TSTM Tema 6 Multiplexarea canalelor în frecvență (FDM)

Pentru organizarea transmisiunii printr-o linie (trunchi) de transmisiune a mai multor

canale (de telecomunicație) se utilizează metoda multiplexării canalelor în frecvență (FDM –
Frequency Division Multiplex). Semnalele de la diferite surse cu ajutorul unor purtătoare se
transferă în benzi de frecvență continuu (neîntrerupte). Pentru realizarea FDM se poate utiliza
modulația în amplitudine, frecvență, fază. Pentru o utilizare mai eficientă a liniei de transmisiune
e de dorit ca într-o bandă de frecvență să fie plasate cât mai multe canale. Aceasta înseamnă, ca
spectrul de frecvență, corespunzător unui semnal de canal să fie cât mai îngust.
Modulația în amplitudine se caracterizează prin banda semnalului modulat cea mai
îngustă. Dacă în calitate de semnal purtător se utilizează un semnal armonic 𝑈𝜔 cos 𝜔𝑝 𝑡, iar
semnalul de canal va fi semnal armonic 𝑈Ω cos Ω𝑡, atunci relația pentru semnalul modulat în
amplitudine va fi:

𝑈𝑀𝐴 (𝑡) = 𝑈𝜔 (1 + 𝑚 cos Ω𝑡) cos 𝜔𝑝 𝑡 (6.1)

𝑈
unde 𝑚 = 𝑈Ω este gradul de modulație.
𝜔

Dacă descompunem relația (6.1) obținem:

𝑚 𝑚
𝑈𝑀𝐴 (𝑡) = 𝑈𝜔 cos 𝜔𝑝 𝑡 + 𝑈 cos[(𝜔𝑝 − Ω)𝑡] + 𝑈𝜔 cos[(𝜔𝑝 + Ω)𝑡] (6.2)
2 𝜔 2

Spectrul astfel de semnal va fi

Ω ωp- Ω ωp ωp+ Ω ω

Figura 6.1 Spectrul semnalului modulat în amplitudine

În sisteme cu FDM semnalul de canal (telecomunicație) prezintă o oscilație armonică

complicată (semnal util ce conține oscilații în banda de frecvență Ωmin…Ωmax), astfel

Ω
𝑈𝑠 (𝑡) = ∑Ω𝑚𝑎𝑥 𝑈 cos Ω𝑖 𝑡,
𝑖 =Ω𝑚𝑖𝑛 Ω𝑖
(6.3)

atunci spectrul semnalului modulat în amplitudine va fi alcătuit din purtătoare și două benzi
laterale cu banda de frecvență ΔΩ = Ω𝑚𝑎𝑥 − Ω𝑚𝑖𝑛 .

1
 Figura 6.2

BLS – banda laterală de sus

BLJ – banda laterală de jos
După cum se observă BLS se transformă fără inversie, iar BLJ cu inversie. Intervalul de
frecvență între BLS și BLJ determină valoarea absolută a benzii de dezacord ΔΩ𝑑 .
Transmisiunea semnalului de canal ce conține purtătoarea și două benzi laterale, nu este
rațională, deoarece lățimea spectrului a acestui semnal ΔΩ𝑐 este de două ori mai mare de cât
lățimea spectrului a semnalului inițial ΔΩ. Adăugător transmisiunea a ambelor benzi laterale
(BLS+BLJ) nu este necesară deoarece conțin aceiași informație a semnalului transportat.
Purtătoarea la rândul său nu conține nici o informație utilă, dar marea parte de putere a
semnalului MA îi revine purtătoarei.
𝑃𝐵𝐿 1
De exemplu: dacă m=0,2 atunci ≈ 100. Aceasta înseamnă că la transmisie la ieșirea
𝑃𝑝
liniei de transmisiune trebuie să se obțină o putere care se pierde fără folos.
Următoarele tehnici se folosesc pentru a îmbunătăți caracteristicile energetice:
MA-BLD – bandă laterală dublă și purtătoare
MA-BLD-RP – bandă laterală dublă și rest de purtătoare
MA-BLD-PS – bandă laterală dublă și purtătoare suprimată
MA-RBL – rest de bandă laterală și purtătoare
MA-BLU – bandă laterală unică și purtătoare suprimată
În sisteme de transmisiune cu FDM se utilizează transmisiunea unei BL (BLU) fără
purtătoare. BLU se obține prin utilizarea mixerului șu a unui filtru trece banda (FTB).

Figura 6.3
2
 Cu ajutorul mixerului se efectuează MA-BLD, iar FTB selectează BLS.
În cazul sistemelor de transmisiune cu FDM și BLU este necesar de a restabili (reface)
purtătoarea în punctul de recepție. Frecvența purtătoarei refăcute trebuie cu o anumită precizie să
corespundă purtătoarei la transmisie, se realizează la recepție generatoare de purtătoare de
frecvențe precise și stabilitate la perturbații înaltă, de obicei generatoare de cuarț amplasate în
termostat, și limitatoare de amplitudine pentru a limita puterea purtătoarei.
Spectrul semnalului FDM obținut prin MA-BLU este:

Figura 6.4
Intervalul de protecție este circa 4kHz.

Metode de formare a semnalelor FDM

Posibilitatea de a realiza filtre ce asigură la nivel de 65…75dB a BL neutilizate la

utilizarea semnalului util cu spectrul 𝛺𝑚𝑎𝑥 … 𝛺𝑚𝑖𝑛 , se determină de lățimea relativă a benzii de
dezacord δ.

Figura 6.5
ΔΩd – lățimea a benzii de dezacord
∆Ω𝑑 ∆𝐹 2𝐹
𝛿= ⁄𝜔𝑝 = 𝑑⁄𝑓 = 𝑚𝑖𝑛⁄𝑓 .
𝑝 𝑝
Pentru semnalul vocal 𝛥𝐹𝑑 = 2 ∙ 0,3 𝑘𝐻𝑧 = 0,6 𝑘𝐻𝑧.
Dacă δ≥(0,025…0,03) se poate utiliza filtre LC. Dacă δ <0,025…0,03) este necesar de
utilizat filtre pe bază de rezonatoare de cuarț sau altele cu factorul de calitate foarte înalt.
La frecvențe ωp destul de înaltă valoarea relativă a benzii de dezacord δ devine atât de
mică încât realizarea filtrelor este practic imposibilă, ca rezultat se utilizează conversia multiplă
a frecvenței.

3
 Figura 6.6 Conversia multiplă a frecvenței

La ieșirea convertorului de frecvență (CF) 1 se obține semnalul (𝜔𝑃1 + Ω𝑚𝑖𝑛 ) … (𝜔𝑃1 + Ω𝑚𝑎𝑥 )
sau (𝜔𝑃1 − Ω𝑚𝑖𝑛 ) … (𝜔𝑃1 − Ω𝑚𝑎𝑥 ) în dependență care BL se utilizează.

∆Ω𝑚𝑖𝑛
𝛿1 = ⁄𝜔𝑝1

La ieșirea convertorului de frecvență (CF) 2 se obține semnalul 𝜔𝑃2 + (𝜔𝑃1 + Ω𝑚𝑖𝑛 ) … 𝜔𝑃2 +
(𝜔𝑃1 + Ω𝑚𝑎𝑥 ). Se presupune că se utilizează numai BLS în toate convertoarele.

2(𝜔𝑃1 + ω𝑚𝑖𝑛 )⁄
𝛿2 = 𝜔𝑝2

δ2 este mai mare de cât δ1, și dacă ωp2 nu are valori înalte δ2 obține valori mari, ce permite
realizarea filtrelor LC. Pentru ca δ1 să posede valori acceptabile este necesar ca 𝑓𝑃1 = 𝜔𝑃1⁄2𝜋 să
nu depășească valoarea de 24 kHz.
La ieșirea a ultimului convertor de frecvență se obține (formează) semnal cu spectrul
(𝜔𝑣 + Ω𝑚𝑖𝑛 ) … (𝜔𝑣 + Ω𝑚𝑎𝑥 ) sau (𝜔𝑣 − Ω𝑚𝑖𝑛 ) … (𝜔𝑣 − Ω𝑚𝑎𝑥 ) unde 𝜔𝑣 = 𝜔𝑃1 ± 𝜔𝑃2 ± ⋯ ±
𝜔𝑃𝑁 și se numește frecvența de transformare virtuală (semnul + sau - indică care BL se
utilizează).
Astfel, utilizând conversia multiplă a frecvenței lățimea absolută a benzii de dezacord la
ieșirea următorului CF este mai mare de cât la ieșirea CF precedent, ceia ce permite de a mari
frecvențele purtătoare fără a micșora banda de dezacord relativă a frecvenței.
Utilizarea conversiei multiple presupune că numărul necesar de convertoare și ca urmare
de FTB cu caracteristici diferite va fi foarte mare. Numărul lor se poate de micșorat prin
înlocuirea conversiei multiple cu conversia de grup, la care se transformă un semnal de grup.
Astfel N canale se împart în m grupe a câte k canale, în așa mod ca să se respecte relația N=k·m.
În fiecare grup semnalul a fiecărui canal se transformă individual cu ajutorul frecvențelor
purtătoare ωp1, ωp2,… ωpk.

4
 Figura 6.7 Conversia de grup

În toate grupele transformarea este tipică și ca urmare la ieșirea a fiecărui grup se obține același
spectru de frecvență (𝜔𝑝1 + Ω𝑚𝑖𝑛 ) … (𝜔𝑝𝑘 + Ω𝑚𝑎𝑥 ). Spectrele de grup se transformă apoi cu
ajutorul purtătoarelor ωpg1, ωpg2,… ωpgm. Astfel după sumarea a (unirea) semnalelor de grup
transformate se formează spectrul de frecvență din N canale.

𝜔𝑔𝑟1 − (𝜔𝑝𝑘 + Ω𝑚𝑎𝑥 ) … 𝜔𝑝𝑔𝑚 − (𝜔𝑝1 + Ω𝑚𝑖𝑛 ).

La transformarea individuală se utilizează BLS, iar la transformarea de grup – BLJ.

Numărul total de filtre este egal cu N+ngr.

Numărul de tipuri de filtre k=m·ngr, unde ngr – numărul de trepte de transformare.

Exemplu:
Pentru a transforma spectrele semnalelor pentru 12 canale în semnal cu spectrul mai mare de
60kHz, utilizând filtre LC, este necesar de efectuat 2 conversii/transformări (ținem cont de banda
de dezacord). Astfel obținem ca sunt necesare 12·2=24 filtre unice. Dar dacă se utilizează

5
conversia de grup, 4 grupe câte 3 canale în fiecare grup, sunt necesare 3+4×1=7 filtre unice.
Numărul total de filtre fiind 24 (12×2) și 16 (4×3+4) corespunzător.
Utilizarea transformării multiple și de grup permite de a folosi filtre tipice (unificate) și a
micșora diversitatea lor. Aceasta permite de a tehnologiza procesul de prelucrare și ca urmare
costul echipamentului.