ff a gC Obscenitatea publica HUMANITASTithit ales pentot aceasta culegere exprimd convingerea dutoruliur cad impestritarea de azi a sealitatilor autohtone are oO inhinta dimenstune obscena, adica o stransa annilate cu psiholowia sensed: nerusmare in politica, nenusmare mM publicistica, nerusinare in morvur, i comportamental pur bhie, i cdiscurs, in moacdul de a (ni) gandi Nure vorba de por- nigrafie propriv-cisa, care, In anumite condilil, poate fideo poradovala candoare. b varba de o nonsalants (Mird cnterii, de extubitionsm agresiv, deo suspensie generalizatd a valo- rilor std buner-caviinte. £ vorba de disolutia sfieli, a scrupu- lator. a orivéren conzun mlenoan:. Rezullatul e un peisay im acelasi timp hilar si dramatic. In angamblu, cartea dv fata nu poate evita, de aceea,.sa fie a carte irista, caragialmente (rests, Gast realitates pe care o adnoteazaANDRE! PLESU s-a ndscul la 23 august 1448, in Bucuresti. Absolvent a! Facultagii de Arte Plastice, Sectia de istoria si teoria artei. Docto- ratul fn istoria artei la Universitatea Bucuresti, cu teza Senmlimentul naturii fa cultura europeand. Lector universitar la Academia de Arte Plastice, Bucuresti (cursuri de istorie si critic’ a artei moderne romé4nesti) (1980-1982). Profesor universitar de filozofie a reli- giilor, Facultatea de Filozofie, Universitatea Bucuresti (1991-1997). Fondator gi director al siptAmaAnalului de cultura Dilema (1993). Fondator si presedinte al Fundafiei Noua Europ 3i rectorul Colegiului Noua Europ’ (1994). Membru al World Academy of Art and Science (1997). Membru al Académie Internationale de Philosophie de l’Art, Geneva, Elvetia (1999). Dr. phil. honoris causa al Universitapi Albert-Ludwig din Freiburg im Breisgau, Germania (2000) si al Universitatii Humboldt din Berlin, Germa- nia (2001). Commandeur des Arts et des Lettres, Paris, Franta (1990). New Europe Prize for Higher Education and Research, Berlin, (1993). Premiul Academiei Brandenburgice de Stiinte din Bertin, Germania (1996). Ordre national de la Légion d’honneur al Franfei (in martie in grad de comandor gi In decembrie in grad de mare ofiter) (1999). Premiul Corvinus al Academiei Maghiare de Stiinte (1999), Ordinul National ..Serviciu Credincios” in grad de Mare Cruce (2000), Premiul Mitteleuropa al Ministerului Austriac al Cercetirii (Viena, 2002), Premiul Joseph Bech oferit de Fundagia Alfred Toepfen (2002) etc. Scrieni: Calatorie in fume formelor. Eseuri de istorie $i teoric a artei, Meridiane, 1974; Pitercse si melancolic. O analiza a sentimental naturii In cultura europeand, Univers, 1980; reeditare Humanitas, 1992, 2003; Francesco Guardi, Meridiane, 1981; Ochriul si lecrurile (eseuri), Meridiane, 1986; Minima moralia. Elemente pentru o eticd a intervalului, Cartea RoméAneasc’, 1988; reeditare Humanitas, 1994, 2002, 2006 (trad: francez3, L'Herne, Paris, 1990; germand, Deuticke, Viena, 1992; suedez4, Dualis, Ludvika, 1995, maghiar4, Tinivdr, Cluj. 2000; impreund cu fragmente din Liniba pisirilor, Jelenkor Kiad6, Pécs, 2000; slovacs, Kalligram, Bratislava, 2001); Jurnalul de la Tescani, Humanitas, 1993 (trad.: germand, Tertium, Stuttgart, 1999; maghiara, Koinénia, Budapesta, 2000); Limba pasd- rilor, Humanitas, 1994; Chipuri si misti ale tranzifiei, Humanitas, 1996; Elitert — Ost und West, Walter de Gruyter, Bertin-New York, 2001: Despre tugeri, Humanitas, 2003; reeditare 2004, 2005; Obsce- nitatea publica, Humanitas, 2004; reeditare 2005; Despre bucuric in Est si in Vest si alte escacri, Humanitas, 2006, precum $i numeroase studii si articole In reviste roma4nesti gi strdine.ANDREI PLESU Obscenitatea publica Edifia a U-a, revizuitd El HUMANITAS BUCUR ESTIDescrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rom4niei PLESU, ANDREI Obscenitatea public? / Andrei Plegu. — Ed. a 2-a, rev. — Bucuresti: Humanitas, 2007 ISBN 978-973-50-1877-1 8$21.135.1-92 94(4981"1996/2004" © HUMANITAS, 2005, 2007 EDITUCRA HUMANITAS Piata Fresei Libere 1, 013701 Bucuresti, Romania tel. 021/317 18 19, fax 021/317 18 24 www humanitas.ro Comenzi CARTE PRIN POSTA: tel. 021/311 23 30, fax 021/313 50 35, C.P.C.E. — CP 14, Bucaresti e-mail: cpp@humanitasro www.librariilehumanitas.roNoté introductivd Volumul de faj4 cuprinde o selectie din articolele pe care le-am publicat in anii 1996-2004 in Dilemia, Dilema Veche, Plai cu bot si Jurnalul National. Am ales, de regul4, texte care, chiar daca s-au nAscut sub pre- siunea unor conjuncturi databile, au, din punctul meu de vedere, o oarecare valabilitate generic’. Ele nu defi- nesc doar situafii particulare, personaje ale momentu- lui si ,actualitafi” gazetaresti, a, deopotriva, atmosfera unei epoci care, desi pare legata strict de , Romania tranzifiei”, reflecta, adesea, metelinele si pitorescul RomAniei eterne. Trdim, parca dintotdeauna, in fer- mentatia unui Purgatoriu care nu se mai termina. Avem tranzifia ,,in sange”, ceea ce, metafizic vorbind, poate insemna 0 inteleapta asumare a relativitatii lumii, un refuz subtil al ,,instalarii” in timpul istoric. Practic insa, aceasta perpetuit neasezare seaménaA, de multe ori, a de- riziune si inconsistenf4. Nu vreau s4 dau verdicte fa- tale. Sper, mai curand, cA efortul de a colecta si descrie simptome ale bolii va duce la un diagnostic corect $i la un tratament adecvat. Titlul ales pentru aceast4 culegere (vezi si cele c4te- va explicatii din primul capitol) exprima convingerea autorului cA impestritarea de azi a realitatilor autoh- tone are o iritanta dimensiune obscena, adicd o stransa afinitate cu psihologia nerusindrii: neruginare in poli- ticd, nerusinare in publicisticd, nerusinare in mosavuri, Ssin comportamentul public, in discurs, in modul de a (nu) gandi. Nu e vorba de pornografie propriu-zisa, care, in anumite conditii, poate fideo paradoxala can- doare. E vorba de o nonsalan{a f4r4 criterii, de exhibi- fionism agresiv, de o suspensie generalizata a valorilor sia bunei-cuviinje. E vorba de disolutia sfielii, a scrupu- lelor, a oricA4rei cenzuri interioare. Rezultatul e un peisaj fn acelasi timp hilar si dramatic. In ansamblu, cartea de fat nu poate evita, de aceea, 54 fie o carte trista, ca- ragialmente trists, ca si realitatea pe care o adnoteaza. E inevitabil si provoc consternari si deziluzii ace- lei categorii de cititori care, dup4 o carte despre ingeri, nu vor accepta o asemenea cAdere de nivel, o aseme- nea alunecare in penumbrele obscenitafii cotidiene. Dar eu nu cred in angelismul ingerilor. Promiscuitatea lumii e chiar domeniul lor de activitate. Mica demonie aimediatului, ,,dracovenia” fiecirei zile sunt materia prima a misiunii lor, $i, de altfel, contextul incontur- nabil al viefii noastre pamAntesti. Ne miscam neincetat intre sublimitati si scarbe. Asa e lumea, aga sunt vre- murile, aga este si autorul paginilor care urmeaza. - Ca de obicei, Gabriel Liiceanu, in dubta lui postura de editor si prieten, e direct responsabil de aparitia acestei c4rti in forma ei actuala. M-a asediat, a inter- venit salutar in selecfia textelor, mi-a pus termene im- posibile. fi mulyumesc.I TABLOURI VIVANTE SI PORTRETEObscenitatea publica sau De ce scriu la Plai cu boi wee Cel ce a zis: sd nu curcesti, a zis gi sf nu judecil™ (Pateric, Cap. XV, 14) De indat’ ce am inceput s& semnez o rubrica la aceasts gazeta, o seam de prieteni buni, cafiva cunos- cuti si unele ,.voci din public” mi-au transmis mesaje de neliniste. Tonul, argumentatia, omamentica — pu- teau fi diferite, dar reprogul era acelasi: ce caut pe aceas- ta galera? Cum poate un om serios”, tata de familie, om cu carte si cu frica lui Dumnezeu, profesor univer- sitar, fost ministru — s4 se complacd intr-un context atat de inypur, cu vorbe spuse pe sleau $i imagini de- ocheate? Cum pot sta alaturi New Europe College si Plai cu boi? Cum s&-ti pui semnatura pe un text pla- sat intre 0 superba coapsa feminina-si mascirile su- culente, dar nemiloase ale lui Emil Brumaru? Ce-o s4 zica lumea? Ce-o s4 zic& Bronislaw Geremek? Ce poate $4 mai inteleaga poponul cand vede cd pana si cetdteni onorabili — dar, ce spun ,,onorabili”, , repere” morale, domnule, ,modele”, m4-nftelegi, care nu te-asteptai la una ca asta? — se amesteca in delirul pornografic al veacului, al momentului si al ambiantei autohtone? Am si spun, de la bun inceput, ca toate aceste in- trebSri — cAnd au acoperirea bunei-credinte sia unei sincere afectiuni amicale — sunt consistente. Ele me- rita o discutie serioas4 si, in ce mA priveste, nu exclud posibilitatea ca, la capatul ei, si ma declar invins. Exis- ti ins si variante mediocre ale spiritului critic, intre- bari legitime stricate de intrebAtori superficiali care, 9in pripa judecafii lor, compromit, pana la urm&, legi- timitatea intrebarii. Mai mult: dojana etica ipocrita s: pudibonderia filistina sfarsesc prin a descuraja orice dezbatere. Mi s-a intamplat, de cateva ori, sa ma simt validat in colaborarea mea la Plai cu boi prin tocmai proasta calitate a ,,oponentilor”. Mi-am spus, cu alte cuvinte, ca, daca obiectiunile vin tocmai de la culare personaj (fad, conventional, previzibil ca o mAtugica de cartier) sise pot formula atat de neinteligent, atunci pot s4-mi vad linistit de treaba. Nu unui asemenea in- terlocutor m& adresez in cele ce urmeaza. Nu voi alege nici calea prea simpla a camuflajului cultural, invocand marile ispravi desucheate ale ,,lhumii bune”: de la explicita sculpturad shivaita la ,,grivoaze- riile’ lui Utamaro sau, la noi, ale unor desene de Ressu, de la sonetele neruginate ale lui Ariosto la proza lui Henry Miller, de la Rabelais la celebra ,,poveste” a lui Ion Creanga. Totul se poate salva, uneori, prin stil, umor sau metafizica... Altele ar fi temele pe care le-as pune in joc, nu pen- tru a ma scuza (in definitiv, textele rubricii mele, luate in sine, sunt, poate, neinspirate, plicticoase, inadecvate, dar niciodata slobode lexical sau tematic), ci pentru a explica relativa nonsalanta cu care accept contextul unei publicatii ,,fara prejudecati’. De ce scriu, asadar, de ce scriu, totusi, la Plai cu boi? 1. Din prietenie. Scriu fa invitafia lui Mircea Di- nescu, cu care am trecut prin multe, bune gi rele, fara sA stau prea mult pe ganduri. Respect devastatoarea lui autenticitate, onestitatea lui fundamentala, noble- tea arhaic& a sufletului su. Oricate nefacute ar face, oricéte nA4zdrAv4nii i-ar iesi pe gura, oricat de insu- portabil ar fi int-o imprejurare sau alta, nu-i pot pune la indoialA buna-credinta, curajul si farmecul. li stiu resursele de gravitate, l-am vazut tacand cand altii sporovaiau cochet, l-am vazut refuzand orice nego- 10ciere cand alfii ,,rezistau prin cultur4”, gata de opor- tune piruete negustoresti. De cate ori riscA — si o face tot timpul — ma simt indemnat s4-i fiu alaturi. Ad- mit ca, alAturandu-ma intreprinderii, riscanta de ase- menea, a Plaitltsi ctt boi, m4 simt mai eroic ca niciodata. Nu e neaparat genul meu... Dar nici aga sclivisit, vir- ginal si abstras nu sunt, incat si-mi oblojesc vanitos imaginea cu pretul unei prietenii periclitate. 2. Din complezenfa fatA de limitele proprii. Am invatat (tarziu) cA nu te pofti razboi cu propria natura. Mai exact, ci singura sans4 de a o domina este si o asumi. Integral. Nu e rentabil — si nici cinstit — s4-ti faci un portret public cosmetizat. Mai devreme sau mai t4rziu, solemnitatile contrafacute si purismele de- magogice se destramé si te fac de ras. Fireste ci nue recomandabil si exhibi, impudic, fiecare centima de slabiciune proprie sau sa iesi in piata cu lucruri care sunt, prin natura lor, private. Pe de alta parte, nu e bine s4 mergi cu discrefia pana la duplicitate. Cei care, la dineurile oficiale, afecteaza cumpatarea, pentru a se indopa apocaliptic in fata frigiderului de-acasa, imi sunt suspecti, ca si cei care fac amor pe intuneric sau viseaz4 noaptea, intr-o solitaré concupiscenfa, tot ceea ce si-au refuzat peste zi. Inteleg, prin urmare, sa asi- gur maxima coeren{a posibila intre fiinta mea intima si cea sociala, s4 nu-mi ascund umbra sub pres. Citesc cu placere, imi plac ideile si il caut pe Dum- nezeu. Dar imi plac $i carnafii de Plescoi, bufoneriile crude, branzeturile rascoapte, cheful, hetaira, romanta. Sunt, /iélas, lacom, echivoc, usor de atras spre lejeritati de tot soiul... Asta e, vreau-nu-vreau, ,,refeta” mea exis- tentiala, tensiunea primejdioasa a destinului meu. Fru- mos mi-ar sedea sa iau 0 poza de teoretician famelic, sd stramb din nas dinaintea iahniei si sA contemplu nudul blond sau brun cu grimase mistice. In defini- tiv, de vreme ce nu mi-e rusine sd risfoiesc amuzat Plaicu boi, de ce mi-ar fi rusine s4 apar intre copertele lu:’ Amatorii de idolatrie si cAutdtorii de monumente exen- plare trebuie s& fie preveniti: sunt un om patetic, mu- ticolor (ca sA nu spun pestit), incercat de o sumedeni- de demoni. Dacaé am ceva de spus, e tocmai din ur- ghiul complicatiei mele, al efortului meu zilnic si < nemulfumirii mele perpetue. Cine — atribuindu-r. perfectiuni geometrice — e dezamagit sa-mi vada r- durile, si-a creat un interlocutor fals si nu am de ganc $4 incurajez o asemenea anomalie. Invers, cine gasin- du-ma in Plai cu boi va continua s& ma crediteze si si m4 interpeleze, ca si pana acum, pe alte teme, mai pu- tin frivole — acela e pregatit pentru un dialog mai s3- natos si mai adevdrat. 3. Din perplexitate fafi de lumea rom4neasc& de ieri si de azi. Am rasfoit, cAandva, revista Bunavestirc pentru a citi editorialele lui Constantin Noica de la in- ceputul anilor ‘40. Nu atat textele maestrului meu m-au socat, cat contextul in care apdreau: grobian, spectral. de un criminal prost gust. Cum putea un om subfire S& se lase asezat intr-o asemenea ambian{a? Ce cduta in baia aceea de agresivitate primara? Dar mi-am fa- cut de curand ordine in harfii si am gasit, intre altele, eseuri personale destul de ,,curatele” publicate in re- vistele epocii de aur. Pe prima pagina — omagii mi- tocinesti cAitre Nicolae Ceausescu, iar, mai la vale, capitole din Minima moralia, perorand candid despre limitele culturii, despre Falstaff si despre ,,talentul” mo- ral. Nu-mi dideam seama de incongruenta? Nu sim- team obscenitatea acestei vecinatdfi? Si nu era faptul de a-i consimf}i, acceptand co-prezenta insanitafii, in- finit mai promiscuu si mai vinovat decat indolenta lu- dica cu care m4 misc, la Plai cu boi, printre glumite fara perdea, séni conviviali $i pantece solare? Dar cum ara- ta lumea din jur, scena noastrA politica, publicatiile, talk-show -urile la care unii din puristii care ma ceartanu ezitd sA participe? Nu se prostitueaza, zi de zi, prin- cipiile, idealurile, cuvintele? Limba romna e, mai mult ca oricAnd, obiectul unor perversiuni abominabile: gra- matica, topica, accentele au intrat in deriva. Nerugi- narea a ajuns VIP, semidoctismul — o ocupatiune de elita. Inotim in obscenitate de diminea{é pana seara, crezind cd numai dezmatul fizic e obscen. Dar terme- nul vine de la caenunt, care, pe latineste, insemna pur si simplu ,,noroi”, ,mocirla”, ,aturi’. Dejectia care pang§reste, impudoarea care corupe — acestea sunt atributele obscenitatii. Fata de manifestarile lor in toate sferele viefii publice, trebuie s4 concedem ca Plai cu boi nu e decat o juvenila insolensa, la fel de impura si la fel de inocenta cum e insusi trupul omenesc. Daca voi ajunge in lad, nu articolele din ,,revista lu’ Dinescu” vor fi de vind. Si acumularea lor nu md impiedica sA4 ma rog, asa cum nici pe fetele din ,,Crucea de Piatra” nu le impiedica trecutul lor bezmetic s4 fie, la batra- nefe, ardent evlavioase, la biserica de cartier din strada Bradului... Daca ins’ obscenitatea e problema, s4 ne ocupam de ea in intregul ei spectru cotidian. Sa inventariem desfranarea cu insutite chipuri a imediatului. Frecven- tam, oricum, inevitabil, marele bordel al tranzifiei. 5a ne luam indrazneala de a-] povesti. fnainte de a incepe, ag mai avea doud adaosuri. intai: nu poli traversa obscenitatea fard sa te contaminezi. Dar, pe de alta parte, n-o poti infrunta fara s4 o par- curgi. Cand lisus a venit pe pamant, lumea era foarte dubioas4, mult mai dubioas4, probabil, decAt un nu- mar din Pilai cu boi. Cu toate acestea, El a consimfit sa imbrace un corp muritor $i a facut tot felul de lucruri care, pentru ,,lumea bunt” a momentului, erau scan- daloase: a stat la mas4 cu vamesul, a acceptat s4 pe- treac&d la o nunta, a finut partea unei curve, a sdrutat un tridator si a promis unui tilhar un loc in Rai. Sevor fi gasit destui care s4-i reproseze lipsa de rigoare: ce cauti in acest loc infect, cum pofi sta alaturi de ata- tea lepadaturi, ce pot avea in comun sfingii si rau-faca- torii? La asemenea intrebari avem de rispuns cu totii, ori de cate ori ne confrunt4m cu partea de umbra a vie- Hii si cu tot ceea ce, in noi ingine, este infrecventabil. S& nu se creada cA mi-am pierdut umorul si cuviinfa, c4 ma iau atat de in serios, incat sA fac pe misionarul. Dar am dreptul, dacd nu chiar obligatia, de a nu face abstracfie, in reflexiunea si conduita mea curenté, de referinja christica, cu radicala, cosmica ei ingaduinta. Si referinja aceasta spune ca primul pas spre demon- strarea rAului este curajul de a fi prezent in cetatea lui. Al doilea adaos: nu cred ca Plai cu boi e, de la cap la coadA, acceptabil. Tresar gi eu, ca gi alfii, cand pican- teria devine vulgard, cand dezinvoltura aluneca spre ne-simfire, cand limbajul se ingroas4 pana la indigera- bil. Apollinaire, departe de a fi us4 de biserica, spunea, in apararea lui Giorgio Baffo, un remarcabil poet ob- scen din Venetia secolului 18: ,,Baffo violeaz4 poezia, n-am nimic de zis. Dar evenimentul acesta are mirefia gi valoarea simbolici a unei serbari venetiene.” E cu totul altceva decat s4 adopti stilistica unui monolog al lui Garcea... Plai cu boi, martie 2001Adrian Padunescu si comedia nuantelor Reusitele lui Adrian Paunescu sunt, in genere, per- formange cantitative. E teribil ce mult poate sa scrie (gi ce hung!), ce mult poate s4 vorbeascA, ce volume groase tip4reste, ce mulfi decibeli are glasul séu, ce mare e conturul fizic al prezentei sale, ce multe ver- suri stie pe dinafara 5.a.m.d. in mod vadit, dl Paunescu aderd4, pe urmele ideologilor sai preferati, la exigenta acumularii nestavilite si spera in saltul calitativ sub- secvent. Cand apuci insA pe drumul acesta, e bine s4 nu te abafi pe minore car&ri colaterale. SA nu te incurci cu finefuri $i miniaturi. O data ce ai ales sA te misti in registrul lui , mult”, ,,.mare”, ,,gros”, lung”, lat” nu mai e loc pentru semitonuri, rafinamente si nuante: trebuie s4 rami la masivitate si percutie. Nu sta bine unui duldu sa faci pe randunica. Lacomia si vanitatea domnului Paunescu il impiedica, insa, din pacate, s& respecte logica propriei naturi. El vrea si cupleze mu- getul cu apogiatura, cAlcatul in strachini cu menuetul, ragaiala cu suspinul. Gargantua ridica, gracil, degetul mic, se inalf4 pe poante si se recomanda ,,Albi-ca-Z4- pada”. Tupeul de a face pe ,titanul” e dublat, dialectic, de tupeul de a mima filigranul metafizic, speculafia diafanS. Asa se face c4, intr-o emisiune de televiziune (,Scurt pe doi“) al cdrei titlu vrea sA sfigereze radica- litatea, Adrian Paunescu s-a decis sA adopte manie- rele prudenfei etice si sa pronunte, in mod repetat,unul din cele cateva cuvinte (,,consecventa”, ,onoare”, ,adevir”, ,.masura”) care, in gura domniei sale, se smintesc si sucomba: cuvantul ,nuanta”. Delicatetea analiticé a poetului, marea nuanta pe care s-a strdduit sA o impuna interlocutorilor sai pri- vea, fireste, trecutul de lupta al securitatii comuniste. Domnul Paunescu — am mai spus-o — are, cand e vorba de comunism in genere, doua linii de conduita strategica, pe care le manevreazA smecher in functie de imprejurari. Cand i se reproseaza colaborationismul, grosolainia omagiala, compromisul fetid, scoate de la sertar o ndradvasa ciripeala dizidenta si bejenia sa de proscris abandonat de patroni. Cand aude vorbe rele despre patronii cu pricina, fi apara magnanim si le re- cupereaza, nostalgic, ,,onoarea nereperata”. Nu se in- telege nici de ce a infierat atat de darz partidul, de vreme ce era atat de bun, nici de ce e atat de dragalas, acum, cu fantomele lui, de vreme ce era atat de rau. In emisiunea de care vorbeam, ,,titanul” a ales varianta infeleapta, nuanfa, candoarea. El a interpretat romanta agentului din vechiul schit, indragostit de ochii albastri ai patriei. Nimic de zis. Nici noua nu ne plac judecifile pausale, generalizarile, incriminarile la gramada. Dar argumentatia abundentului senator era vicioasa in cel mai tipic stil paunescian: cu nuanfa pe nuanfa calcand, ,fin” in varianté elefantina. Securitatea noastra era bund, pentru ca si alte f4ri, necomuniste, aveau si au securitate, evident bund. inclinat, prin fire, sA gandeas- c4 macro, Adrian Paunescu ar fi putut, si in acest caz, sA vada marea diferenta intre KGB (cu derivatele sale locale) si CLA. Dar el a preferat sa joace, inadecvat, car- tea micii diferente. In opinia domnici sale, ,,securita- tea” democratiilor adevdrate nu s-ar deosebi de cea comunista decat prin cateva detalii hesemnificative. Or, in realitate, ceea ce bate la ochi e tocmai contras- tul: organele securitafii comuniste (ca si ale securitafiinaziste) au ca principal inamic poporul insusi pe care pretind a-l sluji, ceea ce nu e niciodata cazul institu- fiillor simetrice din vest. Sutele de mii de victime ale securitajii din Romania de-a lungul anilor de dictatura nu erau nici americani, nici rusi, nici unguri, nici turci; erau }irani romani, muncitori rom4ni, intelectuali ro- mani, politicieni romani. Dugmanul de clasa, ,,bandi- tul”, complotistul, detractorul oranduirii socialiste — nu erau calificative cu adresa externa, ci etichete puse pe spinarea unor compatriofti. Securitatea a incercat, siin buna m&surA a reusit, sa invrajbeasca pe romani cu rom4nii, si transforme o jumatate a nafiunii in vic- tima celeilalte. Vecinul care isi toarna vecinul, fratele care isi toarna fratele, acestea sunt ,,evenimentele“ caracteristice ale ,.muncii informative”, si nu paza la hotare, protectia ,,marilor“ noastre descoperiri tehno- logice, sau dejucarea intrigilor capitaliste tmpotriva romAanilor. Cei care se faceau vinovati de ,,atentat la siguranta nationala” se numeau luliu Maniu, Gheor- ghe Bratianu, Lucretiu Patrtiscanu, Mircea Vulcanescu $i aljii ca ei. In anii ‘80 acelasi rol era distribuit hui Mir- cea Dinescu, lui Radu Filipescu sau Doinei Cornea, dup& ce, mai devreme, il jucasera Paul Goma, Dorin Tudoran etc. Eficienta cu care organele de securitate au actionat, vreme de 40 de ani, impotriva elitelor aces- tei tari constituie, neindoielnic, una din cele mai mari infractiuni politice ale istoriei noastre. Sub pretextul unui angajament ,,patriotic” in slujba ,,suveranitatii” nationale si a valorilor autohtone, securitatea a atentat periculos la fiinta nafionala, la identitatea noastra, in- truchipata in tot ce am avut mai bun. Apdrarea oligar- hiei politice impotriva intregului popor, salvgardarea ideologiei comuniste impotriva tuturor evidenjelor, aceasta a fost sarcina prioritara a trupelar de securitate. CA au existat si actiuni legitime de contraspionaj, cA au existat si securisti mai putin zelogi, sau chiar cumsecade,asta tine de zona excepfiilor, a ormamenticii secunde. Dar nici 0 exceptie nu poate schimba portretul esen- fial al unei institufii care a constituit instrumentul cel mai sAngeros al represiunii interne dupa al doilea raz- boi mondial. Ne-am astepta ca dil Paunescu, ispitit cum este de tablourile ample, sA vad&4, ca mai toata lumea, oroarea monumentala ,,implementata”, la noi giin tot ,,lagarul” comunist, de aparatul securitafii- Ei bine, nu! Domnia sa devine brusc ceasornicar. Se com- place in infinitul mic. Cauta sa identifice in haita cele doud—trei exemplare cu privire umana. Face mari efor- turi s& populeze iadul cu ingeri, pentru ca e un pa- sionat al nuantelor, un judecator drept, a carui balanta aspira la dimensiuni farmaceutice. Evident, in func- tie de circumstante: daca, de pildd, la un moment dat, se impune 0 mica agresivitate retorica, a menfiona, ca din int4émplare, repartizarea la M_A.I. a recrutului Mir- cea Dinescu echivaleaz4 cu o incriminare. Domnul Paunescu stie ca, in principiu, orice recrut putea fi re- partizat la orice arma 9i stie de asemenea cA — cu chiar contribufia sa! — Dinescu, in plina nevroza gi pandit de batalionul disciplinar, a fost scos dupa doud sau trei saptamani din ,,infamanta” unitate. Dar daca poti spune o ticdlosie, de ce sA n-o spui? Am putea intre- ba, fireste, cum se face c4 cineva care vrea sa relativi- zeze culpa Securitajii prin recurs la nuante invoca dintr-o data serviciul militar la arma respectiva ca pe o culpa Iatenta. Dinescu, ca racan napastuit, e suspect. Mai putin suspecti sunt ofiterii profesionisti si turna- torii, care trebuie inconjurafi cu o precautie eticA in- finita. ,Dar eu n-am spus cA e rau sd faci armata la Securitate!” — isi continua senatorul m4runtul sau $o- tron. Atunci ce sens avusese aluzia sa? Cu asemenea intrebdri nu vom reusi insA decat s& gAdem in ridicol, subinfelegand fie si un minim interes al lui Adrian PAunescu pentru logica si bunad-cuviinja. E de pre-supus, dimpotriva, cd e mulfumit de pezevenghilacu- rile sale, c4 resimte dizgratioasa bataialA sofistica a dis- cursului sau drept inteligenta. Vorba lui Caragiale: ,,E mAgar, si violent, si n-are manere!” Slabiciunea pentru nuante a domnului Paunescu pare s4 fie, totusi, efectul unei evolutii tarzii, un simp- tom al presenectufii. Cand era mai verde si mai rosu, se ingrijea mai putin de intervalul dintre valori si din- tre cuvinte. Cantitatea trona nestingherita, fie cA era vorba de ce intra pe gurd, fie de ce iesea. E drept ca stilul encomiastic indeamné, prin el insusi, la epite- tul abuziv, la exces retoric, Ja hiperbola. Dar cand esti un apostol al nuantelor si un scriitor de vocafie pofi gasi solufii cat de cat elegante, plauzibile, digerabile. DI Paunescu nu le-a gasit. Ar fi nevoie de o energie Supraomeneasca pentru a schifa, rapid, o antologie a linguselii enorme din marea operd a lui Adrian Pau- nescu. Voi folosi, de aceea, spre ilustrare, dou’ exemple ,Marginale”, peste care am dat intamplator in iuresul post-revolutionar, cand unele din casele de protocol ale vechiului regim au intrat, temporar, in patrimoniul Ministerului Culturii (cu bibliotecile lor cu tot). Iatao dedicatie cAtre Nicu Ceausescu, pe prima pagina a vo- lumului Marsffest pentru mileniul trei, aparut in 1984, la Editura Eminescu: ,,Pentru toate inifiativele tale lu- minoase, pentru felul bdrbdtesc si tandru in care ai stiut, fn acest 1984, sd fri de partea adevdrului si a rezonantfei is- torice a numelui pe care-1 por}i, pentru subtila sintezd pe care o reprezinfi, pentru tot ce ai facut pentru mine si tot ce mi-e drag, pentru Doina Entinesciand, dea cirei resti- fuire se leagd 11 veci numele (dt, pentru ca si fit saindtos gi lursinos si puternic si antidogmatic, is tofi anti care vor veni, indreptadfind speranfelc pe care si le pun in tine, atat parinfii tdi, cat si tofi oamenii buni atacestei fdri, pentru tine, Nicte Ceausescu, prietenia mea adancd si necondifio- nata” (sublinierile apartin poetului).In 1986, pe alt volum, in condifii, pare-se, mai vi- trege, dedicafia se reia: . Tovardsului Nicu Ceausescu, aldturi de care m-amt simfit proftand implicat In destinul Romaniei, omulut care mi-a saltoat, de ciiteva ort, echilibrul $i chiar viata, marii sale indltimi de cuget si, tof mai mult, marti sale adancirniu de cugel, tuturor fapiclor bune pe care le-a ficut, rolului situ adesea decisiv tn pdstrarea hominit peste rdvna nemernica a intunericului, denmitdfit sale, chiar st tdcerti (de azt) dintre noi, iubirea miea.” Nu ma grabesc s4 judec nevoia tribunului de a-si flata beneficiarii, nici dorinta sa, probabil intemeiata, de a-si exprima recunostinfa pentru cel care se indu- rase s&-l ajute la ananghie. Problema acestor texte este ins4, cum ar spune dl Paunescu, problema nuanfelor. Se adreseaza ele lui Lorenzo Magnificul? Omagiaza ele anvergura fondatoare a lui Friedrich cel Mare sau, miAcar, a lui Carol I de Hohenzollern? Consfintesc ele oare intalnirea providentiala dintre Michelangelo gi Suveranul Pontif Paul al Il-lea? Daca e s4 ne ludm dupa& ton si vocabular, avem cu sigurantA de a face cu un eveniment din aceast4 categorie si nu cu echivocul meschin al unui raport de vasalitate intre un chefliu prepotent si un poet de curte bosumflat. Si concedem ca dedicafiile au, prin definitie, o trasdtura de pensula mai groasd, mai apAsata. Dar aici nu e vorba de pen- sul4, ci de bidinea. Ni se vorbeste de ,,rezonanfa isto- ricA” a unui nume nefast, de ,subtila sinteza” Nicu, de legatura vesnica intre Nicu $i Doina Eminesciana, de ,indltimi de cuget” care sunt, totodata, ,adandmi de cuget”, de destinul RomAniei, de cosmice inclestari intre intuneric si lumina, in sfargit, de barb&tie, tan- drete, iubire, prietenie adanca. Nu e cam mult? Nu ar fi fost cazul ca amorul pentru nuante al poetului s4 in- tre in alerta? Daca nuantfele sunt bune pentru a scoate basma curaté o institutie fundamental dubioasa, n-ar&cumva utile si pentru a-ti feri stilul si caracterul de primejdia scatofagiei si a prostului gust? Adrian Pau- mescu nu pare stingherit de asemenea interogafii. Cand evorba de omagiul rentabil, el se simte indreptatit sa Practice, necuviincios, gonflatia, apoplexia, trombonul. Cand ins4 e vorba de agenti si de colaboratori ai Secu- ritatii, potrivit i se pare mai curand glasul stins de mi- ronosita. Activistul stihial devine dantel4reasa. Falsul etic e, in orice caz, flagrant. Caci dacd un sfert din ce sta scris in dedicafiile de mai sus era, la data compu- nerii, adevarat, atunci, in decembrie 1989, dl Paunescu trebuia s4 se sinucida. Investitia sentimentald si patri- otica pe care laudele sale o implicA, proportfia lor isto- nica, patosul lor profetic nu rimeaz4 cu supraviefuirea. Prietenia necondifionata, iubirea, sperantele intregii nafiuni ar fi trebuit sA se simta grav contrariate si sA duca la o solutie de demnitate. Cum poti trai, cAnd tot ce ai mai inalt si mai adAnc e pus la zid? Ba bine cd nu! Pofi foarte bine! Mi-] inchipui, chiar, pe dl sena- tor — caci din pacate e mereu previzibil — facand cu ochiul spre spectatori, pentru a semnala cA dedicati- ile in discufie erau doldora de sopérle: ,antidogma- tic”, , ravna nemernicaé a intunericului” — care va sA zica sub patinoarul de bale fremAta un ocean de ne- supunere... ..-Adesea, cand incerc, crestineste, sA identific par- tea respirabilaé a lui Adrian Paunescu, cand mi se pare ca am datoria s4 caut in nebuloasa firii lui pe ,,aproa- pele” care trebuie asumat, nu gasesc argument mai bun decat ca existA si alcatuiri mai rele: ca, de pilda, Adrian Paunescu nu e, totusi, Corneliu Vadim Tudor. Dar l-am vazut de atatea ori suportandu-l tandru pe mai tandrul s4u emul ca invitat in cartfavalesti emi- siuni de televiziune, I-am vazut de atatea ori razga- ind impertinenja gdunoas4, incurajand impostura si ——cocolosind toapa, incat am sfaryit prin a m4 indoi pana 3i de ceea ce parea axa sentimentului paunescian al fiinjei: orgoliul. Ce lips& de orgoliu, intr-adevdar, ce lipsa de inteligensa, in fond, s4 accep$i vecinatatea unui sfaraiac. S-ar zice cA trunchiul nu sare departe de aschie... Plai cu boi, mai 2001De la Spiru Haret spre Romania de Maine, prin Aurelian Bondrea Obscenitatea, ca toate marile stiluri. are istoria ei interioara: perioade, epoci, sub-epoci, momente de ener- gie aurorala, de apogeu, si de rafinata oboseala alexan- drina. Uneori, obscenitatea e stil oficial. Alteori — un fenomen subversiv, de underground. Exista obscenita- tea plebee, revolufionara, a nadufului gros, $i obsceni- tatea de budoar, ipocrit4, dantelat&, furtiva. Dar 54 nu devenim pedanti. Inainte de a face clasificdri, s3 colec- fiondm experiente. Obscenit4fi pre-revolufionare In epoca de aur” a senzualului ascet Nicolae Ceau- gescu, istoria obscenitatii a fost sincron4 cu istoria pro- priu-zis&: apogeu de ambele parti. Legislatorul tragea cu ochiul spre dormitorul cet&teanului pentru a-i doza performanfa intim4 dupa criteriul nevoilor demogra- fice, asa incat, clipA de clipa, mAna partidului s4 fie sim- fita, ca un principiu regulator, pe pantecele nevestei. Trupuri aseptice de copii erau carne de tun propagan- distic pe stadioane supraincarcate: un fel de viol colec- tiv in care Marele Pedofil scria pe zguri sau pe gazon lozinci nerusginat triumfale, folosindu-se de oameni cum se folosesc derbedeii de materia primA a vespa- sienelor pentru a mAzg&li peretii. Uriase cozi gri so- domizau magazinele goale, intrefinand o atmosfera 23nevroticad, de insatisfactie si culpabilitate. Minciuna ajunsese dezm4&j, presa central4&, ca si literatura oma- gial4 ardtau a pornografie. O data pe an trebuia s4 ne araitam, la militie, masinile de scris, aga cum aritam in copilarie invafatorului unghiile si batistele. Din punc- tul de vedere al obscenitatii oficiale, a avea o masinA de scris era obscen. Trebuia s4 rosesti si sii te cAiesti ca de o practica inavuabila. Pe scurt — si ca sA nu mai lun- gim vorba — ne simfeam cu tofii posedati de dimineaja pana seara, oricand la dispozifia matroanei ideologice care lua, rand pe rand, chipul ,,cabinetului 1” sau al -cabinetului 2”. Una din perversiunile de ultima ora era legiferarea ,,contactelor” cu strdinii. Prietenia cu un cetaéfean din afara farii, turist sau — fereascé Dumne- zeu! — diplomat, era dlasata la ,ilicit’’, ca agresarea unei muinore. Eram, cu mic cu mare, suspectati de a fi incli- nafi s4 intrefinem raporturi inappropriate” cu tot ce mirosea a valuta. Un popor intreg pe past de Monica Lewinsky avant la lettre. Ideea era cA cine vede straini le vinde pe nimic secrete. Marele secret, asupra cAiruia plutea suprema interdictie, era falimentul general. Era $i singurul secret pe care il stia toatA lumea si pe care, deci, il putea deconspira oricine. Asadar — nu era voie $4 ai de a face cu straini. Daci Sreseai, te expuneai, in- tr-o prima faz4, unor severe ore de dirigentfie, iar apoi, in functie de imprejurari si de incApAtanarea proprie, unor m4asuri ceva mai radicale. Eu am gresit. Diver- Se institufii au inceput si ma certe. E ceea ce domnul Gabriel Andreescu numeste colaborarea mea cu secu- ritatea. La Ministerul InvatamAntului am avut parte de elita corpului de supraveghere morala a cadrelor: to- varasul Aurelian Bondrea. Personajul avea un soi de notorietate maligna, cum era si firesc pentru un func- fionar superior care, ani dea randul, gfrase conformi- tatea ideologica si etic4 a intregii dAsc4limi rom4anesti. Se spunea cA e plastograful calificat al diplomelor de 24inalte studii ale Elenei Ceausescu si cA meritul acesta atarna atat de greu la dosarul sau, incat, chiar cand oa- recari potlogarii i-au fost dezvaluite de Scanteia (ceea ce altora le-ar fi fost fatal), marele om a supraviefuit, ramanand, impenitent, in functie. Ei bine, mi s-a facut onoarea s& fiu dat tocmai pe ména lui. M-a intampinat cu staif de stapan, ca unul care, primind sarcina, va fi raspuns, complice, ,,Lasati pe mine!” Proasp4t ras, in- costumat ca la nunta, avea aerul curdtel si intreprinza- tor al unui abil sef de sala. A fost concis, grav, pe un ton in care am4rdciunea se amesteca — profesionist — cu avertismentul si cu presimtirea funest4. Esenta me- sajului siu era urmAtoarea: ,,Socialismul pe care l-am construit cu atatea sacrificii a facut din tara noastré o adevaraté grédina. N-avem nevoie, in aceasta gridina, de buruieni.” Trebuia s4 ma astept, deci, la 0 ecologica plivire, la o drama de tipul izgonirii din Rai. Deocam- dat&, am fost izgonit numai din Bucuresti si plantat cu forta intr-o gradinijé moldoveneasc4, langA Bacau. Obscenitadfi post-revolutionare Dupa revolutie, am uitat de tovarasul Bondrea. Mi-am spus ca va fi fost plivit e] insusi, alaturi de puz- deria de trepadusi cu nume neverosimile care umplu- sera scena inainte de 1989: Cenuse, Clatici, CApudean, Necsoiu et Comp. M-am inselat. Bondrea nici nu moa- re, nici nu se preda. Dimpotriva: construieste noi si noi gradini, altoieste, recosmetizeaza, spalA oameni si bani si devine patronul celei mai mari universit&fi private din Rom4nia. Ocup4 ea un sediu modest, discret, care s& nu sara in ochi? Nu, ci amplul si costisitorul sediu al noului palat al pionierilor, cAruia nu i s-a gasit o mai bund intrebuinfare. Poarté universitatea lui Bondrea numele marilor grddinari pe care patronul i-a slujit fara scrupule decenii intregi? Se numeste ea Lenin, sau 25Elena Ceausescu, sau macar Ilie Pintilie? Nu. Ea are nevoie, pe frontispiciu, de numele celui care a inteme- iat invatAmantul romAnesc modern: Spiru Haret. Cat despre Fundafia sub al c4rei acoperamant Bondrea face educatia noilor generatii, care i-ar fi numele potrivit? ~Vechea garda“? ,,Trecutul glorios“? ,,Secera si cloca- nul”? Nu, evident c4 nu. Fundafia se va numi ,,Romania de Maine”. Un mod de a sugera, bland, cA vom avea tot ce-am mai avut, c& viitorul e deja organizat, par- celat, ,,gradinarit”, pe baza universalei competente a unui mic comando de braconieri. Care e punctul lor tare? Educatia. Munca cu tinerii. Ce s-a schimbat? Eti- ca (adica un fleac!) si redistribufia echitafii socialiste, dupa criteriile capitalismului de partid gi de stat. Au- relian Bondrea e un succes al privatiz4rii post-revolu- tionare. Imi amintesc ca, prin “90 sau ‘91, am ascullat cu gura cAscata opiniile unui expert american, dispus s4 refuze orice sprijin financiar Ministerului Invaqa- mantului (suspect, nu-i aga, de cripto-comunism), pen- tru a incuraja initiativele particulare ale unui anume Bondrea, care duceau fara spre culmile economiei de piata si ale democratici. Obscenitatea e, prin urmare, in plina globalizare. Nerusinatii din toate t4rile se unesc eficace si ne dau lectii. Lucrurile continua insa sa se complice. Nu vreau s4 mA opresc la lista profesorilor gAzduiti de Rom4nia de Maine (un amestec multicolor, cu osingurd trasatura comuna: solidaritatea constiin- tei proaste in unele cazuri, a nesimfirii victorioase in altele). Dar, de mai mult4 vreme, pagini ample dintr-un prestigios cotidian au devenit spatiu publicitar pentru intreprinderea lui Aurelian Bondrea. ,,Rectorul” sem- neaz4 pletorice eseuri vizionare in care e greu de spus ce e mai de plans: stilul, gramatica sau ideile? Stiu foar- te bine cA banii n-au miros, cA pare si un ziar de mare tiraj are nevoie de fonduri suplimentare. Dar ,,princi- pialitatea”, JeapAnd indeobste, a editorilor sii nu e mai 26_ YUEN sifanata de concesia gogonatd la care sunt dis- pusi, transformand un activist cu alura de magaziner in reper al educafiei nationale. Decenja? Patriotism? Respectul valorilor? Nu, ci pur4 si simpla obscenitate publica, infinit mai impura si mai nocivd, dupA padre- rea mea, decat poza deocheata si vorba fara perdea. S-ar Zice cA, simbolic vorbind, suntem in fara lui Bondrea. El e beneficiarul revolufiei din decembrie, el e emble- ma reusitei private si institutionale. Nimeni nu-i pune la indoiala legitimitatea, credibilitatea, competenta. Ni- meni nu se intreaba care e sursa uriaselor sale rezerve financiare. Lumea bund, gazetele, analistii politici au alte treburi. Intre timp — era inevitabil — Aurelian Bondrea pare s4-si fi facut si televiziune. Deun4zi, am descoperit siderat printre canalele la care am acces prin cablu un post numit ,.TVRM”. in prima clipa, m-am temut ca e detasamentul de avangarda mediatica al RomAaniei Mari. Apoi am privit programele noului post si m-am confruntat cu interminabile prelegeri (semi)a- cademice sub sigla ,,Romaniei de Maine”. Amicul ne-a patruns, asadar, in casd si in gand... Va citi (sau i se va semnala) textul acesta. Va avea, probabil, dou ti- puri de reactii: mai intai, se va gandi ca buruienile de genul meu trebuiau st4rpite de mult si cA vechiul re- gim a fost prea ingdduitor cu derbedeii. Apoi va surade confortabil, spunandu-si cA, oricat s-ar agita ,,elitigtii” de teapa mea, afacerile lui nu mai pot fi periclitate. A fost bine plasat sub comunisti, s-a descurcat foarte bine si sub primul Iliescu $i sub Constantinescu, infloreste siacum. Nu e el omul sa fie ,destabilizat” de anemica tranzifie autohton4. Mai ales cA nu numai el a supra- viefuit, ci o intreaga refea: oriincotro ai privi vezi nu- mai prieteni. Pe la guvern, prin parlament, prin justifie, prin toate partidele politice (mu cofiteaza daca sunt la putere sau in opozitie), te intampina figuri cunoscute, familiare, datatoare de incredere si speranta. Tara n-a 27fost, cum pretind naivii, pedeserizatd sau cederizata. A fost bondrificaté. AdicA adusa intr-o conditie in care diferentele dintre oameni cumsecade gi lichele, dintre competenta si smecherie, dintre curatenie si jeg mu mai sunt semnificative. Ceausescu n-a fost evacuat. A fost doar f4ramifat intr-o legiune de mici dihdnii nostal- gice, in care spiritul lui subzista fertil. Cu alte cuvinte, Ceausescu a fost multiplicat prin diminutivare: in lo- cul dragonului absolutist — o puzderie de soparle in- floritoare, specializate in toate speciile de relativism. Obscenitatea interioara a devenit condifia succesului gi un discret semn de recunoastere intre membrii ace- luiasi cuib... Plai cu boi, aprilic 2001Ion Cristoiu demisionar Domanul Ion Cristoiu s-a hotarat, peste noapte, sd se retraga de la Evenimentul Zilet. Nu mai suporta ,,pre- siunea psihica“ la care e supus datorita opiniilor sale prea radicale. Vrea sA se (re)apuce de citit la Biblioteca Academiei. Isi daruieste toate actiunile fostilor s4i par- teneri de presi si de afaceri. Un gazetar care a comba- tut cu atata fervoare pentru transparenjA putea gasi explicatii mai plauzibile. Domnul Cristoiu a suportat binisor lungii ani de ,.persecufie” din perioada Iliescu; ba chiar a arborat persecutia ca pe o insigna, pe fron- tispiciul ziarului. Nici sub Ceausescu n-am asistat — din partea Domniei Sale — la vreun gest de exaspe- rare. De unde, brusc, atata fragilitate? S-ar zice cA avem de a face cu o crizA mistica: omul isi imparte averile si alege recluziunea studioasa ca pe singurul destin care ise potriveste. In definitiv, de ce nu? Duhul Sfant bate incotro pofteste. Sie incontestabil cA domnul Cristoiu are destule motive si fie un pic surmenat. A slabit mult, cu o indarjire aproape fanatica, ceea ce — o spun in cunostinté de cauzA — poate nevroza pe oricine. Apoi, a fost impins de imprejurari si de indigenfa contextu- lui intr-o postura care depaseste cu mult posibilitatile sale reale. Incet-incet, el s-a vazut lider de opinie, analist politic de varf, expert national cy-vocatie en- ciclopedica. Chemat s4-si dea cu parerea peste tot si despre orice, lon Cristoiu a devenit micul nostru profet 29cotidian, un fel de ,,Brucan dw pauzre’, un fel de ,fust food” al gandirii politice jurnaliere. in momentele sale bune, el afiseaz4 o viclenie candida, o perspicacitate de diletant .,of”, care nu se lasi pacalit de smecheriile politicienilor. Pricepe si i}i explicd. Un amestec de CocosilA si Dumitru al lui Nae, revenifi in poiana lui Iocan dupa cajiva ani de inv afatura la seral. Pentru un om de condei, mai ales pentru unul care crede cA vio- larea unei gaini sau injunghierea vecinului sunt rea- litifi dostoievskiene, domnul Cristoiu_ manifesta o stingheritoare neglijenja stilisticd. Scrie gi vorbeste ru- dimentar, incat te cutremuri la gindul ca el e echiva- lentul autohton al gazetarilor de la Figara gi Le Monde, de la Frankfurter Allgemeine sau Times. E greu sa nu fii incomodat psihic de eventualitatea unor asemenea asociatii. Imi pot inchipui tensiunea lAuntrica la care $-a expus, in anii din unma, domnul Cristoiu, incercand sd fini steagul mereu sus, s4 joace cartea ,obiectivita- tii” pana la a abandona adevarul si buna-cuviinta, si isi asume, insomniac, o posturd de mare putere, supra-ministeriali, hiper-prezidenfiala, ultra-parla- mentara, mai eficienta decat politia si mai binefaca- toare decat Biserica. O asemenea cursd nu se poate termina bine, dac& nu stil si te retragi la timp. Dom- nul Cristoiu trebuie, deci, felicitat pentru s4nitosul dumisale instinct. Daca retragerea gazetarului e mo- tivata in chip autentic, dacd ea nu camufleaza inavua- bile manevre de culise sau relansdri premature in alte ,,afaceri”, ea va da roade onorabile. In caz con- trar, nu ne va ramane decal s4 conmsemnam osminteala in plus, in marea, multicolora sminteala a tranzifiei, plina de talhari, victime si bufoni. Dilemma, 21-27 februarie 1997 vrGeorge Pruteanu sau Despre manele si politica Nu-mi plac manelele. Ma deranjeaza abuzul vaica- relii, sentimentalismul siropos, melodia serpeasca $i ritmul de meterhanea. Dar m4 deranjeaz4, in primul rand, faptul cA cei care le cant, si mai ales cei care le asculté par surzi. Dac4 un amator de manele trece prin- tr-o padure, toat#i padurea ascult4 manelele lui prefe- rate. Pe strada sau la cate un restaurant, decibelii lovesc apocaliptic. Radioul si televizorul se aud in tot cartie- rul. Mi se vorbeste de dreptul (omului) de a asculta ce vrea, dar nu se ia in seamA dreptul meu de a rw asculta ce vor alfii. Dupa& o emisiune a lui Radu Moraru in care invi- tatii erau doi manelisti si George Pruteanu, certitudi- nile mele au intrat, totusi, in deriva. Pentru cA nu doud Hnii melodice se infruntau acolo, nu doua opfiuni de gust ireconciliabile, ci doua tipuri de umanitate. De o parte o anumita inocenta inculta, iar de cealalta o im- pura suficientd, incremenita cu degetul in sus, intr-un gest de pedagogie acta. Inocenta, dupa experienja mea, ¢, omeneste, mai pretioas4’ decat cultura. Cultura con- viefuieste fara dificultafi cu miselia, cu cruzimea, cu perversitatea, cu lipsa de caracter, cu vanitatea, si chiar cu (dar ce spun ,,chiar cu”, mai ales cu) prostia. ladul e plin, cred, de lichele cultivate, dupa cum Raiul e plin, probabil, de analfabefi cu suflet curat. George Pruteanu s-a comportat pe tot parcursul emisiunii ca un baiat 31