Metabolismul aminoacizilor

Notiuni generale

• Fondul metabolic comun de aminoacizi = aminoacizii exogeni + aminoacizii

endogeni, fără nici o diferenţiere = toti aminoacizii liberi din sânge şi celelalte
lichide alte organismului
• Fiecare ţesut şi fiecare celulă extrag permanent, din fondul comun, aminoacizii
necesari pentru sinteza de:
 noi proteine, în procesele de creştere şi refacere a proteinelor uzate;
 constituenţi proteici specifici (hormoni, enzime, etc);
 substanţe azotate neproteice (creatină, colină, glutation).
Din fondul comun de aminoacizi se pierde zilnic prin urină o anumită cotă, deoarece
aminoacizii filtraţi la nivelul glomerulului renal nu se reabsorb total în tubii
uriniferi.
 Notiuni generale

Metabolismul intermediar al aminoacizilor constă în:

- utilizarea lor pentru diverse sinteze (proteine, creatină, purine şi
pirimidine, etc),
- catabolizarea lor, deoarece, spre deosebire de glucide şi lipide care se
depun ca rezerve când aportul lor este excesiv, organismul nu face
rezerve de aminoacizi.
 Notiuni generale

Utilizarea aminoacizilor se face predominent pentru sinteza de proteine

tisulare şi sanguine, proces care se desfăşoară permanent în toate celulele.
Proteinele tisulare sunt constituenţi extrem de labili, care suferă permanent
procese de catabolism şi degradare, concomitent cu procese de sinteză şi
refacere.
La adultul normal există un echilibru dinamic între aceste procese.
În perioada de creştere ritmul sintezelor îl depăşeşte pe cel al degradărilor
proteice şi, ca urmare, se acumulează noi proteine în organism.
În perioada de senescenţă avansată, precum şi la cei cu boli caşectizante,
echilibrul este deviat în sens invers.
 Notiuni generale

Prin administrare de aminoacizi cu atomi marcaţi s-a constatat că aminoacizii

sunt utilizaţi rapid pentru sinteza unei noi molecule proteice tisulare şi
plasmatice, precum şi pentru refacerea proteinelor din diverse ţesuturi.
Majoritatea ţesuturilor utilizează aminoacizii doar pentru sinteza proteinelor
structurale sau funcţionale proprii.
Excepţie fac celulele sistemului reticulo-histiocitar şi cele hepatice, care
sintetizează şi descarcă în sânge proteine necesare întregului organism
(proteine plasmatice, factori ai coagulării, anticorpi, enzime, etc).
 Notiuni generale

Pentru a sintetiza lanţul polipeptidic caracteristic oricărei molecule proteice

este necesar ca în fondul metabolic celular să fie prezenţi toţi aminoacizii
necesari, lipsa unuia singur făcând imposibilă sinteza.

Realizarea secvenţei caracteristice a aminoacizilor în lanţul peptidic este

controlată de acizii nucleici celulari.
 Metabolismul aminoacizilor

Toate tesuturile din organismul animal sunt capabile sa

sintetizeze aminoacizi ne-esentiali, sa modifice un anumit aminoacid
sau sa transforme catene de atomi de carbon in aminoacizi sau
derivati ai acestora care vor contine azot.
Dintre toate, ficatul ramane totusi, sediul central al
metabolismului azotului din organism.
Scheletul de atomi de carbon al majoritatii aminoacizilor este
degradat la intermediari ai ciclului Krebs, dupa eliminarea gruparii
amino prin reactii de dezaminare.
 Metabolismul aminoacizilor

In cazul unui surplus alimentar, aminoacizii sunt eliminati prin

reactii de transaminare, dezaminare si de formare a ureei. In acest
caz, catenele de atomi de carbon sunt in general conservate fie ca si
carbohidrati, prin gluconeogeneza, fie ca si grasimi, prin calea
sintezei grasimilor.
Daca e sa clasificam aminoacizii in functie de cele aratate mai
sus, ei se pot grupa in trei categorii: glucogenici, cetogenici sau
glucogenici si cetogenici.
Aminoacizi glucogenici sunt acei care duc la formarea
piruvatului sau a intermediarilor ciclului TCA (α-cetoglutarat
sau oxaloacetat), toti fiind precursori ai glucozei. Exista doua
exceptii la acesta categorie si anume lisina si leucina, ceilalti
aminoacizi fiind macar partial glucogenici.

Lisina si leucina sunt singurii acizi exclusiv cetogenici, formand

doar acetil-CoA sau acetoacetil-CoA, nereusind niciodata sa
duca la sinteza glucozei.

Unii aminoacizi prezinta atat caracteristici glucogenice cat si

cetogenice, putand conduce fie la glucoza, fie la grasimi.
Acestia sunt izoleucina, fenilalanina, treonina, triptofanul si
tirosina.
Aminoacid Provenit Degradat la glucogenic / Precizari
din cetogenic
 
Alanina Piruvat Piruvat Glucogenic cantitati mari in celule

Arginina Glutamat Glutamat Glucogenic Puternic bazic,

participant in ciclul ureei
Asparagina Aspartat Aspartat Glucogenic In glicoproteine

Aspartat Oxaloacetat Oxaloacetat Glucogenic Caracter acid, cantitati mari in

celule
Cisteina Metionina Piruvat Glucogenic Contine grupa -SH

Glutamat Oxoglutarat oxoglutarat Glucogenic Caracter acid, cantitati f.mari in

celule

Glutamina Glutamat Glutamat Glucogenic Cantitati mari in celule

Glicina Serina Compusi cu 1 Glucogenic Nu are lant ramificat, colagen

atom de
carbon
Aminoacid Provenit din Degradat la glucogenic / Precizari
cetogenic
 
Histidina Aminoacid glutamat Glucogenic Caracter slab bazic
esential
Izoleucina Aminoacid acetil-CoA + Mixt Catena ramificata
esential propionil-CoA

Leucina Aminoacid acetil-CoA Cetogenic Catena ramificata

esential
Lisina Aminoacid aceto-acetil-CoA Cetogenic Catena ramificata mare,
esential caracter bazic
Metionina Aminoacid propionil-CoA Glucogenic Contine sulf in
esential molecula,
donor de grupare metil
Fenilalanina Aminoacid Tirosina Mixt Cu nucleu aromatic,
esential provoaca fenilcetonuria
Prolina Glutamat Glutamat Glucogenic Imino-acid
Serina Fosfoglicerat Piruvat Glucogenic Contine grupare -OH
alcoolica
Aminoacid Provenit din Degradat la glucogenic Precizari
/ cetogenic
 
Treonina Aminoacid piruvat, succinat, Mixt Contine grupare -OH
esential acetil-coA alcoolica
Triptofan Aminoacid acetil-coA Mixt Caracter aromatic
esential alanina
Tirosina fenilalanina fumarat + Mixt Caracter aromatic,
acetoacetat Contine grupare -OH
fenolica
Valina Aminoacid propionil-CoA glucogenic Catena ramificata
esential
 Catabolismul aminoacizilor

• Catabolismul aminoacizilor se efectuează predominant în ficat (peste 80%),

iar restul în rinichi şi alte ţesuturi.
• Degradarea aminoacizilor se realizeaza practic prin dezaminare, reacţie
catalizată de enzime specifice foarte active, prezente în toate ţesuturile.
• Degradarea aminoacizilor începe prin transferul grupei amino către acidul
α-cetoglutaric, cu formare de acid glutamic şi cetoacidul corespunzător
acidului aminat degradat.
• Apoi acidul glutamic este dezaminat oxidativ de dehidrogenaza sa specifică,
rezultând acid α-cetoglutaric şi amoniac.
 Catabolismul aminoacizilor

• Procesul cuprinde in prealabil o transaminare, urmata de reactia de dezaminare,

de aceea a fost denumit transdezaminare şi este reversibil, permiţând nu
numai degradarea, dar şi sinteza de aminoacizi.
• Prin mecanismul dezaminării oxidative se sintetizează, de exemplu:
 acid oxalilacetic din acid aspartic
 acid piruvic din alanină
 acid acetic din glicocol, etc.
 Cai metabolice ale cetoacizilor
• Cetoacidul care rezultă din dezaminare poate urma mai multe căi
metabolice :
1. Intrarea în ciclul acizilor tricarboxilici (Krebs),
- pentru a fi oxidat complet până la CO2 şi H2O, cu eliberare de energie, această
cale fiind parcursă în special când organismul se găseşte în carenţă energetică
sau
- pentru a-l parcurge în sens anabolic, sintetizându-se în final glucoză şi glicogen;
această variantă metabolică constituie substratul procesului de
gluconeogeneză (care se realizează în cea mai mare parte la nivelul ficatului şi
în mai mică măsură la nivelul rinichiului) şi este accesibilă pentru aminoacizii
glucogenici (glucoformatori): glicocol, alanină, treonină, valină, histidină, acid
aspartic, acid glutamic, serină, lizină, cistină, prolină şi hidroxiprolină.
 Cai metabolice ale cetoacizilor
2. Sinteza de lipide este un proces la care participă atât aminoacizii
glucoformatori cât şi cei cetoformatori.
- Din aminoacizii glucoformatori se formează acid piruvic prin dezaminare, acid
din care se formează apoi acetat activ.
- Din aminoacizii cetoformatori – leucină, izoleucină, triptofan, fenilalanină,
tirozină – se sintetizează, prin dezaminare, corpi cetonici.
3. Sinteza de noi aminoacizi prin reactii de transaminare, adică de transfer al
grupei amino desprinse de pe un anumit aminoacid pe un cetoacid care poate
proveni din metabolismul intermediar glucidic sau din dezaminarea unui alt
aminoacid. Procesul are loc în diverse ţesuturi, fiind catalizat de transaminaze,
şi explică posibilitatea sintezei de aminoacizi pentru care există cetoacizii
respectivi.
 Catabolismul aminoacizilor

• În afara dezaminării aminoacizii mai pot fi catabolizaţi şi prin

decarboxilare, sub acţiunea unor decarboxilaze specifice. Reacţia este
caracteristică în special pentru degradarea bacteriană a aminoacizilor şi stă
la baza proceselor de putrefacţie care au loc în colon, atunci când ajung
cantităţi mari de proteine nedigerate.
• Prin decarboxilarea aminoacizilor se obţin amine, dintre care unele de
importanţă biologică deosebită printre care cadaverina din lizină,
putresceina din ornitină, histamina din histidină, etc.
• Tot prin procese de decarboxilare se sintetizează noradrenalina din tirozină,
serotonina din triptofan, etc.
 Catabolismul aminoacizilor

• Amoniacul rezultat al dezaminării aminoacizilor, precum şi cel care ajunge la

ficat ca urmare a proceselor de dezaminare şi putrefacţie intestinală, fiind o
substanţă toxică în special pentru celulele nervoase, va fi detoxifiat în
special de către ficat, pe calea urogenezei, proces care se realizează printr-
un ciclu de reacţii descris de Krebs şi Henselein (1932) sub denumirea de
ciclul ornitinei, sau ciclul ureei.
 Forma de excretie a produsilor catabolismului
proteinelor
• Organisme: amoniotelice (acvatice); uricotelice (pasari, reptile terestre);
ureotelice (om, mamifere)
Ciclul ornitinei
 Ciclul ornitinei
• începe prin sinteza unui aminoacid – citrulina – dintr-o moleculă de
ornitină şi carbamoilfosfat, un compus intermediar format din
interacţiunea dintre CO2, NH 3 şi ATP.
• Citrulina se condensează apoi cu acidul aspartic, formând acidul
arginino-succinic, care este apoi desfăcut în acid fumaric şi arginină,
la rândul său degradată în uree şi ornitină, care reîncepe ciclul.
• Ureea reprezintă produsul final al catabolismului proteic. Fiind o
substanţă foarte difuzibililă se găseşte în toate lichidele
organismului, inclusiv în sânge. Se elimina in cea mai mare parte prin urina.
Cantităţi mici de uree se mai elimină şi prin sudoare, salivă şi bilă.
 Biosinteza glicinei.
Principala cale biochimica de obtinere a glicinei consta intr-o singura etapa
catalizata de serin hidroximetil transferaza, constand in transferul unei grupari
hidroximetil de la serina la cofactorul tetrahidrofolat (THF).

serina + tetrahidrofolat → glicina + 5,10-metilentetrahidrofolat

Glicina este implicata in multe reactii de biosinteza a proteinelor, printre care

sinteza nucleotidelor purinice, hemului, creatininei, serinei, etc.
Sinteza glicinei
 Catabolismul glicinei

Caracterul glucogenic al glicinei este determinat de posibilitatea transformarii ei in

serina, sub influenta serin hidroximetil transferazei, iar serina transformata inapoi
in 3-fosfoglicerat, cu ajutorul serin/treonin dehidrazei.

Totusi principala cale catabolica conduce la dioxid de carbon si un echivalent

N5,N10-metilen-THF, proces realizat de un complex de scindare specific,
mitocondrial.
 Biosinteza alaninei si ciclul glucoza – alanina

In afara rolului ei in sinteza proteinelor, alanina este al doilea mare aminoacid

circulant, dupa glutamina, servind un singur scop, acela de a transfera azotul
de la tesuturile periferice la ficat.
Desi este transferat de multe tesuturi, muschiul ramane baza de formare a
alaninei din piruvat.
Piruvatul poate fi insa transformat si in glucoza, prin oxidare, prin calea
gluconogenezei.
Atunci cand transferul alaninei de la muschi la ficat este cuplat cu transportul
glucozei de la ficat la muschi, procesul este cunoscut drept ciclul glucoza-
alanina.
Principala caracteristica a acestui ciclu consta in faptul ca printr-o singura
molecula, alanina, se asigura transportul de piruvat si amoniac de la tesuturi la
ficat, in timp ce scheletul de atomi de carbon este reciclat, iar azotul, in mare
majoritate, eliminat.
 Biosinteza alaninei si ciclul glucoza – alanina

 Producerea alaninei in muschi se poate face prin doua cai principale, una 
directa din degradarea proteinelor si una printr-o reactie de transaminare a 
piruvatului de catre glutamat-piruvat amino-transferaza (GPT)  denumita si 
alanin transferaza (ALT).
 Catabolismul alaninei

Alanina participa la transportul inter-tesuturi al azotului, ca parte a ciclului

glucoza-alanina. Transformarea catabolica a alaninei implica o reactie simpla de
transfer aminic, cu formarea directa a piruvatului. Piruvatul astfel format va
conduce la formarea oxalilacetatului, desi atunci cand incarcarea energetica a
celulei este mica, piruvatul va fi oxidat la dioxid de carbon si apa prin complexul
PDH si ciclul TCA.
.
 Biosinteza aminoacizilor dicarboxilici (glutamic si aspartic)

Sunt sintetizati din precursorii lor larg raspanditi, α-cetoacizi, printr-o reactie de 
transaminare, intr-o singura etapa, avand drept biocatalizatori alanintransferaza 
(ALT = GPT), pentru glutamat, respectiv aspartat aminotransferaza (AST), denumita 
si glutamat oxalacetat aminotransferaza (GOT) pentru aspartat.

    Alanină + α-cetoglutarat ⇌ piruvat + Glutamat
    Glutamat + oxaloacetat  ⇌ Aspartat + α-cetoglutarat 

Asparatul mai poate fi sintetizat din asparagina prin actiunea asparaginazei. 
Acidul glutamic are un rol important ca amino donor intracelular in cazul reactiilor de 
transaminare iar acidul aspartic ca precursor al ornitinei in ciclul ureei.
 Anabolismul si catabolismul acidului
glutamic/glutaminei
O a doua posibilitate este indusa de glutamat dehidrogenaza, care
catalizeaza atat reactia de aminare reductiva a acidului alfa-cetoglutaric ,
pentru sinteza acidului glutamic, cat si dezaminarea oxidativa a acidului
glutamic transforma in intermediari ai glucogenogenezei.

glutamat + H2O + NADP+ → α-cetoglutarat + NADPH + NH3 + H+

 Catabolismul glutamina/glutamat si asparagina/aspartat
In rinichi si in alte tesuturi, se gaseste glutaminaza, enzima care transforma
glutamina din ficat sau alte tesuturi la glutamat si amoniac, amoniacul fiind apoi
eliminat prin urina.

O alta enzima, asparaginaza, de asemenea larg raspandita in organism, transforma

asparagina in asparat si amoniac. Aspartatul, printr-o reactie de transaminare
trece in oxalilacetat, care urmeaza apoi calea glicogenogenica.

Atat glutamatul cat si aspartatul sunt importanti colectori si eliminatori ai azotului

Calea catabolica a scheletului de carbon implica o singura cale a reactiilor,
catalizata de aminotansferaze, cu producerea unui intermediar al ciclului TCA.
 Biosinteza cisteinei

Pentru sinteza cisteinei, furnizorul de sulf este un aminoacid esential,

metionina.
Sub actiunea catalitica a metionin- adenozil- transferazei, prin condensarea ATP
cu metionina se formeaza S-adenozilmetionina (SAM), precursor al multor
reactii de transfer al gruparii metil, in urma transferului transformandu-se in
S-adenozilhomocisteina, care este apoi scindata de adenozilhomocisteinaza in
homocisteina si adenozina.
 Biosinteza cisteinei

În continuare, homocisteina se condenseaza cu serina rezultand

cistationina, scindata ulterior de cistationaza la cisteina si alfa-cetobutirat.
        
Insumate, aceste doua transformari sunt cunoscute drept trans-sulfurare.
In cele doua cai enzimatice esentiale acestui proces, cele doua enzime
cistationin – sintetaza si cistationaza (cistationin-liaza) utilizeaza drept co-factor
piridoxal fosfatul (din vit.B6). Lipsa acestora sau defecte genetice ale lor
determina boli ca homocistinuria, asociata adesea cu retardarea mintala.
Sinteza cisteinei
Sinteza cisteinei (continuare)
 Catabolismul cisteinei

Catabolismul cisteinei poate urma diferite cai.

Cea mai simpla este desulfurarea de catre ficat si formarea hidrogenului

sulfurat si a piruvatului.

O cale mai importanta o reprezinta catabolizarea oxidativa a sulfidrilului

cisteinei cu ajutorul cistein dioxigenazei, la sulfinat, formand intermediarul
cisteinsulfinat.

Catabolismul cisteinsulfinatului decurge prin transaminarea la α-

sulfinilpiruvat, care prin desulfurare produce ion bisulfit (HSO 3- ) si piruvat.

Sub actiunea apei si oxigenului molecular, catalizata de sulfit oxidaza, ionul

bisulfit este transformat in sulfat si se mai formeaza apa oxigenata (H 2O 2).

Ionul sulfat astfel obtinut este utilizat la sinteza precursorului 3'-

fosfoadenozin-5'-fosfosulfatului (PAPS), utilizat la transferul sulfului la
 Catabolismul cisteinei

Desi nu este o proteina, cel mai important produs al catabolismului cisteinei in 
constituie un precursor al bilei, taurina, utilizata la formarea acizilor conjugati 
bilei, taurocolatul si taurochenodeoxicolatul.

            taurina
 Biosinteza tirozinei

        
Sinteza tirosinei se produce in celule prin oxidarea aminoacidului esential
fenilalanina, jumatate din necesarul de fenilalanina fiind folosit in acest scop.
In consecinta, la o dieta bogata in tirosina necesarul de fenilalanina al
organismului se poate reduce pana la jumatate.

Fenilalanin-hidroxilaza are functie mixta, una din ele fiind oxidarea

fenilalaninei. Lipsa sau deficitul in aceasta enzima duce la boala genetica
fenilcetonuria (PKN), care daca este netratata la timp duce la retardari mintale
severe, determinate de acumularea fenilalaninei.

Pe de alta parte, lipsa sau insuficienta dihidropterin-reductazei determina

aparitia tulburarilor neurologice mult mai severe decat in fenilcetonurie.
Biosinteza tirozinei
In lipsa Phe hidroxilazei, Phe
sufera transaminare la acid
fenil piruvic, toxic pt. SNC
 Catabolismul fenilalaninei si tirosinei

Fenilalanina are practic doar doua posibilitati: incorporarea intr-un lant

polipeptidic sau producerea de tirosina sub influenta fenilalanin hidroxilazei. In
consecinta fenilalanina se va cataboliza doar la tirosina.

Tirosina este la fel de importanta pentru biosinteza proteinelor cat si ca

intermediar in diverse alte biosinteze.

La fel ca si in cazul fenilcetonuriei, determinata de deficienta in fenilalanin

hidroxilaza, deficienta in tirosin transaminazei determina aparitia excretiilor
urinare de tirosina si a intermediarilor sai. Semnele clinice ale bolilor neurologice
asociate sunt aceleasi in ambele cazuri.
 Biosinteza ornitinei si prolinei.
Acesti aminoacizi au drept precursor glutamatul, glutamat semialdehida fiind
punctul in care procesele decurg spre unul sau celalalt aminoacid.

Ornitina nu are rol in sinteza proteinelor, rolul ei important este de acceptor de

carbamoil fosfat in ciclul ureei.

Sinteza ei in organism este importanta mai ales atunci cand dieta este saraca in
arginina (a doua sursa importanta de ornitina).

se obtine din glutamat semialdehida printr-o simpla transaminare.

Sinteza prolinei
Sinteza prolinei
 Catabolismul argininei, ornitinei si prolinei

Catabolismul prolinei este chiar reversul procesului ei anabolic.

Prin catabolizarea ornitinei si prolinei rezulta glutamat semialdehida care prin

oxidare sub actiunea glutamatsemialdehid-dehidrogenazei se oxideaza la
glutamat. Acesta, putand fi convertit la alfa-cetoglutarat printr-o reactie de
transaminare, confirma caracterul glucogenic al argininei, ornitinei si prolinei.
 Catabolismul argininei, ornitinei si prolinei

Catabolismul argininei este legat de ciclul ureei, fiind hidrolizata la uree si ornitina
de catre arginaza. Ce depaseste necesarul din ciclu ureei este transformat prin
transaminare ducand la formarea glutamat semialdehidei; aceasta poate fi
transformata in glutamat sau poate servi drept precursor al biosintezei prolinei.
 Biosinteza serinei

Principala cale de biosinteza a serinei porneste de la un intermediar glicolitic, 3-

fosfogliceratul. Acesta este transformat, sub influenta unei dehidrogenaze legate
de NADH la ceto-acidul corespunzator, 3-fosfopiruvatul, care poate suferi o
transaminare ulterioara. Transaminarea este catalizata de aminotransferaza, avand
drept donor de azot glutamatul. Ceea ce rezulta, 3-fosfoserina este transformata
in serina de catre fosfoserin fosfataza.

3-fosfoglicerat → 3-fosfopiruvat
3-fosfopiruvat + glutamat → 3-fosfoserina + α-cetoglutarat
3-fosfoserina + H2O → serina + Pi
Sinteza serinei
 Catabolismul serinei

Transformarea serinei la glicina, care apoi oxidata duce la dioxid de carbon si apa
si formarea a doi echivalenti de N5,N10-metilen-THF a fost deja descrisa.

Serina se poate cataboliza inapoi la intermediarul glicolitic 3-fosfoglicerat, o cale

practic inversa a biosintezei serinei. Cele doua procese sunt biocatalizate de
enzime diferite.

Mai exista o cale de catabolizare a serinei, sub influenta serin/treonin-

dehidratazei, cand printr-o reactie de dezaminare se formeaza piruvat.
 Catabolismul histidinei
Catabolismul histidinei debuteaza cu eliminarea gruparii amino si formarea dublei
legaturi in molecula, reactia fiind catalizata de prezenta histidazei. Produsul
deaminat, urocanatul, se transforma in continuare, produsul final al
catabolismului fiind glutamatul.

Absenta enzimei din prima reactie, histidaza, reprezinta principalul factor

declansator al boli genetice in care este implicata histidina, histidinemia. Incidenta
acesteia este destul de mare (1 la 10000), fiind relativ usor de depistat prin
absenta urocanatului din piele sau transpiratie, in care se gaseste relativ
abundent.

Decarboxilarea histidinei in intestine de catre bacterii duce la formarea histaminei.

Si alte tesuturi sunt capabile sa decarboxileze histidina la histamina, dar prezenta
acesteia in exces determina constrictia sau dilatarea vaselor sanguine. Reactiile
specifice ale organismului sunt cele ale astmului sau forme alergice.
 Catabolismul treoninei

In cazul treoninei deosebim trei cai posibile pentru catabolism.

Prima se refera la formarea α-amino-β-cetobutiratului, sub influenta treonin

dehidrogenaza.
α-amino-β-cetobutiratul poate fi transformat fie in acetil CoA si glicina, fie sa se
descompuna spontan la aminoacetat care este apoi transformat in piruvat.

Cea de-a doua cale implica actiunea serin/treonin-dehidratazei cu formarea α-

cetobutiratului, catabolizat apoi la propionil-CoA si in final la succinil-CoA, un
intermediar al ciclului TCA.

In fine, cea de-a treia cale, care utilizeaza drept biocatalizator treonin-aldolaza,
duce la formarea unor produsi cu caracter atat glucogenic (piruvatul) cat si
cetogenic (acetil-CoA).
 Catabolismul metioninei

Reglarea caii metabolice a metioninei este determinata atat de metionina cat si de

cisteina.

Daca acesti aminoacizi sunt in cantitati adecvate, SAM se acumuleaza.

Daca cantitatea de metionina este mica SAM se va forma in cantitati mici,

determinand remetilarea homocisteinei acumulate, cu formarea metioninei.
 Catabolismul valinei, leucinei si izoleucinei

Acesti aminoacizi fac parte din grupa celor reamificati, motiv pentru care organismul
uman nu ii poate sintetiza, find esentiali vietii prin aport alimentar. Catabolismul
celor trei aminoacizi se initiaza in sange ducand la formarea NADH si FADH2, care
sunt utilizati ulterior la formarea ATP.
In primele doua etape ale catabolismului se utilizeaza aceleasi enzime pentru toti
cei trei aminoacizi. Urmatoarele etape diverg, cu formarea a numerosi
intermediari.

Principalul produs la catabolizarea valinei il reprezinta propionil-CoA, precursorul

gluconic al succinil-CoA.
Izoleucina are ca principal produs catabolizat acetil-CoA, deci izoleucina are atat
caracter glucogenic cat si cetogenic.
Leucina, care formeaza atat acetil-CoA cat si acetoacetil-CoA este doar
cetogenica.

De mentionat inca o data faptul ca numeroase boli genetice se datoreaza

catabolismului defectuos al aminoacizilor esentiali.
 Catabolismul li z inei
Catabolismul lizinei este neobisnuit deoarece gruparea α-amino este transferata
α-cetoglutaratului. Reactia este o transaminare, in urma car eia rezulta ca
metabolit saccaropina. Reactia are o caracteristica aparte in sensul ca nu foloseste
drept cofactor piridoxal fosfatul. Datorita faptului ca reactia nu este reversibila,
lisina este un aminoacid esential.
Produsul final al catabolismului lisinei este acetoacetil-CoA.

Lisina este un aminoacid important:

- esential in sinteza proteinelor, un deficit in aportul in organism determinand
scaderea serioasa a sintezei proteinelor.
- precursor in sinteza carnitinei, biomolecula necesara transportului acizilor grasi
la mitocondrii pentru oxidare; lisina libera nu serveste drept precursor al reactiei
mai sus mentionate, ea trebuie transformata in trimetillizina utilizand SAM drept
furnizor de grupe metil. Hidroliza proteinelor care contin trimetillisina furnizeaza
substratul necesar sintezei carnitinei.
 Catabolismul triptofanului

In timpul catabolizarii triptofanului la acetoacetat apar o serie de reactii

secundare deosebit de importante. Prima enzima care intra este fier porfirin
oxigenaza care determina deschiderea ciclului indolic. Ultima enzima folosita in
acest catabolism creste in concentratie de pana la zece ori atunci cand dieta este
bogata triptofan.

Kinurenina este primul intermediar de ramificare din aceasta cale catabolica.

Kinurenia prin dezaminare duce la formarea acidului kinurenic. Acest acid si
metabolitii lui actioneaza ca antiexcitanti si anticonvulsivi.
 Catabolismul triptofanului

O a doua reactie de ramificare importanta duce la formarea acidului antranilic

si a alaninei. Un alt echivalent al alaninei este produs in lantul principal
metabolic, aceasta fiind reactia care a permis clasificarea triptofanului atat ca
aminoacid glucogenic, cat si cetogenic.

O alta ramificare a catabolismului converteste kinurenina in 2-amino-3-

carboximuconic semialdehida, care are in structura doua grasimi. O etapa
importanta se petrece in ficat unde prin transaminare si mai multe rearanjari
se produc cantitati limitate de acid nicotinic, care va conduce la formarea
NAD+ si NADP+.

Pe langa rolul lui de precursor in biosinteza proteica, triptofanul serveste de

asemenea ca precursor la sinteza serotoninei si melatoninei.