CUPRINS

INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I 4
INCONTINENŢA URINARĂ 4
I.1.DEFINITIE 4
I.2. ETIOLOGIA INCONTINENŢEI URINARE 6
I.3. FIZIOPATOLOGIA INCONTINENŢEI URINARE 7
I.4.SIMPTOMATOLOGIA INCONTINENŢEI URINARE 8
I.5.DIAGNOSTICUL INCONTINENŢEI URINARE 8
I.6. EVOLUŢIA INCONTINENŢEI URINARE 9
I.7.COMPLICAŢIILE INCONTINENŢEI URINARE 9
I.8.TRATAMENTUL INCONTINENŢEI URINARE 10
CAPITOLUL II 11
PREZENTAREA CAZURILOR 11
CAZUL I 11
CAZUL II 18
CAZUL III 23
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
INCONTINENŢĂ URINARĂ 27
CONCLUZII 30
BIBLIOGRAFIE: 31

1
 INTRODUCERE

OMUL este o fiinţa unică, cea mai inteligentă din Univers, ce are nevoi
biologice, psihologice, sociale şi culturale ,care se află într-o continuă
schimbare şi în interacţiune cu mediul său înconjurător, o fiinţă responsabilă,
liberă şi capabilă de a se adapta. Numeroşi medici, psihologi, asistente ,au
elaborat multe teorii despre satisfacerea nevoilor biologice, psihologice ale
omului. Astfel psihologul si umanistul american Abraham Maslow afirmă că
există cinci categorii de nevoi umane ,ierarhizate în ordinea priorităţilor.
Virginia Henderson (1900 1970) nursa americană, întemeietoarea
conceptului modern de nursing (îngrijire) consideră că :„Individul este o
entitate bio-psiho-socială formând un tot indivizibil. El are necesităţi
fundamentale (comune tuturor ) cu manifestări specifice pe care şi le
satisface singur ,dacă se simte bine.” Modelul conceptual al Virginiei
Henderson pune in centru individul ca un tot unitar prezentând 14 nevoi
fundamentale pe care trebuie să şi le satisfacă.
Una dintre nevoi este aceea de a elimina, care este o necesitate a
organismului de a se debarasa de substanţele nocive rezultate din metabolism.
Eliminarea acestor rezidiuri se numeşte excreţie, şi se realizează pe mai
multe cai, toate coordonate de activitatea sistemului nervos central, iar
mecanismul de eliminare poate fi realizat de aparatul renal, digestiv,
circulator, glande.
Principala funcţie a rinichiului constă în formarea urinei. Urina este o
soluţie apoasă prin care se elimină din organism substanţele toxice împreună
cu săruri minerale şi alte substanţe de dezasimilaţie. Eliminarea urinei se
realizează prin micţiune ce este un act fiziologic conştient iniţiată prin
excitarea fibrelor parasimpatice , de către vezica destinsă.
Satisfacerea nevoii de a elimina este determinată de condiţii bio-
fiziologice (vârstă, dietă, activitate, consum de alcool, stare de sănătate,
medicamente ) condiţii psihologice (stres, anxietate ), condiţii socio-culturale
(educaţie, igienă ),dar în condiţii patologice datorate unor surse de dificultate
de ordin fizic (anomalii ale cailor urinare, spasme vezicale, alterarea
parenchimului renal, durere), de ordin psihologic(anxietate, stres, situaţie de
criză ) de ordin sociologic(insalubritatea mediului ) şi lipsa cunoaşterii
(insuficienta cunoaştere de sine poate duce la nesatisfacerea acestei nevoi şi
survin mai multe probleme de dependenţă (eliminare inadecvată cantitativ şi
calitativ, retenţie urinară, incontinenţă urinară )

2
 CAPITOLUL I

INCONTINENŢA URINARĂ

I.1.DEFINITIE

Incontinenţa urinară definită ca o micţiune anormală, involuntară şi

inconştientă, reprezintă una dintre problemele ivite în satisfacerea nevoii de
a elimina. Această problemă poate afecta atât persoana aflată în perioada
copilăriei până la vârsta a treia ( persoana vârstnică ). Asistenta medicala
pentru a putea acorda îngrijiri specializate şi profesionale conform
conceptelor actuale de acordare a îngrijirilor trebuie să cunoască atât
etiologia afecţiunii, fiziopatologia, simptomatologia, tehnici de îngrijire,
complicaţii şi tratament.
INCONTINENŢA URINARĂ este o afecţiune caracterizată prin lipsă de
continenţa de urină, eliminare involuntară a urinei sau altfel spus neputinţa
de a reţine urina, definiţie dată de Dicţionarul explicativ al limbii române .
În Dicţionarul de nursing ( Belliere )această afecţiune este definită ca o
incapacitate de controlare a funcţiei sau eliminării naturale a urinei.

Incontinenţa urinară reprezintă o tulburare a funcţiei fiziologice a

muşchilor vezicali şi poate fi prezentă atât la copilul mic de peste 2 ani,
când reflexul de micţiune devine conştient, cu şi fără un fond organic, iar
la adult şi la persoanele vârstnice poate apare în caz de leziuni vezicale,
leziuni ale măduvei spinării, leziuni ale sistemului nervos central, la sfârşitul
accesului de epilepsie , în anumite infecţii şi intoxicaţii grave.
Bolnavii cu incontinenţă urinară sunt în permanenţă uzi de urină , au
un miros de amoniac ,iar pielea organelor genitale externe şi a coapselor este
de obicei iritată.
Se poate spune că există o incontinenţă urinară adevărată în care
vezica urinară este permanent goală ,iar urina se pierde picătură cu
picătură ,pe măsură ce se acumulează in vezică ca in cazul paraliziilor

3
sfincterului vezical, din leziunile măduvei caudale sau a cozii de cal, iar
micţiunea se declanşează înainte ca distensia vezicală să fi avut loc, la
primele picături ajunse în vezică, dar se poate spune că există şi o
incontinenţă urinară falsă, care este sinonimă cu urinarea prin supraplin, ce
poate să apară în leziuni urinare obstructive joase (disurie). Vezica urinară
plină şi supradestinsă ,lasă să-i „scape” mici cantităţi de urină pe care nu le
mai poate reţine ,presiunea intravezicală crescută formând un obstacol
anatomic care se opune evacuării urinare normale, La sfârşitul micţiunii
involuntare vezica urinară este plină, realizând glob vezical. Ambele variante
presupun leziuni organice ,iar micţiunea este anormală.
S-a constatat că această afecţiune poate fi :
- incompletă
- completa
- temporară
- permanentă
- exclusiv nocturnă.
La pacienţii cu incontinenţă urinară completă permanentă se constată,
o tulburare a funcţiei sfincterului vezical din cauza unei leziuni organice a
sistemului nervos central sau a unei lipse a de integritate a peretelui vezical
cauzate de un traumatism urmat sau nu de formarea unei fistule ( legătură
anormală între două suprafeţe epiteliale ,de obicei conectând cavitatea unui
organ cu un altul sau o cavitate cu suprafaţa corpului ) ex. fistula vezico-
vaginală (orificiu dintre vezica urinară şi vagin datorat unei erori operatorii,
fie ulceraţiilor) şi se constată concomitent şi tulburări în funcţia rectului
(incontinenţă de materii fecale encoprezis ) şi paralizie a membrelor
inferioare.
La pacienţii cu incontinenţă urinară completă temporară se constată
o leziune mecanică a sfincterului vezical ce este trecător şi poate apare după
o dilatare forţată a colului vezical în operaţiile endovezicale .
La pacienţii cu incontinenţă urinară permanentă incompletă se
constată că sfincterul intern al vezicii se relaxează în urma prolabării parţiale
a pereţilor săi ,sau se produce o distensie prelungită a sfincterului în
prolapsul organelor genitale la femeie (uter, vagin ).
Sunt unii pacienţi care au incontinenţă urinara temporară datorată
creşterii presiunii intraabdominale în caz de scremete, tuse, sau ridicarea
unor greutăţi, aşa zisa „ incontinenţă urinară de efort”.
Incontinenţa urinară temporară poate apare şi la pacienţii care suferă
de epilepsie când fac „crize de grand mall” datorată pierderii cunoştinţei,

4
sau la acei pacienţi cu intoxicaţie etilica ( alcoolici ), ori când pacienţii sunt
supuşi unui stres puternic ( accidente rutiere, dezastre, frică) .
O altă categorie de pacienţi care suferă de incontinenţă urinară pot
avea concomitent şi micţiuni voluntare, care se explică prin insuficienţa
musculaturii vezicale ,ce se accentuează în urma sforţărilor permanente şi
prelungite pentru a înlătura obstacolul aflat în scurgerea liberă a urinei
(hipertrofie de prostată ,strictură ureterală ) ce rezultă dintr-o scleroză a
pereţilor musculari ai vezicii ,sau o leziune a sistemului nervos central,
afecţiune des întâlnită la persoanele vârstnice care se deplasează greu
,distanţa până la locul de urinat este prea mare, reflexele fiind mult
încetinite.
O formă particulară de incontinenţă urinară la copii , dar şi la adulţi
foarte rar, este reprezentată de enurezisul nocturn (mult mai rar diurn) ce
este definit ca o micţiune completă şi involuntară (necontrolată de sistemul
nervos central) care are loc de obicei în timpul somnului ( mai rar ziua ), la o
vârstă la care controlul voluntar al micţiunilor trebuie să se fi instalat ( după
vârsta de 3-4 ani ) .

I.2. ETIOLOGIA INCONTINENŢEI URINARE

Din studiile efectuate s-a constatat că această afecţiune se datorează

mai multor cauze.
A) CAUZE NERVOASE MEDULARE
Funcţia renală este coordonată de către centrul medular din scoarţa
cerebrală.
a ) Boli nervoase congenitale care realizează vezica neurogenă
Una dintre cauzele nervoase o reprezintă malformaţiile congenitale
vertebrale la nivelul vertebrelor lombare şi sacrate (S1-L5 ) datorate unei
dehiscenţe a arcului posterior al vertebrelor care poate fi însoţit de
hernierea meningelui şi de asemenea poate fi însoţită sau nu de elemente
nervoase : - mielodisplazie
- mielomeningocel lombo-sacrat
- spina bifida
- distrofie spinală
b) Infecţiile cu diverşi germeni patogeni :
- cistita care este caracterizată de inflamaţia vezicii urinare
infectată direct de introducerea instrumentarului insuficient sterilizat sau
prin transmiterea directa a germenilor cantonaţi în uretră
- mielita transversă
5
 - poliomielita anterioară transversă
c ) Tumori medulare datorate dilatării
- teratom sau lipom al cozii de cal
- chist dermoid
- teratom sacro-coccigian
d ) Traumatisme medulare datorate leziunii traumatice directe sau
indirecte asupra coloanei vertebrale în care poate fi interesată şi măduva
spinării : - accidente de circulaţie
- căderi de la înălţime
e ) Cauze vasculare datorate unor malformaţii vasculare medulare
B ) CAUZE VEZICO-URETERALE
- infecţii urinare cu baci Colli, Proteus
- leziuni urinare obstructive joase cum ar disuria care este o
micţiune dureroasă , dar în care sunt eliminate cu dificultate numai câteva
picături de urină, sau în cazul unei vezici umplute în exces, cea mai frecventă
la persoanele în vârstă.
C ) CAUZE METABOLICE
pot fi asociate cu poliuria :
- diabetul zaharat
- diabetul insipid
- insuficienţa renală cronică
D ) STRES
- stare de fericire ( râs )
- stare de tristeţe ( plâns, frică )
- stare de efort ( tuse, ridicare de greutăţi )
- leziuni periferice ale muşchiului detresor
- leziuni ale perineului ( efortul naşterii ).

I.3. FIZIOPATOLOGIA INCONTINENŢEI URINARE

Patologia se ocupă de natura esenţială a afecţiunii , în special cu

modificările structurale şi funcţionale din ţesuturi şi organe ,care cauzează sau
care sunt cauzate de boală.
Asistenta medicală trebuie să cunoască mecanismul patologic care duce la
alterarea funcţiei renale ( producerea şi excreţia urinei ), la volumul de urină
eliminat ( oligurie, anurie ), micţiuni anormale (incontinenţă urinară ) care în
final duce alterarea nevoii de a elimina.
Eliminarea patologică a urinei se poate datora:
- disfuncţii a rinichilor
6
 - mecanism defectuos de formare a urinei
- mecanism defectuos de eliminare a urinei
-golirea vezicii urinare

I.4.SIMPTOMATOLOGIA INCONTINENŢEI URINARE

Simptomele incontinenţei urinare sunt descrise în funcţie de cauza

care a produs-o şi se înţelege starea în care urina se scurge în mod involuntar
,fără ca pacientul să aibă senzaţia de urinare , fapt ce trebuie deosebit de
enurezis când pacientul simte nevoia de a urina , dar nu este în stare să
reţină urina.
Durerea poate să fie prezentă când incontinenţa urinară se datorează
unei infecţii urinare cu germeni patogeni.

I.5.DIAGNOSTICUL INCONTINENŢEI URINARE

Diagnosticul afecţiunii se realizează prin date clinice , de laborator,

investigaţii radiologice şi examene interdisciplinare ( neurolog, psiholog )
Date clinice generale : - stare generală a pacientului
obţinute de la - vârstă
pacient sau - facies
rudele - temperatură
acestuia - conştient, inconştient
- examen local

Date de laborator : - examen de urină

- urocultură

7
 - hemoleucogramă
- uree
- creatinină
- acid uric
- V.S.H.

Investigaţii radiologice:- radiografia renala simplă

- urografia cu substanţă de contrast
- cistografia renala
- ecografie renală
- computer tomograf ( C.T. )
-scintigrafie renală

Examene interdisciplinare: – consult medic neurolog

- consult medic psiholog
- consult medic chirurg
- biopsie renală

I.6. EVOLUŢIA INCONTINENŢEI URINARE

Incontinenţa urinară poate avea o evoluţie favorabilă:

- prin înlăturarea cauzei care a produs-o
ex. : - tratarea unei infecţii urinare
- rezolvarea chirurgicală a unei malformaţii
congenitale ( teratom )
- prin educaţie a pacientului
ex.: - explicându-i importanţa de a merge să urineze
când simte nevoia de a urina
- să practice exerciţii de relaxare şi întărire a musculaturii
pelviene
- administrarea de medicamente
ex.: - enurezis al copilului

Incontinenţa urinară poate avea şi o evoluţie nefavorabilă :

- prin lipsa de cunoştinţe
- prin nerezolvarea problemelor cauzatoare
ex.: epilepsie, malformaţii congenitale ( mielomeningocel)

8
 I.7.COMPLICAŢIILE INCONTINENŢEI URINARE

Când nevoia de a elimina nu este satisfăcută ,survin mai multe probleme de

dependenţă:
- incontinenţa de materii fecale , prin lipsa controlului sfincterelor
(anal şi vezical )
- stresul - la copilul şcolar cu enurezis
- la persoana vârstnică ( diminuarea reflexului de a urina)
- la persoana cu diabet
- locale – macerarea zonei regiunii organelor genitale externe şi a
coapselor
- izolarea de sine – nu mai participă la activităţile cotidiene
- alterarea nevoii de a bea pentru a se hidrata
- apariţia unor dermatite – prin nepăstrarea igienei locale
- lipsa de comunicare cu cei apropiaţi

I.8.TRATAMENTUL INCONTINENŢEI URINARE

Nu se poate spune că se administrează un tratament strict pentru această

afecţiune ,ci un tratament ce se adresează cauzei producerii ei.
Se poate administra un tratament strict medicamentos cu :
- antibiotice – infecţii urinare
- medicamente stimulatoare ale sistemului nervos ( enurezis )
Se poate practica un tratament chirurgical :
- tumori ,
- malformaţii congenitale (teratom ,meningocel)
Educaţie continuă a copilului şi adultului se poate face prin colaborare cu
medicul psihiatru.Exerciţii de întărire a musculaturii abdominale se poate
face în colaborare cu un profesor de cultură fizică.

9
 CAPITOLUL II

PREZENTAREA CAZURILOR

CAZUL I

Prezentarea cazului . Pacientul A. C. de 15ani cu domiciliul în Beius se

interneaza cu diagnosticul :
1. Fistulă recto-vezicală
2. Encomplezis
3. Sechele encefalopatie infantilă
Diagnostic la externare : 1.Stenoză anală operată
2. Incontinenţă urinară
3. Encefalopatie cronică infantilă
Motivele internării :
- incontinenţă urinară
- incontinenţă de materii fecale
- rezolvarea fistulei recto – vezicale apărute după extirparea unui calcul
voluminos vezico – ureteral.
Profilul pacientului:
- pacientul este un băiat care a fost părăsit de părinţi de la vârstă mică fiind
îngrijit în diverse case de copii
Percepţia stării de sănătate :
- copilul prezintă encefalopatie cronică infantilă , vorbeşte cu mare greutate şi
numai cu persoane foarte cunoscute
Istoric :
Copilul suferă un politraumatism prin accident rutier în urmă cu 8 ani
în urma căruia rămâne tetraplegie, leziuni de trunchi cerebral, vezică
neurogenă. În luna februarie este operat la Spitalul clinic de copii Oradea
pentru extirparea unui calcul vezical voluminos şi dezvoltându-se postoperator
o fistulă recto – vezicală constatată la tuşeul rectal efectuat . Se internează
pentru rezolvarea fistulei recto – vezicale.
Copilul este dependent de cărucior fiind tetraplegic şi de sonda vezicală
Antecedente heredo – colaterale: nu se cunosc date ( copilul se află într-un
centru de plasament fiind părăsit de familie)
Antecedente personale :
- fiziologice : nu se cunosc
10
- patologice : sechele encefalopatie cronică infantilă, cifoscolioză

Protocol medical actual

Examen obiectiv :
- Stare generală : bună
- Stare de nutriţie : satisfăcătoare
- Stare de conştienţă :păstrată
- Tegumente : palide
- Mucoase : umede
- Ţesut conjunctiv adipos : slab reprezentat
- Ganglioni limfatici : nepalpabili
- Muşchi : parapareză spastică
- Sistem osteo – articular : cifoscolioză dorsală
- Aparat respirator : cifoscolioză dorsală, murmur vezicular bilateral, fără
raluri
- Aparat cardio – vascular : zgomote cardiace ritmice
- Aparat digestiv : vezi examen local
- Ficat, căi biliare : clinic normal
- Aparat uro – genital : vezi examen local
- Sistem nervos : retard psiho – motor
Examen local
- se observă cicatrice în hipogastru
- sondă vezicală pe care se scurge urină tulbure
- abdomen suplu, nedureros
- tranzit intestinal prezent
tuşeu rectal la circa 2 cm de orificiul anal se palpează o zonă de fibroză
circulară ce îngustează lumenul anal
Examene radiologice : Urografie cu substanţă de contrast
-nu sunt imagini de calculi
- secreţie, excreţie prezentă stânga la 5 min, slabă dreapta
- sistem pielo – caliceal cu aspect spastic drept fără vizualizarea
bazinetului
- uretră vizualizabilă la implantarea în vezica urinară
Cistografie : vezica urinară cu aspect diverticular ,contur
neregulat şi sondă cu balonaş intravezicală Se evidenţiază o zonă de
pasaj a soluţiei opace printr-un traiect fistulos cu diametrul de 0,5 cm şi
1 cm lungime spre zona recto- sigmoidiană

11
PLAN DE ÎNGRIJIRE

Problemele pacientului:
- incontinenţă de urină
- incontinenţă de materii fecale
- dependent de cărucior
- comunicare deficitară – retard psiho – motor

Obiectivele:
- pacientul să fie capabil să-şi diminueze teama de „nou” (copil cu
probleme de adaptare )
- pacientul să fie ferit de „infecţii urinare” –să accepte efectuarea
toaletei

Intervenţiile autonome şi delegate ale asistentei medicale:

- poziţionez pacientul comod
- încerc să- l familiarizez cu noul mediu (pacientul are frică de „halatul
alb”)
- îi vorbesc despre serviciul de radiologie şi cum se efectuează urografia
- îi explic necesitatea unei intervenţii chirurgicale
- îi explic că va merge în altă secţie pentru pregătirea preoperatorie şi în
ce constă anestezia generală
- însoţesc pacientul la efectuarea diverselor examene indicate de medic
(urografie , cistografie )
- administrez pacientului medicaţia indicată de medic
- urmăresc funcţiile vitale ale pacientului (puls, T.A., diureză, respiraţii)
- hidratez pacientul conform indicaţiilor şi în funcţie de bilanţul
hidroelectrolitic
- însoţesc pacientul la blocul operator pentru intervenţia chirurgicală
- schimb pacientul de lenjeria de corp şi de pat pentru crearea unui
mediu ambiant plăcut
- însoţesc pacientul la „camera de joacă” unde împreună cu educatoarea
poate practica „terapia prin joacă”( este un pacient cu retard intelectual )
- vizitez pacientul în secţia de reanimare după intervenţia chirurgicală
- iau legătura cu centrul de plasament şi informez persoana de legătură
de starea acestuia
12
Evaluarea:
- după 2 zile pacientul se obişnuieşte cu noul mediu
- după 4 zile are mai multă grijă de sonda urinară de care este dependent
(nu mai trage de ea)
- s-au recoltat toate analizele indicate de medic
- după 7 zile pacientul solicită să meargă la „camera de joacă”
- după 9 zile are un facies „mai luminos”, este mai deschis, nu mai este
atât de speriat
- pacientul recunoaşte o parte din personalul de îngrijire al secţiilor de
chirurgie şi A.T.I.

13
 PLAN DE ÎNGRIJIRE

Nevoia Problema Sursa de Manifestări Diagnostic Obiective Intervenţii

fundament dificultate nursing Autonome şi d
ală
Nevoia de incontinenţ Lipsa Pierderi Alterarea Pacientul să Recoltez analiz
a elimina a de urină controlului involuntare de eliminării fie capabil să indicate de
sfincterelo urină urinare se ferească medicpacientu
r Leziune legate de de apariţia prezinte tegum
medulară suferinţa infecţiilor curate şi integr
organică urinare Urmăresc pacie
nu-şi detaşeze
urinară
Controlez sond
să fie permeab
Asigur aportul
adecvat
Efectuez exerc
întărire a musc
incontinenţ
ă de materii Pierderi Alterarea Pacientul să Controlez dacă
fecale involuntare de eliminării fie capabil scaun şi îi efect
materii fecale materiilor toaleta
fecale Îi administrez o
alimentaţie car
provoace diare
constipaţie
Nevoia Problema Sursa de Manifestări Diagnostic Obiective Intervenţii
fundament dificultate nursing Autonome şi d
ală
Nevoia de copilul este Anxietate anxietate Adaptare Pacientul să Încerc să com
a comunica fricos Stres ineficientă se pacientul prin
-comunică Paralizie la spital acomodeze mimică
foarte greu cu noul
cu mediu de
personalul spital

14
 de îngrijire Pacientul să
fie echilibrat
psihic

Nevoia de Tetraplegie Dependenţ Nu poate Diminuarea Pacientul să Poziţionez pac

a avea o spastică a de merge mobilităţii prezinte o mai comod
bună Imposibilita cărucior stare de bine Efectuez exe
postură tea de a se pentru a se prin poziţia mobilitate
deplasa deplasa cea maui Incurajez pacie
comoda conving să pa
colaboreze
efectuarea e
efectuate de te

Nevoia de Incapacitate Anxietate Nu se poate Imposibilitat Să accepte Ajut pacientu

a se de a se Folosirea alimenta ea de a se alimentaţia alimenteze
alimenta alimenta şi ustensilelo alimenta Ofer p
hidrata r pentru a singur alimente dorite
se
alimenta
Nevoia de Alterarea Nu îşi Roşeaţă Imposibilitat Pacientul să Efectuez p
a-şi păstra tegumentel poate Eriteme ea de a-şi accepte toaleta tegume
tegumente or efectua efectua toaleta
le integre toaleta toaleta tegumentelo
şi curate parţială şi r
totală
Nevoia Problema Sursa de Manifestări Diagnostic Obiective Intervenţii
fundament dificultate nursing Autonome şi d
ală
Nevoia de Neputinţa Diminuare Imposibilitatea Imposibilitat Pacientul să Îmbrac şi
a se de a se a de a se e de a se accepte pacientul
îmbrăca şi îmbrăca şi mobilităţii îmbrăca şi îmbrăca îmbrăcarea şi
dezbrăca dezbrăca dezbrăca dezbrăcarea
hainelor
Nevoia de Dificultate Anxietate Imposibilitate Respiraţie Pacientul să Schimb
a respira şi în a respira Intoleranţă de a se mişca eficientă aibă o bună pacientului

15
a avea o la efort respiraţie Efectuez împ
bună fizic acesta exer
circulaţie respiraţie

16
CAZUL II

Prezentarea de caz: Pacienta T. C. De 81 ani, cu domiciliul în Beius,

pensionară .
Diagnostic la internare : 1.Status post accident vascular hemoragic
2. Hemipareză stângă
Motivele internării :
- imobilizare
- incontinenţă urinară
- ameţeli
Profilul pacientei:
Pacienta locuieşte singură, este pensionară, este nefumătoare
Istoricul bolii :
Pacientă în vârstă de 81 ani ,veche hipertensivă cu AVC hemoragic în urmă cu
2 luni , se internează pentru recuperare fiind cu incontinenţa urinară şi
imobilizare parţială
Antecedente medicale:
Antecedente heredo- colaterale : fără importanţă
Antecedente personale : naşteri – una
Menopauză la 56 ani
Protocol actual:
Examen clinic general : normoponderală
- tegumente şi mucoase normal colorate
- sistemul ganglionar nepalpabil
- aparat osteo –articular : integru clinic
-aparat respirator : torace normal conformat ,
sonoritate prezentă, cu murmur vezicular prezent fără raluri supraadăugate
- aparat cardio- vascular : şoc apexian în spaţiul VI
intracardiac stâng, zgomote cardiace ritmice AV = 70 băt/ min,
T.A. 130/ 70 mm Hg
- aparat digestiv : abdomen suplu, mobil, nedureros
la palpare, ficat în limite normale, splină nepalpabilă
- aparat uro – genital : lojile renale suple, rinichi
nepalpabili cu incontinenţă urinară

17
PLAN DE ÎNGRIJIRE:

Problemele pacientului:
- incontinenţă urinară ( afectată nevoia de a elimina)
- hipertensiune în antecedente
- imobilitate pe partea stângă ( afectată nevoia de a se mişca şi a avea o
bună postură )

Obiectivele:
- pacienta să- şi amelioreze starea de imobilitate pe partea stângă
- pacienta să-şi amelioreze starea de incontinenţă urinară

Intervenţiile autonome şi delegate ale asistentei medicale:

- supraveghez permanent pacienta pentru funcţiile vitale (P., T.A., R.,
diureză)
- asigur toaleta parţială sau totală a pacientei
- schimb lenjeria de corp şi pat după fiecare micţiune involuntară
- recomand purtarea de pampers pentru absorbţia urinei
- evaluez cantităţile de lichide necesare la indicaţia medicului
- pentru inflamaţia vezicii urinare recomand împachetări şi comprese cu
aburi pe partea inferioară a abdomenului
- asigur cadrul de intimitate al pacientei şi răspund cu promptitudine la
solicitările acesteia
- monitorizez cantitatea de urină eliminată
- învăţ pacienta să adopte o poziţie adecvată micţiunii
- îi administrez pacientei medicaţia indicată de medic (tablete şi montez
perfuzia, supraveghind- o permanent
- îi explic pacientei că exerciţiile care par dureroase îi sunt foarte
necesare pentru recuperarea sa după ACV
- practic pacientei sondajul vezical respectând cu stricteţe regulile de
asepsie, pentru prevenirea infecţiei urinare
- comunic cu familia despre importanţa tratamentului în recuperarea
pacientei
- însoţesc pacienta la diversele examene

Evaluarea:
- după 2 zile pacienta nu mai prezintă ameţeli
- după 7 zile pacienta execută cu mai multă uşurinţă exerciţiile de
recuperare şi este de acord să le continue şi acasă
- încearcă să-şi controleze micţiunile

18
 PLAN DE ÎNGRIJIRE

Nevoia Problema Sursa de Manifestări Diagnostic Obiective Interve

fundamental dificultate nursing Autono
ă delegat
Nevoia de a Incontinenţa Stare post Micţiuni Alterarea Pacienta să-şi Recolte
elimina urinară accident necontrolate micţiunilor amelioreze analizel
vascular starea de indicate
hemoragic incontinenţă medic
urinară Monito
cantitat
urină el
Recoma
utilizare
pamper
Urmăre
ingestia
lichide
Împach
compre
cu abur
partea
inferioa
abdome
Învăţ pa
să efect
exerciţi
control
sfincter
Nevoia de a Poziţie Hemiplegia pe Dificultate de Diminuarea Pacienta să îşi Conving
avea o bună inadecvată partea stângă a se mişca mobilităţii amelioreze pacient
postură din cauza starea de exerciţi
imobilităţii mobilitate pe efectua
pe partea partea stângă necesar
stângă Să se deplaseze sunt difi
la început cu Pacient

19
 mijloace efectua
ajutătoare(cadr exerciţi
u) învăţate
spital

Nevoia de a Alimentaţie Apatie Dezinteres Diminuarea Pacienta să se Ajut pa

se alimenta insuficientă pentru alimentaţiei alimenteze se alime
alimentare singură
Nevoia de a Pacienta nu- Incontinenţa Micţiuni Dificultate Pacienta să-şi
păstra şi poate urinară necontrolate în aşi păstra păstreze Conving
tegumentele păstra tegumentel tegumentele pacient
curate tegumentel e curate curate utilizeze
e integre şi materia
curate speciale
pamper
Efectue
pacient
facă toa
parţială

Nevoia de a Lipsa de Inaccesibilitat Dificultate Pacienta să Discuţii

învăţa cum cunoştinţe e la informaţie Apatie în a învăţa dorească să boală,
să-şi Anxietate să-şi capete noi poate
păstreze dezinteres păstreze cunoştinţe evoluez
sănătatea sănătatea
Nevoia de a Dificultate în Imobilitate pe Dificultate de Dificultate Pacienta să Ajut pa
se îmbrăca şi a se îmbrăca partea stângă a se îmbrăca în a se reuşească se îmb
dezbrăca şi dezbrăca şi dezbrăca dezbrăca şi singură să se dezbrac
Dezinteres în îmbrăca îmbrace şi Îi
ţinută dezbrace interesu
Să-şi propria
persoan
explicân
necesit
arăta b

20
 plăcută
restul
persoan
Nevoia de a Colaborează Anxietate Nu comunică Dificultate Să comunice cu Discut
comunica greu cu singurătate suficient cu de a personalul pacient
familia şi personalul comunica medical boala s
personalul medical Explic c
medical o povar
Vărsta nimeni
inaintată (81
ani)

21
CAZUL III

Prezentarea cazului :
Pacienta S. E. De 70ani, cu domiciliul în Beius
Diagnostic internare: 1. Demenţă mixtă
2. Ateroscleroză cu determinantă cerebrală
3. Incontinenţă urinară
Motivele internării :
- tulburări de atenţie şi de memorie
- dezorientare în timp şi spaţiu
- incontinenţă sfincteriană
Profilul pacientei : este pensionară şi locuieşte cu fiica care o îngrijeşte
Antecedente medicale:
Antecedente heredo- colaterale : fără importanţă
Antecedente personale :fără importanţă
Istoricul bolii :
Pacientă în vârstă de 70 de ani fără antecedente personale semnificative
se internează pentru tulburări cognitive , apatie şi incontinenţă sfincteriană,
manifestări apărute de circa 2 ani şi evoluţia este lent progresivă. Anamneza
este imposibilă deoarece pacienta răspunde monosilabic la întrebări simple.
Protocol actual:
Examen clinic general : - stare generală mulţumitoare, caşectică
- tegumente şi mucoase palide , pliu cutanat leneş
- ganglioni superficiali nepalpabili
- aparat loco- motor – aparent integru
- aparat respirator – torace normal conformat cu
ampliaţii respiratorii simetrice, sonoritate în limite normale, murmur vezicular
prezent fără raluri supraadăugate
- aparat cardio- vascular – şoc apexian în spaţiul V
intercostal stâng AV – 80 băt/ min, suflu sistolic apical de intensitate medie
pe toată suprafaţa de auscultaţie a cordului şi a vaselor de al baza gâtului
- aparat digestiv – abdomen suplu .ficat, splină în
limite normale
- aparat urinar – loji renale nedureroase, rinichi
nepalpabili, semnul Giordano ( - ) bilateral, incontinenţă urinară
- Sistem nervos : dezorientată , afaxie mixtă,reflexul
nazo- palpebral inepuizabil

22
 PLAN DE ÎNGRIJIRE

Problemele pacientei:
- apatia
- incontinenţă urinară cu micţiuni controlate

Obiective:
- să controleze micţiunile

Intervenţiile autonome şi delegate ale asistentei medicale:

- combat atitudinea pacientei de a nu se mai hidrata
- îi schimb lenjeria de corp şi pat după fiecare micţiune necontrolată
- îi recomand purtarea de pampers pentru absorbţia urinei
- îi recomand sa consume mai multe legume şi fructe proaspete
- îi asigur cadrul de intimitate pentru satisfacerea nevoii de a elimina
- pentru a-i declanşa micţiunea îi introduc la ore fixe plosca
- las robinetul de apa să curgă pentru a-i declanşa o micţiune
- îi recomand să-şi contracte muşchii bazinului şi să menţină contracţia
cât mai mult timp pentru antrenamentul sfincterului vezicii urinare
- discut despre familia sa (fiică) pentru relaxare
- administrez tratamentul prescris de către medic
- îi efectuez toaleta parţială a pacientei
- supraveghez funcţiile vitale –temperatura, puls, tensiune arterială
diureză
- apăs vezica urinară uşor pentru a-i declanşa micţiunea

Evaluare:
- pacienta după 2 zile începe să capete încredere în propriile forţe
- solicită plosca pentru a avea o micţiune
- solicită vizita fiicei
- îşi recapătă apetitul
- încearcă să efectueze exerciţii uşoare de tonifiere a musculaturii
abdominale

23
 PLAN DE ÎNGRIJIRE

Nevoia Problema Sursa de Manifestări Diagnostic Obiective Intervenţii

fundamental dificultate nursing Autonome şi
ă
Nevoia de a Incontinenţa Demenţă Imposibilitate Alterarea Pacienta să- Dau drumul l
elimina urinară cu mixtă de aşi controla micţiunilor şi să curgă apa
micţiuni micţiunile amelioreze avea micţiun
controlate starea de Învăţ pacient
incontinenţă folosească pl
solicite ajuto
Recomand e
pentru tonifi
sfincterelor
Nevoia de a Poziţie Anxietatea Poziţie Alterarea Pacienta să Schimb
avea o bună incomodă inadecvată poziţiei aibă o pacientei
postură Dureri pacientei poziţie Fac uşoare
comodă în pentru r
pat mobilităţii
Nevoia de a Nu se poate Apatia Uşoară Alterarea Pacienta să Alimentez şi
se alimenta hidrata Demenţă deshidratare alimentaţi se pacientă con
şi hidrata mixtă ei şi alimenteze vârstei şi nev
hidratării şi hidrateze
eficient
Nevoia de a Pacienta nu- Incontinenţă Roşeaţă a Alterarea Pacienta să- Învăţ pacie
păstra şi poate urinară tegumentelor tegument şi controleze m
tegumentele păstra regiunii elor amelioreze Ajut paci
curate tegumentele genitale controlul folosească pl
curate şi micţiunilor Ajut pacient
integre toaleta dup
micţiune con
necontrolată

Nevoia de a Nu comunică Apatia Apatie Alterarea Pacienta să- Explic

24
comunica Răspunsuri Văstă 90 ani Anxietate comunicăr şi importanţa
monosilabic neîncredere ii îmbunătăţea cu personalu
e scă familie
comunicarea Plimbări î
cu familia şi spitalului
personalul
medical

Nevoia de a Anxietate Neacceptare Agitaţie Alterarea Să-şi Explic pacien

evita severă a vărstei Frică stării de diminueze o persoană
pericolele Incapacitate inaintate Sentiment de sine anxietatea toată lumea
de a-şi Demenţa inferiorite Frica Că nu prezin
păstra mixtă neîncredere pentru famili
sănătatea Tulburări de a
frica memorie

25
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU INCONTINENŢĂ URINARĂ

Asistenta medicală este persoana care a parcurs un program complet

de formare şi este autorizată să practice această profesie ,pentru
promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor şi îngrijirea celui bolnav din
punct de vedere psihic ,mintal ,a celor cu deficienţe, indiferent de vârstă, sex,
religie, în orice unitate sanitară sau în orice situaţie la nivel de comunitate .
Virginia Henderson (1897- 1996 )spunea :
„Rolul esenţial al asistentei medicale consta în a ajuta persoana bolnavă sau
sănătoasă , să-şi menţină sau recâştige sănătatea ( sau să-l asiste în ultimele
sale clipe )prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur , dacă ar
fi avut forţa , voinţa sau cunoştinţele necesare. Asistenta medicala trebuie să
îndeplinească aceste funcţii astfel încât pacientul să-şi recâştige
independenţa cât mai repede posibil „
Nevoile umane reprezintă originea îngrijirilor acordate de către
asistenta medicală în toate serviciile de sănătate ( spital, ambulatoriu de
specialitate, şcoli, grădiniţe, cabinete şcolare, sanatorii ).
Asistenta medicală a fost denumită „ mamă profesională „ ce
acţionează conform nevoilor pacientului şi adeseori trebuie să îndeplinească
sarcini insolite, să înlocuiască pacientul şi să răspundă nevoilor acestuia.
Important este ca asistenta medicală să stabilească nevoile imediate şi
viitoare ale individului în ceea ce priveşte îngrijirile de natură fizică-somatică,
de sprijin moral şi de recuperare.
Asistenta medicală contribuie la diverse activităţi care fac ca viaţa să
fie mai mult decât un proces : să aibă relaţii sociale , ocupaţii recreative sau
utile.
Îngrijirile de bază ale îşi au rădăcinile din nevoile fundamentale ale
individului şi se ştie că orice fiinţă umană sănătoasă sau bolnavă , este
animată de dorinţa vitală de a mânca, de a avea un adăpost, de a se îmbrăca,
are nevoie de afecţiune şi aprobare, de a fi util, de a avea relaţii sociale.
Deşi se ştie că lumea are nevoi comune , nu trebuie uitat faptul că
există o infinitate de mijloace de a le satisface, de moduri de a trăi, între
acestea nefiind măcar două asemănătoare. Dar să nu uităm că asistenta
medicală va cere acordul şi se va sfătui cu pacientul cum să se desfăşoare
procesul de îngrijire. Numai în cazul dependenţei totale a pacientului (coma

26
sau starea de prostraţie completă) asistenta medicală este cea care decide ce
este mai bine pentru el şi nu cu avizul acestuia.
Asistenta medicală este în mai mare măsură capabilă să înţeleagă
comportamentul bolnavului deoarece ea este prezentă o perioadă destul de
lungă ( 8 ore, sau 12 ore în funcţie de programul serviciului ) şi de foarte
multe ori pacientul comunică mult mai uşor cu aceasta.
Asistenta medicală trebuie să îndeplinească funcţii care sunt de natură :
- independentă – asistă pacientul din proprie iniţiativă ,temporar sau
definitiv în îngrijiri de confort , când acesta nu-şi poate
satisface anumite nevoi, transmite informaţii, este alături de
ei şi colectivitate în vederea promovării sănătăţii.
- dependentă – la indicaţia medicului aplică metode de observaţie , de
tratament sau de readaptare.
- interdependentă – colaborând cu alţi profesionişti din domeniul sanitar
social, educativ.
Factorul decisiv pentru elaborarea unui cadru conceptual privind
îngrijirile acordate pacienţilor se bazează pe persoana îngrijită , considerată
în mod global , unitară şi nu pe îngrijiri centrate pe sarcini.
Conform modelului conceptual al Virginiei Henderson individul este
văzut ca un tot unitar prezentând 14 nevoi fundamentale pe care trebuie să
şi le satisfacă .
Scopul îngrijirilor este de a păstra sau restabili independenţa
individului în satisfacerea acestor nevoi.
Rolul asistentei medicale este de a suplini ceea ce individul nu poate
face singur.
Nevoia fundamentală este o necesitate vitală, esenţială a fiinţei umane
pentru a-şi asigura starea de bine, în apărarea fizică şi mentală.

Procesul de îngrijire este o metodă organizată şi sistematică care

permite acordarea de îngrijiri individualizate . Demersul de îngrijiri fiind
centrat pe reacţiile particulare ale fiecărui individ, la o modificare reală sau
potenţială de sănătate.

Etapele procesului de îngrijiri :

a) culegerea datelor – privim pacientul în globalitatea sa
- surse de informaţie :familie, pacient, echipa de îngrijire
- observarea
- interviul –discuţie directă

27
 b) analiza şi interpretarea datelor- probleme şi elaborarea
diagnosticului de îngrijire
- departajarea între manifestările de independenţă şi cele de
dependenţă
- diagnosticul de îngrijire- este o formă simplă şi precisă care descrie
răspunsul persoanei la o problemă de sănătate
c) planificarea îngrijirilor – obiective – ce dorim să obţinem de la
pacien

Diagnosticul de îngrijire trebuie să fie o formulare concisă a

răspunsului pacientului la îmbolnăvire , boală sau situaţia sa modificându-se
în funcţie de posibilitatea răspunsului pacientului .
Diagnosticul de îngrijire este o problemă de îngrijire actuală sau
potenţială , pe care asistenta medicală în virtutea educaţiei şi experienţei ei ,
este capabilă şi calificată să o trateze.
Asistenta medicală trebuie să pună un diagnostic de îngrijire la
relatările pacientului , despre starea sa , ca apoi să planifice îngrijirea
potrivită pentru suplinirea nevoii acestuia.
Diagnosticul de îngrijiri şi recomandările sale sunt legate de funcţiile
independente ale asistentei medicale , în timp ce implementarea
recomandărilor ca urmare a diagnosticului medical ( pus de către medic )
reprezintă funcţia dependentă a acesteia.
Formularea diagnosticului de îngrijire cuprinde trei părţi :
- problema de sănătate, de dependenţă notată P
- etiologia sau cauza, notată E
- semne, simptome prin care se manifestă notată S
Tipuri de diagnostic de îngrijire :
- diagnostic actual :când manifestările de dependenţă sunt
observabile, prezente
- diagnostic potenţial : când o problemă poate surveni dacă nu
se intervine
- diagnostic posibil : când prezenţa unei astfel de probleme nu
este sigură
Elaborarea unui plan de îngrijire este o necesitate şi poate fi pregătit
până la un anumit nivel şi trebuie să fie scris, deoarece poate indica tuturor
celor care acordă îngrijiri pacientului, care este ordinea în care acestea

28
trebuie acordate. Este uneori necesar ca acest plan de îngrijire să fie
modificat zilnic, dar îngrijirile de bază sunt aceleaşi.
Planificarea îngrijirile de bază sau intervenţiile asistentei medicale sunt
parte integrantă a planului terapeutic stabilit de medic, şi implică
determinarea acţiunilor sau activităţilor care vor duce la obţinerea
rezultatelor dorite.
În planificarea îngrijirilor asistenta medicală trebuie să formuleze
obiective şi să stabilească mijloacele (intervenţiile) pentru rezolvare.
Aplicarea planului de îngrijiri se realizează în practică.
Evaluarea rezultatelor este o descriere precisă şi o apreciere a
rezultatelor îngrijirilor acordate pacientului.

CONCLUZII

Efectuarea de stagii, atât în spitale pentru adulţi şi copii mi-au permis

să pot îngriji atât adulţi cât şi copii care au prezentat incontinenţă urinară.
M-au impresionat în mod deosebit persoanele care pot prezenta această
afecţiune încă din perioada copilăriei (enurezis) , dar şi faptul că afecţiunea
poate apare pe perioada întregii vieţi . Când spun acest lucru mă refer la
persoanele care au suferit diverse accidente rutiere, traumatisme, dar şi la
persoanele vârstnice, care sunt părăsite de familie şi care îşi pierd imaginea de
sine, le scade interesul pentru a trăi.
Pentru realizarea acestei lucrări am studiat atât anatomia şi fiziologia
sistemului urinar , dar în mod deosebit semnele , simptomele , manifestările
bolii, am discutat foarte mult cu diverşii pacienţi şi am căutat să-i conving că
este o manifestare care se poate ameliora. De asemenea am participat la
prezentarea diverselor firme care produc şi comercializează produse utilizate
pentru realizarea confortului pacientului ( păstrarea tegumentelor integre şi
curate ) – aleze speciale absorbante, pamperşi, sonde urinare.
Ori de câte ori voi avea ocazia am să discut cu pacienţii care prezintă
„incontinenţă urinară”, am să le dau sfaturi, am să-i incurajez.
Mi-am ales această profesie pentru a fi alături de cei în suferinţă, pentru
a-i îngriji, a-i sprijini pentru a trece peste momentele dificile ale vieţii.

29
 BIBLIOGRAFIE:

1. „Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri cosrespunzatoare

nevoilor fundamentale” Lucreţia Titircă; Editura Viaţa
Românească (2001)

2.„Îndreptar de pediatrie” Maria Filon; Editura Medicală (1978)

3.„Pediatrie” Florea Iordăchescu; Editura National (1998)

4.„Îngrijirea omului bolnav şi al omului sănătos” Florin Chiru, Letiţia

Morariu; Editura Cison (2001)

5.„Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului” Virginia Henderson (1994)

6.„Tehnica Îngrijirii Bolnavului” C. Mozeş Ed. Medicală,1999

7.„Principii de medicină internă” Harisson Ed. 14

8.„Breviar de explorări funcţionale şi de îngrijiri speciale acordate

bolnavului”,Lucreţia Titircă– 1994

30
31