusurilor sau

microbilor, de obicei apare în cadrul unei infecţii care prinde şi organele vecine
(nas, gât, faringe). Prezenţa vegetaţiilor adenoide la copil, a cazurilor de cornete
hipertrofice, a corpilor străini, tumori nazale sau rinofaringite favorizează
apariţia otitelor.
Formele uşoare (catarale):

Simptome:
o scăderea auzului,
o senzaţie de ureche înfundată,
o îşi aude vocea în urechea bolnavă (autofonie),
o aude zgomote în ureche sub forma de vâjâituri,
o durere în ureche accentuate la tuse, stranut, suflatul nasului, la efort fizic.

Tratament:
decongestionare nazală (picături în nas + inhalaţii/aerosoli cu alcool
mentolat 2%),
picături auriculare.

În cele mai multe cazuri durerea cedează în câteva zile. Persistenţa cauzelor,
suprainfectarea cu un germen virulent poate duce la complicaţii (otita medie
acută supurată).
Prin repetarea în timp al catarului otic, aceste otite simple se pot complica cu
scăderea auzului prin scleroza ce interesează conţinutul casei timpanului şi
urchea internă, cu pierderea definitivă a auzului!
Otita medie acută supurată - determinate de suprainfecţia bacteriană
(Streptococcus Pneumoniae, Haemophilus influenyae, Streptococ pzogenes) a
unei otite catarale.
Simptome:
o dureri auriculare violente, pulsatile cu iradiere în ceafă, dinţi şi creştetul
capului,
o febra înaltă (39-40°C),
o cefalee,
o surditate accentuată,
o vâjâituri în urechea afectată,
o ameţeli,
o uneori vărsături şi convulsii (în special la copii),
o insomnie,
o stare generală modificată.
o apasarea cu degetul pe os înapoia urechii (presiune pe apofiza mastoida)
provoaca dureri vii,
o la copil, apasarea înaintea urechii (Semnul Tragusului) este foarte dureroasa.
o Dupa câteva zile, abcesul care s-a format în urechea medie perforeaza
timpanul, moment în care simptomele acuzate de bolnav se mai linistesc si
apare o secretie purulenta în conductul auditiv extern ce pateaza perna sau
scufita la copil. Durerea se linisteste, febra scade.
In caz de evolutie favorabila, aceasta diminua progresiv, secretia auriculara se
reduce si devine din purulenta, seromucoasa, pentru a disparea în circa 2
saptamâni, perforatia timpanului se închide si auzul revine încet spre normal (în
circa o luna).
Alteori, în lipsa unui tratament corespunzator, din cauza terenului slabit (diabet,
sifilis, tuberculoza, bolnav tarat cu boli de ficat, rinichi, inima, boli infectioase)
sau din cauza virulentei deosebite a microbilor, boala se poate complica sau
croniciza (cronicizarea fiind ea însasi o complicatie).
Complicaţiile sunt date de propagarea infectiei la:
grupele celulare mastoidiene (mastoidita acuta),
la labirint (labirintita acuta),
la venele mari din craniu (tromboflebita sinusului lateral), cu producerea
unei septicemii cu abcese diseminate la distanta în alte organe,
la meninge (meningita acuta, localizata - închistata - sau generalizata),
la nervul facial (paralizii faciale),
la muschii gâtului si împrejurul faringelui.
Prevenirea bolii se face prin tratamentul corect al tuturor rinitelor si
infectiilor de vecinatate, ca si al leziunilor traumatice ale urechii medii, care se
pot complica cu otita.
Tratamentul general se face cu:
o antibiotice (penicilina, eritromicina fiind cele mai indicate).
o Surditatea cedeaza treptat, o data cu reluarea functiei tubei Eustachio, functia
auditiva recapatându-se mai rapid prin practicarea de insuflatii de aer în ureche
facute de medicul specialist (insuflatii tubare) sau manevra Valsalva facuta de
bolnav.
o Inlaturarea tuturor cauzelor favorizante: obstructia nazala, focarele de infectie
din vecinatate (amigdalite, rinosinuzite), tratarea corecta a tuturor infectiilor
acute în aceasta regiune duce la prevenirea otitei medii acute supurate.
Otita medie supurata cronica. Este o complicatie a otitei medii supurate
acute, favorizata de cauzele mentionate. Exista:
o o forma simpla, asa-zisa otoree tubara (mezotimpanita sau otoree benigna),
care nu da complicatii grave;
o o forma grava = otoree maligna - care necesita supraveghere si tratament
medical de specialitate, pentru ca genereaza complicatii grave, mortale.