Koala

Koala (Phascolarctos cinereus) numit și ursul cu pungă sau eronat ursul koala este

un mamifer marsupial erbivor arboricol endemic din Australia. Este singurul reprezentant existent al
familiei Phascolarctidae și este înrudită cu vombatul.[4] Koala[5] se găsește în zonele de coastă ale
regiunilor continentale din estul și sudul Australiei: Queensland, Noua Galie de
Sud, Victoria și Australia de Sud. Este ușor de recunoscut după corpul său robust, lipsit de coadă,
urechile rotunjite și pufoase și nasul mare în formă de lingură. Koala are o lungime a corpului de 60–
85 cm și o greutate de 4–15 kg. Culoarea blănii variază de la cenușiu-argintie la brun-ciocolatie.
Populațiile nordice de koala sunt reprezentate de indivizi de obicei mai mici și mai deschiși la
culoare decât cei din sud. Este posibil că aceste populații să fie subspecii distincte, dar acest lucru
este discutabil.
Koala trăiește de obicei în pădurile de eucalipt, iar frunzele acestor copaci reprezintă o mare parte
din hrana lor. Hrana are un conținut scăzut de nutrienți. Ele sunt animale sedentare și dorm
20 de ore pe zi. Nu sunt sociale, și singurele relații sunt între mamă și pui, ce depind de aceasta.
Masculii adulți comunică cu pufnituri sonore care intimidează rivalii și atrag femelele. Masculii își
marchează prezența cu niște glande odorizante pe piept. Koala este un mamifer aplacentar (fără
placentă). Din această cauză embrionul, peste o anumită vârstă, nu mai poate fi hrănit în uter din
cauza lipsei organului care efectuează hrănirea, adică a placentei și este născut. Ajuns în afara
organismului matern, embrionul se târăște până în marsupiul mamei, unde stă între șase și zece luni
și unde este hrănit cu lapte. Puii de koala sunt numiți în engleză „joey”, și sunt înțărcați până la
vârsta de un an. Urșii cu pungă nu au mulți prădători și paraziți, dar sunt amenințați de
numeroși agenți patogeni, cum ar fi bacteriile din familia Chlamydiaceae și retrovirusul Koala. Pe
lângă asta, mai sunt amenințați și de incendiile de pădure și de secetă.
Au apărut în legendele și picturile rupestre ale aborigenilor de mii de ani. Prima întâlnire cunoscută
dintre un european și o koala a avut loc în 1798, și o imagine a animalului a fost publicată în 1810
de către naturalistul George Perry(en). Botanistul Robert Brown(en) a scris în 1814 prima descriere
științifică detaliată a animalului, descriere care a rămas nepublicată pentru 180 de ani. Artistul
popular John Gould a ilustrat și a descris koala, făcând specia cunoscută publicului englez. Mai
multe detalii despre biologia koalei au fost descoperite în secolul XIX de către diferiți zoologi
britanici. Datorită aparenței distinctive, este considerat un simbol al Australiei. Koala este listată la
„vulnerabil” de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. Guvernul Australian
consideră „vulnerabile” populațiile din Queensland și New South Wales. Koala a fost vânată intens
în secolul XX pentru blană, și omorârea lor la scară mare în Queensland a produs o nemulțumire
publică care a dus la o mișcare pentru a proteja specia. S-au înființat sanctuare și exemplarele a
căror habitat a fost distrus au fost mutate în zone mai bune. Acum, cea mai mare amenințare la
adresa lor este distrugerea habitatului, provocată de agricultură și urbanizare.

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Cuvântul koala provine de la cuvântul dharug gula. Deși vocala „u” a fost scrisă original în ortografia
engleză ca „oo” (în scrieri precum coola sau koolah), a fost schimbată în „oa”, posibil din greșeală.
Se spune greșit că acest cuvânt înseamnă „care nu bea”.[6] Din cauza asemănării koalei cu un urs,
era des numit, eronat, urs koala, în particular de către primii locuitori ai continentului.[7] Au mai fost
folosite și alte nume, ca ursul maimuță, ursul nativ, și ursul de copac.[6] Numele indigene
includ cullawine, koolawong, colah, karbor, colo, coolbun, boorabee, burroor, bangaroo, pucawan, b
anjorah, și burrenbong; majoritatea din acestea însemnând „fără băutură”.
[8]
 Numele generic, Phascolarctos, e derivat din cuvintele grecești phaskolos „sac” și arktos „urs”.
Numele specific, cinereus, înseamnă „cenușiu” în latină.[9]
Genetică și specii[modificare | modificare sursă]
În general, sunt recunoscute trei subspecii diferite: koala de Queensland
(P. cinereus adustus Thomas 1923), koala de New South Wales (P. c. cinereus Goldfuss 1817) și koala
victoriană (P. c. victor, Troughton 1835). Aceste subspecii diferă prin culoarea și grosimea blănii,
mărimea corpului și forma craniului. Koala de Queensland este cea mai mică, cu blană scurtă și
argintie și un craniu mai scurt. Koala victoriană este cea mai mică, cu blană deasă și maro și cu un
craniu mai lat.[23][24] Granițele dintre teritoriile acestor subspecii se bazează pe granițele dintre statele
Australiei, și statutul lor ca subspecii este disputat. Un studiu genetic din 1999 sugerează că
subspeciile reprezintă populații diferite cu flux de gene limitat între ele, și că aceste trei subspecii
reprezintă un singur grup evoluționar.[24] Alte studii au arătat că au un nivel ridicat de împerechere
între rude și puțină variație genetică.[25][26] O diversitate genetică așa de scăzută ar fi putut fi o
caracteristică a populațiilor de koala din Pleistocenul târziu.[27] S-a arătat că râurile și drumurile
limitează fluxul genetic și contribuie la diferențele genetice ale populațiilor din sud-estul
Queenslandului.[28] În aprilie 2013, oamenii de știință de la Muzeul Australian și Universitatea de
Tehnologie din Queensland au anunțat că au secvențiat complet genomul koalei.[29]