MINISTERUL EDUCAȚIEI CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA ELECTRONICĂ ŞI TELECOMUNICAŢII

DEPARTAMENTUL TELECOMUNICAȚII ȘI SISTEME ELECTRONICE

Dare de seamă
La lucrarea de laborator nr. 3

La disciplina: Protecția informației în sisteme de comunicații

Tema: Studierea sistemelor criptosimetrice

A efectuat studenta grupei TST-171 Manza Alexandrina

A verificat l. as. Ion Brunchi

Chişinău 2020
 Scopul lucrării: Studierea algoritmelor de criptare. Însușirea metogei de criptarerealizate
prin soft.

1. Noțiuni generale.

Criptografie–este o știință despre metodele de asigurare aprotecției sauconfidențialității

(prevenirea dezvăluirii neautorizate a unor informații transmise sau memorate) și
autenticitățiisau integrității(prevenirea unor modificări neautorizateșiderepudiere)
informației. Termenulcriptografieeste compus din cuvintele de origine greacă
κρυπτόςkryptós(ascuns) și γράφεινgráfein(a scrie).

Criptografia reprezintă o ramură amatematiciicare se ocupă cu securizarea

informației precum și cu autentificarea și restricționarea accesului într-un sistem
informatic. În realizarea acestora se utilizează atât metode matematice (profitând, de exemplu, de
dificultatea factorizării numerelor foarte mari), cât și metode decriptare cuantică.
Criptologia este considerată ca fiind cu adevărat o știință de foarte puțin timp. Aceasta
cuprinde atât criptografia -scrierea secretizată -cât și criptanaliza.

De asemenea, criptologia reprezintă nu numai o artă veche, ci și o știința nouă: veche

pentru că Iulius Cezar a utilizat-o deja, dar nouă pentru că a devenit o temă de cercetare
academico-științifică abia începând cuanii 1970. Această disciplină este legată de multe
altele, de exemplu de teoria numerelor, algebră, teoria complexității,informatică.

2. Algoritmi simetrici de criptare

Algoritmii de criptare simetrici utilizează o cheie privată pentru criptarea și decriptarea

informației (mesajului, textului, etc). Transformarea se efectuează aspra blocului de date care
poate conține 1 simbol (bit, simbol al alfabetului) sau mai multe simboluri (N × baiți, N ×
simboluri al alfabetului) în dependentă de tipul cheii folosite.

Istoric primele criptări se efectuau asupra textului ce conține un număr finit de litere
(elemente) din alfabetul unei limbi. Cu apariția sistemelor informaționale criptarea se efectuează
asupra unui bit sau grupuri de bați de informație. Din prima categorie de criptare convențională
stau la bază două modalități de cifrare:

 Transpoziția
 Substituția.

Cifrarea prin transpoziție realizează o permutare a caracterelor din textul clar prin
modificarea poziției caracterelor în mesaj.

Cifrarea prin substituție presupune înlocuirea fiecărui caracter din textul clar cu un
caracter din alfabetul criptogramelor.

Din a doua categorie de criptare convențională stau la bază două modalități de cifruri:

 Cifruri secvențiale.
 Cifruri bloc.
 Cifrarea prin cifruri secvențiale presupune transformarea unui bit informațional rezultatul
criptării fiind un bit. Rezultatul criptării a bitului informațional curent nu depinde de biții
anteriori.

Cifrarea prin cifruri bloc presupune transformarea unui bloc informațional alcătuit din un
număr de baiți rezultatul criptării fiind un bloc de obicei de aceiași mărime de bați. Rezultatul
criptării a blocului informațional curent depinde de toți baiții din bloc.

Sistemele criptografice sunt realizări soft sau hard finite, care pe baza algoritmilor de
criptare simetrici criptează sau decriptează diferite mesaje informaționale de lungime
variabilă. Sistemele criptografice lichidează o serie de vulnerabilități posibile a sistemelor ce
au la baza algoritmi de criptare simetrici. Utilizarea directă a algoritmilor de criptare fără
careva modificări nu este posibil.

Fiecare transformare de criptare, Ek, este definită de un algoritm de criptare, E comun

tuturor transformărilor familiei, și o cheie, K, distinctă de la o transformare la alta. În mod
similar, fiecare transformare de decriptare, Dk, sunt definite de un algoritm de decriptare D,
și de cheia K. Pentru un K dat, Dkreprezintă inversa lui Ek, adică:

Dk(Ek((M))=M, ∀M∈{M}

În figura 1 este ilustrat modul în care transformările de criptare și decriptare sunt

folosite pentru a se asigura protecția unui transfer de informații.

Figura 7.1.Sistem criptografic

Datele trebuie astfel protejate încât utilizatorii neautorizații să nu poată reconstitui

textul clar dintr-un text ccriptatinterceptat. În acest sens, este necesar să se asigure:
utilizatorul neautorizat să nu poată determina sistematic transformarea de descifrare, Dk,
din textul criptatinterceptat C, chiar dacă se cunoaște textul clar, M, corespondent;
utilizatorul neautorizat să nu poată reconstitui textul clar, M, din textul criptat, C, fără
cunoașterea transformării Dk.

Protecțiadatelor (confidențialitatea) impune ca transformarea de criptare Dk(respectiv

cheia) să fie protejată (figura 2).
 Figura 2.Protecția datelor

Autentificarea datelor cere ca un utilizator neautorizat să nu fie capabil în mod

obiectiv să substituie textul criptat, C, cu un text criptat fals, C’, fără ca acest lucru să fie
detectat.Nu trebuie să i se permită utilizatorului neautorizat:

 să determine sistematic transformarea Ek, cunoscând pe C şi textul clar

corespunzător, M;
 să găsească în mod sistematic C., astfel ca Dk(C.) să fie un text clar valid în M.

Cerințele de autentificare impun doar ca transformarea Ek(cheia de cifrare) să fie

protejată(figura 3)

Figura 7.3.Autentificarea datelor.

Sistemul criptografic este un model finit, care permite de a realiza transformări de

criptare bidirecționale asupra datelor de volum arbitrar (diferit), de a confirma timpul
transmiterii a mesajului, care conține în sine mecanismul de transformare a parolelor și a
cheilor și sistemul de codare de transport. Astfel sistemul criptografic îndeplinește trei
funcții de bază:

1. Mărirea protecției a datelor,

2. Ușurarea lucrului a utilizatorului cu algoritmul de criptare,
3. Asigurarea compatibilității a fluxului de date informaționale cu alt softul
utilizat.

La efectuarea criptării datele informaționale se împarte în blocuri de date de lungime

egală cu lungimea a unui bloc a algoritmului de criptare (8, 24, 64, 128, 256 ...). Fiecare bloc
se criptează și rezultatul obținut se plasează în ordine anumită a fluxului informațional de
ieșire.
 Reieșind din toate cele spuse arhitectura sistemului criptografic simetric va avea
sructura, care este prezentată în figura 4

figura 4 arhitectura sistemului criptografic simetric

Iar astfel va arăta codarea și decpdarea mesajului.(figura 5,6)

Figura5 codarea mesajului

 Figura 6 decodarea mesajului

3. Concluzii: