1

Curs nr. 9 Actele de procedură și termenele procedurale

Sancțiuni procedurale

I. Actele de procedură

 actul de procedură este orice act (operațiune juridică sau înscris) făcut pentru declanșarea procesului civil, în cursul
și în cadrul procesului civil de către instanță, părți și ceilalți participanți la proces, legat de activitatea lor procesuală
 prin act de procedură se înțelege atât „operațiunea juridică”, cât și „actul scris” care o constată, act scris socotit el
înșuși o operațiune juridică; de pildă, citația propriu-zisă este un act de procedură, comunicarea citației, un alt act de
procedură, iar dovada de primire sau procesul-verbal întocmit de agentul procedural alt act de procedură, declarația
verbală a martorului este un act de procedură, iar depoziția de martor consemnată de grefier este un alt act de
procedură
 condițiile generale de efectuare a actelor de procedură sunt:
a). actul de procedură trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă mențiunile prevăzute de lege (a se vedea
art. 148 alin. (1) C. pr. civ., art. 232-233 C. pr. civ., art. 425 și 426 C. pr. civ.); dacă legea prevede, actele de
procedură pot fi formulate prin înscris în formă electronic sau pe suport informatic; excepție →actele de procedură
pot fi făcute verbal (oral), în fața completului de judecată, dacă legea prevede în mod expres această posibilitate (de
pildă, art. 321, art. 406, art. 408 C. pr. civ.); însă cererea introductivă de instanță, adică cererea de chemare în
judecată nu poate fi făcută, în nicio situație, decât în formă scrisă;
b). actul de procedură trebuie să facă dovada prin el înșuși că a fost întocmit cu respectarea cerințelor
impuse de lege, neputând fi completat prin probe extrinseci; de pildă, faptul că citația a fost comunicată la o altă
dată decât aceea menționată în procesul-verbal de citare nu se poate dovedi cu depoziții de martori, prezumții sau
cu alte înscrisuri; excepție → cazurile de echipolență/echivalență (a se vedea în cursul tipărit p. 251-252);
c). actul de procedură se întocmește numai în limba română, chiar dacă legea permite părților să se exprime în
limba maternă sau, în cazul cetățenilor străini și al apatrizilor, prin traducător.

A se vedea pentru cerințele extrinseci, cursul tipărit, p. 252-253.

 actele de procedură se clasifică:

 2

a). în funcție de organele sau persoanele de la care emană, în: acte ale părților, acte ale instanței, acte ale
auxiliarilor justiției;
b). în funcție de natura lor, în: acte judiciare și acte extrajudiciare;
c). în funcție de modul de efectuare, în: acte scrise și acte verbale (orale);
d). în funcție de conținutul lor, în: acte care exprimă o manifestare de voință (cererea de chemare în judecată,
întâmpinarea etc.); acte care constată o operațiune procedurală (citația, somația etc.).
 nerespectarea condițiilor impuse de legiuitor pentru îndeplinirea actelor de procedură poate atrage diferite sancțiuni,
dintre care menționăm: obligația de a reface sau completa actul; nulitatea actului; sancțiuni pecuniare; obligația de a
despăgubi partea vătămată; sancțiuni disciplinare; sancțiuni penale, dacă fapta constituie infracțiune.

II. Nulitatea actelor de procedură (art. 174-179 C. pr. civ.)

 este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură făcut cu nerespectarea cerințelor legale, de
fond sau de formă
 poate fi clasificată în funcție de mai multe criterii, și anume:
a). după natura interesului ocrotit prin norma juridică nerespectată sau după caracterul normei juridice
încălcate ori potrivit cu finalitatea sancțiunii, în: nulitate absolută (amânându-se pronunțarea hotărârii, nu s-a
întocmit încheierea de dezbateri; cererea de apel sau de recurs nu este depusă la instanța a cărei hotărâre se atacă);
nulitatea relativă (necompetența teritorială alternativă)
b). după cum implică sau nu existența unei vătămări, în: nulitate condiționată de existența unei vătămări (a se
vedea art. 175 alin. (1) C. pr. civ; nulitate necondiționată de existența unei vătămări (a se vedea art. 176 C. pr. civ.
O.U.G. 80/2013, nerespectarea termenului prohibitiv)
c). după cum există sau nu un text de lege care să prevadă expres sancțiunea nulității: nulitate expresă sau
textuală ori explicită; nulitate virtuală sau implicită ori tacită; majoritatea nulităților procedurale sunt nulități
virtuale, în cazul cărora vătămarea nu se presupune, astfel că partea care le invocă trebuie să dovedească atât
vătămarea, cât și faptul că aceasta nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului
d). după cum nulitatea privește forma exterioară sau forma intrinsecă a actului de procedură, nulitatea poate fi
intrinsecă (interioară) sau extrinsecă (exterioară)
e). după cum nulitatea intervine din cauza nerespectării condițiilor referitoare la actul de procedură respectiv
sau ca urmare a invalidării unui act de procedură anterior, nulitatea poate fi proprie sau derivată
 3

 nulitatea poate fi invocată pe cale de excepție, dacă procesul se află în curs, iar dacă s-a dat o hotărâre, prin
intermediul căilor de atac, deosebind după cum este vorba de o nulitate absolută sau de o nulitate relativă, în
condițiile art. 178 C. pr. civ.

Rețineți că nulitatea relativă (cea care intervine ca urmare a nerespectării unei norme care ocrotește un interes
privat) nu poate să fie invocată direct în căile de atac decât atunci când cauza de nulitate a apărut la ultimul
termen de judecată la care partea nelegal citată nu a fost prezentă și nici nu s-a procedat conf. art. 160 C. pr. civ.

 efectele nulității sunt reglementate de art. 169 C. pr. civ.

Probleme de rezolvat:
1. Cum se numește actul de procedură prin care se soluționează (admite/respinge) excepția de nulitate?
2. Un act de procedură nul poate să producă vreun efect?

III. Termenele procedurale

 termenul procedural este o condiție extrinsecă pentru validitatea anumitor acte de procedură și constă în intervalul
de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de
procedură
 se clasifică în funcție de modul în care sunt stabilite sau în funcție de sursa (izvorul) lor, în: termene legale,
termene judecătorești, termene convenționale
 se clasifică în funcție de caracterul lor, în: termene imperative (peremptorii) și termene prohibitive (dilatorii)
 se clasifică în funcție de sancțiunea ce intervine în cazul nerespectări lor, în: termene absolute (afectează
valabilitatea actului de procedură), caz în care poate interveni decăderea, perimarea, prescripția dreptului de a
obține executarea silită sau, după caz, nulitatea; termene relative (nu afectează valabilitatea actului de procedură,
dar poate justifica alte sancțiuni, de ordin disciplinar sau pecuniar)
 se clasifică după durata lor, în: termene pe ani, pe luni, pe săptămâni, pe zile, pe ore
 pentru calculul termenelor, a se vedea art. 181 C. pr. civ.
 când ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care
urmează; este vorba despre împlinirea termenului, iar nu și de începerea cursului acestuia într-o zi nelucrătoare
 4

 pentru împlinirea termenului, a se vedea art. 182 C. pr. civ.

 în cazul actelor depuse la poștă, servicii specializate de curierat, unități militare sau locuri de deținere, recipisa
oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul
specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, precum și
mențiunea datei și orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau
faxul de primire al instanței, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată
 nerespectarea termenului imperativ atrage decăderea din exercitarea dreptului, iar actul făcut peste termen este
lovit de nulitate
 nerespectarea termenului prohibitiv poate atrage nulitatea actului de procedură la cererea celui interesat