Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proces Ingrijire
Proces Ingrijire
Learn more
Got it!
Desi etapele procesului de ingrijire pot fi delimitate teoretic si implicit artificial in variate moduri, in
functie de abordarea conceptuala specifica fiecarei scoli sau traditii de nursing, in toate modelele
elaborate se regasesc elemente comune, care permit structurarea generala a acestui proces in patru sau
cinci etape distincte. Nu trebuie insa uitat nici un moment faptul ca aceasta delimitare reprezinta numai
un artificiu, succesiunea logica a desfasurarii procesului de ingrijire ramanand in esenta unitara.
In conceptia noastra, componentele fundamentale ale procesului de ingrijire sunt in numar de patru,
incluzand: avaluarea pacientului, elaborarea planului de ingrijire, realizarea acestuia si evaluarea
continua a eficacitatii ingrijirilor.
Reprezentarea schematica a acestor patru etape definitorii ale procesului de ingrijire este ilustrata in
figura 1.
Evaluarea pacientului/comunitatii;
Evaluarea
rezultatelor
ingrijirii
Realizarea
interventiilor de ingrijire
Planificarea ingrijirilor
Evaluarea
Pacientului
Alte date
Examen obiectiv
Elaborarea unui plan logic de ingrijire destinat specific pacientului sau comunitatii evaluate, strict
individualizat si dirijat in functie de diagnosticul sau diagnosticele de nursing formulate.
Realizarea (indeplinirea sau implementarea) planului de ingrijire elaborat pentru rezolvarea problemelor
de ingrijire ale pacientului/comunitatii.
Desigur ca etapa de evaluarea initiala a starii de sanatate si a nevolilor de ingrijire poate fi descrisa, la
randul ei, sub forma mai multor momente distincte. Acestea nu sunt insa decat etapele practice si
metodologice parcurse in acest scop si nu procesul logic insusi.
Astfel, in majoritatea cartilor romanesti de nursing editate pana in prezent procesul de evaluare initiala a
pacientului sau comunitatii este confundat cu modalitatea realizarii acesteia, fiind descris drept:
Culegerea de date
In opinia noastra, aceasta descriere artificiala a evaluarii pacientului este incorecta din punct de vedere
conceptual si incompleta din punct de vedere pragmatic.
(I) EVALUAREA PACIENTULUI
Evaluarea pacientului in cadrul procesului de ingrijire incepe odata cu prima intalnire a asistentei
medicale cu bolnavul/comunitatea ingrijita si continua pe toata durata procesului de ingrijire, deoarece
starea de sanatate a celui ingrijit se modifica continuu. Continuu apar date noi (subiective si obiective),
informatii care trebuie observate, inregistrate si evaluate permanent.
Ca urmare, aidoma intregului proces de ingrijire, evaluarea pacientului reprezinta un proces continuu,
dinamic si strict individualizat.
Scopul evaluarii il constituie aprecierea starii de sanatate sau de boala prezenta sau potentiala a
persoanei ingrijite, identificarea reactiilor particulare ale individului fata de aceasta, precizarea si
ierarhizarea nevoilor de ingrijire ale pacientului.
Calitatea actului de ingrijire depinde de acuratetea diagnosticului formulat si, implicit, de calitatea,
acuratetea si permanenta actualizare a informatiilor asupra starii prezente a pacientului ingrijit.
Reactualizarea permanenta a bazei de date (subiective si obiective) asupra starii pacientului este
esentiala.
Culegerea datelor;
Inregistrarea datelor;
Analiza datelor;
Fiecare dintre aceste etape are un continut specific si o modalitate diferita de realizare practica.
Inregistrarea datelor presupune includerea informatiilor obtinute despre pacient intr-o baza de date (cu
forma specifica fiecarei tari si fiecarui serviciu in parte).
3) Analiza datelor presupune examinarea critica si responsabila a informatiilor obtinute pentru
identificarea si ierarhizarea necesitatilor de ingrijire prezente (actuale) sau potentiale, posibile. Aceasta
etapa are drept scop stabilirea problemelor individuale prioritare in cazul pacientului evaluat.
CULEGEREA DATELOR
Culegerea datelor presupune colectarea informatiilor subiective si obiective privind starea de sanatate si
satisfacerea necesitatilor personale ale pacientului evaluat, atat in prezent, cat si anterior momentului
evaluat.
Informatiile relevante pentru evaluarea necesitatilor de ingrijire ale pacientului sunt de mai multe tipuri,
datele putand fi descrise in moduri variate, in functie de sursa, de continutul calitativ sau temporal al
informatiilor, de caracterul peren sau trecatror al acestora.
Date secundare (indirecte): informatii obtinute de la anturaj sau din documente medicale anterioare.
Date obiective (semne): modificari sesizabile de catre alte persoane (calificate sau din anturaj) si/sau de
catre pacient sau informatii oferite prin examene de laborator.
Date stabile (invariabile): date generale, cu caracter demografic (sex, rasa etc);
Date variabile: date generale (nume, nationalitate, stare civila, credinta religioasa etc), date de examen
fizic (varsta, TA, puls, t°C etc) sau valori ale diferitelor examene de laborator la un moment dat (aspect
electrocardiografic, glicemie, uree, electroliti etc).
Anamneza reprezinta discutia directa cu persoana ingrijita, la care se pot adauga informatiile oferite
suplimentar de catre apartinatori (familie, prieteni) si datele inscrise in diferite documente medicale
anterioare ale pacientului (adeverin]e medicale, bilete de iesire din spital, rezultate ale unor examene
periodice de sanatate sau controale medicale, analize sau alte examene de laborator, retete sau
prescriptii medicale);
Observatia:
Observatia presupune sesizarea directa a informatiilor despre pacient de catre asistenta medicala, cu
ajutorul propriilor organe de simt, in cursul anamnezei, cat si al examenului fizic.
Anamneza
Anamneza reprezinta modalitatea directa de culegere a datelor de la pacient, prin discutia cu acesta.
Discutia permite cunoasterea nemijlocita a starii de sanatate si boala a persoanei ingrijite, a conditiilor
de viata si munca a acesteia, a gradului de instructie, profilului psihic si gradului de realizare si
satisfacere a nevoilor fundamentale de independenta si autoingrijire ale interlocutorului.
Modul de desfasurare si calitatea interviului realizat sunt determinante pentru calitatea procesului de
ingrijire si reprezinta adevarata masura a profesionalismului, experientei, personalitatii si talentului
asistentei medicale.
Pentru buna desfasurare a anamnezei este necesara intrunirea anumitor conditii indispensabile:
Asigurarea unui climat extern confortabil si intim pentru pacient in cursul discutiei;
Realizarea unei atmosfere psihice adecvate, caracterizate de increderea si respectul reciproc pacient-
asistenta, comunicare, ascultare si acceptare a datelor furnizate, fara o interpretare subiectiva sau
partizana a acestora de catre personalul medical.
In acest scop, dupa prezentarea propriei persoane catre interlocutor, este recomandabil ca asistenta sa-i
explice pacientului, in termeni simpli si generali, modalitatea de desfasurare ulterioara a discutiei, scopul
acesteia si modul in care vor fi folosite datele obtinute, in interesul pacientului, pentru realizarea
procesului de ingrijire si a actului medical.
Este de asemenea recomandabil ca pe toata durata desfasurarii discutiei cu pacientul asistenta sa
consemneze in scris, sub forma unor notite succinte, informatiile obtinute, insistand asupra acuratetii
datelor, eventual prin reformularea intrebarilor.
Nu se recomanda inscrierea directa a datelor in fisa sau foaia de observatie a pacientului (datorita
impresiei nedorite de detasare a asistentei fata de pacient si de subiectul discutiei ce ar putea fi
generata astfel, cat si datorita riscului de fragmentare, omitere sau aprecierii initiale neadecvate a
informatiilor obtinute).
Exista diferite “modele” propuse pentru desfasurarea interviului, specifice atat fiecarei tari, cat si
fiecarui serviciu medical, in functie de traditiile locale existente, de specificul serviciilor medicale oferite,
de legislatia existenta sau de cerintele particulare ale angajatorului sau finantatorului serviciului.
Indiferent de modelul folosit, de ordinea sau modalitatea de formulare a intrebarilor, informatiile care
trebuie obtinute si consemnate in baza de date vizeaza aceleasi aspecte esentiale.
Astfel, in functie de tipul de personalitate a pacientului, de varsta, gradul de instructie si cultura, mediul
social din care provine si, nu in ultima instanta, de contactele anterioare ale pacientului cu mediul
medical, putem descrie trei tipuri distincte de interlocutori.
O prima categorie sunt pacientii pe care trebuie sa ii facem sa vorbeasca prin intrebari repetate,
multiple, precis formulate (introvertiti, timizi sau lipsiti de abilitatea ori dorinta dialogului).
O a doua categorie sunt cei pe care trebuie sa ii lasam sa vorbeasca, oferindu-ne singuri, corect si rapid
datele esentiale pe care dorim sa le aflam.
Ultima categorie sunt cei pe care trebuie sa ii oprim politicos din vorbit, deoarece divagheaza de la
substartul intrebarilor formulate si nu ne ofera informatiile relevante de care avem nevoie.
Pentru a realiza un interviu reusit cu pacientul asistentei medicale ii sunt necesare o serie de calitati si
abilitat practice:
Exista numeroase modele si ghiduri pentru interviul cu pacientul. Fiecare dintre acestea are doar o
valoare orientativa. Pe masura ce asistenta medicala dobandeste experienta este de dorit sa-si formeze
propriul tip de interviu, suficient de adaptabil si flexibil ca sa permita obtinerea datelor esentiale despre
pacient.
Un posibil model de desfasurare a interviului cu pacientul, utilizat in unele centre de nursing din SUA,
este exemplificat in cele ce urmeaza.
Elementul central al discutiei: de la inceput interviul se va axa pe cele mai ingrijoratoare probleme
pentru pacient.
Intrebari:
Intrebari:
Povestiti-mi, va rog, despre dumneavoastra, despre familia dumneavoastra, despre felul dumneavoastra
de viata.
Ce fel de munca aveti? Daca altcineva va intretine, ce fel de munca face acesta?
Necesitatile de ingrijire:
Elementul central al discutiei: identificarea a ceea ce trebuie facut pentru sustinerea pacientului si
pentru a-l ajuta sa-si foloseasca cat mai bine resursele, precizarea capacitatilor si limitelor acestor
puteri.
Intrebari:
Ati dori sa stea cu dumneavoastra cineva din familie sau dintre prieteni?
Ce nu ati inteles suficient de bine in legatura cu boala dumneavoastra sau ati dori sa cunoasteti mai
bine?
Uneori, in serviciile care au asemenea chestionare tip tiparite pacientul este rugat sa completeze singur
raspunsul la intrebarile formulate. Dupa citirea acestora, asistenta medicala va lamuri impreuna cu
pacientul raspunsurile neclare, adaugand datele suplimentare astfel obtinute, pentru o evaluare mai
corecta si mai completa a nevoilor de ingrijire ale pacientului. In cursul interviului asistenta va obtine de
la pacient nu numai datele necesare in acest scop, dar va avea si ocazia de a-i oferi sprijinul emotional si
psihic, precum si cunostintele de care acesta are nevoie pentru a intelege si depasi situatia in care se
afla.
In tara noastra nu exista deocamdata modele propuse pentru desfasurarea interviului cu pacientul,
acesta desfasurandu-se, in general, dupa experienta fiecarei asistente si in functie de specificul
serviciului medical caruia pacientul i s-a adresat (ambulator sau spital).
In general, intrebarile interviului decurg dupa structura tipului de baza de date in care vor fi inregistrate
informatiile despre pacient (fisa medicala in ambulator sau foaia de observatie clinica in spital). Discutia
poate urmari capitolele acestor documente medicale: date generale privind identitatea pacientului,
motivele consultului medical, antecedentele familiale de boala, antecedentele personale fiziologice si
patologice ale pacientului, date privind conditiile de viata si munca ale pacientului, conditiile socio-
economice si gradul de instructie, obiceiuri alimentare, consumul cronic de alcool, tutun si
medicamente, alergii, precum si istoricul afectiunii medicale prezente.
In forma actuala a acestor documente medicale din tara noastra nu exista capitole destinate special
nevoilor psihice, culturale, religioase sau spirituale ale pacientului.
Informatiile relevante referitoare la aceste, impreuna cu alte aspecte prioritare legate de necesitatile de
ingrijire ale pacientului pot fi consemnate insa de asistenta in caietul de rapoarte de serviciu, alaturi de
planul de tratament medical al fiecarui pacient.
Aceste aspecte diferite fata de alte servicii, din alte tari sunt in ultima instanta de natura organizatorica
si administrativa si nu reprezinta decat forma si nu esenta desfasurarii actului medical si al celui de
ingrijire.
Examenul obiectiv presupune evaluarea starii de sanatate a pacientului prin observare si examen fizic.
Observatia se desfasoara continuu, atat pe durata interviului, cat si in cursul examenului fizic al
pacientului.
Examenul fizic poate avea loc inainte de anamneza, in cursul acesteia sau dupa finalizarea discutiei cu
pacientul. Aceasta ultima modalitate este preferabila, deoarece finalizarea discutiei permite aflarea
tuturor informatiilor relevante pentru actuala stare de sanatate a pacientului si, in consecinta,
efectuarea unui examen fizic mai avizat si atent asupra potentialelor probleme anticipate.
Examenul obiectiv implica observarea continua si participarea activa a tuturor simturilor examinatorului.
Vazul ne permite identificarea prin inspectie a culorii tegumentelor si mucoaselor, a anumitor deformari
sau deficite ale diferitelor aparate si sisteme, a protezelor existente, precum si a mimicii pacientului.
Reactia nonverbala a acestuia poate constitui uneori o masura fidela a gradului de anxietate sau a
anumitor aspecte psihologice ale personalitatii celui examinat.
Mirosul ne permite identificarea in cursul discutiei si examenului obiectiv a unor mirosuri anormale,
sugestive pentru anumite suferinte ale pacientului (halena fetida a respiratiei la cei cu supuratii
pulmonare, mirosul de acetona in cazul pacientilor aflati in cetoza diabetica, halena uremica la pacientii
cu insuficienta renala etc).
Auzul ne ofera informatii directe (nemijlocite) pe parcursul interviului si examenului fizic sau mijlocite
instrumental de stetoscop (ascultatie) in cadrul examenului obiectiv al pacientului. Acest simt ne
permite identificarea reactiilor verbale ale pacientului, comunicarea cu acesta, contribuind la schitarea
profilului psihologic al pacientului (reactia la suferinta, stereotipii in exprimare, moduri particulare de
reactie). Tot el ne permite si identificarea anumitor date patologice care ne orienteaza spre o anumita
suferinta medicala (respiratia suieratoare, dificila, cu expir prelungit si zgomotos a astmaticului, disfonia
cu voce ragusita sau bitonala la pacientii cu suferinte laringiene, neregularitatea zgomotelor cardiace
sau a pulsului auzita la masurarea tensiunii arteriale pentru pacientii cu tulburari de ritm sau de
conducere cardiaca etc).
Simtul tactil ne permite identificarea prin atingere, in cursul palparii, la examenul fizic, a caracterelor
anumitor zone corporale cu modificari anormale.
Realizarea examenului fizic implica si utilizarea unor instrumente medicale specifice: metru, cantar,
termomentru, tensiometru, stetoscop, diverse aparate de monitorizare. Toate aceste explorari
instrumentale, simple sau sofisticate, “prelungesc” simturile examinatorului si completeaza examenul
fizic, oferind informatii medicale obiective suplimentare asupra starii de sanatate actuale a pacientului.
2) Inregistrarea datelor pacientului in baza de date:
Toate informatiile obtinute despre pacient sunt inregistrate intr-o baza de date, traditionala sau
informatizata. Aceasta poate fi reprezentata de foaia de observatie, registrul medical sau dosarul al
pacientului. Numele si structura acestui document variaza foarte mult de la o tara la alta, de la un
servicu medical la altul, in functie de particularitatile si specificul organizatoric al fiecarui serviciu in
parte.
Majoritatea serviciilor medicale si de ingrijire fixeaza intervalul primelor 8-24 de ore de la internarea
pacientului drept intervalul obligatoriu pentru culegerea si inregistrarea datelor pacientului. Aceasta
limita de timp este stabilita in scopul identificarii cat mai precoce a problemelor de sanatate si de
ingrijire ale acestuia si impune formularea unui plan de ingrijire adecvat, individualizat, orientat in
functie de problemele prioritare recunoscute.
Din punctul de vedere al eficientei ingrijirilor, cele mai utile baze de date sunt cele structurate si
ordonate in functie de problemele prioritare de nursing ale pacientului. In conceperea structurii unei
asemenea baze de date este esentiala evitarea duplicarii si repetarii informatiei.
Documentul astfel structurat este tiparit si inglobat in dosarul medical al pacientului, fiind si arhivat
computerizat in baza de date a serviciului respectiv.
In tara noastra nu exista in prezent documente special sau separat concepute pentru inregsitrarea
datelor de ingrijire ale pacientilor.
O parte din aceste date se regasesc incomplet si disparat in fisa medicala sau foaia de observatie a
bolnavului, alte informatii necesare procesului de nursing nefiind arhivate, ci eventual transmise vebal
sau in scris prin caietul de rapoarte al asistentei. Existenta si tipul acestui document depinde de
structura organizatorica specifica a fiecarui serviciu.
De asemenea, in majoritatea serviciilor medicale din tara noastra nu exista in prezent arhivarea
computerizata a datelor medicale sau a dosarelor pacientilor.
Redam inh continuare un exemplu american de forma de inregistrare a datelor in dosarul de ingrijire al
pacientului (Presbiterian-Universitary Hospital, Nursing Service Department, Pittsburg):
Nr……
Asigurare nr…….
Puls: 90/min; TA brat drept: 165/110 mmHg; TA brat stang: 160/110 mmHg;
Dieta obisnuita: hiposodata, aport redus de colesterol, 1500 cal/zi;“nu o respect riguros”;
Motivele internarii sau problema de ingrijire: Evaluarea HTA si instituirea tratamentului medical
antihipertensiv
Status neurologic: alerta, orientata temporo-spatial, fata de propria persoana si cele din jur, fara deficite
senzoriale;
Starea tegumentelor: intacte, ingrijite, edeme discrete ale gambelor si picioarelor: “intotdeauna umflate
seara”
Obiceiuri:
Deprinderi pentru mentinerea starii de sanatate: control medical anual, urmarirea lunara a greutatii si
TA; nu fumeaza;
Stilul de viata: lucreaza ca agent de asigurari de stat in ultimii 2 ani, “program incarcat de lucru, cu orar
neregulat”; locuieste impreuna cu sotul si cele 2 fiice
Program de activitate zilnica: impredictibil, in functie de numarul de clienti, dificil de planificat anticipat,
activitati casnice si familiale impreuna cu copii minim 4 seri/saptamana;
Status mental si emotional: calma, “trebuie sa o iau mai incet ca sa mi se poata controla TA”;
Utilizarea datelor obtinute si inregistrate are ca scop identificarea si ierarhizarea problemelor de ingrijire
ale pacientului evaluat, analiza gradului de independenta sau dependenta al acestuia in satisfacerea
necesitatilor sale.
Datele obtinute sunt analizate in functie de gradul de satisfacere si realizare autonoma a necesitatilor
fundamentale somatice, psihice, socio-culturale, religioase si spirituale ale pacientului evaluat.
Problemele identificate in acest sens vor fi notate separat, pe o lista (lista problemelor de ingrijire).
Ulterior ele vor fi analizate si ierarhizate in functie de gradul de dependenta observat in realizarea lor,
prioritatea fiind acordata initial necesitatilor somatice.
Pentru identificarea necesitatilor de ingrijire datele pot fi analizate in diferite moduri, in functie de
conceptele diferitelor scoli de nursing asupra necesitatilor umane fundamentale (modelul Maslow,
modelul Gordon, analiza necesitatilor somatice pe aparate si sisteme etc).
Pentru fiecare dintre necesitati vom analiza gradul de independenta sau dependenta al pacientului
pentru satisfacerea si realizarea acestora, notand totodata si necesitatile individuale, particulare ale
fiecarui pacient evaluat.
Se intocmeste astfel lista principalelor probleme de ingrijire ale pacientului, porind de la cele somatice
spre cele psihice si spirituale, ierarhizate in functie de gradul constatat de dependenta a pacientului in
satisfacerea lor.
DIAGNOSTICUL DE INGRIJIRE
Problemele actuale (prezente, existente) sau potentiale de sanatate ale pacientului evaluat, care pot fi
rezolvate specific prin interventii de nursing sunt identificate si definite drept diagnostice de ingrijire.
Diagnosticul de ingrijire reprezinta un enunt simplificat si clar formulat care descrie modul individual de
raspuns al persoanei sau grupului evaluat fata de o problema de sanatate.
Ideea diagnosticului de ingrijire nu este un concept nou, premisele teoretice ale acestuia regasindu-se
inca din expunerile Florencei Nightingale, din a doua jumatate a secolului XIX.
In 1973 in SUA se constituie Asociatia Nord Americana de Nursing (NANA), care elaboreaza pentru prima
data conceptul teoretic al diagnosticului de ingrijire si formuleaza primele exemple de diagnostice de
ingrijire.
Ulterior, pe masura dezvoltarii conceptuale si a evolutiei modelelor teoretice de nursing, in anii 1990 ia
nastere un nou organism profesional, numit Asociatia Nord Americana pentru Diagnosticul de Nursing
(NANDA), a carui principal obiectiv il reprezinta formularea unui cadru conceptual unic pentru
diagnosticul de ingrijire.
Din 1992 diagnosticele de ingrijire descrise anterior ca diagnostice potentiale au fost reformulate si
reunite in categoria de “risc crescut pentru”.
Definirea manifestarilor caracteristice sau a factorilor de risc. Manifestarile caracteristice unui diagnostic
actual de ingrijire includ un cumul de manifestari subiective (simptome) si obiective (semne), unele
majore (prezente in peste 80% cazuri), altele minore (prezente la 50-79% din pacienti). Diagnosticele
potentiale de nursing includ obligatoriu factorii de risc prezenti.
Factorii asociati (factori fiziopatologici, legati de tratamentele medicale admnistrate, factori situationali
sau de alta natura) ce pot contribui la aparitia sau modificarea starii de sanatate sau la schimbarea
acesteia.
In prezent, prin consens international, sunt acceptate patru categorii de diagnostice de ingrijire:
Diagnosticul actual
Diagnosticul posibil;
Acest tip de diagnostic descrie o judecata clinica aplicabila starii prezente de sanatate a pacientului, fiind
sustinut prin prezenta semnelor si simptomelor majore/minore caracteristice.
Diagnosticul de nursing de “risc crescut” presupune o judecata clinica asupra unui pacient sau a unei
colectivitatii susceptibile sa dezvolte o anumita problema de ingrijire cu o probabilitate mai mare decat a
altora in aceeasi situatie data.
Acest tip de diagnostic de ingrijire descrie o problema de sanatate a carei existenta este suspectata
clinic, dar pentru a carei sustinere ca diagnostic actual nu sunt inca intrunite criteriile diagnostice si
pentru a carei formulare este necesara obtinerea de date suplimentare, care vor confirma sau infirma
ipoteza clinica.
Diagnosticul de nursing al starii de bine reprezinta o judecata clinica asupra unui individ, familii sau
comunitati privind tranzitia de la un anumit nivel de sanatate la unul superior.
Modul de formulare a diagnosticului de ingrijire trebuie sa contina un enunt cat mai clar formulat care
sa cuprinda, intr-o terminologie specifica si unanim acceptata, starea actuala de sanatate a individului
sau comunitatii ingrijite si factorii care contribuie la aceasta.
In functie de tipul diagnosticului de ingrijire formulat (incadrat in una dintre cele patru categorii posible,
descrise anterior) enuntul diagnosticului de ingrijire poate cuprinde un enunt compus dintr-un singur
element, din doua sau din trei elemente.
In acest tip de formulare se incadreaza numai diagnosticele de nursing care se refera la starea de bine.
Acceptate de NANDA din 1992, diagnosticele de nursing ale starii de bine sunt formulate ca un enunt cu
un singur element, de tipul “potential crescut pentru”.
Acest tip de enunt, al diagnosticului de ingrijire al starii de bine, nu include niciodata afirmatii asupra
factorilor asociati.
Formularea diagnosticelor posibile de nursing si a diagnosticelor de risc crescut este redactata sub forma
unui enunt cu doua elemente.
Diagnosticul posibil de nursing cuprinde in prima parte a enuntului diagnosticul de ingrijire suspectat
(“posibil + diagnostic”), urmat de elementul de conjuctie “cauzat de/favorizat de”, iar in a doua parte a
enuntului elementele clinice care atrag atentia in acest sens.
Acest tip de diagnostic este un diagnostic de etapa, care urmeaza a fi definitivat prin culegerea de date
suplimentare, transformandu-se ulterior fie intr-un nou diagnostic actual de ingrijire, fie disparand de pe
lista de probleme de ingrijire ale pacientului daca nu obtinem dovezi in acest sens, fie devenind un
diagnostic de risc crescut in conditiile in care factorii de risc potential se definesc cu precizie.
Diagnosticul de risc crescut cuprinde in prima parte a enuntului sintagma “risc crescut pentru” urmata
de diagnosticul de nursing pentru care pacientul prezinta elemente de risc, elementul de conjunctie
“favorizat de/ cauzat de“ iar in a doua parte a enuntului enumerarea factorilor de risc prezenti pentru
dezvoltarea acestuia.
“Risc crescut pentru alterarea integritatii cutanate favorizat de imobilizarea prelungita la pat secundara
fracturii de coapsa”
“Risc crescut pentru aparitia ulceratiilor corneene favorizate de disparitia ocluziei palpebrale in cadrul
comei neurologice”
Diagnosticele actuale (prezente) de nursing sunt singurele diagnostice de ingrijire redactate sub forma
unui enunt compus din trei elemente distincte.
Primul elemente este reprezentat de diagnosticul de ingrijire, al doilea este reprezentat de factorii
cauzali (etiologici), introdusi prin formula de legatura “determinat/cauzat de”, iar al treilea element este
reprezentat de manifestarile clinice majore sau minore, subiective sau obiective care sustin diagnosticul
formulat, fiind introduse prin elementul de legatura “manifestat prin”, urmat de enuntul acestor
manifestari (fie in termenii unor argumente clinice, fie sub forma direct exprimata de catre pacient).
Exemple de formulari ale enuntului diagnosticului actual de ingrijire compus din trei parti sunt
urmatoarele:
“Incontinenta urinara cauzata de diminuarea volumului vezical manifestata prin urinare frecventa si
pierderea controlului sfincterian”
“Scaderea capacitatii de efort cauzata de insuficienta de pompa a inimii manifestata prin dispnee la
eforturi fizice mici, fatigabilitate si astenie musculara”
Formularea cat mai precisa, mai detaliata si mai specifica a problemelor actuale de ingrijire constatate la
pacient asigura o transmitere corecta a informatiilor intre asistentele medicale si ofera premisele
elaborarii unui plan de ingrijire cat mai adecvat si individualizat pacientului.
Scopul NANDA a fost de a dezvolta un limbaj diagnostic standardizat in nursing, prin dezvoltarea unei
taxonomii specifice. La prima conferinta NANDA, in 1973, cele 86 de diagnostice initiale de nursing au
fost ordonate alfabetic, fara alegerea unui sistem logic de clasificare a acestora.
Expertii comitetului NANDA evalueaza diagnosticul propus dupa urmatoarele etape si criterii:
Etapa 1: Trimiterea si propunerea unui nou diagnostic de ingrijire comisiei de experti NANDA;
Etapa 2.1: Eticheta, definitia, caracteristicile definitorii sau factorii de risc, bibliografia si revizuirea
literaturii de specialitate.
In stadiul acesta eticheta diagnostica este propusa Comitetului pentru Taxonomie pentru clasificare.
Este necesara documentarea teoretica, prin explorarea literaturii de specialitate, care sa demonstreze si
sa fundamenteze sustinerea justificata a etichetei diagnostice nou propuse. Revizuirea teoretica trebuie
sa sustina eticheta si definitia acesteia. Datele teoretice trebuie sa discute si sa sustina caracteristicile
definitorii sau factorii de risc (pentru diagnosticele de risc) si respectiv factorii determinanti (pentru
diagnosticele actuale).
Odata ce a fost parcursa etapa anterioara, este solicitat un raport narativ care descrie un caz real care
sustine diagnosticul de nursing si include caracteristicile definitorii sau factorii de risc. Factorii cauzali,
interventiile si evolutia asteptata sunt optionale.
Daca sunt intrunite criteriile anterioare, sunt solicitate opiniile expertilor in nursing asupra
componentelor diagnosticului (validitatii acestora).
Etapa 3.1. Studii clinice asupra utilizarii diagnosticului, fara generalizare populationala
Etapa 3.3 Studiu clinic asupra unui esantion de dimensiuni suficient de mari pentru a permite
generalizarea populationala a diagnosticului propus.
In 2000 NANDA a aprobat 7 diagnostice noi de nursing, incluzandu-le in taxonomia clinica si testarea
validitatii. Au fost modificate etichetele multor diagnostice anterior aprobate; s-a adoptat listarea
diagnosticelor in functie de conceptul etichetei acestora.
In 2005 a fost aprobata de catre NANDA Taxonomia II a diagnosticelor de nursing, a carei structura
utilizeaza 7 axe, intr-un format conceput sa faciliteze adaugarea unor noi diagnostice si modificarea
celor existente.
Axa 2: Timpul (acut sau cronic; termen scurt sau termen lung);
Axa 5: Statusul de sanatate (actual, risc pentru, oportunitate sau potential de dezvoltare/ameliorare);
Pe langa modificarile axiale introduse de taxonomia II, a fost introdusa si codificarea diagnosticelor, care
permite utilizarea computerizata a datelor. Aceste modificari permit clinicienilor sa sesizeze omisiunile
sau posibilitatea implementarii unor noi diagnostice de ingrijire.
Taxonomia II ordoneaza diagnosticele de nursing in 11 domenii, fiecare dintre acestea incluzand clase de
diagnostice, cu unul sau mai multe diagnostice de nursing.
Domeniul 1: Promovarea sanatatii: Constientizarea starii de bine sau normalitatea functiilor si strategiile
utilizate pentru mentinerea si intarirea starii de bine sau a normalitatii functionale.
Clasa 2: Digestia: Activitatile fizice si chimice care convertesc alimentele in substante potrivite spre a fi
absobite si asimilate.
Clasa 4: Metabolismul: procesele fizice si chimice ce survin in organismul viu, tesuturile si celulele
corpului pentru dezvoltarea si functiile protoplasmei, producerea deseurilor si energiei, cu eliberare de
energie pentru toate procesele vitale.
Clasa 2: Functia gastrointestinala: Procesul de absorbtie si excretie a produsilor rezultati din digestie.
00013: Diaree
00011: Constipatie
Clasa 4: Functia respiratorie: Procesele de schimburi gazoase si eliminare a reziduurilor metabolice care
au loc prin pulmoni.
Clasa 2: Activitate/exercitiu: Miscarea partilor componente ale corpului (mobilitate), a face treaba sau a
executa actiuni, deseori (dar nu totdeauna) impotriva unei rezistente.
Clasa 3: Balanta energetica: Statusul de echilibru dinamic dintre aportul si cheltuiala resurselor.
00093 Oboseala
00154 Ratacire
00122 Alterarea perceptiei senzoriale (specificarea tipului: vizuale, auditive, kinestezice, gustative,
tactile).
00125 Neajutorare
00124 Descurajare
Clasa 2: Respectul de sine: Evaluarea propriei valori, capacitati, importante, a succesului personal.
Domeniul 7: Roluri si relatii: Conexiunile pozitive si negative si asocierile dintre persoane sau grupuri si
mijloacele prin care se realizeaza acele conexiuni.
Clasa 1: Rolul de ingrijire: Model comportamental social asteptat de la persoanele care acorda ingrijiri,
fara a fi profesionisti din domeniul sanatatii.
Clasa 2: Relatiile familiale: Asocierea unor persoane inrudite biologic sau prin libera alegere.
00148 Teama
00146 Anxietate
Domeniul 10: Principii de viata: Principiile care fundamenteaza atitudinea, gandirea, comportamentul
exprimate prin acte, obiceiuri, ori institutii percepute ca adevarate sau cu valoare intrinseca.
Clasa 1: Valori: Identificarea si ierarhizarea modelelor preferate de conduita sau atitudinea vizand starile
terminale.
Clasa 2: Convingeri: Optiuni, asteptari sau judecati asupra unor acte, obiceiuri sau institutii percepute ca
adevarate sau cu valoare intrinseca.
Domeniul 11: Siguranta/Protectie: Lipsa pericolului, injuriilor fizice sau afectarii sistemului imun,
prevenirea unei pierderi, protectia sigurantei si securitatii.
Clasa 3: Violenta: exercitarea unei forte sau constrangeri excesive, generatoare de leziuni sau abuzuri.
00151 Auto-mutilare
Clasa 5: Procesul de aparare: Procesele prin care individul se apara de sine si de altii.
Clasa 6: Termoreglarea: Procesele fiziologice de reglare a caldurii si energiei din organism, cu scopul
protejarii acestuia.
00006 Hipotermie
00007 Hipertermie.
Domeniul 12: Confortul: Sentimentul starii de bine fizice, mentale sau/si sociale.
00134 Greata.
Profesia de medic si cea de asistent medical sunt inrudite prin caracterul lor liberal si implicarea comuna
in realizarea asistentei de sanatate a populatiei. Nu trebuie sa uitam insa nici un moment ca ele raman
profesii distincte, autonome, independente, intre ele neexistand automat relatii de subordonare, ci de
colaborare. Reprezentantii celor doua profesii sunt parteneri cu roluri diferite ai echipei multidisciplinare
complexe implicate in realizarea asistentei de sanatate.
Diagnosticele de ingrijire si diagnosticele medicale sunt categorii diferite de diagnostice, avand caractere
conceptuale, calitative si pragmatice distincte.
Diagnosticele medicale sunt formulate in exclusivitate de catre medic si reprezinta descrierea procesului
patologic prezent la pacientul asistat medical. Modelul conceptual utilizat de doctor in elaborarea
diagnosticului medical este focalizat asupra bolii, medicul regasind la pacient manifestariloe acesteia.
Din acest punct de vedere, rolul medicului fata de pacient ar putea fi descris drept “aliat al pacientului in
lupta impotriva bolii”.
Diagnosticul medical are o formulare unitara, bine standardizata si unanim acceptata pe baza criteriilor
medicale de diagnostic, fundamentate stiintific, avand la baza caracterele generale de manifestare a
bolilor la specia umana.
In formulare diagnosticului medical nu sunt de regula inclusi factorii cauzali ai bolii (exceptand infectiile
sau alte situatii etiologice particulare).
Astfel, alaturi de fiecare diagnostic medical al pacientului se pot formula diagnosticele de ingrijire si lista
problemelor de colaborare intre asistenta medicala si medic, precum si potentialele probleme care pot
surveni, legate de starea de sanatate, investigatiile diagnostice aplicate si interventiile terapeutice
realizate.
Acest mod de abordare a problemelor pacientului (atat din punct de vedere medical, cat si al ingrijirilor
acordate) reprezinta un model bifocal de practica clinica.
Un asemenea model clinic bifocal genereaza avantaje pentru calitatea actului de asistenta medicala, in
beneficiul pacientului si al serviciilor de sanatate.
Interventiile de ingrijire:
Interventiile de ingrijire reprezinta actiunile practice intreprinse de asistenta medical1 (sau personalul
auxiliar) in beneficiul starii de sanatate a pacientului.
Dupa continutul lor decizional (din care deriva responsabilitatea) si modul de indeplinire, interventiile
de ingrijire pot fi impartite in doua categorii distincte:
Interventii delegate, prescrise de medic si realizate autonom, dar si delegat de catre asistentele
medicale, in cazul carora responsabilitatea revine in principal celui care delega. In cazul interventiilor
delegate, responsabilitatea poate fi delegata de catre medic asistentei sau de catre asistenta
personalului auxiliar de ingrijire.
In cadrul interventiilor autonome se inscriu toate masurile de ingrijire, prevenirea anumitor diagnostice
de nursing, formularea acestora, dar si urmarirea si monitorizarea starii de sanatate a pacientului si
observarea evolutiei acestuia, pentru a sesiza la timp orice schimbare semnificativa survenita, precum si
educatia pentru sanatate a pacientului. Urmarirea evolutiei bolnavului are ca scop identificarea si
monitorizarea evolutiei problemelor de colaborare cu medicul in acordarea asistentei pacientului ingrijit.
Problemele de colaborare nu se refera in nici un caz la eventuale relatii interumane tensionate in cadrul
echipei de profesionisti implicati in acordarea asistentei medicale si ingrijirea pacientului!
Interventiile prescrise de medic in cadrul actului de ingrijire medicala sunt reprezentate de explorarile
diagnostice si tratamentele medicale.
In cazul aparitiei unei probleme de colaborare sesizate de asistenta, medicul intervine prin acte
diagnostice si terapeutice, iar tratamentele medicale sunt de obicei executate si urmarite de asistenta
medicala.
Asistenta medicala ia decizii independente atat in identificarea problemelor de colaborare medicala, cat
si in ceea ce priveste diagnosticele de ingrijire.
Formularea enuntului pentru problemele de colaborare sesizate de catre asistenta intr-o anumita
situatie clinica concreta este desemnata sub titlul generic de complicatie potentiala, ca in exemplele
urmatoare:
Tratament anticoagulant
Pneumonie
Tratament cu digoxin
Explorare angiografica
Insuficienta cardiaca
Gripa
Problemele de colaborare definesc deci complicatii ale starii de sanatate a pacientului. In detectarea
aparitiei acestora si in monitorizarea evolutiei lor un roli indispensabil revine asistentei medicale.
Asistentele medicale abordeaza solutionarea acestor probleme de colaborare prin aplicarea
prescriptiilor recomandate de medic, cat si prin aplicarea unor interventii autonome (prescriptii
recomandate de asistenta). Rolul ambelor tipuri de interventii este cel de a minimaliza sansa aparitiei
sau amploarea complicatiilor medicale respective.
Diferitele tipuri de relatii dintre interventiile prescrise de medic si cele prescrise de asistenta in
acordarea ingrijirilor medicale sunt ilustrate in Tabelele 1 si 2.
Tabel 1 – Interventii autonome ale asistentei medicale derivate din diagnosticul de ingrijire formulat
de medic
Monitorizarea greutatii
Monitorizarea electrolitilor
Asigurarea/incurajarea igienei
orale corecte
Tabel 2 – Interventii autonome si delegate ale asistentei medicale derivate din aparitia unei probleme de
colaborare
Diagnosticele de ingrijire formulate, impreuna cu complicatiile potentiale vor fi inregistrate atat in planul
de ingrijire al pacientului, cat si pe lista de probleme de ingrijire ale acestuia. Aceasta lista de probleme
reprezinta un veritabil index sau cuprins al dosarului de ingrijire.
Definim drept problema de ingrijire orice situatie care ameninta sau ar putea ameninta starea de
sanatate a pacientului, implicand o interventie de ingrijire din partea unui membru al echipei de ingrijire.
Pe aceasta lista problemele de ingrijire sunt ierarhizate si numerotate, fiind utilizate atat in elaborarea
planului de ingrijire, cat si in consemnarea notelor asupra evolutiei pacientului, folosite pentru evaluarea
eficacitatii ingrijirii.
Redactarea planului de ingrijire reprezinta cea de-a doua etapa a procesului de ingrijire si cea mai
importanta din punct de vedere conceptual si pragmatic.
Pentru a fi eficient, un plan de actiune trebuie sa fie inteligent conceput, intrundind anumite calitatiale
actiunilor ce trebuie intreprinse. Aceste calitati sunt sintetizate de acronimul englezesc “SMART” si sunt
redate in Figura 2.
Pentru ca planul de ingrijire sa fie aplicabil si eficient, obiectivele fixate trebuie sa fie realiste, iar
indeplinirea lor trebuie sa fie stabilita pe termene (scurte, medii si lungi).
Din punct de vedere al termenelor de executie, obiectivele de ingrijire pe termen includ urmatoarele trei
categorii:
Obiective pe termen scurt: includ actiunile urgente, care trebuie realizate imediat;
Obiective pe termen mediu si lung: includ actiuni prelungite, vizand prevenirea complicatiilor,
reabilitarea starii de sanatate/compensare a pacientului si educatia terapeutica a pacientului si familiei
sale.
In stabilirea obiectivelor ingrijirii se impune, conform principiului acordului mutual, mentionat anterior,
implicarea pacientului si familiei sau apartinatorilor acestuia.
Redam in cele ce urmeaza un exemplu de obiective de ingrijire intr-o situatie clinica concreta:
Situatie clinica:
Pacient diabetic, cu diagnostic de ingrijire “noncomplianta fata de regimul dietetic hipoglucidic datorat
lipsei de intelegere asupra modului de utilizarea a foii de echivalenta glucidica in intocmirea ratiei
alimentare zilnice manifestat prin abateri constante de la dieta”
Obiective de ingrijire:
Obiectiv imediat: Aport alimentar zilnic de 1500 calorii, repartizat in 3 mese si 2 gustari;
Obiectiv pe termen mediu: Planificarea impreuna cu pacientul a regimului diabetic pentru o saptamana,
intelegand si utilizand in redactarea meniului zilnic foaia de echivalenta;
Aceasta etapa din redactarea planului de ingrijire se realizeaza odata cu stabilirea obiectivelor de
ingrijire.
Pentru fiecare obiectiv de ingrijire in parte se stabilesc si se planifica actiunile concrete de ingrijire
necesare, strict individualizate.
Realizarea eficienta a acestei etape implica din partea asistentei medicale o serie de calitati:
O buna cunoastere a pacientului si familiei sale (profil psihologic, grad de inteligenta, posibilitati socio-
economice, obiceiuri, specific cultural, etnic si religios);
O buna informare asupra resurselor comunitare existente si a modului in care pacientul poate avea
acces la ele pentru realizarea obiectivelor educationale sau de suport comunitar, pe termen lung;
In precizarea evolutiei ideale asteptate din partea pacientului sub ingrijirile acordate conform planului
redactat trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:
Evolutia asteptata trebuie considerata din punctul de vedere al beneficiului pacientului, tinand cont de
resursele individuale si o evaluare realista a posibilitatilor acestuia;
Evoluatia asteptata trebuie formulata prin prisma respectarii standardelor de calitate ale actului de
ingrijire. Aceste standarde de calitate sunt definite prin reglementari legislative nationale si alte acte
normative ale asociatiilor profesionale sau de standarde specifice fiecarui serviciu/ agentii de ingrijire in
parte;
Formularile stabilite in cadrul evolutiei asteptate a pacientului sub actul deingrijire sunt utilizate pentru
evaluarea critica a eficacitatii si calitatii ingrijirilor acordate (in interiorul sistemului de asistenta sau de
catre alte organisme de evaluare).
In planificarea actiunilor de ingrijire trebuie utilizate atat resursele unitatii sanitare respective, cat si cele
familiale si comunitare existente, din perspectiva obiectivelor de ingrijire pe termen scurt, mediu si lung.
Obiectivul final al tuturor actiunilor de ingrijire este sintetizat in conceptul de “a-l ajuta pe pacient sa se
ajute singur”.
Diagnosticele de ingrijire, ierarhizate dupa prioritati (grad de urgenta, conform modelului Maslow);
In functie de preferintele asistentei sau modelele utilizate in serviciul respectiv, planul de ingrijire poate
fi redactat in diferite forme: sub forma de tabel, sub forma unui dosar de ingrijire sau in diverse formate
electronice. Indiferent de forma aleasa, planul de ingrijire trebuie sa contina rubrici sau spatii libere
pentru datele suplimentare ce pot apare pe parcursul ingrijirii pacientului.
Nu trebuie uitat sau neglijat faptul ca odata redactat planul de ingrijire nu este imuabil, ci perfectibil si
supus schimbarii. In orice moment al porcesului de ingrijire pot surveni schimbari, in functie de
rezolvarea problemelor vechi si aparitia altor probleme noi. Ca urmare, in cursul procesului de ingrijire
este necesara reevaluarea continua, permananeta a starii pacientului si adaptarea planului de ingrijire la
noile situatii clinice aparute.
In cursul activitatii de ingrijire se disting diferite tipuri de interventii de ingrijire, cu caracter autonom
(independent), interdependent (probleme de colaborare) si dependent (delegat).
Urmarirea evolutiei pacientului sub ingrijirile acordate constituie o activitate continua, care face parte
din activitatea permanenta de evaluare a pacientului. Consemnarea acestor observatii efectuate de
catre asistenta se face sub forma unor note asupra progresului pacientului sub ingrijirile acordate.
Inregistrare acestor note trebuie datata, continand o formulare clara, concisa, ordonata a observatiilor,
pentru fiecare problema/diagnostic de ingrijire din lista de probleme de ingrijire a pacientului.
Ordonarea acestor note de evolutiepoate fi structurata dupa formula mnemotehnica “SOAPIE”.
Semnificatia acestui acronim este ilustrata in Figura 3.
A(“assessement”):evaluareadatelor(concluzia asistentei
privind semnificatia datelor subiectivesi obiective inregistrate
in evolutia pacientului);
Figura 3 – Exemplu de consemnare a evolutiei pacientului sub ingrijirile acordate dupa formula
mnemotehnica “SOAPIE”
In cele ce urmeaza ilustram un exemplu de consemnare a evolutiei pacientului sub ingrijirile acoradate,
redactat sub forma unui tabel, in care notele de progres sunt concepute conform modelului prezentat
anterior, dupa formula “SOAPIE”.
O asemenea redactare si consemnare a evolutiei pacientului in cursul actului de ingrijire este utilizata de
unele departamente de nursing din spitalele americane (de exemplu departamentul de Nursing al
Spitalului Universitar Presbiterian din Pittsburg).
Pentru continuitatea exemplificarii, am utilizat cazul clinic imaginar al pacientei Baker Susan, prezentat
in cadrul modalitatii de evaluare initiala a pacientului. Exemplificarea acsetor note de progres in evolutia
pacientului sub actul de ingrijire este ilustrata in Tabelul 3.
28 resp/min
1) Incurajarea relaxarii;
3) Incurajarea comunicarii
sentimentelor personale;
I:
Tabelul 3 – Exemplu de inregistrare a notelor de evolutie a pacientului sub actul de ingrijire (dupa
modelul”SOAPIE”)
Notele asupra evolutiei pacientului sub ingrijirile acordate sunt utilizate in urmatoarele scopuri:
Rezultatul evaluarii ingrijirilor este consemnat in fisa de evolutie a pacientului, pentru fiecare problema
sau diagnostic de ingrijire in parte. Rezultatul obtinut se compara cu evolutia asteptata, din punctul de
vedere al beneficiului pacientului si al respectarii standardelor de calitate prevazute de regulamentele
profesionale in vigoare.
Identificarea eventualelor probleme ale serviciului respectiv in privinta asigurarii unei ingrijiri de calitate
(respectarea standardelor de calitate);
Aprecierea eficacitatii economice a activitatii de ingrijire prestate in acel serviciu de catre
organele/comisiile de control economico-financiar;
Furnizeaza date pentru studii stiintifice, activitati didactice sau de cercetare in domeniul nursingului;
Procesul de ingrijire are ca scop evaluarea pacientului, identificarea necesitatilor sale de ingrijire si
ierarhizarea acestora, formularea diagnosticelor de ingrijire, soldate cu elaborarea planului de ingrijiri.
Acesta va fi aplicat punctual si individualizat, cu reevaluarea continua a pacientului si evolutiei sale sub
interventiile de ingrijire acordate si aprecierea critica finala a rezultatelor ingrijirii.
Politica de confidentialitate
Proiecte
Lucrari de diploma
Lucrari licenta
Lucrari doctorat
Proiecte de atestat
ATESTAT PROFESIONAL LA
INFORMATICA - programare FoxPro for
Windows
TUMORILE MAXILARELOR
SANGELE
SCINTIGRAFIA CARDIACA
Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu
Hide
Show
Close
AddThis