Teoria culorilor

Dacă te întrebai ce culoare iese din roșu și albastru, albastru cu galben sau
galben și roșu, ai ajuns unde trebuie. Teoria culorilor este ușor de
înțeles pentru oricine. Continuă să citești ca să afli mai multe despre
cromatică și poate chiar îți vin idei noi pentru amenajarea casei tale.
Culorile ne influenţează nemijlocit emoţiile şi chiar funcţiile organismului în
însăşi casa în care locuim, biroul în care lucrăm, cafeneaua unde ne oprim cu prietenii la o şuetă. Dintre toate
elementele lumii înconjurătoare - forme, texturi, sunete şi culori, ultimele sunt cele care ne afectează nemijlocit
dispoziţia şi fiinţa întreagă.
Felul în care "răspundem" culorii este poate cel mai personal dintre toate. Cele mai frumoase şi interesante case sunt
acelea care reflectă personalitatea şi pasiunea proprietarilor lor.
Fie că vorbim despre design de interior sau design de exterior este esenţial să luăm în considerare influenţa pe care o
are culoarea asupra spaţiului şi a volumelor. Culoarea poate evoca amintiri şi poate crea stări, poate schimba complet
o încăpere luminând-o sau întunecând-o, mărind-o sau micşorând-o.
Pentru a putea obţine efectele dorite într-o amenajare de interior şi nu numai, este necesar să avem minime cunoştinţe
legate de teoria culorilor.

Culorile primare sunt doar trei: Roşu, Galben şi Albastru

Atunci când combinăm două culori primare rezultă o culoare secundară:

Galben+Roşu = Oranj (portocaliu) Albastru+Galben = Verde Roşu+Albastru = Violet

 
Lumina albă conţine toate culorile vizibile pentru ochiul uman: Roşu, Oranj, Galben, Verde, Albastru, Indigo şi
Violet, pe scurt, ROGVAIV. Culorile nu sunt nimic altceva decât proprietatea obiectelor din jurul nostru de a reflecta
undele electromagnetice ale luminii într-o anumită proporţie.
Culorile suprafeţelor sunt, de fapt, capacitatea acestora de a absorbi anumite unde luminoase şi de a le reflecta pe
celelalte. De aceea percepţia culorii poate fi extrem de diferită în funcţie suportul pe care o aplicăm, de felul în care
este finisat acesta, de volumetria lui şi chiar de ambientul în care e plasat.
În funcţie de componenta calorică pe care o au, culorile se împart în calde şi reci.
Astfel, galbenul şi oranjul dau o senzaţie de căldură, în timp ce albastrul una de
răcoare.
Roata culorilor sau steaua cromatică nu este altceva decat o convenţie pe care
artiştii, designerii şi în general persoanele care lucrează cu culorile o utilizează
pentru a găsi cele mai bune acorduri cromatice.
Acest tip de ilustrare a relaţiilor dintre culori îi aparţine lui Itten, cel mai
important teoretician al cromatologiei.
Când vorbim despre Alb şi Negru şi combinaţiile dintre ele, adică despre
nenumărate tonuri de Gri neutru, vorbim despre nonculori.
Albul este rezultatul reflecţiei totale în timp ce negrul este rezultatul absorbţiei
totale a luminii.
 Albul, negrul şi griurile derivate sunt considerate
neutre, de aceea ele pot fi combinate cu orice culoare,
 punând-o în valoare, temperând-o sau despărţind-o de
alta cu care nu crează armonie.
O nonculoare poate fi folosită împreună cu o culoare pură atunci când se doreşte obţinerea contrastului simultan
(proprietatea unei culori de a vira tonurile neutre cu care vine în contact către complementara sa).
Culorile complementare sunt culorile opuse una faţă de cealaltă ca şi poziţie ocupată pe cercul cromatic (galben şi
indigo, oranj şi albastru, roşu şi verde).
Atunci când combinăm o singură culoare cu alb, negru sau gri fără a mai adăuga nicio altă culoare
rezultă monocromia (folosită în designul de interior, monocromia creează o stare de liniste şi relaxare, fiind rafinată şi
discretă). Această schemă cromatică se caracterizează prin faptul că utilizează o singură culoare însoţită de non-culori
sau de tonuri ale acesteia.
Tonurile şi nuanţele sunt termeni diferiţi, deşi sunt utilizaţi ca fiind sinonimi:
 tonurile unei culori sunt drumul pe care o culoare îl poate parcurge către alb sau negru. Roşul virează către
Negru; de la rosu la negru: în funcţie de "cantitatea" de negru adăugat roşului, obţinem multe tonuri.
De asemenea, putem obţine multe tonuri de roşu virând către alb.

   Nuanţele unei culori sunt obţinute prin virarea unei culori către o altă culoare. De exemplu, Roşul virează către
Galben, prin Oranj:

Atât tonurile, cât şi nuanţele unei culori sunt nelimitate ca număr,

iar combinaţiile sunt de ordinul sutelor de mii. Putem dezvolta şi mai mult
în momentul în care apar în ecuaţie şi tonurile nuanţelor, pentru că fiecare
nuanţă rezultată din amestecul dintre doua culori poate vira la rândul ei
către alb sau negru.

Orice culoare poate genera armonie, dacă este utilizată potrivit, aici
vorbind despre calitate şi cantitate.
Armonia cromatică este descrisă de teoreticieni în termeni apropiaţi
armoniei muzicale. Observăm ca anumite combinaţii de culori sunt
neplăcute, în timp ce altele oferă privitorului o stare de bine şi chiar de
plăcere, precum face şi muzica. Pentru a obţine armonia cromatica e
necesar să cunoastem ce înseamnă contrastele şi schemele cromatice descoperite de specialişti sau, pur şi simplu, să
ne urmăm propriul simţ artistic.